RELIDICOL - Religia Idioată

RELIGULOUS (2008)

Iată un documentar îndrăzneţ făcut de un comediant curajos pe nume Bill Maher, care atacă frontal multe dintre idioţeniile existente în religiile principale ale acestui Pământ. Comic, dar trist totodată, acest documentar scoate la lumină, cu o claritate de cristal multe dintre ipocriziile, falsităţiile şi aberaţiile religioase. Deşi uneori se mai şi exagerează, în spirit de glumă, trebuie remarcat bunul simţ şi atitudinea totuşi moderată a lui Bill Maher, care afirmă sincer că nu ştie care este adevărul, dar nici nu poate îmbrăţişa orbeşte acel adevăr servit pe tavă de majoritatea religiilor existente. Şi întrebările sale sunt de bun simţ adeseori.

"Partea nasoala a documentarului tine tot de prestatia lui Maher. Uneori informatiile lui sunt ingropate in remarci tendentioase, alteori pare nepregatit pentru un raspuns destept (o explicatie a trinitatii il pune pe ganduri). De multe ori pare pur si simplu pus pe glume proaste insa asta nu-l opreste din a avea dreptate per total.

Aparitia comparatiei dintre Iisus si Horus este iar o adaugare foarte putin necesara documentarului, fiind deja o informatie cunoscuta dar nu foarte solida.

Per total, filmul ar merita vizionat, indiferent de afinitatea religioasa. Subliniaza pur si simplu niste deviatii si cazuri extreme care tin sa se inmulteasca odata cu sporirea insecuritatii si saraciei la nivel mondial. " - comentariu preluat de pe blogul krossfire

Noi nu suntem complet impotriva religiilor şi a instituţiilor religioase, ci doar impotriva exagerarilor si aspectelor aberante din acestea, împotriva fanatismului si a lipsei celui mai elementar bun simt existent adeseori in mintea celor care fac parte din aceste religii.

Ne-am exprimat mai pe larg parerea despre acest subiect în cadrul articolului "FANATISMUL- Rădăcina tuturor relelor".

Deasemenea am vrea să mai eliminăm o confuzie din mintea unora care consideră că RELIGIA = SPIRITUALITATE. Acest lucru nu este adevărat. Ce legatura are documentarul de azi cu spiritualitatea? Aproape nici una.

Totusi, multi care vor vedea acest documentar poate vor fi un pic zdruncinati in credintele lor si poate vor fi confuzi si un pic debusolati. Poate acesta ar fi un bun moment pentru ei sa caute acel bob de adevar, acel fior mistic care i-a dus către religie în lipsă de altceva. Poate ar fi momentul sa va indreptati atentia catre SPIRITUALITATE. Ce este aceasta? Cititi mai jos dupa film.

VEZI DOCUMENTARUL TRADUS, AICI

(acum și HD)

Pentru a viziona acest film subtitrat oferiți-ne minim o DONAȚIE pentru a vă împrumuta accesul (de preferat lunară) prin Paypal, Revolut (pe id-ul @stefanrmsv), TransferGo sau transfer bancar - detalii AICI 

Cei care au Donat deja până acum, vor primi accesul la cerere, doar să ne spună/amintească în email 

freeyourmindandheart@yahoo.com sau iesireadinmatrix@gmail.com 

sau pe celelalte canale de Contact. Cei care donați anunțați-ne prin email (sau celelalte forme de CONTACT) ca să vă înregistrăm în baza noastră de date.

În completare un fragment dintr-o carte de STANSILAV GROF:

Rareori am descoperit o comparaţie mai bună între religie şi spiritualitate ca cea din cartea PSIHOLOGIA VIITORULUI - Lecţii din cercetarea modernă asupra conştiinţei" de Stanislav Grof pe care am simţit să o împărtăşim cu voi:

SPIRITUALITATE VS. RELIGIE

"Adevărata spiritualitate este universală şi atotcuprinzătoare şi se ba­zează mai mult pe experienţa mistică personală, decît pe dogme sau scripturi religioase. Religiile din curentul dominant pot uni oamenii în jurul lor, dar tind să-i dezbine pe scară largă, deoarece montează grupul lor împotriva altor grupuri şi încearcă fie să le convertească, fie să le distrugă. Epitetele „păgîni", „goimi" şi „necredincioşi" şi conflictele dintre creştini, evrei, musulmani sau hinduşi şi şiiţi sînt doar cîteva exem­ple mai vizibile.

În lumea de azi plină de tulburări, religiile în forma lor prezentă sînt mai degrabă o parte a problemei decît soluţia. Ironia este că diferenţele dintre facţiunile aceleiaşi religii pot deveni un motiv sufi­cient pentru conflicte serioase şi vărsare de sînge, după cum se poate de­duce din istoria bisericii creştine şi din violenţele care continuă în Irlanda.

Nu încape îndoială că dogmele religiilor organizate sînt, în general, într-un conflict fundamental cu ştiinţa, indiferent dacă aceasta foloseşte modelul mecanicist-materialist sau este ancorată în paradigma emer­gentă. Dar situaţia este total diferită în privinţa misticismului autentic, bazat pe experienţe spirituale. Marile tradiţii mistice au acumulat un volum mare de cunoştinţe despre conştiinţa umană şi domeniile spiri­tuale, într-un mod similar cu cel folosit de oamenii de ştiinţă în dobîndirea informaţiilor noi despre lumea materială. El implică metodologia de inducere a experienţelor transpersonale (de dincolo de ego), adunarea sistematică a datelor şi validarea intersubiectivă.

Experienţele spirituale, ca orice alt aspect al realităţii, pot fi supuse unei cercetări atente, lipsită de prejudecăţi, şi studiate ştiinţific. Nu este nimic neştiinţific în studiul imparţial şi riguros al fenomenelor trans-personale şi al provocărilor pe care le prezintă ele pentru înţelegerea materialistă a lumii. Numai o abordare de acest fel poate răspunde la întrebarea critică privind statutul ontologic al experienţelor mistice: experienţele scot la iveală un adevăr profund despre unele aspecte ale existenţei, după cum susţine filozofia perenă, sau sînt produse ale super­stiţiei, fanteziei sau bolii mintale, cum le consideră ştiinţa occidentală materialistă?

Principalul obstacol în studiul experienţelor spirituale este faptul că psihologia şi psihiatria tradiţională sînt dominate de filozofia materialistă şi nu posedă o autentică înţelegere reală a religiei şi spiritualităţii. Psi­hiatria occidentală nu face distincţia între o experienţă mistică şi una psihotică, considerîndu-le pe amîndouă manifestări ale unei boli mintale. In respingerea religiei, ea nu face deosebirea între credinţele populare primitive sau interpretările fundamentaliste literale ale scrierilor religi­oase, şi rafinatele tradiţii mistice sau filozofii spirituale orientale, bazate pe secole de explorare introspectivă sistematică a psihicului.

Un exemplu extrem al acestei lipse de discriminare este respingerea de către ştiinţa occidentală a tantrei, sistem care oferă o înţelegere pro­fundă a psihicului uman şi o extraordinară viziune spirituală asupra exis­tenţei în contextul unei perspective ştiinţifice şi complexe asupra lumii. Maeştrii tantrici au dezvoltat o înţelegere profundă a Universului, care a fost validată de ştiinţa modernă în multe privinţe. Ea include modele complexe ale spaţiului şi timpului, conceptul de Big Bang şi elemente ca sistemul heliocentric, atracţia interplanetară, forma sferică a Pămîntului şi planetelor şi entropia. Aceste cunoştinţe au precedat cu secole descoperirile corespunzătoare din Occident.

Alte realizări ale tantrei includ matematicile avansate şi inventarea calculului zecimal cu zero. Tantra a avut şi o teorie psihologică pro­fundă şi o metodă experienţială, bazată pe hărţi ale corpului subtil sau energetic, cu centrii (chakrele) şi canalele (nadisurile) psihice. A dezvol­tat o artă spirituală figurativă şi abstractă extrem de rafinată şi un ritual complex (Mookerjee şi Khanna, 1977).

Aparenta incompatibilitate dintre ştiinţă şi spiritualitate este remar­cabilă. De-a lungul istoriei, spiritualitatea şi religia au jucat un rol vital şi critic în viaţa omului, pînă cînd influenţa lor a fost subminată de revoluţia ştiinţifică şi industrială. Ştiinţa şi religia reprezintă părţi extrem de importante ale vieţii omeneşti, fiecare în felul ei. Ştiinţa este cel mai puternic instrument de obţinere a informaţiilor despre lumea în care trăim, iar spiritualitatea este indispensabilă ca sursă a sensului vieţii noastre. Impulsul religios a fost, cu siguranţă, una dintre forţele cele mai impor­tante care au stat la baza istoriei şi culturii umane.

E greu de imaginat că această lume ar fi fost posibilă dacă viaţa rituală şi spirituală s-ar fi bazat doar pe halucinaţii psihotice, iluzii, superstiţii şi fantezii în întregime nefondate. Pentru a exercita o influenţă atît de puternică asupra cursului activităţilor omeneşti, religia trebuie să reflecte categoric un aspect autentic şi foarte profund al naturii umane, oricît de problematice şi de distorsionate ar fi modurile de exprimare ale acestui nucleu autentic pe parcursul istoriei. Să analizăm însă din nou această dilemă, în lumina observaţiilor furnizate de cercetările asupra conştiinţei. Toate marile religii ale lumii s-au inspirat din puternice experienţe holotropice ale unor vizionari care au iniţiat şi susţinut aceste credinţe şi din epifaniile divine ale profeţilor, misticilor şi sfinţilor, experienţe care relevă existenţa dimensiunilor sacre ale realităţii şi au fost o sursă vitală a tuturor mişcărilor religioase.

Gautama Buddha, meditînd în Bodh Gaya sub copacul Bo, a avut o experienţă vizionară dramatică în care i s-a arătat însuşi Kama Mara, stăpînul lumii iluziilor; acesta încerca să-1 distragă de la căutarea sa spirituală. Zeul şi-a folosit întîi cele trei fiice seducătoare, într-un efort de a abate interesul lui Buddha de la spiritualitate către sex. Cînd încer­carea a eşuat, şi-a adus armata ameninţătoare pentru a trezi în Buddha frica de moarte, a-1 intimida şi a-1 împiedica să atingă iluminarea. Buddha a depăşit cu succes obstacolele şi a trăit iluminarea şi trezirea spirituală, în alte împrejurări, Buddha a avut viziunea unui lung şir de încarnări anterioare şi a trăit o profundă eliberare din legăturile karmice.

Textul islamic Miraj Nameh oferă o descriere a „călătoriei miracu­loase a lui Mahomed", o puternică stare vizionară în care arhanghelul Gabriel 1-a escortat pe Mahomed prin cele şapte raiuri islamice, Paradis şi Iad (Gehenna). în timpul călătoriei sale vizionare, Mahomed a avut, în al şaptelea cer, un „dialog" cu Allah. într-o stare descrisă ca „extaz vecin cu anihilarea", el a primit de la Allah o comunicare directă. Această experienţă şi stările mistice suplimentare pe care Mahomed le-a avut pe parcursul a 25 de ani au devenit baza suras-urilor din Coran şi a credinţei musulmane.

În tradiţia iudeo-creştină, Vechiul Testament oferă o descriere plină de culoare a întîlnirii lui Moise cu îngerul Domnului care ieşea dintr-un rug, a întîlnirii lui Avraam cu îngerul, şi alte experienţe vizionare. Noul Testament descrie ispitirea lui Isus de către diavol, în timpul retragerii sale în deşert. Similar, viziunea orbitoare a lui Isus pe drumul spre Damasc avută de Saul, revelaţia apocaliptică a Sfîntului Ioan în peştera sa pe Insula Patmos, observarea de către Iezechiel a carului în flăcări şi multe alte episoade care sînt, în mod clar, experienţe transpersonale în stări holotropice de conştiinţă. Biblia ne oferă multe alte exemple de comunicare directă cu Dumnezeu şi cu îngerii. în plus, tentaţiile Sfîntului Antonie şi experienţele vizionare ale altor sfinţi şi părinţi ai deşertului sînt părţi bine documentate ale istoriei creştine.

Psihiatrii din curentul dominant modern interpretează experienţele vizionare ca manifestări ale unor boli mintale grave, deşi le lipseşte o explicaţie medicală adecvată şi date de laborator care să susţină această poziţie. Literatura psihiatrică conţine numeroase articole şi cărţi care îşi pun problema celui mai potrivit diagnostic clinic pentru multe dintre marile figuri ale istoriei spirituale. Sfîntul Ioan al Crucii a fost declarat „degenerat ereditar", Sf. Teresa de Avila renegată ca un grav caz de psihoză isterică, iar experienţele mistice ale lui Mahomed au fost atribuite epilepsiei.

Multe alte personaje religioase şi spirituale, precum Buddha, Isus, Ramakrishna şi Shri Ramana Maharshi au fost considerate psihotice din pricina experienţelor lor vizionare şi a „iluziilor". Similar, unii antropo­logi de formare tradiţională nu au reuşit să cadă de acord dacă şamanii trebuie diagnosticaţi ca schizofrenici, psihotici ambulanţi, epileptici sau isterici. Faimosul psihanalist Franz Alexander, unul dintre fondatorii medicinei psihosomatice, a scris un articol în care chiar şi meditaţia budistă era descrisă în termeni psihopatologici şi numită „catatonie artificială" (Alexander, 1931).

In civilizaţia industrială, persoanele care au experienţe directe ale realităţilor spirituale sînt considerate bolnave mintal. Psihiatrii din curen­tul dominant nu fac nici o distincţie între experienţele mistice şi expe­rienţele psihotice, şi consideră că ambele categorii sînt manifestări psihotice. Cea mai blîndă judecată asupra misticismului din partea cercu­rilor academice oficiale a fost declaraţia Comitetului de Psihiatrie şi Religie al Grupului pentru Dezvoltarea Psihiatriei, intitulată "Misticismul: căutare spirituală sau tulburare psihică? Acest document publicat în 1976" recunoştea că misticismul ar putea fi totuşi un fenomen care se situează undeva între normalitate şi psihoză.

Religia şi spiritualitatea au fost forţe extrem de importante în istoria omenirii şi civilizaţiei. Dacă experienţele vizionare ale fondatorilor religiilor nu ar fi fost decît simple produse ale patologiei creierului, ar fi dificil de explicat impactul profund pe care l-au avut asupra a milioane de oameni de-a lungul secolelor, magnifica arhitectură, picturile, sculptu­rile, muzica şi literatura pe care le-au inspirat. Nu există nici o cultură antică sau preindustrială în care viaţa rituală şi spirituală să nu joace un rol crucial. Modul corect de abordare al psihiatriei şi psihologiei occi­dentale patologizează astfel nu numai viaţa spirituală, ci şi viaţa culturală a grupurilor umane de-a lungul secolelor, cu excepţia elitei educate a civilizaţiei industriale occidentale, care împărtăşeşte perspectiva mate­rialistă şi atee asupra lumii.

Poziţia oficială a psihiatriei faţă de experienţele spirituale creează şi o sciziune profundă în societatea noastră. în SUA, religia este oficial tolerată, legal protejată şi chiar deschis promovată de unele cercuri. în fiecare cameră de motel există o Biblie, politicienii îl pomenesc de zor pe Dumnezeu în discursurile lor şi rugăciunea colectivă este o parte standard a ceremoniei prezidenţiale inaugurale. Totuşi, în lumina ştiinţei materialiste, cei care iau în serios credinţele spirituale de orice fel sînt nişte needucaţi, victime ale unei iluzii colective sau imaturi emoţional.

Dacă o persoană din cultura noastră ar avea în timpul unei slujbe religioase o experienţă spirituală de tipul celor care au inspirat fiecare mare religie a lumii, un preot obişnuit ar trimite-o, foarte probabil, la psihiatru. Mergem la biserică şi ascultăm povestirile despre experienţele mistice ale unor oameni de acum două mii de ani. în acelaşi timp, expe­rienţele similare avute de contemporanii noştri sînt considerate semne ale bolii mintale. S-a întîmplat de multe ori ca persoane aduse la centrele psihiatrice pentru că au avut intense experienţe spirituale să fie spitalizate, supuse unei medicaţii tranchilizante sau chiar şocurilor electrice şi să capete etichete de diagnostic psihopatologic, ceea ce le-a stigmatizat pentru tot restul vieţii.

În climatul actual, simpla sugestie că o experienţă spirituală merită să fie cercetată sistematic şi analizată foarte atent pare absurdă pentru oamenii de ştiinţă de pregătire convenţională. Exprimarea interesului serios pentru acest domeniu poate fi considerată un semn de slăbiciune a minţii şi pătează reputaţia profesională a cercetătorului. în realitate, nu există nici o „dovadă" ştiinţifică capabilă să ateste că dimensiunea spirituală nu există. Respingerea existenţei ei este, în esenţă, o ipoteză metafizică a ştiinţei occidentale, bazată pe o aplicare incorectă a unei paradigme învechite. De fapt, studiul stărilor holotropice, în general, şi al experienţelor transpersonale, în particular, oferă date mai mult decît suficiente care sugerează că postularea existenţei unei asemenea dimen­siuni este de bun-simţ (Grof, 1985, 1988).

Patologizînd stările holotropice de conştiinţă, ştiinţa occidentală a patologizat întreaga istorie spirituală a omenirii. Ea a adoptat o atitudine arogantă şi lipsită de respect faţă de viaţa spirituală, rituală şi culturală a societăţilor preindustriale de-a lungul secolelor, ca şi faţă de practica spirituală a oamenilor din societatea noastră. Din această perspectivă, dintre toate grupurile umane existente în istorie, doar elita intelectuală a civilizaţiei occidentale, care subscrie la materialismul monist al ştiinţei occidentale, are o înţelegere corectă şi demnă de încredere a existenţei. Toţi cei care nu împărtăşesc această perspectivă sînt consideraţi primitivi, ignoranţi sau induşi în eroare.

Studiul sistematic al diferitelor forme de stări holotropice, realizat în ultimele cîteva decenii de clinicieni care au folosit terapia psihedelică şi puternice psihoterapii experienţiale, tanatologi, antropologi, analişti jungieni, cercetători ai meditaţiei şi biofeedback-ului, a arătat că psiho­logia şi psihiatria occidentală au făcut o mare greşeală respingînd expe­rienţele mistice ca manifestări de etiologie necunoscută ale patologiei creierului. Noile descoperiri au inspirat dezvoltarea psihologiei trans­personale, o disciplină care a întreprins o cercetare ştiinţifică obiectiva asupra spiritualităţii în condiţii proprii, în loc să o privească prin prisma paradigmei materialiste.

Psihologia transpersonală studiază serios şi respectă întregul spectru al experienţei umane, inclusiv stările holotropice şi toate domeniile psihi­cului — biografic, perinatal şi transpersonal. Ca urmare, ea este mai sensibilă cultural şi oferă o cale de înţelegere a psihicului universală, aplicabilă oricărui grup uman şi oricărei perioade istorice. De aseme­nea, ea onorează dimensiunile spirituale ale existenţei şi recunoaşte profunda nevoie omenească de experienţe transcendentale. In acest context, căutarea spirituală apare ca o activitate inteligibilă şi legitimă.

Diferenţa între înţelegerea Universului, naturii, fiinţelor umane şi conştiinţei dezvoltată de ştiinţa occidentală şi cea a societăţilor vechi şi preindustriale este, de obicei, explicată în termenii superiorităţii ştiinţei materialiste asupra superstiţiei şi gîndirii primitive magice a culturilor aborigene. în acest context, ateismul este privit ca o perspectivă complexă şi iluminată asupra realităţii pe care culturile primitive urmează s-o atingă abia atunci cînd se vor bucura de beneficiile educaţiei occidentale. Ana­liza atentă a acestei situaţii arată că motivul deosebirii nu este superiori­tatea ştiinţei occidentale, ci ignoranţa şi naivitatea societăţilor industriale în ceea ce priveşte stările holotropice de conştiinţă.

Toate culturile preindustriale au respectat aceste stări şi au cheltuit mult timp şi energie încercînd să construiască moduri eficiente şi sigure de inducere a lor. Ele posedau cunoştinţe profunde despre aceste stări, le cultivau sistematic şi le foloseau ca principal vehicul al vieţii rituale şi spirituale. Perspectivele pe care culturile respective le aveau asupra lumii reflectau nu numai experienţele şi observaţiile făcute în starea obişnuită de conştiinţă, ci şi pe cele din stările vizionare profunde. Cer­cetarea modernă a conştiinţei şi psihologia transpersonală au arătat că multe dintre aceste experienţe sînt autentice descoperiri ale unor dimen­siuni de obicei ascunse ale realităţii şi nu pot fi respinse ca deformări patologice.

În stările vizionare, experienţele altor realităţi sau ale noilor perspec­tive asupra realităţii noastre cotidiene sînt atît de convingătoare şi de puternice, încît persoanele care le-au trăit nu au altă alegere decît să le încorporeze în perspectiva lor asupra lumii. Astfel, expunerea experienţială sistematică la stările holotropice de conştiinţă, pe de o parte, şi absenţa acestei experienţe, pe de altă parte, situează culturile aborigene şi societăţile tehnologice atît de departe ideologic. Nu am întîlnit pînă acum nici un european, american sau membru al unei societăţi tehnolo­gizate care să fi avut o experienţă profundă a domeniilor transcendentale şi să continue totuşi să subscrie la perspectiva ştiinţei occidentale mate­rialiste asupra lumii. Această situaţie este independentă de nivelul de inteligenţă, de tipul şi de gradul de educaţie sau atestatele profesionale ale persoanelor implicate."