EFECTUL CANAR - Tragedia nativilor americani

THE CANARY EFFECT (2006)
 

Va prezentam astazi inca un articol si un documentar tradus marca Marian Matei.  Multumim draga prietene! Filmul este un adevarat omagiu adus unei populatii minunate, o populatie ce merita mult mai multa atentie, respect si consideratie decat ii este acordata.

Simtim ca avem o mare afinitate cu sufletul acestui popor atat de napastuit. Gasim multe paralele intre povestea lor ca natie si povestea romanilor ca natie. Acelasi atac la identitatea lor spirituala, aceasi furbunda indobitocire si masacrare a sufletului unui neam nobil si darz. Este extrem de trist unde au ajuns acum si foarte nedrept. Tare mult am vrea sa intelegem de ce si cum, caci e greu sa mai vezi un sens in toate astea.

Ne gasim greu cuvintele. ... Nu stim cum de mai rabda pamantul asta atata rautate, atata cruzime, atata nedreptate. 

Realitatea extrem de dureroasa si de trista a populatiei native americane este foarte asemenatoare cu realitatea tuturor populatiilor bastinase colonizate, crestinate cu forta, de pe tot parcursul globului. Bogatia si prosperitatea majoritatii tarilor occidentale a fost obtinuta prin genocid, jaf si tot felul de orori. Colonialismul este inca si acum in floare doar ca a imbract alte haine. Acum se numeste corporatocratie. Aceaisi Marie dar cu alta palarie. Sub masca democratiei, am devenit sclavi pe plantatiile lor. Oare se va incheia vreodata aceasta nemernicie? Oare are vreo limita rapacitatea acestor pradatori insetati mereu si mereu de sange? Ferocitatea cu care sug ocultii "sangele" (esenta vitala, vlaga)  populatiei planetare ne fac sa credem tot mai mult ca nu sunt oameni, altfel nu se explica ...

Iata si recenzia facuta de  Marian:

"'Doi muzicieni, membri ai formaţiei pop The Bastard Fairies din Los Angeles, Robin Davey şi Yellow Thunder Woman, au realizat, în 2006, documentarul The Canary Effect - care analizează, în profunzime, consecinţele politicii Statelor Unite, asupra populaţiei native americane - ce a fost prezentat în premieră la Tribeca Film Festival iar, ulterior, la Traverse City Film Festival, găzduit de incomodul Michael Moore, câştigând premiul Stanley Kubrick.

Titlul documentarului derivă dintr-o analogie, făcută de avocatul Felix S. Cohen, artizanul legislaţiei moderne privind drepturile populaţiei native americane, care a părăsit cariera sa guvernamentală  în 1947, în semn de protest, la momentul în care politica americană începuse să devieze, din nou, către limitarea drepturilor suverane tribale.

Documentarul ne reaminteşte un subiect extrem de delicat al istoriei mondiale, drama seculară a populaţiei americane indigene, nelăsându-ne să uităm că lagărele de concentrare nu au fost inventate de nazişti sau de Stalin, ci de americani, în încercarea de a îndoctrina şi chiar extermina, o populaţie incomodă, care le amintea permanent, prin simpla prezenţă, că-şi întemeiaseră ţara şi averile, pe crimă şi jaf, tot cinicii "campioni ai libertăţii" mondiale fiind şi promotorii unor forme primitive de război biologic, prin distribuirea de echipament - îmbrăcăminte şi pături - contaminat de diverşi agenţi infecţioşi.

Pentru un film de debut, documentarul este extrem de bine realizat, la fel de dur uneori ca şi muzica, folosind tehnica intercalării imaginilor şi a comentariilor de epocă, cu discursuri politice moderne şi interviuri incisive, care evită elegant accentele scolastice, dar, gravitatea informaţiei prezentate, nu lasă nici o urmă de dubiu, că problema indiană este mai actuală ca oricând.

În încercarea de a prefaţa statisticile îngrozitoare, cu care se confruntă, astăzi, indienii americani, doi profesori universitari, Troy Johnson şi Ward Churchill, analizează în amănunt Convenţia ONU, din 1948, privind prevenirea şi pedepsirea genocidului, demonstrând punct cu punct, cum, cele cinci definiţii, se potrivesc perfect tratamentului aplicat de populaţia albă, nativilor americani.

Prin prisma istoriei, se pare că este foarte simplu de dovedit că, SUA, nu este nimic altceva decât un stat nemernic, născut prin nimicirea unei populaţii inocente, adevăraţii stăpâni ai acelor pământuri - ce sunt acum izolaţi în cuşti mai largi, numite rezervaţii, de murdara "democraţie" ce se vrea a fi stăpână peste întreaga lume - fiind de altfel şi singura ţară care-l putea sărbători anual, de 12 octombrie, pe "marele explorator", artizanul de genociduri, Cristofor Columb.

Un contemporan al lui Columb, Bartolome de Las Casas (c. 1484 – 18 iulie 1566) a fost un călugăr dominican, reformator social şi istoric fiind primul episcop de Chiapas şi primul ce a deţinut oficial titlul de "Protector al indienilor".

Din vasta sa operă, cele mai cunoscute rămân "Scurtă relatare a distrugerii Indiilor" şi "Istoria Indiilor", ambele fiind cele mai competente cronici ale primelor decenii de colonizare a aşa-numitelor Indii de Vest, focalizându-se îndeosebi, pe atrocităţile comise de colonişti asupra populaţiei indigene.

Las Casas rămâne o excepţie notabilă, prin condamnarea şi desolidarizarea de faptele abominabile ale conaţionalilor săi şi, mai ales, ale coreligionarilor săi, fiind totodată promotorul unor proiecte legislative revoluţionare, în favoarea populaţiei indigene din coloniile spaniole, putând fi considerat, fără eroare, primul avocat universal al drepturilor omului.

Originea triburilor ce stăpâneau cândva ambele continente americane, se pierde în negura vremurilor, dar merită a fi amintită o descoperire surpriză, a dr. Douglas Wallace, din 1988, rezultată din cercetarea ADN-ului mitocondrial, ce revela ramura X, o ramură europeană foarte rară, printre nativii Americii de Nord, ca Ojibwa şi Sioux.

La început, el a considerat că aceasta a apărut în urma căsătoriei localnicilor cu europenii moderni, dar, X-lineage-ul american s-a dovedit a fi pre-columbian, având o vârsta între 15.000 si 30.000 de ani, fiind o ramură ce se găseşte la extrema cea mai de nord a populaţiei carpato-dunărene.

X-lineage-ul european a avut două căi de a ajunge în America: una trans-siberiană, dar nu s-au găsit urmele ei în populaţia siberiană; alta trans-atlantică, acum mai mult de 20.000 de ani.

Revenind la documentar, problema veniturilor indiene obţinute din cazinouri - folosită drept pretext de unii guvernatori statali, ca Arnold Schwarzenegger, pentru a putea sista finanţarea rezervaţiilor sau chiar de a solicita o cotă parte - are un istoric oarecum sinuos.

La începutul anilor '70, un cuplu Chippewa, Russell şi Helen Bryan, din nordul Minnesota, s-au angajat într-o lungă luptă contra unei încercări, a autorităţilor ţinutului Itasca, de a-i impozita.

Lupta a fost câştigată la Curtea Supremă, judecătorul Brennan subliniind în decizie, că autorităţile statale nu au jurisdicţie fiscală şi, de asemenea, nu au dreptul să reglementeze nici o activitate indiană din rezervaţii.

Decizia a constituit un precedent de care, tribul Seminolilor din Florida, sub conducerea lui Howard Tommie, s-a folosit pentru a construi, lângă Fort Lauderdale, o clădire destinată jocului de bingo pe mize mari, încălcând atât limita maximă de 100 de dolari cât şi restricţia de funcţionare, de două zile pe săptămână.

Şeriful ţinutului Broward, unde se află rezervaţia, a efectuat arestări, dar a pierdut ulterior procesul contra tribului, printr-o decizie a tribunalului districtual, care consfinţea suveranitatea tribală în rezervaţii, sub protecţia legii federale.

Controversele au fost eliminate definitiv prin legea din 1988, în timpul administraţiei lui Ronald Reagan, Indian Gaming Regulatory Act (IGRA), care permitea deschiderea de cazinouri doar compact, în teritoriul rezervaţiilor, guvernul federal având puterea de a reglementa astfel de activităţi, care urmau să asigure o cotă parte din venituri, celor ce puteau dovedi cu acte, ascendenţa indiană.

Anii '70 nu au însemnat însă numai consolidarea aparentă a suveranităţii tribale ci şi atentate grave la adresa populaţiei indigene, prin crimele medicilor implicaţi în sterilizarea populaţiei indiene (împreună cu negrii şi săracii), în baza unei legi imaginate de sinistrul George HW Bush - postludiul politicilor eugenice ale naziştilor, finanţaţi cu generozitate, la vremea lor, de tatăl său, Prescott Bush.

Cele de mai sus, dovedesc suplimentar că, istoria uitată, tinde să se repete, ticăloşia rasei albe oploşită la adăpostul unei religii criminale, cea catolică, fiind, vreme de secole, fără margini.

Cum să mai poţi trăi acceptând o religie, vinovată de moartea a sute de milioane de oameni şi de jefuirea întregului glob pământesc, în numele unui zeu crud, răzbunător şi criminal, care nu poate avea nimic de-a face, cu adevăratul Dumnezeu ?

 Cum să mai poţi accepta onorabilitatea bisericii creştine, în general, când "credinţa" ei a fost scuza pentru distrugerea unor întregi civilizaţii ?

Cum mai putem avea tupeul, în contextul istoric, de a blama şi acuza de "fundamentalism" şi fanatism, alte religii, ca cea islamică, în principal ?

Cum mai putem accepta la masa dialogului, o instituţie clădită pe asasinate în masă, papalitatea, ce a pângărit numele lui Iisus, răspândind "progres" cu sabia şi armele de foc ?

Este adevărat că ortodoxia nu s-a implicat în aceste campanii demente şi chiar a fost victima catolicismului - fiind atacată repetat, sub pretextul organizării cruciadelor, care uitau să mai ajungă la Ierusalim şi ocupau Bizanţul, proclamând împăraţi fantomă ca Balduin de Flandra, în 1204, ce sfârşea, cu dreptate, în temniţele de la Târnovo ale lui Ioniţă Caloian - dar prin promovarea actuală a ecumenismului şi acceptarea dialogului în vederea unei reunificări, la aproape 1.000 de ani de la Marea Schismă, se face complicea acestei instituţii mânjite de sânge.

Celor care vor susţine cauza catolică, prin scuzele tardive adresate de aceasta victimelor, pe care le-a făcut în timp - imposibil de contabilizat exact - le reamintesc că, Ioan Paul al II-lea, a recunoscut şi şi-a cerut oficial scuze şi pentru finanţarea, prin intermediul Băncii Vaticanului, a părţii catolice în conflictul din Iugoslavia, alimentând un carnagiu modern, alături de imperiul satanic al SUA şi trupele slugarnice ale NATO, dovedind încă o dată, că singura diferenţă dintre biserica catolică medievală şi cea actuală, este raritatea ocaziilor de a-şi dovedi pofta de sânge şi cuceriri.

Istoria bisericii catolice dovedeşte în clar, scopul real al religiei: acela de a camufla puterea sub o mască aşa-zis spirituală, pentru a i se da omului de rând iluzia că poate totuşi scăpa de torturile autorităţilor laice, refugiindu-se sub sutanele altor ticăloşi.

Un lucru este mai mult decât evident... dacă Iisus s-ar întoarce astăzi pe Pământ, primii care s-ar repezi să-l crucifice ar fi tocmai slujitorii bisericii, cărora le-ar ameninţa privilegiile, castelele şi averile, dând în vileag înşelăciunea care durează de milenii, organizată de aceşti purtători de anteriu şi mântuitori de păcate, pe bani."

SURSA: Blogul Dezvaluiri! http://antiiluzii.blogspot.com

Draga Marian, meriti tot respectul!

VEDETI FILMUL TRADUS AICI:

The Canary Effect