Ieşirea Din MATRIX: Microcipul

PAGINI

luni, 1 decembrie 2008

Microcipul

THE MICROCHIP 
(de Alex Jones)


Un mini documentar despre implantul de microcipuri care vine în completare la celelalte documentare despre microcipuri.

Deja in SUA si UK treaba e serioasa. Uitaţi-vă aici

Un articol preluat de pe ALTERMEDIA , spune:

Dr. Rauni-Leena Luukanen-Kilde, Chief Medical Officer

SOCIOLOGUL japonez Yoneji Masuda, ”tatãl societãtii informatice” îsi exprima în 1980 nelinistea asupra faptului cã libertatea noastrã este amenintatã într-un mod orwellian [aluzie la romanele anticipative ”Ferma animalelor (1948) si ”Anul 1984” (1949) ale scriitorului George Orwell care prevedea o societate a controlului total al individului cu ajutorul tehnicii – n.tr.]. Yoneji Masuda se referea la o tehnologie ciberneticã total necunoscutã celor mai multi dintre oameni, o tehnologie care cupleazã creierele umane – via microcipuri - cu sateliti controlati de la sol prin supercomputere.

Primul implant pe creier a fost efectuat în 1974 în Ohio, SUA, si în Stockholm, Suedia. Încã din 1946 fusesera introdusi electrozi în creierele unor nou-nãscuti fãrã stiinta pãrintilor acestora. În perioada anilor ’50-’60 se introduceau electrozi în creierele oamenilor si animalelor, în special în SUA, pentru cercetari asupra functiilor creierului si corpului, cît si pentru a se obtine influentarea comportamentului subiectilor. Acestea din urma poarta numele de control mental (MC) si sunt metode ce au ca scop modificarea atitudinilor si comportamentului uman. A exercita controlul asupra functiilor creierului a devenit unul din telurile armatei si serviciilor secrete.

În urmã cu treizeci de ani, implantele pe creier – atunci în mãrime de cca 1 cmp - se puteau observa prin roentgenografie. Mai tîrziu, mãrimea lor a fost redusã pînã la dimensiunea unui bob de orez, fiind fabricate din silicon, apoi din arseniat de galiu. Astãzi, sunt suficient de mici pentru a putea fi implantate în ceafã, spate ori în alte pãrti ale corpului sau injectate în timpul unei operatii, fiind aproape nedetectabile.
Din punct de vedere tehnic, este, astãzi, posibil ca fiecare nou-nãscut sã fie injectat cu un asftel de microcip, ce va servi la indentificarea persoanei în cauzã pentru tot restul vietii sale. Despre astfel de planuri s-a discutat în cel mai mare scret în SUA, fãrã sã existe vreo procupare privind dreptul la viata privatã.
În Suedia, în 1973, premierul Olof Palme a aprobat asemenea implante la detinuti. Fostul sef al Corpului de control, Jan Freese, sustine cã bãtranii din azile au început sã fie implantati încã de mijlocul anilor ’80. Tehnica este descrisã într-un raport oficial dat publicitatii de autoritatile suedeze (1972:47 Statens Officiella Utradninger - SOU).
Oamenii ce poarta asemenea implante pot fi urmãriti oriunde prin captarea undelor radio de joasã frecventã pe care le emit microcipurile. Functiile creierului le pot fi comandate de computere, care pot chiar schimba frecventa biocurentilor. Pe post de cobai în cadrul unor experimente secrete au fost folositi detinuti, soldati, bolnavi psihic, persoane cu handicap, homosexuali, femei singure, bãtrîni, copii de scoalã – fiecare din aceste grupuri fiind considerate ”marginale” de cãtre cercetãtorii în slujba ”elitei”.
The Washington Post relata, în mai 1995, faptul cã insusi printul William al Marii Britanii a primit un implant la vîrsta de 12 ani, pentru a fi gasit in cazul cã ar fi fost rãpit. O astfel de tehnicã a fost folositã si în timpul rãzboaielor din Irak. Supercomputerele de la National Security Agency (NSA) pot ”vedea si auzi” ceea ce soldatii trãiesc pe cîmpul de luptã cu ajutorul unui sistem special de receptie (remote monitoring system, RMS).
În timpul rãzboiului din Vietnam, au fost injectate soldatilor implante care determinau modificarea cantitãtii de adrenalinã în sînge. Astronautii americani au fost implantati cu microcipuri înainte de a fi trimisi în spatiu, astfel încît gîndurile si emotiile lor sã poatã fi urmãrite si înregistrate.
Un microcip de 5 micromilimetri (diametru unui fir de pãr este de 50 milimicrometri) plasat în nervul optic al unei persoane, ”suge” impulsurile nervoase din acea zonã a creierului responsabila pentru miros, vãz si auz si le trimite spre inregistrare unui computer. Odatã receptionate si inregistrate, aceste impulsuri nervoase pot fi trimise înapoi spre creierul persoanei în cauzã, via microcipului implantat. Cu ajutorul unui RMS pot transmise mesaje electromagnetice (codate ca semnale) asupra sistemului nervos, cu consecinta influentãrii acestuia. Cu astfel de dispozitive RMS, persoanelor sãnãtoase li se pot induce halucinatii vizuale/auditive.
Fiecare gînd, reactie, perceptie auditivã ori vizualã creazã un potential neurologic in creier, iar cîmpurile electromagnetice pot fi decodificate in gînduri, imagini, sunete. Stimularea electromagneticã externã poate, asadar, modifica lungimile de undã ale biocurentilor emisi de creier, ori poate cauza crampe musculare extrem de dureroase în scop de torturã.
Sistemul electronic al NSA este capabil sã urmãreascã si sã prelucreze simultan milioane de date provenite de la astfel de oameni. Creierul fiecãruia dintre noi are o frecventã de rezonantã bioelectricã unicã, exact cum fiecare dintre noi are amprente digitale unice. Odatã detectatã aceasta, creierul poate fi în întregime ”programat” cu ajutorul undelor de frecventã electromagneticã (EMF) transmise din afarã, prin trimiterea unor semnale electromagnetice care sînt ”traduse” ca imagini sau/si sunete. Acesta este unul din principiile razboiului psihotronic.
Printr-un astfel de implant viata privatã a unui om este distrusã pentru totdeauna. Persoana în cauzã poate fi manipulatã în diferite moduri, i se pot induce reactii felurite. Poate fi fãcut agresiv sau letargic; i se poate schimba sexualitatea etc. Este posibil, deci, sã se fabrice un adevãrat soldat-robot.
Aceasta tehnologie a inceput sã fie utilizatã in cadrul fortelor armate ale unor tari NATO incã din anii ’80, fãrã ca savantii civili sau simplii cetãteni sa aibã habar. Asadar, putine informatii despre aceste invazive sisteme de control mental sunt de gãsit in jurnalele academice sau profesionale.
Metodele de control mental pot fi utilizate si in scopuri politice, pentru a-i face pe oameni sã actioneze impotriva intereselor individuale sau de gup, ori chiar sã ucida, fãrã a-si aminti nimic dupa aceea.
Acest rãzboi tacut este dus impotriva civililor si soldatilor de cãtre Armata si Serviciile Secrete. Din 1980, stimularea electronica a creierului a fost utilizatã, in SUA, in secret, pentru a controla oameni fãrã stiinta si acceptul acestora. Toate normele dreptului international interzic manipularea in acest mod a fiintelor umane.
Suntem oare gata sã robotizãm întreaga omenire si sã eliminãm definitiv viata privatã, inclusiv libertatea de a gîndi? Cîti dintre noi ar accepta încãlcarea vietii noastre private, astfel încît pînã si gîndurile noastre cele mai secrete sã poatã fi citite de Big Brother?
Astãzi existã deja tehnologia care permite înfiintarea unei Noi Ordini Mondiale Totalitare.
Articol publicat în revista medicala Spekula de dr. în medicinã Rauni-Leena Luukanen-Kilde, fost Chief Medical Officer in provincia finlandeza Laponia.

Peter Ghitã, Stockholm

NOTA traducãtorului:
Cãrti în limba românã pe aceastã temã:
# Milton William Cooper – ”Partea nevãzutã a lumii – Societãti secrete”
# Jan van Helsing – ”Organizatiile screte si puterea lor în secolul XX”- vol 1 si 2
# Dr. Armen Victorian – ”Controlul mintii”

Linkuri interesante (engl.):



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mă văd nevoit să fac unele precizări pentru cei care nu înțeleg subtilitatea noțiunii de moderare online. Mai bine zis, fiindcă este un site personal, nu poate exista nici dreptul la replică, nici cel de a comenta pe site-ul meu. Ambele sunt simple privilegii, acordate, temporar, celor care apreciază faptul că primesc, pe gratis, ceva foarte muncit și, mai ales, celor care nu folosesc un limbaj agresiv sau suburban sau care nu bat câmpii pe lângă subiect, fără a fi în temă cu postările anterioare ale site-ului.
Iar comentariu înseamnă câteva fraze, nu o altă postare.
De asemenea, nici comentariile la comentariul altui comentariu nu vor fi acceptate. Polemizați unde doriți, dar nu aici.
Apoi referiți-vă pe cât posibil doar la subiectul postării. Folosiți un limbaj decent. Dacă intrați în clinciuri cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe vor fi respinse fara discuții.
Vă mulțumesc pentru înțelegere!