Vânzarea Nebuniei - Drogurile psihotrope pe reţetă

THE MARKETING OF MADNESS (2010)
 

 Va prezentam astazi un alt documentar tradus, marca Marian Matei, un film in 2 parti , fiecare parte avand un articol separat.

A II-a parte parte a documentarul a fost publicata la distanta in timp fata de prima, de aceea le vom prezenta intr-un articol pe ambele.

In data de 24.11.2010, prietenul nostru Marian Matei a publicat prima parte a acestui film avand urmatorul articol:

"The Marketing of Madness este un documentar extrem de amplu şi incisiv, privind industria drogurilor psihiatrice şi a marilor venituri generate de parteneriatul dintre psihiatri şi companiile farmaceutice, care a creat o piaţă imensă, cu un profit de peste 80 de miliarde de dolari anual.

Trebuie să recunosc că nu pot fi obiectiv în critica acestei profesii, pe care o detest profund din diverse motive:

- intuitiv, nu am avut niciodată încredere în diagnosticele psihiatrice, fiindcă este mai mult decât evident pentru oricine, că dinamica şi fiziologia creierului uman continuă sa rămână o enigmă pentru medicină, chiar şi în acest secol.

- aroganţa stupidă, cu care psihiatrii îşi arogă statutul de experţi în probleme ale comportamentului uman, dobândind în timp o poziţie din ce în ce mai solidă şi respectabilă în societate, deşi nu are nici cea mai mică urmă de susţinere ştiinţifică, o consider din multe puncte de vedere un atentat la adresa libertăţii umane.

- complicitatea psihiatrilor cu aparatele represive statale, a dus la crearea în întreaga lume a unei reţele diabolice de stabilimente psihiatrice, folosite pentru anihilarea fizică şi socială a indezirabililor. Fenomenul nu a ţinut şi nu ţine cont de regimul politic şi în nici un caz de mascarada numită "democraţie", deşi mai cunoscute  rămân SPS-urile sovietice popularizate de Aleksandr Isaevici Soljeniţîn în Arhipelagul Gulag. Am menţionat în articolul despre Mihai Eminescu, cum el însuşi a fost una dintre primele victime ale acestei tagme.

Departe de mine intenţia de a nega existenţa persoanelor oneste printre practicanţii acestei meserii sau printre cei care se supun jurământului lui Hipocrate, mulţi dintre ei depunând mărturie în acest documentar, privind sistemul corupt în care sunt obligaţi să profeseze.

Din nefericire însă, nu puţini medici de talia unui Josef Mengele sau psihiatri de genul "părintelui" Sigmund Freud şi promovarea otrăvurilor industriei farmaceutice (total lipsită de discernământ şi compasiune pentru fiinţa umană), m-au făcut, în timp, să consider că singurul accesoriu care le lipseşte unor "halate albe", pentru a-şi arăta adevărata faţă, este o coasă.

Documentarul aruncă lumină asupra unor aparenţe înşelătoare: cât de solide sunt diagnosticele psihiatrice şi cât de sigure sunt drogurile prescrise.

Documentarul Psihiatria: O industrie a morţii, era prima cronică a istoriei sordide a "diagnosticelor" bolilor mentale şi a naşterii industriei psihiatrice, fiind totodată debutul filmografic al Comisiei Cetăţeneşti pentru Drepturile Omului, CCHR. Acest ultim documentar, The Marketing of Madness, bine produs şi bine organizat în cele 13 capitole, a fost însoţit la lansare şi de o broşură ce rezuma conţinutul filmului.

Filmul începe cu o scurtă istorie a psihiatriei şi psihologiei, demonstrând cum a ajuns industria farmaceutică să redefinească multe probleme spirituale şi comportamentale, drept boli cerebrale ce necesitau terapie de şoc, lobotomii chirurgicale şi în final droguri (lobotomii chimice).

Până în prezent nimeni nu i-a obligat pe psihiatri să dovedească ştiinţific, că maladiile mentale pentru care prescriu droguri pe bandă rulantă, ar avea un corespondent în fiziologia cerebrală.

Mai mult decât atât, nici o deficienţă nutriţională nu s-a permis să fie explorată de către această mafie psiho-farmaceutică şi pseudo-ştiinţifică, pentru a explica diverse anomalii mentale precum depresia, dereglarea bipolară, schizofrenia ş.a.m.d., chiar dacă nenumărate studii independente având la bază dieta alimentară, au avut succes în tratarea lor.

Multe articole publicate în revistele medicale şi finanţate de criminala industrie farmaceutică, susţin existenţa unui dezechilibru chimic al neuro transmiţătorilor din creier, ce necesită prin urmare, pentru reechilibrare, administrarea de droguri psihotrope, în ciuda faptului că nu există nici un fel de teste de laborator care să probeze ştiinţific aceste afirmaţii.

Deci cine este, istoric vorbind, responsabil de această focalizare obsesivă pe tratarea medicamentoasă a anomaliilor mentale ?

Nimeni altul decât Sigmund Freud, individul pentru care principala motivaţie a comportamentului uman, era impulsul incestuos. Freud a creat o "epidemie" a uzului de cocaină în întreaga Europă, beneficiind simultan de mita substanţială oferită de două companii farmaceutice majore, Merck şi Parke-Davis (actualmente o subsidiară a Pfizer). 

Când escrocheria a fost dată în vileag, acest nemernic căruia i s-au ridicat monumente de respectabilitate, a început promovarea unei alte clase de droguri de coşmar, amfetaminele, despre care se ştia că sunt ineficiente, extrem de toxice şi că provoacă o dependenţă puternică.

În 1952, psihiatrii declanşează odiseea aşa-zisului DSM, Manualul pentru Diagnoza şi Statistica Bolilor Mentale, ajuns astăzi aproape de cea de-a cincea ediţie.

Cum s-au întocmit, în timp, nomenclatoarele ce au ajuns să cuprindă de la 112, iniţial, aproape 900 de pretinse boli mentale, dintre care doar respiraţia profundă a fost deocamdată exclusă ?

Extrem de simplu şi eficient... prin vot ! Şi printr-o târguială ca la tarabă, sau cum elegant încerca să se exprime un psihiatru britanic participant la "conferinţa" de redactare a celei de-a treia ediţii: "ca la o licitaţie de tutun."

Perfect conştienţi de caracterul conspirativ al acestei catastrofe de "manual", cu pretenţie de operă ştiinţifică, o comisie de 25 psihiatri marcanţi, dintre care 19 sunt cunoscuţi ca fiind pe statele de plată ale marilor concerne farmaceutice, deliberează în prezent în secret, stabilind cât de lungă va fi de această dată lista maladiilor mentale.

Există mărturii îngrijorătoare, privind includerea în această listă a unor comportamente umane gen: dependenţa de internet, preocuparea obsesiv religioasă, paranoia politică conspiraţională şi altele similare, care le va garanta drept clientelă întreaga populaţie a lumii, numai bună de a fi clasificată global ca fiind alienată şi deci potenţială "beneficiară" a unui tratament cu droguri psihotrope.

Nu putem aprecia ce venituri enorme vor fi astfel asigurate asasinilor chimici din corporaţiile farmaceutice, dar ne putem face o idee, ţinând cont că în 2007 aceştia au avut un profit de 22,8 miliarde dolari.

Un procent alarmant de 75 % dintre militarii americani, se află sub tratament cu droguri legale, conducând la faptul că mai mulţi dintre ei mor mai degrabă prin sinucidere, decât în luptă.

Cum de s-a ajuns ca grupe de droguri perfect cunoscute prin efectelor lor nocive şi prin dependenţa gravă pe care o provoacă, să ajungă a fi prescrise legal iar uzul lor să fie încurajat de psihiatri, medici, guverne, mass media şi educatori, deopotrivă ?

Prin puterea aproape nelimitată a banilor murdari şi a influenţei politice a concernelor farmaceutice. În SUA personalul medical este obligat, pentru a-şi menţine licenţa, să urmeze continuu cursuri profesionale, care sunt aprobate şi finanţate de trusturile farmaceutice.

Se estimează că 66-75 % dintre articolele publicate de revistele medicale sunt finanţate de corporaţii şi 50 % dintre articolele referitoare la drogurile psihiatrice sunt publicate ilegal, sub semnătura contrafăcută a unor autori care odată intervievaţi, declară contrariaţi că aceste articole nu le aparţin.

Din 1997, anul în care mita bine plasată a obţinut în Congresul american relaxarea regulilor privind reclama televizată sau radio a produselor Big Pharma, impunând ca doar câteva efecte adverse să fie menţionate la final de reclamă, s-a ajuns la o medie de 16.000 de ore anual de vizionare a unor astfel de reclame televizate.

Şi oricât de departe vi s-ar părea că suntem de SUA, ca subiect al documentarului, mă văd nevoit să vă reamintesc că graţie unei conduceri statale integral masonice, profund corupte şi iresponsabile:

- militarii americani pot comite crime pe teritoriul românesc, fără a se supune legilor noastre (cazul Teo Peter).
- militarii români au fost obligaţi să participe la două conflicte aberante, orchestrate de SUA, în Afganistan şi Irak, împotriva unei populaţii nevinovate.
- guvernul nostru a adoptat printre primii paşapoartele biometrice şi reglementarea ce va provoca garantat un genocid şi care se numeşte Codex Alimentarius, urmând ordinele SUA.
- în spatele campaniei murdare de vaccinare împotriva gripei porcine (poate şi a celei aviare şi a vaccinului pentru cancerul de col uterin), stau intrigile perfide ale lacomului concern farmaceutic  multinaţional, cu sediul la Londra, GSK, nominalizat repetat în documentar, sub diversele denumiri pe care le-a purtat în timp: Smith, Kline & French, SmithKline Beecham sau GlaxoSmithKline.

Închei acest articol cu citatul unui psihiatru, care consider eu că este mai mult decât elocvent în a sublinia imaginea de ansamblu:

"Cred că vom fi martorii unei uriaşe rate de creştere a violenţei, sinuciderilor şi comportamentelor bizare cum nu s-a mai văzut. Şi asta fiindcă numai în ultimii 60 de ani, am început să ne intoxicăm global creierele, cu aceste incredibil de toxice substanţe."

Vă invit să vizionaţi primul episod al acestui amplu documentar, de aproape 3 ore !" 

Sursa: http://antiiluzii.blogspot.com/2010/11/vanzarea-nebuniei-drogurile-psihotrope.html

 ATENTIE, DUPA ACEST FILM, EXISTA MAI JOS PE PAGINA, ARTICOLUL 2 SI PARTEA A II-a A FILMULUI !!

VEDEȚI AICI, PRIMA PARTE A DOCUMENTARULUI TRADUS:

The Marketing of Madness  - Vânzarea nebuniei_Ep.1

De asemenea, in data de 22.02.2011, Marian a publicat a II-a parte a acestui documentar extrem de complex si edificator, pentru care a facut urmatoarea recenzie: 

"Industria farmaceutică, ne intră în case în fiecare zi şi încearcă să ne convingă că avem, cu toţii, această problemă, pe care ei o pot rezolva cu o pastilă. Asta e ceva periculos!"

Dr. Martin Cosgro

Psiholog

"Anul trecut, companiile farmaceutice au avut profit de 285,6 miliarde dolari. Această industrie, nu este în afaceri de sănătate şi vindecare. Industria farmaceutică, este în afacerea managementului bolii."

Gwen Olsen

Fost reprezentant Johnson & Johnson,

Bristol-Myers-Squib şi Abbott Laboratories

Autoarea cărţii “Confessions of an Rx Drug Pusher”

Laureata Human Rights Award, 2007

După o pauză cam lungă, fiind prins în multe alte proiecte interesante, între timp, am revenit la acest vast şi cuprinzător documentar, al cărui subiect tratează una dintre cele mai mari şi mai periculoase escrocherii mondiale, "mariajul financiar" dintre psihiatri şi industria farmaceutică, cea care a ajuns să aibă profituri anuale mai mari, decât ale unei alte industrii a morţii, industria armamentului, aşa-numit, convenţional.

Cât de sigură este, de exemplu, noua clasă "minune" de droguri antidepresive ?

În timpul testelor efectuate pe adulţi sănătoşi, pentru Prozac - primul drog psihotrop de acest gen - 50%, dintre subiecţi, au manifestat tendinţe suicidare, dar cum, legislaţia americană, prevede ca testele de siguranţă ale drogurilor, să fie efectuate chiar de companiile producătoare, cercetătorii au măsluit rezultatele în favoarea lor, pentru a putea obţine aprobarea Food and Drug Administration, FDA.

Ca atare, s-a ajuns, actualmente, să se prescrie droguri psihotrope, pentru aproape orice stare emoţională, umană, normală, sub o diversitate năucitoare de denumiri pur comerciale: Zoloft, Paxil, Effexor, Zyban, Celexa, Sarafem, care maschează, de fapt, realitatea crudă a naturii reale, a acestor aşa-zise "medicamente": droguri, ce provoacă dependenţe extrem de puternice - mai grave, în unele cazuri, decât ale mult blamatelor droguri ale străzii, aflate sub interdicţie legislativă pe plan mondial - motiv pentru care am şi folosit acest termen, pentru ele, în toată traducerea documentarului.

Deşi, aceste droguri, nu au fost niciodată aprobate oficial, pentru a fi prescrise copiilor, celor mai năpăstuiţi dintre ei, copiii aflaţi în sistemele de adopţii statale americane, li se prescriu, pe bandă rulantă, astfel de "tratamente", începând de la vârsta de trei ani, pentru tot felul de afecţiuni închipuite, procentul celor afectaţi fiind de peste 60% în Texas şi peste 66% în Massachusetts.

În baza unei propagande mincinoase, mascată sub forma unor false articole ştiinţifice şi emisiuni de ştiri, Asociaţia Americană a Psihiatrilor, organizaţie finanţată aproape exclusiv de Big Pharma, a efectuat un lobby legislativ intens, pentru a obţine permisiunea de promovare a unor programe de testare, ce afectează o altă categorie socială vitală: adolescenţii.

Rezultatul pătrunderii, până şi în şcoli, a acestei caracatiţe lacome, alianţa psiho-farmaceutică, s-a concretizat în peste 84% de diagnostice psihiatrice false, la 90% dintre adolescenţi fiindu-le prescrise droguri psihotrope, ţelul final fiind de a crea, de timpuriu, o altă categorie de consumatori pe viaţă, ideal deloc dificil de atins, prin complicitatea cu autorităţile statale şi falsele grupuri de sprijin, ale căror venituri provin, în proporţie de 66%, tot din industria asasinilor chimici.

Ipocrizia şi mercantilismul psihiatrilor, sunt susţinute, suplimentar, de un adevărat bombardament mediatic şi cibernetic, prin intermediul "programelor educaţionale" al căror mesaj obsedant este repetat la infinit: "Eşti bolnav... noi vem soluţia... întreabă-ţi doctorul !".

Există un conflict de interese, evident, datorită milioanelor de dolari investite în audio-vizual şi în presa scrisă, de către industria farmaceutică, acesta fiind motivul principal, pentru care nu auzim despre reacţiile adverse, multiple, ale acestor droguri, ce conduc la sinucideri, crime şi dependenţe grave.

Datorită ignoranţei consumatorilor şi abilităţii de a pompa mesaje subliminale, prin intermediul reclamelor televizate, doctorii au ajuns, acum, în situaţia, de a li se spune de către pacienţi, care droguri anume, doresc să le fie prescrise, un studiu independent ce a folosit actori profesionişti, pe post de falşi pacienţi, revelând un procent de 50% de medici, dispuşi să îndeplinească solicitarea expresă a pacientului, din dorinţa de a nu-şi periclita afacerile.

Nimic surprinzător, de altfel, în contextul infamei societăţi de consum şi a coruptului sistem financiar mondial, care au impus mercificarea profesiei medicale, un domeniu care nu avea ce căuta în circuitul comercial, realitatea fiind cu totul alta:

- toate drogurile au efecte secundare, care nu fac decât să agraveze starea fizică generală, a celui ce are aşa-zisa "boală mentală";

- drogurile psihiatrice, pot provoca depresii şi induc comportamente agresive, fie prin folosirea lor curentă, fie prin încercarea de a renunţa, ulterior, la ele;

- majoritatea drogurilor, prescrise copiilor, provoacă dependenţe mai puternice decât cocaina, fiind nominalizate, de fapt, în exact acelaşi nomenclator al agenţiei americane antidrog, DEA;

- "diagnosticele psihiatrice" se bazează pe o "ştiinţă" dubioasă, pe un manual inventat ad-hoc şi arbitrar, prin votare, nici un diagnostic neputând fi determinat printr-un test obiectiv;

- se estimează o cifră de peste 100 de milioane de oameni, pe plan mondial, ce au căzut în capcana acestor droguri mortale.

"Mai puţin de 10%, dintre aceste droguri, sunt mai eficiente decât un placebo, potrivit meta-analizelor drogurilor psihiatrice. Şi 60% din cele 10%, menţionate anterior, chiar sunt placebo, acesta putând fi motivul pentru care, în atât de multe cazuri, drogurile psihiatrice, sunt cunoscute a fi cauzat mai mult rău decât bine, în situaţii reale de viaţă." - Gwen Olsen

În 22 martie 2004, FDA a publicat următorul anunţ: "...anxietate, agitaţie, atacuri de panică, insomnie, iritabilitate, ostilitate, impulsivitate, acatizie şi comportament maniacal, toate au fost raportate la copiii şi adulţii aflaţi sub tratament cu antidepresive."

"Toate atacurile cu armă, din şcoli, au fost rezultatul drogării psihiatrice", afirma Genita Petralli, medicul şef al Shangri La BioSpa and Addiction Clinic. Ea preciza că, cei implicaţi, fie sufereau efectele sevrajului, fie aveau diverse reacţii adverse, la aceste droguri, astfel de asasinate în masă, nefiind întânite înainte ca drogurile psihiatrice să pătrundă în şcoli, prin programe similare TMAP, CMAP sau PENMAP.

Creşterea explozivă, a numărului efectelor secundare, de la un drog la altul, pe măsura patentării lor, nu denotă decât un atac intenţionat, progresiv, la adresa fiinţei umane, implicarea chiar şi a CIA în multe dintre problemele psihiatrice, fiind mai mult decât elocventă, în acest sens, dacă vom corobora, imaginea psihiatrică de ansamblu, cu experimentele CIA cu LSD şi alte halucinogene, efectuate pe mari grupuri populaţionale, în anii '60 şi '70 şi drogarea excesivă a militarilor, care are drept scop, cred eu, asigurarea obedienţei lor şi nu eliminarea stresului acţiunilor de luptă.

Nutriţia şi multe alte tehnici, ca: yoga, meditaţia, Ayurveda, acupunctura, medicina tradiţională chineză ş.a. pot fi factori majori, în eliminarea toxinelor din organism şi echilibrarea psihică a acestuia.

Suplimente ca acizii graşi Omega-3, au fost revelaţi ca având efecte, semnificative, în reducerea depresiei, dereglării bipolare, furiei, agresivităţii şi anxietăţii.

Potrivit http://www.nimh.nih.gov/index.shtml (sau aici http://www.mentalhealth.gov/),vitaminele B-complex, riboflavinul, magneziul şi thiamina, pot trata anxietatea, autismul, depresia, psihozele induse medicamentos şi hiperactivitatea.

De asemenea, unele alergii alimentare, au fost corelate cu apariţia unor boli mentale: "... alergii la alimente ca: grâu, zahăr şi lapte, pot cauza sau exacerba simptomele de schizofrenie, autism, anxietate, incapacitate de a învăţa, deficit de atenţie prin hiperactivitate ADHD şi alte boli."

La final, vă prezint traducerea scrisorii de demisie, înaintată, Asociaţiei Americane a Psihiatrilor, de dr. Loren R. Mosher, creatorul programului de succes "Soteria", blocat de mafia psiho-farmaceutică, scrisoare care confirmă practicile de drogare şi supunere a indezirabililor.

"Dr. Loren R. Mosher
2616 Angell Ave, San Diego, CA 92122
Ph: 619 550-0312
Fx: 619 558 0854
4 decembrie 1998

Dr. Rodrigo Munoz
Preşedinte al Asociaţiei
Americane a Psihiatrilor
1400 94 Street N. W.
Washington, D.C. 20005

Dragă Rod,

După aproape trei decenii, ca membru, cu un amestec de plăcere şi dezamăgire, îţi înaintez această scrisoare de demisie, din Asociaţia Americană a Psihiatrilor. Motivul principal, al acţiunii mele, este credinţa că, de fapt, demisionez din Asociaţia Americană a Psihofarmaciştilor. Din fericire, identitatea reală a organizaţiei nu necesită şi schimbarea de acronim.

Din păcate, APA impune şi consolidează, prin vorbe şi fapte, dependenţa de droguri a societăţii noastre, deşi se spune că duce o campanie contra drogurilor. Clienţii cu diagnostic dual, sunt o mare problemă pentru noi, dar nu din cauza drogurilor bune, pe care le prescriem, rele fiind doar cele obţinute fără reţetă. Un marxist, ar observa că, fiind o bună organizaţie capitalistă, APA agrează doar drogurile din care derivă un profit - direct sau indirect.

Nu este un grup pentru mine. În acest moment al istoriei, din punctul meu de vedere, psihiatrii au fost cumpăraţi de companiile farmaceutice, aproape în totalitate. APA nu mai poate exista, fără suportul financiar al companiilor farmaceutice, pentru întâlniri, simpozioane, conferinţe, reclamă, prânzuri de afaceri, burse şcolare la discreţie etc. Psihiatrii au devenit lingăii campaniilor promoţionale ale companiilor, APA continuând să susţină că şi-a menţinut independenţa şi autonomia, deşi este complet prinsă în mreje.

Oricine are un minim de bun simţ, participând la întâlnirile anuale, poate observa cum, companiile farmaceutice, îşi fac reclamă iar simpozioanele sponsorizate de industrie, atrag mulţimi cu diversele lor ispite, în timp ce o sesiune ştiinţifică serioasă, aproape că nu are audienţă. Activitatea psihiatrilor le dezvăluie credinţele; de exemplu, mare parte a activităţii, constă într-o cvasi-ştiinţă a uzului de droguri, ce se rezumă la scrierea de reţete.

Aceste limitări, psihofarmaceutice, ale abilităţii noastre de a fi practicieni integri, ne limitează, de asemenea şi orizontul intelectual. Nu mai încercăm să înţelegem persoanele, ca un întreg, în contextele lor sociale, ci mai degrabă încercăm să le reglăm neurotransmiţătorii. Problema este, că e foarte dificil să relaţionezi cu aceşti neurotransmiţători, oricare le-ar fi configuraţia.

Deci, breasla noastră furnizează o motivaţie, prin vederea îngustă neurobiologică, pentru a menţine la distanţă aceste conglomerate moleculare, pe care am ajuns să le definim ca pacienţi. Susţinem şi promovăm, pe scară largă, uzul şi abuzul de chimicale toxice, despre care ştim că au serioase efecte secundare, pe termen lung: dischinezia tardivă, demenţa tardivă şi sindromul sevrajului. Deci, îmi doresc, oare, să fiu fraierul companiilor farmaceutice, care tratează molecule, după manualele lor ? Mă întristează că, după 35 de ani de psihiatrie, abia aştept să mă disociez de o asemenea organizaţie, care nu-mi reprezintă în nici un caz interesele. Nu-mi stă în puteri, să mă integrez modelului curent, biomedical, reducţionist, trâmbiţat de liderii psihiatriei, care ne cunună, încă o dată, cu medicina somatică. Este o problemă de modă, politică şi, prin conexiunile cu marile case farmaceutice, bani.

În plus, APA a mai intrat şi într-o alianţă, nefastă, cu NAMI (Alianţa Naţională pentru Boli Mentale) - nu-mi aduc aminte, ca membrii să fi fost întrebaţi, dacă susţin o astfel de organizaţie - fiindcă ambele organizaţii au adoptat sisteme publice de credinţe, similare, privind natura nebuniei. În timp ce-şi face reclamă ca fiind campionul propriilor clienţi, APA, de fapt, sprijină non-clienţii, părinţi care doresc să aibă controlul, printr-o dependenţă de droguri, impusă legal, asupra copiilor lor cu probleme. NAMI, cu aprobarea tacită a APA, a instituit un program facil de instituţionalizare şi drogare, care violează drepturile civile ale copiilor. În majoritate, susţinem şi permitem funcţionarea, în continuare, a acestei agende fasciste. Zeului lor psihiatric, dr. E. Fuller, i se permite să diagnosticheze şi să recomande tratament psihiatric celor, din organizaţia NAMI, care i se opun, o violare evidentă a eticii medicale. A protestat APA vreodată ? Desigur că nu, fiindcă el exprimă un punct de vedere agreat de APA, care nu poate fi adoptat oficial. Lui i se permite să fie în dizidenţă, fiindcă, la urma urmei, nici măcar nu mai este membru al APA. (Alunecoasă opţiune, APA !)

Miopia acestui mariaj de convenienţă, dintre APA, NAMI şi companiile farmaceutice (care sprijină bucuroase ambele grupuri, din cauza simpatiei lor împărtăşite pentru droguri) este o mârşăvie. Nu vreau să iau parte la o opresiune şi un control social, exercitat psihiatric.

Bolile cerebrale, de sorginte biologică, sunt convenabile atât pentru familii cât şi pentru profesionişti. Nu este decât o asigurare, falsă, contra responsabilităţii personale. Suntem prinşi, neajutoraţi, într-un vârtej al patologiei cerebrale, pentru care nimeni, cu excepţia ADN-ului, nu este responsabil. Acum, pentru a începe de undeva, orice are o patologie cerebrală de natură anatomică, ar trebui să cadă în sarcina neurologiei (sifilisul este un exemplu excelent). Deci, pentru a fi consecvent, cu această viziune a "bolii cerebrale", marea majoritate, a dereglărilor psihiatrice, ar trebui să fie de competenţa colegilor neurologi. Fără să fie nevoie să-i secondăm, cred că nu s-ar eschiva să-şi asume responsabilitatea, pentru aceşti indivizi problematici. Faptul că, nu există dovezi, obiective, de atribuire a bolii mentale, este, la acest moment, irelevant. Dar şi aici, avem de-a face cu moda, politica şi banii. Acest nivel al necinstei intelectual-ştiinţifice, este mult prea strident pentru mine, pentru a mai putea rămâne membru.

Observ, fără surprindere, că practica psihiatrică, este sistematic dezavuată, de absolvenţii americani ai facultăţilor de medicină. Aceasta ar trebui să ne îngrijoreze, de starea actuală a psihiatriei. Trebuie să însemne, cel puţin parţial, că ei văd, psihiatria, ca fiind foarte limitată şi netentantă. Pentru mine, este clar că ne îndreptăm spre o situaţie în care, cu excepţia mediului academic, majoritatea practicienilor nu vor mai avea relaţii reale, atât de vitale în procesul de vindecare, cu persoanele cu probleme, pe care le tratează. Unicul lor rol, va fi de scriitori de reţete, nulităţi deghizate în persoane utile.

Într-un final, de ce trebuie ca APA să pretindă că ştie, mai mult decât este cazul ? DSM IV, este o inepţie, prin care psihiatria cerşeşte aprobarea medicinei, în general. Iniţiaţii cunosc, că este mai mult un document politic, decât ştiinţific. Spre meritul lui, asta şi susţine, dar, această apologie sumară, este rareori observată. DSM IV a devenit o biblie şi un best seller, producător de bani - fără a-i fi remarcate lipsurile majore. Limitează şi defineşte practica, unii luându-l în serios, alţii fiind mai realişti, însă. Este doar calea spre a fi plătit. Problema care se pune este, ce anume ne spun categoriile ? Chiar reprezintă, cu acurateţe, o persoană cu probleme ? Nu o fac şi nu o pot face, fiindcă nu există nici un fel de criterii externe, care să valideze diagnosticele psihiatrice. Nu există nici un test de sânge, nici leziuni anatomice specifice, pentru orice dereglare psihiatrică importantă. Deci, unde ne situăm ? APA, ca organizaţie, a intrat implicit (uneori şi explicit) într-o escrocherie teoretică.

Este psihiatria o şarlatanie, aşa cum e ea practicată astăzi ?

Ce recomandări fac organizaţiei, când o părăsesc, după ce am fost martor la trei decenii din istoria sa ?

1. Pentru început, să fim noi înşine. Încetaţi să mai faceţi alianţe nefaste, fără permisiunea membrilor.

2. Fiţi realişti privind ştiinţa, politica şi banii. Etichetaţi totul, aşa cum este de fapt - asta înseamnă, să fii cinstit.

3. Coborâţi din patul lui NAMI şi al companiilor farmaceutice. APA ar trebui să se alinieze, dacă cineva mai crede în propria sa retorică, cu adevăratele grupuri de consumatori, de exemplu foştii pacienţi, supravieţuitorii psihiatriei etc.

4. Vorbiţi şi cu alţi membri; nu cred că sunt unicul cu aceste opinii.

Se pare că am uitat un principiu fundamental: necesitatea de a ne orienta către pacient/client/consumator. Întotdeauna îmi amintesc de înţelepciunea lui Manfred Beuler: "Loren, nu trebuie să uiţi, niciodată, că eşti angajatul pacientului." Într-un final, doar ei determină, dacă psihiatria va supravieţui sau nu, pe piaţă.

Cu sinceritate,
Dr. Loren R. Mosher"

SURSA : BLOGUL DEZVALUIRI 

http://antiiluzii.blogspot.com/2011/02/vanzarea-nebuniei-partea-ii.htmlhttp://antiiluzii.blogspot.com/2011/02/vanzarea-nebuniei-partea-ii.html

VEDEȚI AICI, A II-A PARTE A DOCUMENTARULUI TRADUS:

The Marketing of Madness_p2

Multumim din suflet draga Marian. Munca ta este exceptionala, ca de obicei!

MAI MULTE RESURSE: http://www.recoveryconnection.org/state-drug-rehabs/
http://www.recoverymonth.gov/Need-Treatment-or-Help.aspx