„Placerea e dependenta de ceilalti. Daca iubesti o femeie, daca asta e placerea ta, atunci acea femeie devine stapana ta. Daca iubesti un barbat – daca asta e placerea ta si esti nefericita, disperata, trista fara el – atunci ai devenit sclava nu mai esti libera, esti la inchisoare. Daca esti in cautare de bani si putere, atunci vei fi dependent de bani si putere. Omul care tot acumuleaza bani, a carui placere e sa aiba din ce in ce mai multi bani, va deveni din ce in ce mai nefericit, deoarece cu cat are mai multi, cu atat vrea si mai multi, si cu cat are mai multi, cu atat se teme mai tare ca o sa-i piarda. E o sabie cu doua taisuri: primul tais este sa vrei mai multi. Cu cat pretinzi mai multi, cu cat doresti mai multi, cu atat mai mult simti ca iti lipseste ceva – te simti mai gaunos, mai gol. Iar celalalt tais al sabiei este ca, cu cat ai mai multi, cu atat te temi mai tare ca ai putea sa ramai fara ei. Pot fi furati. Banca poate sa dea faliment, situatia politica din tara se poate schimba, tara poate deveni comunista... exista o mie si unu de lucruri de care depind banii tai. Banii nu te fac stapan, te fac sclav. Placerea e periferica; de aceea e menita sa depinda de circumstante exterioare. E numai excitatie. Daca mancarea e placere, ce iti place de fapt? Doar gustul – pret de o clipa, cand mancarea trece peste papilele gustative de pe limba, ai o senzatie pe care o interpretezi ca placere. Este interpretarea ta. Azi s-ar putea sa semene cu placerea, iar maine s-ar putea sa nu mai semene cu placerea. Daca mananci zi de zi aceeasi mancare, papilele gustative devin insensibile la ea. In scurta vreme ti se va lua de ea, nu-ti va mai placea. ”
„E foarte dificil sa fii fericit si foarte facil sa fii nefericit. Oamenii aproape intodeauna aleg cele mai usoare lucruri – si a fi nefericit este foarte usor. Nu necesita nici un talent sa fii nefericit. Ati observat? A fii fericit este un mare talent. Inteligenta deosebita, constienta deosebita – trebuie sa fii aproape un geniu sa fii fericit. Sa fii nefericit nu trebuie nimic. Chiar si oamenii stupizi sunt nefericiti. Nu trebuie nimic.
Si e foarte usor sa fii nefericit deoarece intreaga minte traieste prin nefericire. Daca ramai fericit pentru o perioada mai lunga de timp, mintea incepe sa dispara, deoarece nu exista nicio conexiune intre fericire si minte.
Fericirea este ceva ce o transcende – dincolo de orice. Din aceasta cauza, mintea va crea unele probleme mai devreme sau mai tarziu. Chiar si cand nu sunt probleme mintea le va crea – probleme fanteziste, din senin, sa te faca nefericit. Odata ce esti nefericit, mintea este fericita. Esti din nou pe pamant si apoi lucrurile incep a se misca pe fagas. Mintea este radacina cauzala a nefericirii si oricand esti fericit, esti dincolo de minte.
Fii atent la un moment extraordinar de fericire. Brusc nu mai sunt niciun fel de ganduri. Esti pur si simplu fericit; nici chiar gandul despre nefericire nu mai e. Asta trebuie sa regasesti mai tarziu. Mai tarziu realizezi brusc: „Ah, am fost asa de fericit timp de atat de multe minute fara nicio aparitie neasteptata a vreunei nefiriciri!”. Iti dai seama de asta numai dupa ce a trecut acel moment. Dar un moment cu adevarat intens de fericire nu are nici un gand. E pur. E complet lipsit de ganduri, si astfel mintea este deranjata foarte mult. Ea traieste prin nefericire. Ea a investit mult in nefericire. Asa ca asta urmareste. Odata ce individul a invatat cum sa fie fericit, el poate incepe pas cu pas sa elimine obiceiul de a fi nefericit. Si aceste este un simplu obicei, nimic altceva.
Este de necrezut ca oamenii sunt nefericiti doar datorita unui obicei. Nu exista nicio cauzalitate pentru a fi nefericit. Lumea este absolut gata sa te faca fericit. Totul este asa cum trebuie sa fie, dar cumva individul nu observa. Individul continua sa traiasca in proprii nori – intunecati, tristi. Incet incet individul devine prea atasat de ei. El aproape ca incepe sa tina la ei. In fapt, fara ei el simte o pierdere, nu mai stie ce sa faca. Oamenii sunt legati de nefericire. Este aproape ca un mariaj obscur. Acum ca ai gasit o pista; o fereastra s-a deschis. Nu pierde aceasta pista. Ori de cate ori observi ca mintea apare cu vechile ei trucuri, sari imediat afara din ea. Fa ceva imediat sa te distraga. Chiar si jogging-ul va face asta. O scuturare buna a corpului poate face asta. Orice ce poate provoaca un soc, cum ar fi un dus rece sau alergarea in jurul casei – orice, orice pur si simplu schimba tendinta, si te ajuta sa revii pe pista. Aceasta e numai pentru cateva zile.
Odata ce ai inceput sa traiesti in fericire, odata ce ai dat de gustul ei si a patruns adanc in fiinta ta, atunci nu mai e nevoie de nimic. Pur si simplu ea este acolo.
(Traducere din Capitolul 9 „ The Cypress in the Courtyard” – Osho)
- Fiecare este atit de nefericit incit vrea sa gaseasca o explicatie acestui fapt. Iar societatea v-a dat pentru asta o strategie foarte buna: faptul de a judeca. Mai intii te judeci, desigur, pe tine insuti in legatura cu toate lucrurile. Nici o fiinta nu este perfecta si nici un om nu poate fi vreodata perfect, deoarece nu exista perfectiune; prin urmare, faptul de a judeca este foarte usor. Tu esti imperfect si exista o serie de lucruri care dovedesc aceasta imperfectiune. Si atunci te infurii, te ridici impotriva ta si impotriva intregii lumi: “De ce nu sunt perfect?”
Dupa care privesti spre ceilalti, incercind sa regasesti aceasta imperfectiune in fiecare. Si doresti sa-ti deschizi inima, deoarece pina nu o deschizi, viata ta va fi lipsita de orice celebrare, va fi aproape moarta. Insa nu poti sa faci acest lucru direct. Trebuie sa distrugi mai intii in intregime acest mecanism. Deci, in primul rind: nu te mai judeca pe tine insuti. In loc sa te judeci, incepe sa te accepti pe tine insuti cu toate imperfectiunile, cu toate slabiciunile, cu toate greselile si esecurile.
Nu iti cere sa fii perfect. Aceasta inseamna sa ceri ceva ce nu este cu putinta; te vei simti frustrat. La urma urmei, esti o fiinta omeneasca.
Priveste animalele, priveste pasarile: ele nu sunt triste, ele nu sunt frustrate. Niciodata nu o sa vezi un bizon iesindu-si din fire. El este pe deplin multumit sa isi mestece aceeasi iarba in fiecare zi. El este aproape iluminat! Nu exista nici o tensiune, el este in deplina armonie cu natura, cu el insusi, cu tot ceea ce este. Bizonii nu fac partide pentru a revolutiona lumea, pentru a schimba bizonul in super-bizon, pentru a face bizonii religiosi sau virtuosi. Nici un animal nu este preocupat de vreun ideal uman. Cu siguranta ca bizonii rid si intreaba: “Ce vi s-a intimplat? De ce nu puteti fi pur si simplu voi insiva? Ce nevoie aveti sa fiti altcineva?”.
Primul lucru este asadar acela de a te accepta, in mod profund, pe tine insuti.
OSHO
OSHO: If People Are Happy, Nobody Can Drag Them into a War
