Auschwitz - adevăr sau minciuna? - Adevărul din Spatele Porţilor de La Auschwitz

THE TRUTH BEHIND THE GATES OF AUSCHWITZ (1993)

Acest documentar pune la îndoială istoria oficială legată de lagărul de concentrare de la Awschwitz.

Citez din documentar:

"Este un fapt incontestabil in istorie, ca in timpul celui de-al doilea razboi mondial, Germania a avut o retea de inchisori si lagare de concentrare, atat in Germania cat si pe teritoriul statelor pe care le-au controlat. In aceste lagare au fost trimisi evrei, prizonieri de razboi, luptatori in rezistenta, tigani si alte persoane considerate dusmani ai celui de-al treilea Reich.

Cel mai mare lagar a fost Auschwitz, in Polonia.

Cei inchisi la Auschwitz veneau din toata Europa, barbati, femei si copii. Cei capabili sa munceasca erau folositi ca si forta de munca pentru efortul de razboi al Germaniei.

Auschwitz a fost eliberat de catre armata sovietica in ianuarie 1945.

Insa aici inceteaza consensul general.

Inca de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, ni s-a spus in mod repetat ca multe din aceste lagare au servit unui scop mai intunecat:

genocidul a 6 milioane de evrei si executia a 5 milioane de non-evrei prin utilizarea camerelor de gazare, ceea ce astazi e cunoscut sub numele de Holocaust.

Cel mai mare numar de persoane se spune ca au fost ucise la Auschwitz.

Exista insa si persoane ce sustin ca aceste acuzatii de omor in masa n-au fost niciodata dovedite.

Aceste persoane insista asupra lipsei documentelor, altele decat dovezile foarte discutabile si deja partial discreditate, furnizate de Uniunea Sovietica la procesul de la Nuremberg si marturiile nedemne de incredere ale "martorilor oculari" multi dintre ei de asemenea discreditati (de exemplu, multi dintre fostii detinuti, dar si soldati americani, inca mai vorbesc despre "gazarile" din lagarul Dachau din Germania cu toate ca oficial nu se mai mentin acuzatiile ca in acel lagar ar fi existat camere de gazare).

Totusi, Holocaustul e un eveniment a carui importanta a crescut in mod fortat de la sfarsitul razboiului. Luat ca si fapt, de obicei e acceptat fara intrebari.

Dar cum putem sti daca s-a petrecut cu adevarat? Care sunt DOVEZILE oferite celor care nu vor sa abordeze istoria doar din perspectiva increderii?

Acest documentar se focalizeaza, printre alte, asupra uneia din aceste "dovezi", o singura piesa intr-un foarte mare puzzle; presupusa camera de gazare din lagarul Auschwitz.

Acest documentar este primul dintr-o serie ce prezinta calatoria mea (a lui David Cole - autorul documentarului, n.t). din septembrie 1992 in Europa pentru a investiga eu insumi locurile pretinsei "Solutii Finale".

In nici intr-un caz nu se vrea a fi ultimul cuvant in controversa ce priveste Holocaustul, dimpotriva, sper ca acest documentar sa marcheze INCEPUTUL unei prea mult intarziate dezbateri deschise.

Ce e fapt si ce e doar propaganda de razboi in ceea ce priveste evenimentele cunoscute ca Holocaust?"

Nici eu persoanal nu neg faptul ca au fost ucisi foarte multi oameni , nu neg ca a fost un HOLOCAUST în cel de-al doilea război mondial, insa numarul real al victimelor poate fi cu usurinta umflat. Una e cateva mii sau zeci de mii sau chiar sute de mii sau milioane si alta e cateva zeci de milioane sau sute de milioane.

Nu sunt atat de cinic sa fac cum spunea Stalin "moartea unui om, o tragedie, moartea catorva milioane, o chestie de statistica".

Există si un banc legat de cinismul ocultilor:

"Un tip intră într-un bar şi vede la o masă pe Powell şi pe Bush. Îşi i-a o Cola, inima în dinţi şi se îndreaptă spre masa celor doi:

- D-voastră...ăăă...chiar sunteţi preşedintele...ăăă?
- Tinere, zice Bush, noi suntem. Da' ia stai matale jos că vrem să-ţi punem o întrebare: ce părere ai avea dacă mâine am porni un război contra Irak-ului şi am ucide 1 mil de arabi şi o blondă cu sânii mari?
- O blondă cu sânii mari? întreabă tânărul nedumerit
La care Bush întorcându-se satisfăcut spre interlocutorul său:
- Vezi măi, Collin dragă, că nimănui n-o să-i pese de 1 mil de arabi... "

Chiar si 1000 de oameni de ar fi murit in razboi e un genocid si o oroare, dar cand intram pe teritoriul numerelor ele pot fi umflate cu usurinta, deoarece pentru cei care fac istoria si impun un anumit mod de a gandi, chiar este o chestie de statistica daca sunt morti cateva zeci de mii sau cateva milioane. Insa e mult mai bine pentru ei sa spuna ca au murit milioane in lagare ca sa se mareasca impactul asupra constiintei publice. Infloririle si exagerarile le fac foarte bine celor care au de castigat din asta.

Este exact ca si faza din Romania cu bugetul primariei care ofera cutare suma de bani unei firme ca sa puna gazon (iarba) prin diferitele orase ale tarii si se taxeaza la firul de iarba. Cum naiba sa verifici ca firma X sau Y a pus 250 de milioane de fire de iarbă? Cine stă să le numere?

Aşa şi cu zeciile de milioane de morţi? Cine i-a numarat???

Să numeri până la 1 miliard de ex, câte 1 număr pe secundă îţi ia 32 de ani din viaţă, deci 100 milioane îi numeri în aproximativ 3 ani în numărătoare continuuă. Cine a avut răbdare să numere?

Unii spun ca au murit 30 de milioane de oameni în război, alţii 100 de milioane de oameni ... ce mi-e 30 ce mi-e 100, nu? O chestie de statistică nu? Cine stă să numere milioane de nume? Cine stă să-i verifice? Sunt oare reale acele nume?Dacă la alegeri au curaj să pună pe listele de oameni care au votat, cu mult tupeu, oameni morţi si acolo sunt mult mai multi cei care verifica si stau "geana" pe numaratoare, ce să mai zic într-o statistică unde nu contează dacă sunt 30 sau 100 de milioane? Poate au fost 3 milioane. Daca asa de usor se face saltul de la 30 la 100 de ce nu de la 30 la 10 milioane? Hai care dă mai mult? Alba neagra ... Uite-o colo, acum nu mai e ... Ca la licitaţie ...

Mă rog, să spunem că au fost muulţi oameni care au numărat muulte liste şi aşa s-a rezolvat treaba. Poate or fi, dar cel putin in ceea ce priveste lagarul Awschitz am mari indoieli.

Eu personal nu cred din principiu istoria oficiala, deoarece stiu ca aceasta a fost scrisa de cei puternici si in mod voit urmareste anumite interese oculte si o anumita orientare si condiţionare a gandirii maselor. Eu mai stiu cum pot manipula pozele realitatea (vezi cazul Lagărelor din Iugoslavia) ca sa se ajunga unde vor ocultii.

Mi se pare aberant sa mi se inchida gura cu pumnul legii si cu amenintarea ca fac puscaria daca pun la indoiala anumite idei legate de Holocaust. Asta e un alt semn ca POLIŢIA GÂNDIRII funcţionează extrem de eficient în lumea de azi.

La fel suntem consideraţi astăzi potenţial terorişti deoarece contestăm aberanta teorie oficială legată de 11 septembrie 2001. La fel ni se bagă pumnul în gură, la fel suntem prigoniţi în mass media principală.

Nu am nimic cu nici o etnie sau religie, iubesc omul indiferent de rasa, sau credinta atata timp cat si acesta isi pastreaza bunul simt si nu vine sa ma omoare pe mine in numele credintei lui sau sa-mi faca cine stie ce alt rau, sa ma trateze ca pe un sclav, goim, animal ca asa ii spune lui religia lui. Cand se depasesc anumite limite ale bunului simt sunt nevoit sa iau atitudine.

Oare de ce au ajuns unii evrei atat de bine si sunt asa de protejati in lumea asta si tiganii sau alte etnii, nu? Oare de ce în special evereii sunt liderii majoritatii corporatiilor acestei lumi si practic conduc aceasta lume corporatocrata (lumea nu mai e condusa de guverne ci de corporatii)? Poate or fi ei mai deştepţi şi mai popor ales decât alţii, totuşi sunt nişte semne de întrebare. Oare de ce nu te poti lega de un evreu si sa nu ti se spuna imediat antisemit, chiar dacă nu ai nimic cu etnia lui ci cu faptele lui? Cand te legi de un tigan reactia este cu muult mai redusa, desi tiganii sunt cel putin la fel de numerosi ca evreii si ei ca si evreii au suferit in razboi.

Oare nu s-a urmarit altceva prin aceasta eugenie efectuata de Hitler in cel de-al doilea razboi mondial? Vedeti documentarul Endgame.

În cazul lagarului Awschwitz, exista acest documentar facut, culmea, de un evreu, care pune la îndoiala datele oficiale legate de acest lagăr si pe buna dreptate, o sa vedeti ca istoria nu e asa cum o stim noi. Asta ne face sa ne intrebam, oare cate minciuni am mai înghitit legate de cel de-al doilea razboi mondial? Nimeni nu ne invata la istorie aspectul ocult al razboiului, nimeni nu ne spune de societatiile oculte din spatele razboielor, societati in fruntea carora au stat si stau adeseori evrei, de bancherii internationali care au sponsorizat si au avut de castigat din razboaie. Si din cate am inteles chiar si evreii nu sunt unitaari, sunt mai multe fractiuni care nu prea se suporta una pe alta, plus ca sunt evreii care nu sunt sange din sangele lor si cumva vor sa se epureze intre ei. Nici macar ei intre ei nu sunt convinsi. Adica, exista evrei ca acest David Cole, pentru care am tot respectul si toata aprecierea (si fata de totii evreii de bun simt), care a facut documentarul de mai jos, care nu cred in versiunea oficiala.

Dar un evreu poate fi acuzat de antisemitism împotriva etniei lui??? E o idee interesantă nu? Asa ca nimeni nu s-ar gandi ca un evreu ar putea sa faca altor evrei asa ceva. Sa acuzi unii evrei ca ar fi in spatele holocaustului ar fi un gest considerat antisemit şi dacă mai afirmi că aceşti evrei au mai şi înflorit cifrele, ca să atragă mai multă simpatie de partea lor, esti acuzat în plus şi că pui la îndoială Holocaustul, deci o dublă acuzaţie.

Asa cum americanilor le vine greu sa creada ca atacurile de la 11 septembrie au fost facute impotriva propriului popor de insasi guvernul american (de fapt de oculta cu ajutorul guvernului american), ca sa se obtina niste avantaje mai mari. S-au sacrificat cateva mii de inocenti harnici, ca sa nu le spun altfel, care nu au primit telefoanele la timp si s-au dus la lucru in 11 sept si au murit. Dar astfel au bagat o natie intreaga intr-un razboi aberant al terorismului fantoma împuşcându-se o grămadă de iepuri deoadată.

Asa ca poate cel mai bine ar fi sa investigam Holocaustul prin prisma urmatoare: Cine a avut mai mult de castigat dupa asta? Cui Bono (vorba latinului)? Unde s-a dus puterea? Cine o detine?Unde sunt banii din războaiele finanţate de marii bancheri internaţionali, care în mare parte sunt evrei ?(o întrebare cu răspunsul în ea). Culmea, dar mi se pare mie sau în special unii evreii conduc lumea asta? Nu sunt oare sioniştii "miejii" lumii în care trăim? Cum oare daca atatea zeci de milioane au murit in razboi? Sunt asa de putini si totusi atat de puternici... mai sa fie ... hopaaaa ...

Un statulet ca Israelul a fost miezul stirilor de zi cu zi ani de zile. Ce a mai facut prim ministrul israelian, ce a mai mancat la pranz, ce se mai intampla in Cisiordania si Gaza, ce basina a mai tras nu stiu ce palestinian la granita cu Israelul ... suntem intoxicati de stiri legate de un stat mai mic decat Mongolia, dar de Mongolia nu auzi nimic la stiri nu? Sau de ALGERIA, ca e si mai mare si mai aproape, sau de Sudan care e de aproape 10 ori mai mare ca Israelul, sau de zeci de alte state mai populate si mai mari ca Isralelul. Nici măcar de Grecia sau ţăriile fostei Uniuni Sovietice nu auzim mai nimic, sau de Moldova, sora ţării noastre, deşi sunt vecinele noastre.

Sunt prea multe coincidenţe şi puncte care se leagă.

Repet, nu am nimic cu evreii şi cu nici o alta etnie sau religie sau rasă, atâta timp cât ei nu au nimic cu mine.

Nu ni se spune nimic de HOLOCAUSTUL din tarile africane sau asiatice unde mor zilnic mii de oameni din cauza saraciei, din cauza putinilor care au bani si arme de la marile puteri ale lumii, si tin resursele si oamenii sub control.

Ce sa mai zic de Holocaustul efectuat de poporul chinez in perioada lui Mao, cand au murit mai multi oameni ca in cel de-al doilea razboi mondial(64 de milioane) si cu toate astea China e mult iubita si preamarita de tot Pamantul, ba chiar se fac Olimpiade acolo, desi Poporul chinez are o politica "Holocaustica", dacă pot spune aşa, la adresa credinciosilor budişti din Tibet, chiar daca e o ţara comunista si liderii care au facut genocidele sunt si acum preamariti si sanctizati acolo, ba mai mult chiar admiraţi de lideri ai lumii ca David Rockefeller, unul dintre ocultii acestei planete, lider CFR (Consiliul pentru Relatii Externe) si lider al Chase Manhattan Bank, afirma "The social experiment in China under Chairman Mao's leadership is one of the most important and successful in human history "(adica, experimentul social de ucidere in masă al lui Mao a fost cel mai mare succes din istoria umană) , iar noi vai ce oroare avem fata de holocausturi si fata comunism, mai ales ca in perioada comunismului a fost un HOLOCAUST al crestinilor.

Ce sa mai zic de genocidul contra popoarelor Afghanistan si Irakian unde americanii sustinuti de ONU si NATO si inclusiv Romania au ucis zeci de mii de oameni, printre care civili, femei, copii, despre care nu se spune mai nimic în media. Acolo de ce nu e Holocaust? De ce numai de evrei este legat Holocaustul?

Vezi in acest sens filmuletul Deziluzia Iluziei sa vezi Holcausturile zilnice despre care nu stii nimic.

Treburile sunt mai complicate decat ne spune istoria oficiala. Nu sunt un expert in istorie, dar stiu suficient cat sa inteleg asta.

VEDEȚI DOCUMENTARUL TRADUS AICI sau AICI

Deasemenea, Romania este acuzată de Holocaust şi ni se cer pagube de milioane de dolari. Există însă şi oameni curajoşi care au demascat acest lucru. Am înregistrat de la televizor, de la OTV dezvăluirea unui evreu (Leopold Lazăr Schobel), culmea din nou, despre asa zisul holocaust din Romania.

Documentarul este facut de Revista Lumea si face parte din categoria MARTURII DESPRE TRECUT şi se numeşte DEŢINUTUL A - 13221 - click aici

Citiți și  The “Six Million” Jewish “holocaust” Myth

ACTUALIZARE!!! (16.11.2010)

Industria “Holocaustului”

Profesorul Norman Finkelstein este specialist în ştiinţe politice, a absolvit studiile la Binghamton University şi şi-a obţinut doctoratul la Princeton University. A predat la Brooklyn College, Rutgers University, Hunter College, New York University şi, mai recent, la DePaul University, în Statele Unite. Specialitatea care l-a consacrat este conflictul israeliano-palestinian şi impactul politic al Holocaustului. Dubla calitate de evreu şi de fiu al unor supravieţuitori ai Holocaustului nazist a avut un cuvânt greu de spus în privinţa parcursului său intelectual. Atât de greu încât nu ne putem sustrage exclamaţiei: “nothing business, just personal!” Nu ne este dat prea des să găsim printre intelectualii contemporani pe cineva care aliază studiul şi raţiunea cu conştiinţa!

Teza lucrării The Holocaust Industry este aceea că „Holocaustul” despre care se vorbeşte este o reprezentare ideologizantă, aflată la mare distanţă de holocaustul nazist. Semnificaţiile promovate susţin scopuri politice şi sociale importante. Graţie acestei imagini intens retuşate, un stat cu un număr impresionant de lezări ale drepturilor omului pozează în stat-victimă. Concomitent, minoritatea prosperă evreiască din USA a obţinut şi ea statutul de victimă. Atât Israelul cât şi evreii din lume obţin astfel imunitatea la criticile de orice fel. Scopul acestei masive puneri în scenă a fost justificare politicii criminale a statului Israel si a susţinerii USA pentru această politică. În mâna unor regizori, Holoshowul s-a transformat într-un spectacol public, iar campania în urma căreia s-au extorcat bani din Europa pentru victimile Holocaustului a redus dimensiunea morală a martiriul lor la nivelul casinoului de la Monaco.

Două dogme susţin construcţia ideologică a Holocaustului: a) Holocaustul este un eveniment unic; b) Holocaustul este apogeul urii iraţionale a goymilor împotriva evreilor. Interesant este că niciuna dintre aceste dogme nu apare în vreun discurs susţinut înainte de 1967, nici în vreo lucrare erudită elaborată pe această temă. Desigur, fiecare eveniment este unic, fie şi prin coordonatele spaţio-temporale. Însă fiecare eveniment face parte concomitent dintr-o grupă, prin elementele de asemănare. Holocaustul, în schimb, are în singularitatea sa un element absolut decisiv. Punctele sale în comun cu alte genociduri sunt privite ca fiind nesemnificative. Rezultatul acestor mutaţii este plasarea Holocaustului deasupra tuturor clasificărilor.

De la unicitatea Holocaustului se ajunge lejer la ideea că Holocaustul nu poate fi perceput raţional. Holocaustul este unic pentru că este inexplicabil, şi este inexplicabil pentru că este unic. Furnizorul acestor elucubraţii este Elie Wiesel, care afirma că Holocaustul „este în afara, dacă nu dincolo de istorie”, „sfidează cunoaşterea şi descrierea”, „nu poate fi nici explicat, nici vizualizat”, „nu poate fi nici înţeles, nici transmis”, marchează „distrugerea istoriei”. Marele-preot-supravieţuitor propăvăduieşte incomunicabilitatea Holocaustului, ceea ce nu-l împiedică să perceapă onorarii de 25.000 $ pentru discursuri despre Auschwitz. Or, nu întotdeauna şi nu toţi evreii au acceptat aceste teze: Ismar Schorsch, cancelar al Seminarului Teologic Evreiesc, ridiculizează propaganda ţesută în jurul Holocaustului, pe care o califică drept „versiunea seculară detestabilă a ideii de popor ales”.

Demne de reflecţie sunt şi cuvintele Hannei Arendt referitoare la exagerările teoriei „eternului anti-semitism”: „Dacă este adevărat că umanitatea a insistat în asasinarea evreilor timp de mai mult de 2000 de ani, atunci uciderea evreilor este ceva firesc, şi chiar omenesc, ura faţă de evrei fiind justificată dincolo de orice argument. Aspectul cel mai surprinzător al acestei explicaţii este că a fost adoptată de foarte mulţi istorici neutri şi încă de un şi mai mare număr de evrei.” Scriitoarea Cynthia Ozick enunţă această teză a anti-semitismului fără vârstă: „Lumea vrea să-i elimine pe evrei. Lumea a vrut întotdeauna să-i elimine pe evrei.” Dacă lumea a vrut asta, răspunde Norman Finkelstein, e de mirare că evreii încă mai există – şi, spre deosebire de mulţi alţii, iar acesta este cel mai puţin lucru care poate fi spus, nu mor de foame.

Antisemitismul serveşte statului Israel, care devine singura protecţie în faţa următorului acces al antisemitismului. Evident, orice atac sau defensivă în faţa statului Israel este tot opera antisemitismului. Dogma dă un cec în alb Israelului: dacă goyimii vor neapărat să-i asasineze pe evrei, aceştia se pot apăra aşa cum vor ei. Toate mijloacele intră neapărat la capitolul legitimă apărare. Scriitorul israelian Boas Evron consideră că tezele despre Holocaust: „revin la a provoca deliberat o paranoia… Această mentalitate scuză dinainte orice comportament inuman provocat non-evreilor, pentru că mitologia dominantă declară că toate popoarele au colaborat cu naziştii la distrugerea evreilor, de unde se deduce că totul este permis evreilor în relaţiile cu celelalte popoare.”

Dogma Holocaustului acordă evreilor absolvirea de tot ce ţine de trecut, şi-i imunizează împotriva oricărei cenzuri a prezentului. Dacă cineva încearcă să explice antisemitismul prin comportamentul evreilor, acel cineva se face vinovat, fireşte, de antisemitism. Evreii sunt pur şi simplu nevinovaţi. Dacă Holocaustul a marcat apogeul urii milenare a goyimilor împotriva evreilor, persecuţia non-evreilor în timpul Holocaustului este pur accidentală iar persecuţia non-evreilor în timpul istoriei este întâmplătoare. Norman Finkelstein nu face economie de cuvinte când vine momentul condamnării acestor inepţii: „Cea mai mare parte a literaturii asupra soluţiei finale a lui Hitler, care se învârste în jurul dogmelor esenţiale ale Holocaustului, n-are nicio valoare ştiinţifică. De fapt, domeniul Holocaustului este plin de absurdităţi, ca să nu spunem de fraude pur şi simplu.”

Holocaustul este organizat ca o religie. Are dogme inatacabile. Are un mare preot, în persoana lui Elie Wiesel. Centrul cultului Holocaustului este Memorialul Holocaustului de la Washington, un loc foarte interesant, pentru că nu există niciun muzeu care să comemoreze crimele americanilor de-a lungul istoriei, nu puţine. Norman Finkelstein se întreaba în treacă cum ar reacţiona aceştia dacă Germania ar dedica un muzeu nu genocidului nazist, ci sclaviei în Statele Unite sau exterminării amerindienilor. Sau, adăugăm noi, crimelor americane din Nicaragua, Panama, Granada, Iraq, Vietnam, Cambodgia, Laos. Sau un muzeu al loviturilor de stat organizate de americani în profitul corporaţiilor americane. Sau un muzeu al tuturor dictatorilor lumii sprijiniţi de administraţia americană şi împrumutaţi de organizaţiile mondiale care reprezintă interesele Casei Albe, până la sufocarea popoarelor care au trebuit să-i suporte. Multe, multe muzee rămân neconstruite încă.

Dornici să primească despăgubirile plătite de Germania, mulţi evrei s-au prezentat ca supravieţuitori ai lagărelor naziste. „Dacă sunt aşa de mulţi supravieţuitori, întreba mama lui Norma Finkelstein, atunci pe cine a mai omorât Hitler?” Chiar aşa, dacă soluţia finală era o exterminare unică, industrială, super-eficace, cum se face că atât de mulţi evrei au supravieţuit, gata să fie despăgubiţi? Mulţi specialişti au pus în dubiu mărturiile supravieţuitorilor evrei. Minciună clasică: Elie Wiesel povesteşte că la ieşirea din Buchenwald, la vârsta de 18 ani, a putut citi Critica raţiunii pure în idiş. În prealabil, afirmase că ignora complet limba idiş. Desigur, nici faptul că lucrarea lui Immnanuel Kant nu fusese niciodată tradusă în idiş n-a putut constitui un impediment major.

Treptat, definiţia supravieţuitorilor Holocaustului s-a extins, întâi la cei care n-au trecut prin lagărele naziste, dar ar fi putut să treacă, apoi la cei care au avut rude victime în lagărele naziste. În câteva etape, accepţiunea s-a extins atât de mult încât aproape orice evreu este un supravieţuitor al Holocaustului. Pe acest temei, au putut fi pretinse noi şi noi compensaţii financiare. Pe lângă profitul politic adus statului Israel, afacerea reparaţiilor băneşti explică mai bine decât orice industria Holocaustului. După război, în 1950, fără presiuni exterioare Germania a angajat negocieri cu asociaţiile evreieşti şi a plătit despăgubiri de aproape 60 de miliarde de dolari. După războiul din Vietnam, care aruncase această ţară într-o ruină indescriptibilă, preşedintele american Jimmy Carter a refuzat să plătească cea mai mică daună, afirmând că „distrugerile erau reciproce”.

Somaţi la începutul anilor 90 să returneze banii din conturile evreilor victime ale războiului, bancherii evrei prezintă 32 de milioane de dolari din 730 de conturi. Suma este respinsă ca fiind insuficientă. Campania de teroare mediatică desfăşurată ulterior se baza pe observaţia că băncile nu vor publicitate negativă. Campania a fost alcătuită dintr-un ansamblu de adevăruri şi de supoziţii, de fapte şi de invenţii, de aceea mulţi elveţieni consideră că ţara lor a fost victima unei conspiraţii internaţionale. În final, campania s-a lansat în injurii la adresa elveţienilor, multe dintre acestea semănând ciudat cu cele pe care antisemiţii le-au proferat la adresa evreilor. În final, elveţienii au acceptat să plătească, în august 1998, suma de 1,25 miliarde de dolari. Interesant este că şi Statele Unite au refuzat intrarea refugiaţilor evrei, dar nimeni nu s-a gândit să le ceară reparaţii financiare. Iarăşi, negrii americani n-au fost niciodată despăgubiţi pentru secolele de sclavaj.

Întrebare: Dar ce s-a întâmplat cu banii evreilor din Europa depuşi în băncile americane, şi care n-au supravieţuit Holocaustului? Mister total. Americanii au fost de acord să plătească 500.000 de dolari cu acest titlu. Aceeaşi tăcere pluteşte şi în legătură cu proprietăţile evreilor europeni cumpărate în Palestina înainte de 1948, precum şi cu banii depuşi de victimele Holocaustului în băncile evreieşti din Palestina. Nicio despăgubire nu li s-a acordat vreodată.

A urmat Germania, unde s-a intentat un proces industriei private germane, reclamându-se despăgubiri de 20 de miliarde de dolari. Or, Germania mai plătise odată despăgubiri. Ţărilor din fostul bloc sovietic (deci inclusiv României) li s-a cerut, fără nicio publicitate, să returneze toate proprietăţile evreieşti de dinainte de război, sau să plătească indemnizaţii. Plata acestor despăgubiri a fost o condiţie eliminatorie pentru intrarea în Uniunea Europeană, NATO şi Consiliul Europei. Complicitatea Congresului american a fost esenţială în această extorcare. Istoricul israelian Ilan Pappe spune că, atunci când Israelul a început negocierile privind reparaţiile germane, ministrul afacerilor externe de atunci, Moşe Şarett, a propus despăgubirea refugiaţilor palestinieni. Această propunere a rămas literă goală.

Norman Finkelstein nu se înşală atunci când vorbeşte depre Holocaust ca despre o industrie. Esenţial pentru o industrie, spre deosebire de manufacturi, este mass production, şi avem toate caracteristicile. În afara muzeelor dedicate Holocaustului, şaptesprezece state impun Holocaustul ca obiect de studii în şcoli, şi multe universităţi au catedre dedicate acestui eveniment. Se estimează la 10.000 numărul studiilor universitare consacrate soluţiei finale nazistă. În New York Times apare un articol despre Holocaust săptămânal. Comparativ, în Europa a apărut o singură carte despre cei zece milioane de africani care au murit între 1891 şi 1911 în Congo din cauza lăcomiei europene pentru cauciuc şi fildeş.

În ce ne priveşte, ca români, suntem îndreptăţiţi să ne întrebăm care au fost costurile ascunse ale aderării României la NATO şi UE. Putem doar presupune că nici ţara noastră nu a scăpat acestui tăvălug al despăgubirilor, nu ştim nimic sigur, sau poate nici măcar n-am achitat întreaga notă de plată. Fireşte, n-are rost să ne întrebăm retoric de ce n-a existat nicio dezbatere publică pe această temă, sau de ce guvernanţii din întreg spectrul politic ne-au ascuns dimensiunea reparaţiilor pe care România le-a plătit Israelului. Aici cunoaştem răspunsul: s-a dorit evitarea unei reacţii iraţionale, viscerale, de antisemitism.

Recenzie dupa Radu Iliescu

Sursa: www.constiinte.ro

ACTUALIZARE 25 .11. 2010

ISTORIA INTERZISA

ACTUALIZARE 6.03.2014

Un tribunal din Franta, a decis IN 26.04.1983 ca “holocaustul si camerele de gazare unde au fost ucisi evreii, au fost doar propaganda de razboi”.