Uniţi ... ne vom prăbuşi !

UNITED WE FALL (2010)

"Aceste acorduri de liber schimb au impus 'ajustări structurale' Canadei, în aceeaşi manieră cu cele impuse de FMI şi Banca Mondială în ţările lumii a treia, în schimbul micşorării datoriei naţionale. Brian Mulroney le-a numit 'un duş rece' şi a promis că vor schimba Canada pentru totdeauna."

Maude Barlow

Preşedinte "The Council of Canadians"

Press For Truth este un grup de tineri regizori, jurnalişti şi activişti politici, cu sediul în Toronto, al cărui scop principal este demascarea elitei globale şi a planurilor pentru stabilirea unei noi ordini mondiale, parte a eforturilor lor neobosite fiind şi acest film, United We Fall, din 2010, produs de Dan Dicks şi regizat de Bryan Law, o realizare extraordinară şi obiectivă, fiindcă prezintă opiniile ambelor tabere, fără comentarii adiţionale, lăsându-vă vouă, privitorilor, posibilitatea de a interpreta liber informaţiile furnizate.

Documentarul are o structură perfect echilibrată, evitând cu grijă accentele isterice - chiar dacă apare fugitiv pe ecran şi Alex Jones, care a devenit cam ciudat în ultima vreme - intervievând, din tabăra întunecată a elitei mondiale, patru "personalităţi" majore din arena globalismului şi a edificării statului fascist total:

1. Robert Pastor - ginere al fostului secretar al apărării al SUA, în administraţiile Kennedy şi Johnson, Robert McNamara, care a jucat un rol esenţial în escaladarea războiului din Vietnam, Pastor este considerat unanim ca "părinte" al Uniunii Nord-Americane, ce se va dezvolta insidios având la bază un acord comercial iniţial, NAFTA, semnat în decembrie 1992 la San Antonio, în Texas, de George H.W. Bush, din partea SUA, Brian Mulroney din partea Canadei şi Carlos Salinas, din partea Mexicului.

Să nu uităm că şi aberanta Uniune Europeană s-a născut tot dintr-un acord comercial, Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului, din 1957, ce l-a avut drept artizan pe primul ministru al Franţei, Robert Schuman.

Pastor este membru al Council on Foreign Relations şi a fost consilier al securităţii naţionale, pentru Caraibe şi America Latină, în timpul administraţiei Carter, avându-l ca şef pe Zbigniew Brzezinski - una dintre cele mai negre figuri ale ocultei mondiale şi actual consilier al "negrului" Obama.

2. Allan Gotlieb - membru al Grupului Bilderberg şi al Comisiei Trilaterale, fost ambasador al Canadei în SUA, în timpul administraţiei senilului Ronald Regan.

Este unul dintre cei mai puternici susţinători ai Uniunii Nord-Americane, în cinstea căreia a scris un articol mult lăudat, "Why not a grand bargain with the U.S.?", în care îşi expune cu entuziasm teoriile totalitariste.

3. John Manley - deşi susţine cu o nesimţire sfidătoare, undeva în film, că este un simplu avocat din Ottawa şi Toronto, lipsit de putere de decizie, este unul dintre membrii marcanţi ai Bilderberg, fiind şi actualul preşedintele al filialei canadiene a CFR, Canadian Council of Chief Executives, care reuneşte primii 150 directori de mari corporaţii din ţară şi administrează o avere de 4,5 trilioane dolari canadieni, având un venit anual de 850 miliarde dolari canadieni.

A mai fost, de asemenea:

- ministru de finanţe al Canadei, din iunie 2002 până în decembrie 2003;

- vice prim-ministru al Canadei, din ianuarie 2002 până în decembrie 2003;

- ministru de externe al Canadei, din octombrie 2000 până în ianuarie 2002

- ministrul al industriei, din martie 1995 până în octombrie 2000

- parlamentar canadian, între 1988 şi 2004.

Şi nu putea lipsi, fireşte, din mediul bancar, în ianuarie 2005 fiind ales în comitetul director al Canadian Imperial Bank of Commerce.

4. Herbert Grubel - fost politician canadian, membru al parlamentului în perioada 1993-1997, este profesor emerit în economie la Simon Fraser University, începând din acest an şi, desigur, promotorul Uniunii Monetare Nord-Americane şi creatorul "amero", prin lucrarea "The Case for the Amero: The Economics and Politics of a North American Monetary Union".

Individul este doar un slugoi total lipsit de imaginaţie, care aduce în discuţie argumente ridicole, precum filiaţia dintre NAFTA şi socialism - pe care o "combate" ulterior cu succes - eliminarea controlului exercitat de populaţie şi politicieni asupra acordurilor comerciale globale, ce trebuiesc administrate numai de bancheri, desigur şi egalitarismul "evident" al NAFTA şi al unei eventuale uniuni monetare, în care SUA este totuşi "mult mai egală" decât celelalte două ţări, Canada şi Mexic, cărora le rezervă doar o cotă decizională de numai 15%.

Vă las plăcerea de a-i urmări declaraţiile cinice, privind conjunctura socială obligatorie care ar trebui să conducă la cristalizarea Uniunii Nord-Americane, în lumina "ideilor progresiste" pe care le-a pus cu "înţelepciune" la dispoziţia generaţiilor viitoare.

Interesant este faptul, că toţi patru recunosc că ONU a fost prima organizaţie mondială prin intermediul căreia au fost încălcate drepturile suverane ale statelor lumii, dar nu uită să redefinească suveranitatea drept o noţiune perimată, preferată de şovini, xenofobi şi, implicit, izolaţionişti, care ar trebui să fie înţeleasă ca o noţiune mult mai flexibilă, de "suveranitate absolută"... cu condiţia "minoră", fireşte, de a te supune necondiţionat reglementărilor acordurilor internaţionale şi deciziilor globaliştilor, indiferent de firma pe care o slujesc aparent.

Nu trebuie să ne indignăm prea tare din cauza rolului suveran al ONU, fiindcă în definitiv este creaţia Rockefeller (pe al cărui teren este construit sediul) şi Rothschild şi să nu uităm că au fost necesare două războaie mondiale şi peste 100 de milioane de victime pentru a ne lăsa convinşi cu graţie de necesitatea şi rolul (il)luminat al organizaţiei.

Tot interesant este faptul că aceşti indivizi continuă să ne trateze ca pe nişte retardaţi, oferind drept argumente favorabile globalismului, manifestat prin fazele incipiente ale uniunilor regionale sau continentale, aceleaşi platitudini pe care ni le servesc de zeci de ani: stabilitatea economică, drepturile egale, asistenţa socială, democraţia, locurile de muncă suplimentare ş.a.m.d., deşi, în condiţiile crizei actuale, care se manifesta deja de doi ani la data creării filmului, cred că ne este tuturor mai clar ca oricând, cât de subversive şi mincinoase sunt toate aceste noţiuni.

Când vorbesc despre suveranitate şi de accesul obligatoriu al poporului la servicii de sănătate, alimente şi securitate, problema stăpânilor lumii este reeditarea listei anterioare în ordine inversă, fiindcă prima lor prioritate este accesul "securităţii" la popor, urmând ca sănătatea şi alimentele să-i fie garantate elegant, prin vaccinuri şi Codex Alimentarius.

Democraţia manifestată de guvernul canadian - în condiţiile preliminare definite de NAFTA şi SPP (Parteneriatul pentru Securitate şi Prosperitate al Americii de Nord), creaţia unui alt trio memorabil de politicieni corupţi, George W. Bush, Vicente Fox şi Paul Martin - poate fi admirată pe viu, în film, cu ocazia protestelor anti SPP organizate la Montebello, Canada, în 2007.

Ca o completare, în timpul manifestaţiei similare anti G20, de la Toronto, din vara trecută, chiar şi cei doi realizatori ai filmului, Dan Dicks şi Bryan Law, au fost arestaţi şi brutalizaţi de poliţie, care a folosit exact aceleaşi metode de instigare la revoltă.

Filmul are desigur şi unele aspecte ridicole, pe alocuri, cum ar fi de pildă declaraţia înfocată a acelui activist canadian, urmaş al Laurei Secord, pe care o dădea drept exemplu ilustru, de luptătoare neînfricată contra încercărilor imperialiste de anexare a Canadei de către SUA.

Pentru ţări aproape total lipsite de istorie, nu e de mirare că se străduiesc să descopere simboluri acolo unde nu există, "extraordinara încleştare" în care canadienii şi-au apărat cu ferocitate independenţa, fiind, de fapt, o simplă scărmăneală, cunoscută ca Battle of Beaver Dams, din iunie 1813, în care 450 de canadieni, conduşi de James FitzGibbon, s-au opus unui contingent aproape similar, de numai 600 de americani, conduşi de Charles G. Boerstler, care au fost capturaţi aproape integral.

Dacă "invazia" americană ar fi avut succes, ar fi dat naştere celor mai mari latifundiari in istorie, fiindcă la un teritoriu canadian de 9,9 milioane kilometri pătraţi, fiecărui "imperialist" american i-ar fi revenit o moşie personală de circa 16.500 de kilometri pătraţi.

O altă naivitate este afirmaţia că oligarhii lumii s-au temut întotdeauna de revoluţii, motiv pentru care au sădit în conştiinţa maselor ideea exilului onorabil al familiilor regale învinse.

Se ignoră faptul că toate "revoluţiile populare" au fost creaţia masoneriei, fiind folosite drept pretext pentru refularea frustrărilor populare şi pentru aparente schimbări de regimuri politice sau chiar "orânduiri sociale", una dintre cele mai celebre fiind "Marea Revoluţie din Octombrie", condusă de Lenin (care era văr cu unul dintre feldmareşalii favoriţi ai lui Hitler, Walter Model) şi finanţată cu banii băncii Kuhn, Loeb and Company (sau Lehman Brothers, mai nou), condusă de fraţii Paul (creator al Federal Reserve Bank şi prim director al Council on Foreign Relations, la fondarea sa în 1921) şi Felix Warburg.

În aceeaşi ordine de idei, o Europă aflată în ruine, prin contribuţia a două creaţii masonice majore ale secolului trecut, Hitler şi Stalin, trebuia refăcută şi îndreptată părinteşte pe drumul globalismului unionist, cu fondurile puse la dispoziţie tot de elitele lumii, prin grija generalului George Marshall (mentorul unei suite celebre de generali aserviţi ocultei: Dwight Eisenhower, Lloyd Fredendall, Leslie McNair, Mark Wayne Clark şi Omar Bradley) care nu se putea să nu primească şi premiul-dinamită, pentru pace, desigur, în 1953.

Planul Marshall, din 1947, care s-a numit, de fapt, European Recovery Program, a avut şi o continuare, Mutual Security Plan, în 1953, ce s-a focalizat pe refacerea infrastructurii Europei Occidentale şi eliminarea barierelor comerciale interstatale, deschizând calea spre nucleul comunităţii europene, ce avea să apară patru ani mai târziu şi pe care am menţionat-o anterior, căreia îi aparţinem şi noi de patru ani de zile, îndreptându-ne lent, dar sigur, către spolierea completă de orice drepturi cetăţeneşti şi perspective de evoluţie umană.

"Problema în capitalismul global este că acesta recompensează din răsputeri cele mai rele părţi ale noastre: lipsa de scrupule, competitivitatea, laşitatea, oportunismul, goana după avere, recompensând la minim şi adesea penalizând sau, în cel mai bun caz, considerându-le ca simple handicapuri: cinstea, compasiunea, corectitudinea, munca, dragostea pentru dreptate şi grija pentru cei aflaţi în necaz."

Michael Parenti

istoric şi activist american

SURSA: Blogul Dezvaluiri http://antiiluzii.blogspot.com/

Multumim Marian pentru inca un articol excelent si un documentar tradus deosebit de bun, ca de obicei. 

Multumim ca existi!

Descărcare rapidă

VEZI FILMUL United We Fall TRADUS, AICI:

Uniti ne vom prabusi