Morihei Ueshiba & Aikido - AIKI BUDO

AIKIDO - Calea Armoniei 

Deoarece aceasta arta martiala si cale spirituala deosebita merita mai multa atentie, va prezentam astazi un nou mini documentar tradus despre Aikido intitulat  „Morihei Ueshiba & Aikido - AIKI BUDO” (celalalt articol si documentar dedicat Aikidoului poate fi vazut aici),  insa inainte de asta  va prezentam cateva randuri extrem de inspirate, scrise intr-o carte din 1990 intr-o vreme cand f putini dintre noi aveam tangenta cu vreo cale spirituala sau intelepciune straveche. 

Ignorati va rugam lipsa î-ului din a, deoarece cartea este scrisa înaintea regulii cu î  din a.

”O energie infinita sta la dispoziţia fiecăruia dintre noi daca ştim sa o folosim. Omul timpurilor noastre, copleşit de progresul ştiinţei si uneori victima a binefacerilor civilizaţiei, se îndepărtează din ce in ce mai mult de calea evoluţiei interioare. Cu fata către cuceririle lumii exterioare care produc ameliorarea condiţiilor de viata si diminuarea efortului, el a pierdut gustul acestuia, fapt ce a dus inevitabil la diminuarea capacităţilor sale.

Contrar convingerii sale ca este stapinul naturii omul, scos din enclava civilizaţiei, este mai slab in fata naturii decit strămoşi! săi. Facind un tur de orizont asupra deceniului nostru constatam multe exemple de insucces si puţine de succes in societăţile civilizate.

Printre exemplele evidente de "reuşita" in lumea contemporana, se inscrie societatea japoneza, aşa numitul "miracol japonez". In timp ce multe tari se zbat in şomaj si deficite financiare uriaşe, japonezii continua sa obţină succese. Fără a folosi metode reprobabile, numai prin munca, japonezii au dobindit intiietatea in domenii ca : siderurgie, construcţii navale si de maşini, electronica, etc.

Mulţi se uita cu interes si uneori chiar cu invidie la situaţia înfloritoare a Japoniei, si 'încearcă sa găsească in exemplul japonez soluţia miraculoasa a propriilor probleme.

In lume au apărut zeci de cârti despre miracolul japonez, scrise de economişti, ziarişti, savanţi, amatori sau politicieni, in care se prezintă o mulţime de fapte si constatări, dar din care se desprind prea puţine soluţii practice.

Mulţi dintre noi am fost deseori confruntaţi cu realizările japonezilor in domeniile noastre de activitate s! am fost surprinşi de performantele obţinute de aceştia. "De ce noi nu putem iar japonezii pot?" revenea mereu întrebarea, identica cu titlul unui film realizat de americani. Cu mulţi ani in urma am descoperit Aikido, o Arta Marţiala a cărei practicare ne-a dezvăluit, in sfirsit secretul succesului japonezilor: atitudinea lor fata de viata. Succesul japonezilor si felul in care ar putea fi el reeditat de alţii, poate fi inteles daca se face efortul necesar înţelegerii. Acest efort nu este doar intelectual (ca rezolvarea unei probleme de matematica) ci mult mai complex, necesitind o participare sentimentala si chiar fizica.

Cine reuşeşte sa facă acest efort ajunge la concluzia ca secretul consta in aplicarea creatoare a unor principii larg raspindite iri extremul orient, cum ar fi, de exemplu, principiul "lucrului bine făcut”.

Pentru a înţelege acest principiu datorita căruia meseriaşul devine "maestru" sau "artist" in domeniul sau, nu ai nevoie decit de dorinţa, voinţa si timp.

Una din condiţiile de baza ale "lucrului bine făcut" este participarea totala , fără reţinere. Citi oameni sint oare in stare sa se concentreze asupra unei acţiuni, astfel incit sa se detaşeze de lumea înconjurătoare? Destul de putini dintre cei pe care-i cunoaştem. De aceea exista mulţi meseriaşi, dar putini Maeştri.

Japonezii sint educaţi in acest spirit, si aceasta educaţie este determinata de o istorie si cultura specifica. Condiţiile geografice, lipsa de resurse naturale, cataclismele frecvente au modelat in timp caracterul oamenilor obisnuindu-i cu lupta permanenta pentru supravieţuire. Diferenţa de atitudine, de calitate a comportării umane intre cei ce lupta pentru a nu muri si cei ce lupta pentru a trai mai bine, este esenţiala.

Japonezii au invatat ca orice greşeala se plăteşte cu viata. Lecţia este aspra dar rezultatele se vad. Numai perfecţiunea asigura supravieţuirea : asta ştiu toţi japonezii si o aplica in tot ceea ce fac.

Am văzut deci care este secretul. Care sint oare caile pentru a ajunge la asemenea rezultate? Cum se pot oare educa masele pentru a ajunge la o astfel de atitudine fata de munca si viata?

Practicarea Artelor Marţiale in general, a Aikido-ului in special cu sinceritate poate fi o astfel de metoda.

Antrenamentele de Aikido, la fel ca cele din alte Arte Marţiale japoneze înrudite : Judo, Kendo, Karate-do, Kyu-do etc. (toate acestea alcătuiesc BUDO - calea perfecţionării umane prin metode de lupta), se desfăşoară intr-o atmosfera de politeţe si civilizaţie desavirsita, principala grija fiind sa nu produci nici un râu partenerului. Este insa vorba de o astfel de pregătire fizica si morala, care sa-ti permită ca in orice moment sa dai tot ce poţi.

Se constata ca cine reuşeşte prin antrenamente sa ajungă la o "participare totala" in Aikido, ajunge, aparent fără sa vrea, sa aibă aceeaşi atitudine in toate acţiunile sale.

Educarea prin fapte, prin însuşirea cu corpul a unor norme si principii de viata, este cu mult mai eficienta decit educarea prin vorbe, prin "lămurire", căci " învăţătura care nu intra decit in ochi si in urechi este ca un prinz mincat in vis."

O alta trăsătura interesanta a educaţiei orientale este calirea omului fata de lipsuri. In Extremul Orient, problema penuriei de hrana este veche de secole. Aceste popoare au invatat sa-si duca existenta, sa-si păstreze sănătatea, sa evite conflictele intre oameni cu un minim de resurse cheltuite in aceste scopuri.

Orientalii zic : "O felie de portocala are acelaşi gust ca si o portocala întreaga". Aceasta trăsătura se reflecta si in Aikido, cu influente corespunzătoare asupra practicanţilor: cumpătare in mişcări, in consumul de hrana, modestie, folosirea exerciţiului fizic in scopul întreţinerii sănătăţii si prevenirii bolilor, educarea politetei si a stapinirii de sine in orice împrejurare.

Aikido se bazează pe exerciţii fizice de lupta si principii filozofice vechi de mii de ani. Aikido a apărut in forma sa actuala in 1925, ca metoda de autoapărare, fiind întemeiata de maestrul japonez Morihei Uyeshiba. Acesta a pus la punct, a sintetizat si codificat procedeele sale, la fel cum a făcut Jigoro Kano in 1882 pentru Judo.

Pe lingă faptul ca a fost creat mai recent, Aikido a avut o raspindire mai lenta si datorita principiului sau de baza de a nu avea competiţii - ceea ce a redus interesul celor (mulţi din păcate) care nu vad in sport decit violenta si lupta pentru victorie. Aikido insa, ne invata, pe baza unei milenare înţelepciuni ca cea mai valoroasa victorie este cea obţinută fără lupta.

Pentru toate aceste motive, consideram ca Aikido este un sistem care, datorita calităţilor sale educative, poate contribui in mod determinant la creşterea sănătăţii fizice, morale si psihice a oamenilor, la promovarea principiului "lucrului bine făcut".

La început, popularitatea Aikido-ului in afara graniţelor nipone s-a datorat eficientei sale ca metoda de autoapărare, iar mai tirziu datorita valorii sale educative. Pentru cei ce practica cu sinceritate Aikido, autoapararea nu este decit un produs secundar, prima treapta a uceniciei, adevărata valoare a acestei Arte Marţiale constind in semnificaţia sa spirituala ca metoda, ca mijloc de desavirsire umana.

Este foarte greu, poate chiar imposibil, sa se explice prin cuvinte ce înseamnă Aikido, pentru ca la fel ca multe simboluri sau noţiuni din cultura spirituala nipona Aikido se trăieşte si doar astfel se înţelege. In plus, ideogramele cu care se scrie cuvintul Aikido au numeroase înţelesuri suprapuse, ce se dezvăluie pe rind, funcţie pe de o parte de nivelul de pregătire, iar pe de alta parte de aspiraţiile celui care le descifrează.

Aikido este in acelaşi timp un sport, o metoda de autoapărare, o Arta Marţiala, o filozofie, un mod de viata. Poate fi practicat numai ca unul din aceste aspecte, dar poate fi la fel de bine practicat sub mai multe (sau toate) aspectele, cu rezultate superioare pentru cel in cauza.

Aikido a fost gindit de întemeietorul sau Morihei Uyeshiba ca o sinteza a Artelor Marţiale japoneze, ca o "Cale a păcii si armoniei" fiind o forma dinamica de concentrare bazata pe tehnici eficiente de autoapărare si avind drept scop dezvoltarea armonioasa si deplina a tuturor energiilor umane, atit cele fizice (corporale) cit si cele psihice (spirituale). Cuvintul Aikido se compune din trei ideograme, fiecare cu înţelesuri de sine stătătoare : Al - armonie, echilibru, unitate; Kl - energie, spirit, etc.; DO - cale, metoda, mod de viata.

Deci Aikido s-ar putea traduce intr-o prima aproximaţie ca "metoda armonizării diverselor energii"; cum ar fi de exemplu : energia musculara si cea mentala; sau energia interna (a omului) si energia externa a naturii, a societăţii, a adversarilor, etc.

Principiul de baza din Aikido deriva din vechea filozofie orientala a echilibrului universal intre cele doua forte antagoniste dar complementare : Yin -forţa negativa (întunericul, slăbiciunea, etc.) si Yang -forţa pozitiva (lumina, tăria, etc.).

Tehnicile Aikido-ului aplica practic acest principiu al echilibrului contrariilor prin adaptarea imediata a felului apărării la felul atacului, eventual chiar prin devansarea atacului in sensul ca apărarea incepe deodată cu atacul: deci armonie, unitate. Daca adversarul utilizează o forţa pozitiva (puternica) apărarea trebuie sa fie negativa (cedează) ; daca atacul este negativ (adversarul trage) apărarea trebuie sa fie pozitiva (impinge).

Prin armonizarea celor doua acţiuni contrare (atacul si apărarea) rezulta o acţiune combinata, mult mai puternica decit fiecare din ele in parte, sau decit diferenţa lor. Aceasta forţa însumată este folosita de cel care se apară in scopul doboririi adversarului, care practic este învins de propria sa acţiune.

Un vechi proverb spune :" Cind elefantul cade, nu te baga sub el pentru a-l susţine ; dar cind a căzut poţi sa-/ împingi pentru a-l ajuta sa se ridice."

Toate tehnicile de lupta din Aikido sint străbătute de un înalt umanism si se bazează pe legile armoniei universale. Ele servesc numai la devierea si nu la distrugerea forţei contrare.respectiv a agresorului. Acţiunile iniţial contrare ale adversarilor se contopesc cu ajutorul tehnicii, pina la atingerea unităţii complementare. In nici o faza a confruntării nu exista atac sau apărare, ci numai demonstraţia vizibila a unui principiu superior -Aikido. Intenţiile duşmănoase ale agresorului sint anihilate uneori chiar înainte de punerea lor in practica, datorita unei înţelegeri superioare din partea celui ce se apară.

Valoroasele principii de morala si etica: armonia si înţelegerea intre oameni, se fixează trainic in subconştientul celor care se antrenează cu seriozitate la antrenamentele de Aikido sub îndrumarea unui profesor bun. Conştiinţa practicantului, adeseori egoista, agresiva sau timida, este influenţată favorabil de acumulările interne, fizice si psihice, ce se obţin in timpul antrenamentului. Un Aikidoka se simte liber si fără complexe in orice situaţie de viata, oricit ar fi ea de încurcata. El poate stapini toate problemele si sarcinile ce i se pun utilizind eficient si optim toate resursele sale fizice si spirituale. Acumularea de "forţa interioara" ca rezultat al practicării Aikido-ului, este mai importanta decit perfecţionarea tehnicilor de autoapărare sau creşterea forţei musculare. Cine are intr-adevar Ki (sau forţa interioara), poate controla un conflict potenţial înainte de a ajunge la o agresiune efectiva, fizica sau spirituala. Antrenamentul de Aikido dezvolta pe de o parte capacitatea de a simţi pericolul apariţiei unei situaţii conflictuale si pe de alta parte capacitatea de a stinge conflictul in faşă, înainte de declanşarea si dezvoltarea lui, cind eforturile necesare pentru anihilarea lui ar deveni foarte mari.

Trăim intr-o societate care, la fel ca altele, încearcă sa-si apere membrii si sa le reglementeze relaţiile. Pentru aceasta, societatea impune reguli si scări de valori care, inevitabil, sint standardizate, oferind alternative, dar nu o posibilitate reala de alegere. Influenta societăţii acţionează din exterior spre interior.

O învăţătura, o filozofie, nu se poate impune. Ea reprezintă o alegere permanenta si individul este liber s-o părăsească oricind doreşte. In felul acesta ea face parte din realizările sale personale si devine un mijloc de a găsi un sens mai adine vieţii. Aceasta filozofie, "Cale", completează rolul societăţii prin inversarea procesului de influenţare: acţiunea ei este de la interior spre exterior. Cu alte cuvinte, societatea încearcă sa producă indivizi mai buni prin crearea unei lumi mai bune, pe cind o învăţătura încearcă sa producă o lume mai buna prin creşterea calităţii indivizilor.

Aikido este o astfel de disciplina care poate fi de un enorm folos oamenilor, reprezentind de fapt o excelenta terapie pentru individul asa-zis "normal" care in realitate este speriat si incordat.

Practicarea Aikido-ului acţionează simultan asupra nivelelor fizice si mentale, pentru ca obişnuieşte individul sa iasă din rigiditatea sa mentala si corporala care-l împiedica de obicei sa se realizeze complet. Efectul Aikido-ului se manifesta prin posibilitatea pe care o capătă practicantul de a acţiona spontan si relaxat. Necesitatea acţiunii spontane apare evidenta in caz de pericol. Intr-o astfel de situaţie, nu mai ai timp de pierdut cu analize de strategie ; va trebui sa te mişti si inca foarte repede ; este momentul adevărului - aici si acum.

La nivel psihologic, antrenamentul de Aikido ii eliberează pe om de tensiunea nervoasa din viata de toate zilele, de separarea individului de mediu, a conflictului dintre gindire si acţiune (una vorbim si alta facem). Prin antrenamentele de Aikido nu se urmăreşte învăţarea simplista a unei metode de lupta, ci dezvoltarea unui al şaselea simt, unei indeminari de a sincroniza intuitiv acţiunile proprii in fiecare situaţie, in aşa fel ca acţiunea sa devină la fel de unica si particulara ca si situaţia respectiva.

Mişcările corpului nu sint decit un mijloc pentru a atinge starea de spirit relaxata in care se invata cum sa-ti unifici toate aptitudinile si cunoştinţele spre a le aplica oricărei situaţii din viata, fără a risipi energia fizica si spirituala prin reacţii emotive inutile.

Evitarea luptei este prima regula din Aikido, al cărui scop este nu distrugerea inamicului ci evitarea lui sau înţelegerea cu acesta.

Atingerea unui anumit nivel de măiestrie in practicarea Aikido-ufui permite aprecierea corecta a eforturilor depuse si rezultatelor obţinute in orice alta activitate umana. Pe Tatami (saltea), oamenii isi dezvăluie adevărata lor fire. Prin studierea "Caii Armoniei" se realizează deopotrivă atit evoluţia fiecărui om in parte, cit si coexistenta paşnica a tuturor oamenilor.

Aikido ne invata sa stapinim corpul si spiritul; antrenamentul regulat întăreşte muşchii, măreşte elasticitatea articulaţiilor, îmbunătăţeşte reflexele, asigura echilibrul fizic si moral.

Ca metoda multilaterala si completa de educaţie fizica, Aikido îndeplineşte condiţiile de antrenare ambidextra a întregului corp, fiind accesibila tuturor virstelor si sexelor.

In Aikido nu exista competiţie, iar victoriile unui Aikidoka sint fără spectatori. Singura victorie care contează este cea asupra propriei noastre persoane.

In practica, Aikido nu este brutal, ci simplu si elegant ca un dans, dovedind ca energia fizica nu este o simpla problema de greutate, inaltime sau masa, ci rezultatul folosirii inteligente a legilor echilibrului, a mişcării si armoniei. Un Aikidoka este calm si sigur pe el, ştiind ca viata are suişuri, dar si coborisuri.

Prin studierea Aikido-ului se pot transmite si intelege diverse cunostiinte si principii de filozofie, folosind ca mijloc de comunicare expresivitatea corporala codificata, caracteristica acestei Arte Marţiale.

Atingerea unui anume nivel de măiestrie in practicarea Aikido-ului permite aprecierea eforturilor depuse si a rezultatelor obţinute in orice alta activitate omeneasca : muzica, dans, conducerea unui autovehicul, repararea televizoarelor, conducerea unei întreprinderi.

Meritul întemeietorului Aikido-ului, Marinei Uyeshiba nu trebuie căutat in faptul ca a pus la punct o Arta Marţiala si o metoda eficace de autoapărare, ci in faptul ca a făcut accesibile tuturor oamenilor înaltele principii de morala si etica cu ajutorul caii de expresie corporala (DO), a Aikido-ului.

Cei ce doresc sa afle mai mult ii invitam alături de noi pe Tatami, pentru ca aşa cum spune un vechi proverb oriental "un strop de sudoare valorează mai mult decit o mie de vorbe.”

Extras din cartea AIKIDO - calea armoniei 

Mai multe aspecte teoretice despre aceasta arta puteti gasi in cartiile urmatoare:

1) Aikido 1,2,3 - Dan Corneliu Ionescu

2) Enciclopedia de Aikido (vol. I - Arta) - Dan Corneliu Ionescu

3) Arta pacii. Invataturile fondatorului Aikido-ului (eBook)

4) Puterea Armoniei. Biografia lui Morihei Ueshiba, fondatorul Aikido-ului - John Stevens

VEZI FILMUL TRADUS, AICI: