Soluţii locale pentru o dezordine globală

SOLUTIONS LOCALES POUR UN DESORDRE GLOBAL (2010)

"S-au făcut filme catastrofice sau care trag semnalul de alarmă şi ele şi-au atins scopul. Acum a sosit vremea să arătăm că există şi soluţii, vremea de a da glas fermierilor, filozofilor şi economiştilor care inventează şi experimentează noi alternative, în timp ce ne explică de ce societatea noastră este atât de afundată în actuala criză ecologică, financiară şi politică."

Coline Serreau,

regizor

Avansând mult dincolo de simpla denunţare a sistemului agricol actual, care a fost pervertit de cerinţele absurde ale dezvoltării economice, Coline Serreau ne invită prin acest film cu adevărat extraordinar, Solutions locales pour un désordre global, să regândim un acord rural global, descoperind noi sisteme agricole şi, de asemenea, reparând toate daunele pe care le-am produs pământului şi oferind o viaţă mai bună şi sănătoasă tuturor comunităţilor, prin asigurarea securităţii alimentare ecologice permanente.

Coline Serreau s-a angajat într-un periplu mondial cu o durată de peste trei ani, plecând din Franţa către India, Brazilia şi chiar Ucraina, pentru a întâlni bărbaţi şi femei dedicaţi domeniului - gânditori, economişti sau simpli fermieri - care pe plan local, cu deosebit succes, încearcă să restaureze Pământul, după o îndelungată eră de maltratare chimică şi mecanică.

O listă prea mică de nume, din păcate, care îi cuprinde pe: Pierre Rabhi, Claude şi Lydia Bourguignon, muncitorii agricoli lipsiţi de pământ din Brazilia, grupaţi în MST, membrii Kokopelli din Franţa şi India, Vandana Shiva, Devinder Sharma, Ana Primavesi, Dominique Guillet, Philippe Desbrosses, Serge Latouche, João Pedro Stedile, Antoniets Semen Sviridonovitch şi Emmanuel Bailly, constituie doar o mică parte a mişcării de rezistenţă planetară, Maquis-ul agricol mondial iubitor al Pământului, care la modul distractiv dar emoţionant, retoric dar inspirat, oferă o platformă vizual-oratorică acestui documentar cu totul deosebit.

O serie de interviuri incredibil de bine interconectate ne dovedeşte că încă mai avem opţiuni şi încă mai există alternative viabile, răspunzând cu exemple concrete tuturor provocărilor ecologice actuale şi, în general vorbind, acestei crize a întregii noastre civilizaţii, cu care ne confruntăm actualmente.

Memento Films Distribution s-a ocupat de lansarea filmului în data de 7 aprilie 2010, cheia promovării filmului constând în colaborarea strânsă cu distribuitorii locali de film, dar mai ales cu peste 50 de organizaţii mondiale non-profit, centrate pe subiectul în cauză.

Coline Serreau a iniţiat, de asemenea, un turneu francez de peste trei luni, prezidând şedinţe de dezbateri şi pre-vizionări ale filmului înainte de lansarea sa oficială, reacţia audienţei fiind de fiecare dată mai mult decât entuziastă, aceasta ovaţionând minute în şir la final de film.

Vizionând vă veţi convinge şi singuri de justeţea şi mesajul optimist al acestui documentar, pe care recunosc că l-am tradus ceva mai greu, fiindcă franceza mea a mai ruginit între timp, dar, cu tot efortul depus, m-am aflat din nou în situaţia de a regreta când filmul a ajuns la final, cele aproape două ore părând a fi insuficiente.

Se cuvin a fi spuse câteva cuvinte despre acest excelent regizor, Coline Serreau, care ne-a oferit privilegiul de a viziona un regal documentaristic:

- Coline şi-a făcut debutul ca regizor prin filmul documentar  de lung-metraj   "But  what  do they  want ?", dedicat  curentului feminist internaţional.

- în 1991, a regizat "For Vera Chirwa", ca parte a unui film-compilaţie intitulat "Against Oblivion", dedicat Amnesty Internaţional, continuându-şi cariera cu o serie de alte mici filme consacrate, de exemplu, interzicerii minelor anti-personal, în 1996 sau expunerii violenţei casnice, în 2006. Departe de a fi simple încercări superficiale de a se supune curentului la modă, problemele ecologice şi ale blocării dezvoltării economice mondiale (pentru care militează neobosit şi mai vechea noastră cunoştinţă din "Piramida deşeurilor", profesorul Serge Latouche) au constituit fundamentul personalităţii şi discursului său cinematografic.

- în 1996 a expus curajos toate tarele societăţii de consum, în filmul "La Belle verte".

Coline Serreau declara într-un interviu:

"Acum trei ani am început să fac filmări independente, pe diverse subiecte, inclusiv un interviu cu Pierre Rabhi, fondatorul 'Colibris - Mişcarea pentru Pământ şi Umanism', pe care îl cunoşteam de câţiva ani. După ce m-am întors din Maroc, unde i-am filmat câteva iniţiative, am decis că trebuie să-i urmez calea şi să dezvolt proiectul, întâlnind alţi oameni implicaţi în activităţi similare în întreaga lume. Aşa că am călătorit în India, Brazilia, Ucraina şi Elveţia, pentru a intervieva oameni care să ofere alternative credibile la actualul nostru sistem. Am vrut să aud opinii nu numai de la teoreticieni şi veterani ai anumitor mişcări, ci şi de la fermieri şi oameni obişnuiţi, care sunt adevăraţii actori şi inventatori ai schimbării.

Nu am vrut să fac un film care să facă oamenii să se simtă deprimaţi sau vinovaţi. Avem responsabilitatea de a schimba sistemul şi, totuşi, 'responsabilitate' nu e acelaşi lucru cu 'vină'. Cu acest film, arăt că peste tot în lume există oameni care, chiar dacă nu se cunosc între ei, fac aceleaşi lucruri, împărtăşesc aceeaşi filozofie de viaţă şi se folosesc zilnic de pământ, în acelaşi mod.

Aducerea la lumină atât a simplităţii cât şi universalităţii soluţiilor lor a fost adevăratul motiv al realizării acestui film. Am filmat peste 170 de ore, cu propria mea cameră digitală, după propriile mele reguli stilistice, procesul oglindind subiectul acestui film.  Mi-am dorit, de asemenea, mişcări libere şi vii ale camerei, ca ale ochilor care privesc şi descoperă, fără reguli stabilite a priori. Editarea ulterioară a urmat imperativul atât al clarităţii cât şi al construcţiei riguroase.

Una dintre soluţiile oferite de film este 'reîntoarcerea la origini', pentru a ne recupera autonomia, prin alimente lipsite de aport chimic, obţinute în ferme mici, locale, pentru a ne elibera de servituţi şi a ne asigura modul de trai. Este ceea ce Vandana Shiva numeşte 'reinventarea democraţiei'. Dar această nouă democraţie, care ne permite să stabilim o conexiune între Pământ şi mâncarea pe care ne-o punem în farfurie, nu este un război declarat invenţiilor tehnice sau comunicaţiilor moderne. Nu înseamnă revenirea în epoca de piatră. Este afirmarea dreptului nostru de a ne hrăni noi înşine, dreptul nostru de a fi sănătoşi şi dreptul nostru la libertate, obţinut prin autonomie. Nu mai putem depinde de bunăvoinţa vreunui afacerist sau politician, când vine vorba de supravieţuire. Nu este vorba despre a merge spre înapoi, ci de a schimba paradigma, pentru a ne putea asigura viitorul."

Nu cred că vă voi spune mari noutăţi prin simpla rememorare a faptelor, pe care o voi face în continuare, dar cred că este necesară, fiindcă tocmai uitarea ne ameninţă supravieţuirea ca specie şi exact spre uitare - a rădăcinilor noastre etnice şi naţionale, a tradiţiilor noastre integrale şi chiar a limbii naţionale - suntem conduşi prin propagandă şi forţă, de către sistemul politic actual, subordonat total unor interese abjecte corporatiste, care reiterează, de regulă, tacticile neocolonialismului financiar şi, atunci când acestea dau greş, recurg la vechiul "argument" al agresiunii armate împotriva unor grupuri etnice sau chiar ţări rebele.

România a fost vreme de milenii o ţară eminamente agricolă, cu o tradiţie imposibil de negat, fiind considerată chiar "grânarul Europei", în perioada interbelică,  iar agresiunea claselor politice conducătoare împotriva ţărănimii a fost continuă, în timp, deşi aparent a avut motivaţii diferite.

S-au împlinit de curând 100 de ani de la marea răscoală ţărănească de la 1907, izbucnită în 8/21 februarie în judeţul Botoşani, despre care "istoria" a avut grijă să perpetueze diverse mituri, mai mult sau mai puţin depărtate de realitate.

Una dintre principalele minciuni este ascunderea faptului că răscoala a avut iniţial un caracter aproape exclusiv antievreiesc, fiind îndreptată împotriva trusturilor arendăşeşti ale fraţilor Fischer (Mochi, Kalman, Froim, Schoel şi Avrum - 237.863 ha - 'Fischerland') sau ale altor evrei ca Berman, Henri Juster, Leon şi Costiner, care deţineau sute de mii hectare de pământ, în arendă, în judeţul Botoşani.

O altă minciună este a cifrei false de 11.000 de victime, susţinută de Dobrogeanu Gherea (contele Schönburg şi mareşalul Averescu apreciind numărul victimelor între 1.000 şi 2.000) şi, de asemenea, toată vina represiunii este aruncată în spinarea lui Ionel Brătianu ca ministru de interne, când în realitate aceasta a fost condusă de mareşalul Averescu ca ministru de război, dar imaginea "eroului de la Mărăşeşti" se cuvenea a rămâne neşifonată de o asemenea atrocitate.

Dar ultima şi poate cea mai importantă omisiune este a prezenţei agitatorilor străini, bine plătiţi, care au asigurat răspândirea aproape instantanee a răscoalei, în toate judeţele ţării, în condiţiile în care ţărănimea, aproape total analfabetă, nu avea acces la mijloace de comunicare în masă.

Cine au fost agitatorii ?

Nu e greu de răspuns: oamenii ocultei mondiale, ca Dobrogeanu Gherea, cel menţionat mai sus, sau Cristian Racovski (bulgarul Krăstio Gheorghev Stancev, de fapt), pe care ulterior îi vom regăsi ca apropiaţi ai lui Stalin şi ai mişcării timpurii globaliste mondiale, cunoscută sub numele de Comintern.

Francmasoneria a stimulat peste tot, începând de la 1848, iniţierea de false reforme agrare, pândind grijulie momentul când, după reforme, lipsită fiind de inventar agricol şi trebuind să plătească o gamă întreagă de impozite, impuse de mascotele politice masonice, ţărănimea era obligată să apeleze la capitalurile cămătarilor, arendaşilor şi băncilor, devenind, prin dobândă, sclava acestora.

Ca o altă confirmare a Protocoalelor Înţelepţilor Sionului, politica ocultei mondiale, de subordonare necondiţionată a resurselor alimentare ale lumii, se manifestă din ce în ce mai vizibil şi chiar sfidător în întreg secolul XX, o primă etapă fiind cea pe care am ilustrat-o mai sus, prin exemplul românesc de acaparare a patrimoniului agricol.

În ţările căzute sub securea Cominternului, aşa cum a fost şi România, după 1945, acţiunea are un succes total prin aşa-zisele cooperativizări (în fond exproprieri) şi prin condamnarea şi implicit confiscarea averii celor declaraţi a fi chiaburi (definiţia exactă a termenului a fost dată de Gheorghe-Gheorghiu Dej la plenara Partidului Muncitoresc Român din 3-5 martie 1949), falsitatea măsurii fiind revelată de averile unor masoni celebri ca Mihail Sadoveanu sau Ion Gheorghe Maurer, care au rămas neatinse de tăvălugul naţionalizărilor.

Se pare însă că această măsură nu a avut, într-un final, succesul scontat, mai ales după oprirea la ordin a experimentului socialist şi, în paralel, s-a trecut la o măsură mult mai insidioasă şi periculoasă, menită să asigure acapararea patrimoniului genetic vegetal al lumii, fiind, implicit, un atac deosebit de eficient la adresa patrimoniului genetic uman, prin inventarea plantelor modificate genetic.

În 1961, prin înfiinţarea infamei "Union internationale pour la protection des obtentions végétales" sau UPOV (România fiind ţară membră), având sediul (unde oare ?) la Geneva, este atacată însăşi Creaţia divină şi esenţa naturii, prin obiectivul acestei organizaţii de a "proteja noile varietăţi de plante prin intermediul drepturilor de proprietate intelectuală", categorie în care sunt listate şi plantele modificate genetic.

Ceea ce nu s-a spus, fireşte, când a fost aprobată această convenţie (ce a fost revizuită în 1972, 1978 şi 1991), era faptul că simultan cu aprobarea de patente pentru plante, care nu puteau aparţine decât unor mari corporaţii alimentare gen Monsanto, se urmărea eliminarea tuturor soiurilor tradiţionale, ce nu puteau fi supuse patentării, acestea fiind pur şi simplu scoase în afara legii prin reglementări ca cele amintite în film, prin cataloagele oficiale de plante "legale" şi, desigur, Codex Alimentarius şi alte legislaţii înrudite.

În lumina acestei iniţiative, Proiectul Genomului Uman, demarat în 1990 de Ari Patrinos, şeful "Office of Biological and Environmental Research " de la Biroul Ştiinţific al Departamentului pentru Energie al SUA, relevă intenţiile ocultei mondiale, simultan cu obţinerea monopolului alimentar mondial, de a ataca ADN-ul uman, aplicându-se teoriile eugenice cunoscute, una dintre metode fiind şi reconvertirea arsenalului militar chimic în arme agricole, ca transformarea iperitei în pesticide sau transformarea explozivilor, pe bază de nitraţi, în "îngrăşăminte" agricole.

În aprilie 2003, Convenţia pentru Diversitate Biologică a solicitat UPOV un comentariu asupra utilizării tehnologiilor de restricţie genetică (altfel spus, "genele terminator", care asigură infertilitatea plantei după un singur ciclu de viaţă, pentru a împiedica fermierii să păstreze seminţe de la o recoltă la alta) prin comparaţie cu promovarea drepturilor de proprietate intelectuală - sfidătoare expresie dacă ţinem cont de scopurile pe care le serveşte.

Comentariul UPOV, care se presupune că apără drepturile alimentare ale omenirii, a fost de o stupiditate comercială absolută: "protecţia dreptului de proprietate intelectuală este necesară, deoarece crescătorii trebuie să aibă capacitatea de a-şi recupera banii şi investiţiile în forţa de muncă, necesară creării noilor soiuri de plante şi, ca atare, plantele prevăzute cu gene de protecţie pot fi supuse legiferării, dacă îndeplinesc şi celelalte criterii ale convenţiei".

Urmările unei astfel de politici sunt resimţite de noi toţi, iar pentru România situaţia este catastrofală: dintr-o suprafaţă agricolă de 14,7 milioane de hectare, după o evaluare făcută în noiembrie 2008, aproximativ 6,8 milioane de hectare agricole nu sunt lucrate, iar, în 2010, deficitul la importurile şi exporturile de produse agricole era de 700 de milioane de euro.

Mesajul acestui film este însă clar: terenurile afectate de chimizarea intensivă, practicată vreme de decenii, pot fi recuperate cu mijloace modeste, mişcarea de rezistenţă mondială este foarte activă, reuşind să salveze soiurile agricole naturale, agresate de ofensiva criminală a plantelor modificate genetic şi singurul impediment rămâne doar trezirea conştiinţei noastre şi implicarea cât mai activă în boicotul mondial, până vom reuşi să eliminăm definitiv toate corporaţiile mondiale şi lacheii lor, guvernele şi partidele politice.

"Coline Serreau ne propune soluţii de reparare a Pământului. Ea refuză să accepte eşecul, arătându-ne clar că soluţiile există. Aceste portrete ale rezistenţei nasc speranţă în sufletele noastre, fiindcă mulţi oameni din lume au descoperit deja soluţii. De ce nu şi noi ?"

Studio Magazine

SURSA: Blogul Dezvaluiri! http://antiiluzii.blogspot.com/

Multumim Marian pentru inca un documentar de exceptie, tradus ca de obicei , foarte profesionist si pentru un alt articol la fel de reuşit. Multumim ca existi!

VEDETI FILMUL "Solutions locales pour un désordre global" TRADUS, 
AICI - OK

ACTUALIZARE (6.12.2013)

A apărut cartea tradusa care sta la baza filmului documentar de astazi

http://cartidintei.wordpress.com