RUGĂMINTE!

RUGĂMINTE!

Dacă vedeți vre-un articol, film, link care nu funcționează, vă rugăm să ne spuneți ca să putem actualiza. De multe ori serverele pică, dispar pur și simplu, filmele sunt eliminate, samd. Si nu lasati doar un mesaj in casuta de comentarii facebook deoarece daca nu suntem prieteni in facebook, sunt sanse sa nu vedem acel mesaj. Cei din anumite țări, posibil din Occident s-ar putea să aveți probleme mai ales cu filmele artistice, căci pe acolo pe la voi, serverele cu filme sunt blocate. Trimiteti un email sau un comentariu la acea postare, dar nu in casuta de facebook. Vă mulțumim!

luni, 30 noiembrie 2015

V DE LA VENDETĂ - Amintiţi-vă de 5 Noiembrie! (30.11.2015)

V For Vendetta (2005)

Deoarece se apropie 1 Decembrie, o dată suspect de trâmbiţată şi în mass media principală, o dată când oamenii se vor întâlni din nou în stradă să "dea jos guverne" ne-am gândit că ar în ton filmul de astăzi. Aşadar,  vom continua astazi lista de  FILME INTERESANTE, cu unul aşa zis motivaţional, un film menit cică să trezească în masele de oameni curajul, conştiinţa turmelor de sclavi, un alt film făcut de fraţii Wachowski, imediat după realizarea celebrei serii MATRIX
Noi suntem tare circumspecţi legat de folosirea măstilor Guy Fawkes si indemnul la schimbare violenta a sistemelor. Este adevarat ca prin violenta sunt tinute oile in linie, dar nu credem ca violenta este solutia iesirii din cercul vicios al agresivitatii.
Si nu credem că trebuie să apară nu ştiu ce erou cu superputeri, mânat de răzbunare sau vendetism să dea tonul revoluţiei. Nu credem în astfel de revoluţii. Credem că răsturnarea puterii actuale se poate realiza paşnic, de la sine, dacă fiecare dintre noi încetăm să mai susţinem acest sistem, iar apoi dacă mai dorim un sistem de cooperare şi coordonare între noi ca oameni şi ca naţie, dacă vom fi suficient de mulţi, uniţi în cuget şi simţire şi organizaţi putem înlocui actualul sistem cu unul mai evoluat, cum ar fi cel meritocrat, de ex.

Dar mai întâi câteva cuvinte despre film:

"În anul 2030 lumea se află într-o degringoladă şi război, în timp ce Regatul Unit rămâne stabil sub conducerea regimului fascist al partidului Norsefire. Prizonierii politici, homosexualii şi alţi indezirabili sunt plasaţi în lagăre de concentrare. Evey Hammond, o femeie care lucrează la Televiziunea Britanică, este salvată din mânile unor membri ai poliţiei care doreau s-o violeze de un justiţiar c-o mască a la Guy Fawkes, care-şi spune „V”. El o duce pe un acoperiş pentru a privi distrugerea „Old Bailey”. Norsefire încearcă să muşamalizeze atacul spunând că a fost o „demolare controlată” a unei clădiri nesigure, dar V preia controlul asupra televiziunii pentru a-şi asuma acest atac.


El le cere britanicilor să se răscoale împotriva guvernului lor şi să se întâlnească cu el peste un an, fix în data de 5 Noiembrie, în faţa Palatului Parlamentului, pe care promite că-l va distruge. Evey îl ajută pe V să fugă, dar este prinsă în învălmăşeală şi îşi pierde cunoştinţa. V o ia şi o duce în ascunzătoarea lui, „the Shadow Gallery”, unde îi spune că trebuie să rămână ascunsă acolo până pe data de 5 Noiembrie, noaptea lui Guy Fawkes, anul viitor. Când află că V omoară oficialităţi guvernamentale, Evey fuge din ascunzătoare şi se duce acasă la şeful ei, Deitrich. După ce acesta face o satiră despre guvern în emisiunea sa, casa lui este ţinta unei razii, iar Evey este capturată. Ea este încarcerată şi torturată zile în şir pentru a oferi informaţii despre V." SURSA

"Filmul este inspirat de cartea de benzi desenate „V for Vendetta” a lui Alan Moore şi se desfăşoară în viitorul apropiat în Marea Britanie. Conform scenariului, în acele vremuri puterea va fi în mâinile unui partid de factură nazistă care conduce ţara prin teroare. V este un personaj mascat, misterios, care reuşeşte să-i omoare rând pe rând pe cei aflaţi la conducere şi inspiră populaţia să se revolte împotriva tiraniei, făcând aceasta chiar cu preţul vieţii.
Aparent, V este un erou ce se sacrifică pentru binele celorlalţi, dar în realitate – aşa cum se petrece de multe ori în aceste vremuri – el nu este decât un „lup în blană de oaie”.
Principala sursă de inspiraţie a lui Moore în crearea lui V este Guy Fawkes, unul dintre cei care au plănuit Complotul Prafului de Puşcă din 1605. Complotiştii, un grup de restauraţionişti catolici, despre care se crede chiar că ar fi fost agenţi iezuiţi, vizau să reintroducă catolicismul în Anglia. În opinia lor, violenţa era singura soluţie. Prin urmare, şi-au propus nici mai mult nici mai puţin, decât să arunce în aer clădirea parlamentului englez în timp ce înăuntru se aflau Regele James I şi întreaga nobilime protestantă. Planul lor nebunesc a eşuat, fiind descoperit doar cu o oră înainte de a fi pus în practică. La vremea respectivă, acest fapt a fost privit ca o intervenţie miraculoasă a divinităţii pentru a-l salva pe rege, astfel că, în memoria acelor evenimente, pe 5 noiembrie s-a introdus o sărbătoare numită Noaptea Focului sau Noaptea lui Guy Fawkes.
Portretizare a acestor idei extremiste, V nu este nicidecum un simbol al luptei paşnice pentru libertate, împotriva unui regim opresiv, ci un simbol al terorismului, al crimei şi al haosului. (De altfel, cuvântul vendetta, cel de la care V îşi trage numele, înseamnă răzbunare sângeroasă, ură puternică sau sete de răzbunare nestăpânită.)
Guy Fawkes nu este, însă, singura sursă de inspiraţie a lui Alan Moore pentru personajul său V, aşa cum putem observa din replicile acestuia. O alta este un cântec faimos al trupei rock Rolling Stones, numit Sympathy For The Devil (Compasiune pentru Diavol). Piesa se vrea un monolog rostit ironic de către Satana, în care el aminteşte despre diverse momente de-a lungul istoriei în care şi-a băgat coada. Versurile de început sunt: „Allow me to introduce myself / I am a man of wealth and taste” (Permiteţi-mi să mă prezint/ Sunt un om bogat şi cu bun-gust), iar dl. Moore a fost foarte atent ca, în romanul său, personajul V să se prezinte chiar în acest fel, ceea ce sugerează că acest personaj – prezentat în mod semnificativ ca erou salvator – ar fi chiar diavolul sau un instrument al acestuia. Să avem în vedere că romanul este scris în 1982, iar cântecul a fost lansat în 1968, deci nu există loc pentru coincidenţă (sic!). De altfel, ilustraţia de mai jos înlătură orice dubiu în această privinţă.

În imaginea din dreapta, pe capul lui V se pot observa două coarne
De asemenea, printre dialogurile cărţii regăsim legea infamă a lui Crowley - „Fă ceea ce vrei şi fie ca aceasta să fie întreaga lege!” – ca îndemn adresat de V protejatei sale, cea pe care o „formează” pentru a-i continua mesajul.
În concluzie, V nu este nicidecum un simbol al dreptăţii – aşa cum cred unii – ci un simbol al „libertăţii” luciferice şi al haosului, introdus într-un mod dibaci pentru a deturna încă din start acţiunile benefice de protest împotriva tiraniei şi a nedreptăţii impuse de elita satanică. Cei iniţiaţi ştiu că simbolul deţine o mare forţă – fiind o poartă către realităţile subtile, nevăzute, el face să se manifeste, acolo unde este prezent, aspectele pe care le desemnează. Prin urmare, atunci când oamenii inconştienţi se afişează cu strania mască a lui V, se deschide o poartă pentru tendinţele haotice, luciferice, ceea ce perverteşte aspiraţiile lor sincere către autentica libertate şi nonviolenţă (care sunt exact la polul opus). " SURSA


Nota noastră : Publicăm acest film totusi deoarece considerăm o sincronicitate interesanta faptul că şi la noi în Romania, culmea evenimentelor din noiembrie anul acesta a fost data de 5, dupa un eveniment ce miroase de la o posta a pucioasa (la propriu si la figurat, evenimentul de la Colectiv, unde tot mai multe voci vorbesc de premeditarea unor minti satanice a acelei jertfe prin foc),  iar mesajul filmului este : Amintiţi-vă de 5 Noiembrie! 
De asemenea este foarte interesant faptul că în rolul dictatorului din acest film este acelaşi actor, John Hurt, care a jucat rolul rebelului în filmul Nineteen Eighty-Four (1984) făcut după celebrul roman al lui George Orwell. Este o "coincidenţă" neîntâmplătoare care închide un cerc pentru John Hurt. Personal consideram rebeliunea imaginata de Orwell mult mai adevarata decat cea din vendetism. Personajul Winston Smith din filmul 1984 urmărea să fie rebel, îndrăgostindu-se într-o lume de roboţei spălaţi pe creier. Asta da revoltă, căci în fond şi la urma urmei asta lipseşte lumii în care trăim: IUBIREA, nu violenţa, ura, răzbunarea. Vorba aceea : "Making war for peace is like fucking for virginity!" ... Make love not war! Din pacate si acum aceasta vorba este mai actuala decat oricand. Este strigator la cer cum de atata vreme de la revolta hippie lumea a ramas pe acelasi fagas, aratandu-ni-se inca odata daca mai era necesar ca "NOI NU CONTAM CU ADEVARAT PENTRU ELITA OCULTA!". 
Foarte interesant mai este si faptul ca si Guy Fawkes a avut aceasi soartă cu a lui William Wallace (personajul filmului BRAVEHEART prezentat de curand pe blog): metoda de execuţie consta în legarea victimei în poziţie verticală de o scară după care i se tăiau organele genitale şi erau aruncate într-un foc aprins la picioarele sale. Apoi era spintecat încet, astfel încât intestinele cădeau în acelaşi foc. Nefericitul murea abia când călăul îi scotea inima. După aceea, era decapitat, iar trupul său era tăiat în patru bucăţi. Cam asa se băga spaima in oile care priveau behaind murmurat si uneori bucurandu-se de chinurile altuia. In loc sa sara in ajutorul eroilor lor, oameni care au facut diferenta, au infruntat sistemul, au dat exemplu, oitele behaie tematoare, ba mai mult murmura de satisfactie.
Cei care doresc să ştie mai multe despre acum celebra mască a lui Guy Fawkes, repopularizată de filmul de astăzi, devenită un simbol mondial al celor de la Anonimus si a tuturor celor care doresc o schimbare la nivel planetar, vă invităm să studiaţi cu atenţie articolul "GUY FAWKES - Omul din spatele măştii" şi articolul "Adevăratele semnificaţii ale măştii lui V, devenită peste noapte simbol al protestelor populare". Atentie insa, desi masca cu aspect mefistofelic nu are legatura cu Guy Fawkes decat indirect, prin intermediul benzilor desente de David Loyd, insa inspiratia i-a venit de la Alan Moore, un satanist celebru. Deci mare grija la protestele din 1 decembrie ... sunt mari semne ca va fi deturnata. Puneti in practica ideile sugerate de GENE SHARP in cartea De la dictatura la democratie (click aici pt download) si veti fi mai in siguranta.

VEDEŢI FILMUL TRADUS, AICI:

sâmbătă, 28 noiembrie 2015

POARTA STELARĂ 2012 - Partea I - Navigând pe valurile Căii Lactee (28.11.2015)

STRAGATE 2012 - Part I : Surfing the Tides of the Milky Way (2004)

Dorim să vă aducem astăzi în atenţie un documentar extrem de interesant pe care nu am vrut să-l prezentăm până acum deoarece toate argumentele aduse de cercetătorul William Henry (un mitologist de investigaţii din Nashville, Tennessie, SUA) se învârt în jurul anului 2012, un an de pomină faţă de care s-a făcut extrem de mult tam tam, autorul fiind evident aflat într-o eroare şi în febra din jurul acestui an. Pe lângă această mare eroare, Henry mai face o mulţime de corelaţii extrem de forţate şi în plus consideră centrul galactic, ca fiind de fapt acel soare la care s-au închinat egiptenii şi toţi credincioşii cultului solar, ceea ce pare extrem de neverosimil (în primul rând nu cred că ştiau anticii de faptul că facem parte dintr-o galaxie, care are un centru ca un soare şamd, apoi acest centru nu este vizibil cu ochiul liber, apoi de ce să te închini la un soare central galactic când il ai pe cel de aici, care are proprietati asemanatoare, doar ca la scara mai mica si nu in ultimul rand, viteza de deplasare a acestui val de energie ... sa presupunem ca s-ar deplasa cu viteza luminii, atunci ar ajunge la noi in minim 26 -27 000 de ani, cat este distanta de la noi la centrul galactic).
Dând la o parte toate inadvertenţele, dorim totuşi să remarcăm anumite corelaţii extraordinare pe care le face Henry între anumite mitologii, între creştinism, iudaism , mitologia egipteană, cultura maiaşă, miturile sumeriene şi ştiinţa modernă (in special cunostintele legate de gaurile de vierme). Acum la 11 ani de la momentul ieşirii pe piaţă a acestui film, ştim mult mai multe şi putem să legăm lucrurile şi mai bine. 
De ex. William Henry poate nu bănuia la acea vreme că intregul univers este un mare întreg negru, după cum ne-a relevat Nassim Haramein si ca atat in centrul galactic cat si in centrul Soarelui, dar şi al Pământului există aceste singularităţi, numite găuri negre (care în realitate sunt negre pe-o parte, albe pe cealaltă), că toate galaxiile sunt atrase de un alt atractor universal şi mai mare, samd.
Aşadar vă rugăm cu căldură să treceţi peste repulsia dată de rostirea anului 2012 şi de prejudecăţi pentru a investiga cu atenţie şi discernământ cele spuse de Henry în acest film. Daţi neghina la o parte şi mai puneţi o piesă la imensul puzzle al realităţii în care trăim. 
Dorim sa va prezentam acest film deoarece in articolul anterior am vorbit despre ORMUS, aurul monoatomic, iar în filmul de astazi veti descoperi si alte corelatii uluitoare, exceptionale legate de aceasta super substanta pe care Henry nu o numeste specific ca fiind ORMUS, dar noi stim clar acum ce este. De asemenea tot in documentarul anterior legat de Ormus ni s-a reamintit  de Akhenaton si Moise.

O mare parte din povestea documentarului de astăzi se invarte in jurul povestii lui Akhenaton şi Tutankamon despre care dorim sa va prezentam un material dupa film, un material preluat de pe un site recent descoperit, un site foarte cuprinzator si cu multe informatii extrem de interesante: secretelezeilor.ro. Acel articol este extrem de cuprinzator si vrea sa ne dovedeasca printre multe altele, faptul ca Akhenaton a fost de fapt Moise. Totusi dupa corelatiile noastre, este foarte posibil ca Moise sa fi fost de fapt fratele mai mare al lui Akhenaton şi anume Tuthmoses (care ar fi trebuit sa fie faraon, deoarece era cel mai mare, sau care poate a si fost, dar fiind un rebel, istoria lui a fost cam stearsa de pe fata pamantului, moartea acestuia fiind tot un mister). Nu intamplator credem ca Akhenaton, fratele mai mic al lui Tuthmoses a devenit la randul lui rebel, schimband pentru o buna perioada de timp religia egipteana politeista intr-una monoteista, inchinata lui Aton. Toti cei care doriti sa stiti mai multe despre istoria crestinismului si a iudaismului studiati-l cu atentie pe acest faraon unic in istoria egipteana. Multe se vor lega in capul vostru si veti intelege influenta acestuia asupra credintelor voastre. Nu insistam aici si acum. O sa mai revenim asupra subiectului candva.

Acesta este doar primul disc al filmului, singurul pe care l-am putut găsi şi traduce. Dacă are cineva discul 2, poate ne vom face timp să-l traducem şi pe acela, daca vom considera ca merita. Filmul poate fi gasit aici, de cumparat.

VEDEŢI FILMUL TRADUS AICI - link 1 sau AICI - link 2


 
Aşadar, vom prelua un fragment din articolul ZEII EVREILOR desi poate cel mai indicat pentru articolul de astazi, ar fi acesta POARTA CERULUI  pe care vă lăsăm plăcerea să-l exploraţi singuri..

"Evreii reprezintă probabil cel mai celebru popor din istoria omenirii. Dacă nu pentru fapte vitejești, măcar pentru răspândirea istoriei lor prin intermediul Bibliei. Conform acestei istorii, urmașii lui Abraham (Avraam în română) s-au stabilit întâi în Canaan, apoi s-au mutat în Egipt, unde s-au înmulțit în mod considerabil. Fiind transformați de egipteni în sclavi, s-au întors în Canaan, conduși de Moise. După moartea acestuia, Iosua Navi a fost cel care a preluat conducerea grupului de israeliți, cucerind Canaanul. Prin 1047 î.e.n. s-a format regatul unit al Israelului și Iudeei, sub conducerea lui Saul. Sub stăpânirea lui David, regatul a devenit o mare putere mondială. Apogeul a fost atins în timpul lui Solomon, fiul lui David, care a transformat Ierusalimul într-o metropolă. Conform tradiției, el a construit primul templu al lui Yahweh, zeul evreilor. După moartea lui Solomon, regatul s-a divizat în două părți: Israel și Iuda. În anul 586 î.e.n. babilonienii au cucerit Ierusalimul, distrugând templul și deportându-i pe localnici în Babilon; poporul rămas în Iudeea s-a refugiat în Egipt. Perșii au cucerit Babilonul și i-au eliberat pe evrei din robie prin 539 î.e.n. Întorși în Ierusalim, aceștia au refăcut templul lui Solomon, care a fost distrus mult mai târziu de către romani. În 332 î.e.n., Alexandros Macedon a cucerit imperiul persan, din care făcea parte și Iudeea. După moartea sa, teritoriul biblic a ajuns sub stăpânire siriană. În jurul anului 162 î.e.n. iudeii s-au răsculat, reușind să creeze un stat independent, regatul hasmonean, care a dispărut în 63 î.e.n., când romanii i-au pus la conducere pe Irodieni, vasalii Romei. În anul 6 romanii au cucerit Iudeea, transformând-o în provincie romană. În anul 66 a izbucnit revolta iudeilor, care durat patru ani și a dus la pustiirea Ierusalimului, implicit la distrugerea templului lui Solomon de către romani. Din anul 135, romanii au schimbat numele Iudeei în Palestina.
Este oare această istorie în întregime adevărată? O parte din ea, mai ales începutul, a ajuns la noi prin intermediul Bibliei. O putem considera o certitudine doar pentru că este scrisă într-o carte? Sau avem nevoie și de alte dovezi, cum ar fi de exemplu descoperirile arheologice? Este oare Biblia într-adevăr cuvântul unei divinități, așa cum cred evreii și creștinii?
CanaanAdevărata istorie a poporului evreu este diferită de ceea ce știm astăzi. O mână de sumerieni, în frunte cu Abraham / Abram, și-au părăsit patria la porunca zeului lor, devenind nomazi. După ce au rătăcit prin Mesopotamia, Canaan și Egipt, s-au hotărât să se stabilească în Canaan, unde au trăit alături de localnici. După apariția în Egipt a hicsoșilor, între 1800 î.e.n. și 1650 î.e.n., urmașii lui Abraham i-au urmat. S-au stabilit la marginea Egiptului, în Delta Nilului, în Avaris, fosta capitală a hicsoșilor. Fiica unui evreu (numit Yuya de către egipteni), Tiye, s-a căsătorit cu faraonul Amenhotep al III-lea prin 1337 î.e.n., devenind marea regină a Egiptului. Fiul lor, Akhenaton (poreclit Moise, adică „Moștenitorul”), a scos din Egipt o mână de oameni formată din israeliți și din adepții săi egipteni. În deșertul Sinai s-au amestecat cu triburile de madianiți, cu toții pornind spre Canaan, unde s-au amestecat cu populația locală. Nu au fost niciodată o mare putere, Canaanul acelor vremuri fiind un teritoriu sărac, compus din mici orașe și sate. Nu aveau o religie stabilă, adoptând zeitățile locurilor prin care au rătăcit în perioada în care erau nomazi, dar și pe cele ale noilor lor vecini, canaaneenii. După ocupația babiloniană evreii au fost deportați în Babilon, unul dintre cele mai dezvoltate orașe din acea epocă. Mai mult ca sigur au fost impresionați atât de cultura babiloniană, cât și de religia foarte bine organizată. Întorși în Ierusalim, câțiva preoți, în frunte cu Ezdra, au hotărât să aplice ceea ce au văzut în Babilon, mai ales din punct de vedere religios. Adică să aibă o religie stabilă, bine pusă la punct, întocmai ca babilonienii.
prorok_ezdraPreoții lui Ezdra au adoptat calendarul lunar babilonian, lucru care se observă și astăzi: lunile anului evreiesc au aceleași denumiri ca ale babilonienilor antici. Ba chiar și-au organizat preoțimea după modelul babilonian. Probabil profund impresionați de templul lui Marduk din Babilon, l-au construit pe cel al lui Yahweh după același model. L-au și adoptat pe Marduk ca zeitate supremă, renunțând la vechile lor divinități. Cum orice religie bine organizată avea, pe lângă temple și preoțime, scrieri sfinte, preoții lui Ezdra s-au pus pe treabă. Și-au creat propria mitologie, copiind părți din religia canaaneană, babiloniană dar și persană, a lui Zoroastru. Cei întorși din Egipt au completat cu părți din cultele egiptene. Odată stabilite poveștile care aveau să formeze noua religie, preoții evrei le-au așternut în scris. În final s-au ales cele mai reprezentative scrieri care s-au compilat și completat, rezultând „sfintele” scripturi care formează astăzi Torah sau Vechiul Testament biblic. Iată câteva dintre dovezile plagiaturii, care demonstrează că scripturile evreilor sunt formate din legendele popoarelor cu care au intrat în contact:
– Cele șapte zile ale Genezei biblice (șase în care zeul suprem a creat lumea și una în care s-a odihnit) corespund celor șapte tăblițe de lut pe care a fost scris Enuma Eliș, mitul babilonian al Creației. Varianta scrisă a Enumei Eliș datează din Epoca de Bronz, evreii având acces la acest mit în timpul robiei babiloniene.
– Grădina biblică a Edenului se afla în Mesopotamia, adică exact în locul în care trăiau zeii conform legendelor mesopotamienilor. Numele „eden” provine din cuvântul sumerian „edin” („casa zeilor”), ce a devenit „edinu” („stepă” sau „câmpie”) pentru akkadieni.
enki-si-primul-om-in-gradina-edenului– Pomul cunoașterii din Grădina Edenului, din care au mâncat Adam și Eva, nu este un concept ebraic. Într-un mit sumerian, zeița Inanna i-a cerut fratelui său, Utu, să o ajute să coboare într-o zonă în care care creșteau pomi ai căror roade ar fi ajutat-o să obțină cunoașterea sexualității. Zeul-Soare a ajutat-o iar Inanna, după ce mâncat din fructul pomului cunoașterii, a devenit zeița iubirii. De asemenea, și pomul vieții este „împrumutat” tot de la sumerieni. Pe o tăbliță de lut se pot observa Enki și Adapa, șezând la taclale în jurul copacului vieții. Nu lipsesc nici șerpii din acel peisaj care ar părea copiat din cartea biblică Facerea, dacă nu ar fi mai vechi cu câteva mii de ani decât scripturile evreilor.
– Lilith, prima soție a lui Adam și mama demonilor din mitologia ebraică, este copia demonilor mesopotamieni lilitu, menționați în scrieri sumeriene, akkadiene, asiriene și babiloniene. În Biblie este menționată în Cartea lui Isaia, într-o listă a unor animale „necurate” ce vor locui în Edomul lovit de mânia lui Yahweh: „Câini și pisici sălbatice se vor pripăși pe acolo și satiri se vor strânge (fără număr). Acolo va zăbovi Lilith și în acele locuri își va găsi odihna” (34:14).
– Numele biblicului Satan provine din cel al zeului egiptean Seth (care mai era numit și Setan). Dacă inițial Satan era privit ca o entitate neutră, pe alocuri chiar pozitivă, după întoarcerea evreilor din Babilon lucrurile s-au schimbat. Influențați de religia persană a lui Zoroastru, unde erau delimitate clar divinitățile benefice de cele malefice, evreii l-au transformat pe Satan în inamicul lui Yahweh și al oamenilor. Fiind întâlnită în mai toate religiile lupta lui Enlil cu Marduk, este firească postura sa de inamic al zeului evreilor.
Cain-Abel– Povestea lui Cain și Abel este o copie a legendei celor doi zei frați sumerieni, Enlil și Enki. În Biblie, păstorul Abel a fost ucis de fratele său, agricultorul Cain. În Sumer, Enki i-a învățat pe oameni păstoritul iar Enlil agricultura. Enki a fost primul conducător al Pământului iar fratele său l-a ucis și i-a luat locul. Același mit se întâlnește și la egipteni, unde păstorul Osiris, primul conducător al Terrei, a fost ucis de fratele său, Seth, care i-a luat tronul. Deși nu s-a ajuns la o traducere exactă a numelor celor doi fii ai lui Adam și ai Evei, răspunsul se găsește în limbile mesopotamiene. În akkadiană (limba vorbită de babilonieni), Abel înseamnă „Domnul apelor” („a” = „apă” iar „bel” = „domnul”). Sumerianul Enki, cel care a fost ucis de fratele său, era zeul apelor, babilonienii numindu-l Ea, care înseamnă „Casa apelor”. În sumeriană, Cain se traduce prin „Gura care acuză” („ca” = „gura” iar „in” = „a acuza”). Enlil era cel care acuza de multe ori în fața zeului suprem, An, atât pe oameni, cât și pe fratele său. Satan din Biblie, care provine din numele zeului Seth (varianta egipteană a sumerianului Enlil), era de asemenea un acuzator, principala sa atribuție fiind cea de a aduce acuze sufletelor ajunse la judecata lui Yahweh. Povestea în care Cain și Abel au adus jertfe zeului lor, iar acesta l-a ales pe Abel, este identică cu cea sumeriană în care zeița Inanna, pentru a-și alege un soț, le-a cerut păstorului Dumuzi și agricultorului Enkidu să-și prezinte roadele muncii. Fiind încântată mai mult de friptură decât de terci, Inanna l-a ales pe păstor.
– Numele celui de-al treilea fiu al lui Adam și al Evei, Seth, este fără îndoială numele zeului egiptean al deșertului și al furtunii.
etemenanki– Legenda turnului Babel este, de asemenea, copiată din Babilon. Acolo se credea că, în urmă cu foarte mult timp, Marduk le-a cerut supușilor săi să ridice un turn până la cer. Enlil nu a fost de acord cu acest lucru și a dărâmat turnul, încurcând totodată limbile supușilor lui Marduk. Evreii nu doar au auzit legenda turnului în timpul robiei babiloniene, ci chiar au avut ocazia de a-l vedea. Regii Nabopalassar și Nabucodonosor al II-lea îl reconstruiseră cu puțin timp în urmă, la porunca zeului Marduk. Vechiul Testament oferă aceeași localizare mesopotamiană a turnului, ținutul Șinear din Biblie fiind Sumerul.
– Potopul biblic este o copie a mitului Potopului din Mesopotamia. În Epopeea lui Gilgameș, o scriere akkadiană formată din mai multe legende și poeme sumeriene, Utnapiștim este pământeanul care, sfătuit de Enki, și-a construit o arcă în care a închis câte o pereche din fiecare specie de animale. După retragerea apelor, el și familia sa au repopulat Pământul. Fără îndoială că, în timpul robiei babiloniene, evreii au avut acces și la acest mit.
– Itinerariul lui Abraham / Abram din Ur până în Canaan este în realitate cel al hicsoșilor, care au cucerit nordul Egiptului în jurul anului 1650 î.e.n. Conform Bibliei, Abraham a plecat din Sumer în Canaan, de acolo în Egipt, apoi în peninsula Sinai și înapoi în Canaan. Hicsoșii au venit din Sumer în Canaan, unde au stat o perioadă până când s-au îndreptat către Egipt. Au cucerit nordul Egiptului și l-au condus timp de aproximativ o sută de ani. După ce au fost goniți de alianța prinților tebani, hicsoșii s-au întors în Canaan, bineînțeles trecând prin peninsula Sinai.
Akhenaton-Moise-1– Moise nu a fost evreu, așa cum susține mitologia ebraică, ci egiptean. În Biblie se spune că fiica faraonului, când a găsit copilul printre trestii, i-a pus numele Moise (Moșe în ebraică) deoarece, a spus ea, „din apă l-am scos”. Însă în acest caz ar fi trebuit să fie numit Moșui („Cel care a fost scos”), nu Moșe. În plus, dacă a fost adoptat de către o egipteancă și crescut ca un prinț egiptean, era logic să fi primit un nume egiptean, nicidecum unul ebraic. Mai ales pentru că sunt mici șansele ca o prințesă egipteană să știe ebraica. Așa cum a observat și Sigmund Freud, numele Moșe nu provine din ebraică, ci din cuvântul egiptean „mos”, care înseamnă „copil, moștenitor”. După cum au demonstrat câțiva cercetători, printre care și scriitorul egiptean Ahmed Osman, biblicul Moise nu este decât faraonul rebel Akhenaton. Evreii ascund însă originea egipteană a celui mai important profet al lor, lucru remarcat și de părintele psihanalizei, Sigmund Freud.
– Este binecunoscută povestea biblică în care Moise a fost lăsat de mama sa într-un coșuleț pe Nil, fiind salvat de fiica faraonului. În autobiografia regelui akkadian Sargon cel Mare (cca. 2270-2215 î.e.n.), acesta susține că mama sa era mare preoteasă în orașul Azupiranu, tatăl său fiind necunoscut. După ce l-a născut pe Sargon în secret, preoteasa l-a așezat într-un coș de papură uns cu bitum și i-a dat drumul pe fluviul Eufrat, pentru a evita uciderea lui. A fost găsit de Akki, grădinarul regelui, care l-a adoptat. Ulterior, Sargon a devenit amantul zeiței Iștar, care i-a acordat tronul. Pentru că Sargon a trăit cu mult timp înainte de Moise, este evident plagiatul poveștii akkadiene, așa cum sublinia și Freud. Israeliții au aflat povestea nașterii lui Sargon în timpul exilului babilonian, iar când s-au întors în Ierusalim și au început să-și compună textele sacre, au inclus acea parte în legenda lui Moise. Până și faptul că în Biblie ni se spune doar numele mamei lui Moise, în timp ce tatăl rămâne necunoscut, este identic cu faptul că doar mama lui Sargon era cunoscută, în timp ce tatăl lui nu. Este posibil și ca povestea lui Sargon să fie copia unui mit egiptean mult mai vechi. După ce l-a născut pe Horus, adevăratul moștenitor al tronului, zeița Isis l-a ascuns între trestiile de pe malul Nilului, pentru a nu fi găsit de către faraonul uzurpator Seth, unchiul lui Horus și fratele lui Isis, care îl omorâse pe Osiris și îi luase tronul. Auzind că Osiris are un moștenitor, fără îndoială că ar fi încercat să își elimine rivalul. Așadar, zeița și-a crescut fiul pe ascuns, până când băiatul a ajuns destul de mare pentru a-și cere drepturile. Mama lui Horus, Isis, a fost ajutată să crească copilul de către sora ei, Nephtys, soția faraonului Seth, la fel cum fiica faraonului în povestea biblică a fost ajutată de mama copilului să-l crească pe Moise.
– Cele zece porunci ale lui Moise sunt copiate din Cartea Egipteană a Morților. Fiind faraon, Moise / Akhenaton a avut acces la această carte, probabil în perioada în care a fost preot la Heliopolis.
en2006lp.nfo o b9– În capitolul 3 din Ieșirea, Moise a vrut să afle identitatea zeului care îi încredințase misiunea eliberării evreilor. „Zis-a iarăși Moise către Dumnezeu: «Iată, eu mă voi duce la fiii lui Israel și le voi zice: Dumnezeul părinților voștri m-a trimis la voi… Dar de-mi vor zice: Cum îl cheamă, ce să le spun?». Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: «Eu sunt Cel ce sunt». Apoi i-a zis: «Așa să spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!»” (3:13-14). Răspunsul zeului nu doar l-a băgat complet în ceață pe bietul Moise, dar ar fi avut același efect și asupra israeliților la care a fost trimis. Iar asta doar pentru că traducerea este una incorectă. În ebraică, răspunsul zeului a fost „Ehyeh asher ehyeh”. „Asher” înseamnă „fericit, binecuvântat”, iar „ehyeh” a fost interpretat ca „eu sunt”. Prin urmare, o traducere completă ar fi „Eu sunt fericitul / binecuvântatul eu sunt”, care tot nu are logică. La o privire mai atentă se observă însă că zeul a folosit cuvântul „ehyeh” ca substantiv propriu, declinându-și identitatea pentru a fi recunoscut de Moise și de israeliți: „Eu sunt binecuvântatul Ehyeh (…) Așa să le spui fiilor lui Israel: Ehyeh m-a trimis la voi”. Ebraicul „ehyeh” se pronunță identic cu akkadianul „Ea”, numele unuia dintre marii zei ai Babilonului, nimeni altul decât sumerianul Enki. Zeul nu i-ar fi spus lui Moise o propoziție ambiguă, ținând cont că i-a încredințat misiunea de a-i convinge pe israeliți că a fost trimis de către zeul lor pentru a-i elibera. Așadar, răspunsul corect al zeului este: „Eu sunt binecuvântatul Ea (…) Așa să le spui fiilor lui Israel: Ea m-a trimis la voi”. Folosirea unui nume babilonian dovedește și că scripturile evreilor au fost concepute după întoarcerea din exil, dar și adoptarea de către evrei a zeităților babiloniene. Acest joc de cuvinte, prin care akkadianul „Ea” a fost înlocuit cu ebraicul „ehyeh”, nu este unul neobișnuit, evreii codificând adesea informații în scrierile lor religioase. De exemplu, în doar câteva pagini ale Kabbalei scrise, inițiații evrei au ascuns o sumedenie de informații, care nici până în prezent nu au fost complet identificate de cercetători.
– După cincisprezece ani de cercetări, arheologul israelian Yohanan Aharoni a concluzionat că în timpul lui Iosua Navi nu a fost cucerit niciun oraș de către evrei, deoarece acele orașe menționate în Biblie nu mai existau de mult timp. Și istoricul Mandfred Claus consideră că preluarea Canaanului pe cale militară este o poveste inventată. Arheologul Israel Finkenstein a constatat că mai mult de 90% dintre cercetători au stabilit de comun acord că nu a existat niciun exod din Egipt al poporului lui Israel, prin urmare nici cucerirea Canaanului. Ierihonul nu a fost distrus de Iosua Navi, ci cu mult timp înainte, prin 1549 î.e.n. La fel și cetatea Ai, al cărei nume înseamnă „Grămada de ruine”. Cu toate acestea, un exod a avut loc, dar nu în modul prezentat de Vechiul Testament. În realitate s-au folosit două surse, care au fost compilate într-o singură poveste. Una reprezintă cele câteva sute de israeliți amestecați cu egipteni și beduini madianiți, conduși de Akhenaton. A doua sursă este exodul hicsoșilor din Egipt. După ce au fost goniți de către prinții tebani prin 1550 î.e.n., hicsoșii au plecat în Canaan. Cum se estimează că zidurile Ierihonului au căzut prin 1549 î.e.n., este posibil ca hicsoșii să fie cei care au cauzat acest lucru. De asemenea, există probabilitatea ca tot ei să fi cucerit și celelalte orașe canaaneene menționate în Biblie. Conform preotului egiptean Manethon, tot hicsoșii sunt cei care au construit Ierusalimul. Evreii au atribuit micului grup al lui Akhenaton faptele hicsoșilor, rezultând astfel marele exod biblic.
circumcizie-la-egipteni– Circumcizia, legământul sacru al evreilor cu Yahweh, nu a fost inventată de Abraham. În realitate, egiptenii practicau circumcizia de mii de ani, lucru demonstrat atât de desenele din temple cât și de mumiile descoperite. Așa cum remarca și Sigmund Freud, cel mai probabil egipteanul Moise / Akhenaton le-a adus evreilor acest obicei, nicidecum Abraham.
– Chivotul Legământului, în care Moise a așezat cele zece porunci divine, este o copie a chivotului lui Sin (Enki), zeul akkadian al Lunii. Se observă modelul babilonian al chivotului lui Moise prin decorarea sa cu heruvimi (sfincși), care în Mesopotamia și Egipt erau paznici ai secretelor." 

SURSA şi continuarea: http://www.secretelezeilor.ro

În completare studiaţi categoria ORMUS.

luni, 23 noiembrie 2015

SADHGURU - un maestru mucalit (23.11.2015)


Intr-una din postarile trecute (Prefacătoria şi Ipocrizia Spirituală şi Creştină) am analizat pe larg ce inseamna vointa divina si am ridicat la fileu niste intrebari de bun simt tuturor spiritualilor si religiosilor care ne viziteaza acest blog. Nimeni nu a adus niste clarificari sau nu a contestat ceea ce am spus acolo. Cum Universul are modul lui misterios de a raspunde la unele intrebari sau framantari, am dat peste un raspuns pe tema vointei divine si a liberului arbitru venit de la Sadhguru, un maestru spiritual cu care rezonam si care aduce niste argumente de mult bun simt (dedicate si celor care cred ca nu avem cu adevarat liber arbitru).
Iată articolul:


Despre voia cosmică şi voia omului

"Este viaţa predestinată de voia cosmică?
Sadhguru Jaggi Vasudev

Originalul în limba engleză: http://www.ishafoundation.org
Traducere de magicInsight

Căutător: Sadhguru, namaste. Sadhguru, ce este voia cosmică şi ce este liberul arbitru? Liberul arbitru este acelaşi lucru cu voia cosmică, sau există o diferenţă?
Sadhguru: Ceea ce numeşti voia cosmică nu este voinţă aşa cum o ştii, ca voinţa umană, ca voia minţii tale. Ea are un anumit tipar, o anumită calitate. Ceea ce reglementează cosmosul are o anumită conştiinţă, o tendinţă proprie. Şi este întotdeauna acolo. Faptul că voi şi cu mine existăm acum este voia cosmică. Dar faptul că voi, acum, aţi decis să veniţi la satsang este voia voastră, nu-i aşa? Aşadar, voia cosmică nu este ca o decizie. Este acolo, pur şi simplu. Datorită voii cosmice, noi am luat această formă. Datorită voii cosmice, planeta se învârte în jurul Soarelui. Astea nu sunt aşa cum sunt gândurile umane. Asta e o calitate a naturii, pur şi simplu. Acum, apa curge dintr-un loc înalt către unul mai jos. Poţi să încerci să o opreşti în ce fel vrei – pare să aibă o voie proprie. Numai că aia nu este o „voie”, ci apa curge, pur şi simplu, conform legilor gravitaţiei. 


Aşadar, voia cosmică e precum forţa gravitaţională – şi precum diverse alte lucruri… E acolo tot timpul, pur şi simplu. Şi acţionează numai în acest fel. Pentru că însuşi cadrul vieţii se bazează pe voia cosmică. Dar azi, tu decizi să faci asta, sau aia – şi asta e voia ta. Voia cosmică nu joacă niciun rol în asta. Însă poţi să foloseşti forţa cosmică pentru a îţi transforma voia într-o realitate. Forţa de gravitaţie este în acţiune chiar acum. Folosind acest lucru, eu stau aici. Altfel aş pluti peste tot. Nici nu am nevoie de vreo ancoră. Datorită faptului că acţionează gravitaţia, eu mă delectez stând aici. Altfel… Folosind aceeaşi gravitaţie, pot să dansez. E voia mea. Să şed e voia mea, să dansez e voia mea. Dacă vreau, pot să sar jos. Toate lucrurile astea sunt voia mea. Dar toate lucrurile astea nu se pot întâmpla fără gravitaţie. Probabil că asta e cea mai apropiată analogie la care vom putea ajunge, aici. Voia cosmică acţionează tot timpul. Noi ne bucurăm de ea în fiecare clipă a vieţii noastre. Sau o suferim, uneori. Gravitaţia poate să te facă să dansezi, sau gravitaţia poate să te facă să cazi, dacă nu eşti acordat la ea. Aşadar, acesta este punctul în care voia ta stabileşte, determină şi poate să folosească voia cosmică. Fără ea, voia ta nici măcar n-ar exista. Voia cosmică este că tu trebuie să ai propria ta voie. (sau după cum spunea Neale Donald Walsch în cartea "Conversaţii cu Dumnezeu" , planul lui Dumnezeu este ca noi să putem să ne facem propriul plan, voia lui este ca noi să avem voinţă proprie şi liber arbitru n.n.)

 Dar nu încercaţi să vă împliniţi viaţa prin propria voastră voie. Pentru că, în general, voia voastră îşi primeşte puterea de la un gând. Iar gândul vostru, în esenţă, este o colecţie de lucruri acumulate. Gândul vostru este ceea ce aţi adunat din jurul vostru. Sunt datele pe care le-aţi adunat şi pe care le reprocesaţi, le reciclaţi în atât de multe feluri. E ok să faceţi asta folosindu-vă propria voinţă, dacă ţintiţi spre lucruri mărunte. Azi vreţi să vă treziţi la ora cinci. Faceţi asta prin puterea voinţei, sau prin puterea ceasului deşteptător? Sună ceasul, dar tot îţi trebuie voinţă ca să te ridici din pat. Dacă faceţi asta, poate că o să reuşiţi să faceţi diverse lucruri, dar la sfârşitul zilei veţi avea o mutră lungă, de înmormântare. În loc să încercaţi să faceţi toate astea cu puterea voinţei, faceţi-le cu devoţiune, faceţi-le cu iubire. Acum, vreau să mă trezesc la ora cinci pentru că există ceva ce chiar vreau să fac. Nu ceva ce trebuie să fac – în viaţa mea nu există nimic ce trebuie să fac. Toate lucrurile din viaţa mea sunt lucruri pe care vreau să le fac. Aşadar, ceasul tău sună la ora cinci – eu mă trezesc la patru şi jumătate. Pentru că vreau să fac asta. Dacă îţi conduci viaţa după „trebuie să fac lucruri” – pentru că asta înseamnă voinţă. Oh, indiferent ce s-ar întâmpla, trebuie să fac asta, trebuie să o fac… Poate că vei ajunge să o faci, dar o să ai o faţă lungă, de înmormântare. Toate se întâmplă, dar până la urmă, tu o să ai faţa asta lungă. Scopul a fost ratat, nu? Scopul pentru care faci toate astea e deja ratat, nu? Pentru că nu ţi-a plăcut, nu te-a împlinit – şi atunci, care e scopul? Aşadar, nu încercaţi să vă trăiţi viaţa cu voinţă. Pe ici, pe colo, în chestii mici – uneori, când te doare corpul. În ziua aia vei avea nevoie de voinţă, ca să te impulsionezi puţin. Dar nu încercaţi să conduceţi procesul vieţii în sine prin puterea voinţei, pentru că veţi ajunge să aveţi o faţă lungă… de om de succes. Arsuri în stomac, succes în portofel şi o faţă aşa de lungă, că nimeni nu vrea să se uite la ea. O să ajungeţi să zgâriaţi cu bărbia de podea. Nu e bine. Măcar eu am o pernuţă [barba] – dar voi, ce vă faceţi?" SURSA https://magicinsight.wordpress.com

VEDEŢI AICI UN ALT PLAYLIST DE FILME TRADUSE CU SADHGURU


"Sadhguru Jaggi Vasudev este yoghin, mistic și vizionar, un maestru spiritual care face diferența. Cu un amestec captivant de profunzime și pragmatism, viața și activitatea lui servesc ca o aducere aminte a faptului că yoga nu este o disciplină ezoterică care vine dintr-un trecut depășit, ci o știință contemporană de o relevanță vitală pentru vremurile noastre. El a dezvoltat metode născute din științele străvechi pentru a permite omului modern să își transforme viața și să își ia destinul în propriile mâini. Pasionante și provocatoare, profunde, de o logică și desăvârșită înțelepciune, conversațiile sale i-au adus reputația unui vorbitor și lider de opinie internațional.


Sadhguru este invitat frecvent la forumuri globale prestigioase pentru a aborda probleme diverse cum ar fi drepturile omului, principiile în afaceri, probleme sociale, de mediu și existențiale. A fost delegat la United Nations Millennium World Peace Summit, membru al Consiliului Mondial al Liderilor Religioși și Spirituali și al Alianței pentru Noua Umanitate, invitat special la Australian Retreat Leadership, Tallberg Forum, Summit-ul Economic Indian, precum și un vorbitor frecvent la Forumul Economic Mondial de la Davos. Ascultătorii din toată lumea au fost impresionați de privirea lui pătrunzătoare asupra problemelor actuale ale societății, afacerilor internaționale sau în ce privește mult-dezbătuta problemă a bunăstării umane.



Sadhguru se implică activ în diverse domenii precum arhitectură și visual design, poezie și pictură, ecologie și horticultură, muzica și sport. Este, de asemenea, fondatorul Fundației Isha, o organizație non-profit care a fost dedicată bunăstării individului și umanității, timp de peste trei decenii. Isha Foundation nu promovează nicio ideologie anume, religie sau rasă, ci transmite științe pentru evoluția interioară care au căutare universală. Sadhguru este și designerul mai multor clădiri și spații la Isha Yoga Center, forme arhitecturale ce au beneficiat de o mare atenție în ceea ce privește combinarea energiilor sacre cu estetica novatoare. Isha Yoga Center este construit la poalele Munților Velliangiri, în sudul Indiei. Este un centru de creștere interioară ce atrage oameni din toate colțurile lumii și promovează însușirea celor patru căi majore de yoga – Gnana (cunoștințe), Karma (acțiune), Kriya (energie) și Bhakti (devoțiune).



“Acestea sunt cele patru realități din viața ta: corp, minte, emoție și energie. Orice ai vrea să faci cu tine, trebuie să fie la aceste patru niveluri. Dacă utilizezi emoțiile și să încerci să ajungi la final, numim acesta Bhakti yoga. Asta înseamnă calea devotamentului. Dacă utilizezi inteligența și să încerci să ajungi la final, numim acesta Gnana yoga. Asta înseamnă calea inteligenței. Dacă utilizezi corpul sau o acțiune fizică pentru a ajunge la final, numim acesta Karma yoga. Asta înseamnă calea acțiunii. Dacă îţi vei transforma energiile și încerci să ajungi la final, numim acesta Kriya yoga. Asta înseamnă acțiune internă. Acestea sunt singurele patru modalități în care poţi ajunge undeva: fie prin corp, minte, emoție sau energie. Eşti o combinație de aceste patru lucruri. Sfaturile pe care le dăm unei persoane s-ar putea să nu funcţioneze la fel de bine la tine pentru că, poate, acea persoană este mai sentimentală şi mai puţin intelectuală. De aceea, pe calea spirituală, este atât de multă presiune pe un guru în viaţă. El creează cocktail-ul potrivit pentru tine, altfel nu iese nici o băutură bună.” (Sadhguru)
SURSA: http://www.inspire-magazine.ro

 Mai multe despre acest maestru spiritual gasiti studiind categoria SadhGuru de pe blogul nostru.

sâmbătă, 21 noiembrie 2015

Wall-E (20.11.2015)

WALL-E (2008)

Continuam astazi lista de  FILME CU MESAJ si/sau DE SUFLET si/sau SPIRITUALEcu un film animat, deosebit de inteligent, emotionant si plin de mesaj.
Mai intai cateva cuvinte despre film. Atentie , descrierea de mai jos este un spoiler: 
WALL-E (promovat cu un interpunct ca WALL•E), este un film de animatie sf din 2008 produs de Pixar Animation Studios și regizat de Andrew Stanton. Scenariul prezintă povestea unui robot pe nume WALL-E, care este proiectat pentru a curăța deșeurile care acoperă Pământul în viitorul îndepărtat. El se îndrăgostește de un alt robot, Eve, care este programat să găsească surse de viață pe pământ. Ambii roboți au emoții similare oamenilor care se dezvolta odată cu evoluția filmului. 
Wall-e (nume provenit de la Waste Allocatin Load Lifter - Earth Class sau pe româneşte Ridicător Încărcător Alocat Deşeurilor , clasa Pământ ) au fost lăsați în urmă pentru a comprima gunoi în cuburi mici, pe care le-au folosit pentru a construi imense blocuri.
Toate acestea făceau parte din operațiunea recolonizare, care presupunea întoarcerea oamenilor pe Pământ după ce planeta ar fi fost complet curată. Planul a eșuat, iar Pământul a fost prea toxic pentru a fi iar locuit.
Ultimul Wall-e activ pe Pământ a continuat aceeași rutina zilnică timp de sute de ani. El se trezea în fiecare dimineață, se încărca la soare și pleca să-și îndeplinească sarcina. Singurul său prieten era un gândac care îl urma peste tot. El colecționează diferite lucruri rămase de la oameni, inclusiv o casetă cu un cântec ,,Hello Dollyceea ce-i dezvoltă pasiunea pentru film și muzică.
Într-o zi, el descoperă ceva ce nu mai văzuse până atunci și anume un răsad de plantă. Lovit de frumusețea și aspectul ei delicat, o pune cu atenție într-un pantof vechi și o ia acasă. După un timp observă un punct roșu care se mișcă și decide să-l urmărească. Se pare că punctul era un laser de urmărire a unei nave care urma să aterizeze. Din navă se arată o capsulă albă în curs de dezvoltare. Capsula se deschide și se mișcă dezvoltând un model de artă feminină, care începe imediat să scaneze zona. EVE, căci așa se prezintă capsula, arată, după scanarea celor doi, semne de prietenie.
Ea este fascinată de obiectele adunate de Wall-e, el învățând-o să danseze și exprimându-și dragostea. Din păcate, ea nu înțelege prea multe fiind ocupată cu misiunea ei. Wall-e decide să-i arate planta și scanând-o sistemul ei inițiază automat un mod de închidere, care sigilează planta în interiorul ei.
Wall-e încearcă să o deschidă fără succes și are grijă de ea, apărând-o de toate pericolele elementare ale Pământului pustiu.
În cele din urmă, ajunge pe o navă (Wall-e o urmărește) unde, se pare, oamenii locuiau de 700 de ani. Toți se deplasau cu anumite aparate, fiind asistați de roboți în toate activitățile, de aici și corpul lor supraponderal.
Eve începe să se îndrăgostească și ea de Wall-e, mai ales când acesta este rănit. Căpitanul navei vede un filmuleț ascuns de roboți și astfel descoperă toate frumusețile vremii de altă dată. Deși robotul malefic de pe navă îl ține captiv pentru a nu reîncepe planul de naștere al Pământului, Wall-e și Eve reușesc să ducă la bun sfârșit misiunea.
După mai multe peripeții prin care trec roboțeii, oamenii se întorc pe Pământ cu scopul de a crea o viața nouă." SURSA https://ro.wikipedia.org
 
 Nota noastră: acest desen animat minunat ne arată direcţia în care se îndreaptă umanitatea în prezent. O lume plină de gunoaie, distrusă de o societate de consum sălbatică ca un rezultat nefast al dezvoltării tehnologiei şi al îndobitocirii accentuate a populaţiei. Oamenii devin tot mai comozi, totul le este adus la nas de această tehnologie, iar sufletul este uitat. Acea mică plăntuţă vie de pe Pământ poate fi un simbol al sufletului renăscut. Dezvoltarea tehnologică fără evoluţia conştienţei de sine a oamenilor, poate fi reteta dezastrului. 

VEDTI FILMUL TRADUS, AICI - LINK 1 SAU AICI - LINK 2


Pentru a viziona filmul vă recomandăm browserul CHROME.

joi, 19 noiembrie 2015

Calatoria Dintre Vieti - Michael Newton (19.11.2015)

THE ONE IN ONE 
Interview with Michael Newton
JOURNEY BETWEEN LIVES 

"Sufletul este un calator etern… S (Subiect): Dumnezeule, nu sunt mort, nu-i asa? Vreau sa spun, trupul meu este mort - pot sa-l vad sub mine, dar plutesc... ma uit în jos si pot sa-mi vad corpul întins pe patul spitalului. Toata lumea din jurul meu ma crede mort, dar nu sunt. Vreau sa strig, hei, nu sunt mort cu adevarat! Este incredibil... asistentele îmi pun un cearsaf peste fata... oamenii pe care îi cunosc plâng. Ar trebui sa fiu mort, dar traiesc înca! Este ciudat, pentru ca trupul meu este absolut mort în timp ce ma misc deasupra lui. Traiesc!
ACESTEA sunt cuvintele unei persoane aflate în stare de hipnoza profunda retraind experienta mortii. Cuvintele îi ies în izbucniri scurte si emotionate si sunt pline de groaza amestecata cu respect, pe masura ce vede si simte cum este sa fii un spirit proaspat separat de corpul fizic. Acest barbat este clientul meu si tocmai l-am asistat în recrearea unei scene dintr-o viata anterioara, în timp ce sta lungit într-un scaun extensibil confortabil. Un pic mai devreme, urmându-mi instructiunile în timpul inducerii starii de transa, acest subiect era în regresie de varsta, întorcanduse la amintirile copilariei. Perceptiile sale subconstiente s-au contopit treptat în timp ce lucram împreuna la întoarcerea lui în pântecul mamei.
Apoi l-am pregatit pentru un salt înapoi în negurile timpului prin folosirea vizuala a scutului protector. Dupa ce am încheiat acest pas important al conditionarii mentale, mi-am miscat subiectul printr-un tunel imaginar al timpului pâna în ultima lui viata pe Pamânt. Aceasta a fost o viata scurta, pentru ca murise subit din cauza unei epidemii de gripa în 1918.Pe masura ce socul initial de a se vedea pe sine murind si sufletul iesindu-i din trup începe sa se estompeze, clientul meu se adapteaza mai usor la imaginile vizuale din mintea sa. Deoarece o mica parte din zona constienta, critica a mintii sale, înca mai functioneaza, îsi da seama ca recreeaza o experienta anterioara. Dureaza mai mult ca de obicei, de vreme ce acest subiect este un suflet mai tânar si neobisnuit cu ciclurile de nastere, moarte si re-nastere, asa cum sunt multi dintre ceilalti clienti ai mei.


Cu toate acestea, doar în câteva clipe el se adapteaza si începe sa raspunda cu mai mare încredere întrebarilor mele. Ii ridic rapid nivelul de hipnoza din subconstient la starea de supraconstient. Acum el este gata sa-mi vorbeasca despre lumea spiritelor si îl întreb ce se-ntâmpla. S: Ma înalt... Înca plutesc... ma uit înapoi la trupul meu... E ca si cum as urmari un film, numai ca eu joc în acesta! Doctorul le consoleaza pe sotia si fiica mea. Sotia mea plânge (subiectul se foieste în scaun cu disconfort). Încerc sa ajung în mintea ei... sa-i spun ca totul este bine cu mine. Este atât de coplesita de jale, încât nu pot sa trec de ea. Vreau sa stie ca suferinta mea a trecut... ca m-am eliberat de trup .. ca nu-mi mai trebuie... ca o s-o astept. Vreau sa stie lucrul asta... dar ea... nu ma asculta. Oh, acum ma îndepartez...
Si astfel, ghidat de o serie de comenzi, clientul meu începe procesul de trecere în lumea spiritelor. Este un drum pe care l-au strabatut si altii în atmosfera de siguranta a biroului meu.
În mod tipic, pe masura ce amintirile din starea de supraconstienta se extind, subiectii sub hipnoza devin mult mai conectati la tunelul spiritual. Pe masura ce sedinta avanseaza, imaginile mentale ale subiectului sunt traduse mult mai usor în cuvinte. Propozitii scurte si descriptive duc la explicatii detaliate a ceea ce înseamna sa intri în lumea spiritelor.
Dispunem de o documentatie vasta, inclusiv observatiile personalului medical, care descrie experientele în fata mortii si din afara trupului ale persoanelor ranite grav în accidente. Aceste persoane fusesera considerate moarte din punct de vedere clinic înainte ca eforturile medicale sa le scoata din acea stare. Sufletele sunt destul de capabile sa-si paraseasca trupurile gazda si sa se întoarca în acestea, în special în situatii limita când corpul moare. Oamenii povestesc despre cum stau suspendati deasupra trupurilor lor, în special în spitale, si cum îi urmaresc pe medici încercând sa-i resusciteze. În timp, aceste amintiri se estompeaza dupa ce se întorc la viata.
În primele etape de regresie sub hipnoza în vietile anterioare, descrierile subiectilor care trec mental prin aceste vieti nu contrazic relatarile persoanelor care au murit în realitate pentru câteva minute în aceasta viata. Diferenta dintre aceste doua grupuri de persoane este ca subiectii sub hipnoza nu-si amintesc experientele mortii lor temporare. Persoanele aflate în transa profunda sunt capabile sa descrie cum este viata dupa moartea fizica permanenta.
Care sunt similaritatile amintirilor despre viata de apoi între persoanele care povestesc despre experientele de decorporalizare ca rezultat al traumelor fizice temporare si un subiect care-si aminteste sub hipnoza moartea într-o viata anterioara? Amândoi plutesc în jurul trupurilor într-un mod straniu, încercând sa atinga obiecte solide care se dematerializeaza în fata lor. Ambele tipuri de raportori spun ca se simt frustrati în încercarile lor de a vorbi cu persoanele vii, care nu le raspund. Ambii afirma ca se simt trasi din locul în care au murit si ca experimenteaza relaxare si curiozitate mai degraba decât frica.
Toate aceste persoane vorbesc despre un sentiment euforic de libertate si de stralucire în jurul lor. Unii dintre subiectii mei vad un alb stralucitor, înconjurându-i complet în momentul mortii, în timp ce altii vad lumina stralucitoare mai departe, în continuarea unui spatiu mai întunecat prin care sunt trasi. La aceasta ultima varianta se fac adesea referiri - este efectul de tunel, care a devenit bine cunoscut publicului."
Fragment din cartea Calatoria sufletelor – autor Michael Newton – carte ce merita citita in intregime.

In Romania sunt traduse 3 dintre cartile lui Michael Newton : Călătoria Sufletelor; Viaţa dintre Vieţi; Destinul Sufletului.

VEZI DOCUMENTARUL TRADUS AICI - link 1 sau AICI - link 2



IN COMPLETARE studiati categoria VIATA DE DUPA VIATĂ in special articolele despre NDE (experientele din preajma mortii):

1) SPAŢIUL SPIRITULUI 
http://fymaaa.blogspot.com/2008/12/ce-este-contiina.html
2) CARTEA TIBETANĂ A MORŢILOR
http://fymaaa.blogspot.com/2010/01/cartea-tibetana-mortilor-bardo-thodol-2.html
3) FALSA PLECARE - Cercetare Asupra Experientelor Din Preajma Mortii
http://fymaaa.blogspot.com/2012/01/faux-depart-2010-sur-les-experiences-de.html
4) AFTERLIFE
http://fymaaa.blogspot.com/2012/02/viata-de-apoi-4022011.html
5) INFINITUL - Călătoria Supremă
http://fymaaa.blogspot.com/2011/09/infinitul-calatoria-suprema-27092011.html


si  CITITI:

1) Viata dupa viata - Raymond A. Moody 
2) Destinul sufletelor - Michael Newton si restul cartilor lui de AICI
3) Cartile lui William Buhlman 
4) Calatoria Suprema - Robert Monroe si restul cartilor lui de AICI
5) JOCUL COSMIC si Calatoria ultima - Stanislav Grof 
6) Don Piper - 90 de minute in Rai 
7) Cartile lui James Van Praagh : Mesaje de dincolo de moarte si Rai si Pamant
8)  RAIUL EXISTA de Todd Burpo
9) Dovada Paradisului. Călătoria unui neurochirurg în viața de DINCOLO - EBEN ALEXANDER
10)  Am murit si m-am descoperit pe mine insami - Anita Moorjani 
11) Cartile scrise de  Elisabeth Kübler-Ross
12)  Cartea tibetana a eliberarii prin ascultare - Bardo Thodol 
13)  Cartea tibetana a mortilor - Bardo Thodol 
14)  BIOCENTRISMUL - Robert Lanza, Bob Berman
15) Cartea egipteana a mortilor
16)  Experimente privind viata de dupa moarte - Gary E. Schwartz, William L. Simon 
17) Cercetari oculte referitoare la viata dintre moarte si o noua nastere - Rudolf Steiner 
18) Viata dupa moarte in credintele omenirii - J.T. Addison
19) Moartea, Celalalt taram al vietii - Stephane Allix 
20) Mintea de dincolo - Dumitru Constantin Dulcan 
21) Dovezi referitoare la lumea de dincolo - Jeffrey Long, Paul Perry
22) Stiinta si experientele in pragul mortii - Chris Carter 
23) Copiii cei noi si experientele din preajma mortii - P.M. Atwater 
24) Imbratisata de lumina - Betty J. Eadie 
25) Sa vorbim cu mortii - Martina Kramer 
26) Ultima frontiera - Sam Parnia
27) De vorba cu Angel - Evelyn Elsaesser-Valarino 
28) Matei, vorbeste-mi despre Rai - O relatare directa despre viata de dincolo - Suzane Ward
29) Dezlegand misterele nasterii si mortii... si ale fenomenelor intermediare - Daisaku Ikeda
30) Spiritismul de Dr Paul Stefanescu, editura Phobos

31) O Iubire fără sfârșitRichard Matheson

marți, 17 noiembrie 2015

Războiul pe care nu îl vezi (17.11.2015)



THE WAR YOU DON'T SEE (2010)


"Naţiunile s-au lăsat uşor convinse, în ultima vreme, să împrumute miliarde pentru a purta războaie; nici o naţiune nu a făcut, însă, vreun mare împrumut pentru educaţie. Probabil că nici o naţiune nu este suficient de bogată, pentru a-şi permite să plătească atât pentru război, cât şi pentru civilizaţie. Va trebui să facem o alegere, în curând - nu le putem avea pe amândouă !"
Abraham Flexner
(1866-1959)

Prin ultimul şi extraordinarul său documentar, The War You Don't See, lansat în data de 12 decembrie 2010, în reţeaua SBS, un curajos şi respectat reporter britanic, australian la origine, John Richard Pilger, revine la un subiect ce nu a fost revitalizat îndeajuns, neadevărul grotesc al "armelor de nimicire în masă", un concept ceţos, amplificat cu înverşunare şi făcut a fi credibil de jurnaliştii servili, care, după mascarada organizată de guvernul american la 11 septembrie 2001, au părut să-şi fi pierdut curajul în masă.

Filmul ne poartă prin timp, printr-o investigaţie meticuloasă şi incisivă, ce analizează la rece rolul mass media în orice război "modern", refăcând istoricul raportărilor jurnaliştilor "încorporaţi" şi independenţi, de la masacrul din primul război mondial, până la distrugerea Hiroshimei şi de la invazia din Vietnam, până la actualul război din Afganistan şi dezastrul din Irak.

Pe măsură ce armele şi propaganda au devenit tot mai sofisticate, natura războiului s-a confundat tot mai mult cu un gigantic câmp de luptă electronică, în care jurnaliştii au jucat un rol primordial, iar civilii, aşa cum dovedesc şi statisticile ce apar pe ecran, au căzut din ce în ce mai des victime, ajungându-se la cifre ce sfidează înţelegerea şi bunul simţ.

Într-un interviu prilejuit de lansarea filmului la Sydney, în faţa unei audienţe de peste 400 de persoane, Pilger declara:

"Ne aflăm aici, în această seară, pentru a vorbi despre mass media şi modul cum ea informează sau dezinformează, modul cum prezintă informaţia sau o omite. Filmul a fost conceput ca o critică la adresa principalelor reţele de televiziune din Marea Britanie şi SUA, dar toate problemele ridicate în film se aplică şi aici în Australia, unde este mai mult decât evidentă o problemă gravă de comunicare. Este problema controlului asupra mass media, faptul că există asemenea forţe dominatoare, ca de exemplu a organizaţiei lui Murdoch, în întreaga presă scrisă şi a unei dominări intelectuale asupra majorităţii restului mass media. Acestea sunt probleme ce au fost ilustrate, cred eu, destul de clar, de mesajul filmului şi tot ceea ce am afirmat despre aceste masive corporaţii, se aplică şi pe plan local."

Pilger susţine, documentat, că pentru tot ceea ce se întâmplă sau s-a întâmplat în Afganistan, Irak, Israel sau teritoriile palestiniene ocupate, mass media principală nu a făcut decât să susţină papagaliceşte punctul de vedere oficial, forţa acestui film constând în colosala scară a victimizării civililor, care, în contextul ştirilor, a fost minimalizată până la a nu mai apărea deloc, deşi reprezintă un fundal mult prea profund, al conflictelor imperiale ale ultimului secol, pentru a mai putea fi ignorat.

Este un prim documentar în care apare într-un interviu Julian Assange, creatorul Wikileaks, site-ul ce pare să creeze mari probleme administraţiei americane, prin numărul imens de documente secrete ce le aparţin, care au fost aduse la cunoştinţa opiniei publice pe site, cu un egal respect - dar cred eu şi puţin ironic, totuşi - fiind tratat şi postul aşa-zis independent Al Jazeera, pe care tocmai Wikileaks l-a acuzat, de curând, că ar fi manipulat de guvernul din Qatar.

În privinţa Wikileaks, personal am oarecari rezerve, pe de o parte, fiindcă au existat destule voci care susţineau că este doar un site pretext, folosit de americani pentru a extinde legislaţia restrictivă "antiteroristă" şi asupra internetului, interzicând orice gen de site incomod, iar, pe de altă parte, fiindcă dezvăluirile făcute de Wikileaks nu au fost chiar atât de senzaţionale, aşa cum li s-a făcut reclamă.

Cinstit vorbind, însă, ar putea exista şi explicaţii logice: în primul rând, documentele ce ajung la Wikileaks au doar caracter secret - regimul de acces la documentele strict secrete fiind mult prea dur, pentru a putea fi sustrase cu tot atâta uşurinţă, de militarii americani ce se opun, astfel, propriei politici agresive globale - iar, în al doilea rând, regimurile opresive mondiale, auto-intitulate democraţii, au învăţat de multă vreme să nu mai lase urme, evitând să-şi mai detalieze planurile mizerabile în documente, ce pot fi scăpate din vedere, ulterior.

Nimic nou, de altfel, din partea ocultei mondiale care a acumulat mii de ani de clandestinitate: Stalin desfăşura şedinţele biroului politic executiv, fără a permite simpla notare, nicidecum stenografierea discuţiilor şi, chiar mai mult de atât, s-a exprimat în clar, de la tribuna congresului P.C.U.S., reamintindu-le "tovarăşilor" că regimul le permite să facă aproape orice, cu o singură condiţie... să nu lase urme în scris.

Filmul pune o întrebare foarte neplăcută pentru jurnalişti:

"Să se fi transformat, oare, mass media principală, în complicea regimurilor politice generatoare de războaie ?"

Răspunsul evident este cel pozitiv, aşa cum şi dovedeşte John Pilger, focalizându-ne atenţia asupra celor mai recente conflicte, din Afganistan şi Irak şi, desigur, asupra modului cum au fost portretizate de posturile principale de televiziune din Marea Britanie şi SUA.

Detest profund tagma jurnalistică, fiindcă, fără complicitatea ei, activitatea Marelui Manipulator nu ar rămâne decât la nivelul unor simple şoapte în umbră, dar acest documentar mă obligă totuşi să recunosc că vina nu îi aparţine în totalitate, motivaţiile putând foarte puternice şi convingătoare:

- la modul surprinzător, jurnalişti reputaţi ca Omaar Rageh, corespondent BBC în Irak şi Afganistan, David Rose de la Observer şi, aproape de necrezut, pilonul principal al ştirilor CBS, vreme de peste 25 de ani, Dan Rather, îşi fac cinstit mea culpa, recunoscându-şi superficialitatea cu care au tratat propaganda guvernamentală, ce a permis agresiunile recente, în absenţa oricăror justificări concrete, rapiditatea desfăşurării evenimentelor şi puternicul curent de opinie anti-arab, creat de 9/11, antrenându-i în circul planetar;

- trusturile media au căzut de multă vreme în mâinile unor magnaţi ca Rupert Murdoch, ce deţine Fox News (a cărui înrudire, prin alianţă, cu familia de mincinoşi propagandişti a lui Freud, am menţionat-o cu alte ocazii) sau Ted Turner, proprietarul CNN, care şi-au clarificat de multă vreme opţiunile eugenice, blocând fără îndoială orice iniţiativă incomodă a jurnaliştilor subordonaţi;

- presiunile politice pot fi extrem de puternice, o poziţie verticală putându-te lipsi, lejer, de accesul la sursele de informare guvernamentale sau chiar de funcţia deţinută (dacă telefonul de protest al vreunei ambasade sună bine în urechea redactorului-şef), iar acceptarea statutului de jurnalist "încorporat" denotă, de la sine, renunţarea la posibilitatea de a exprima o opinie independentă;

- voci lucide ca ale lui Scott Ritter, fostul şef UNSCOM - ce declarase repetat distrugerea stocurilor şi a infrastructurii de producţie a armelor de nimicire în masă, din Irak, încă din 1998 - sau a laureatului premiului Pulitzer, Charles Hanley - care s-a încăpăţânat să verifice personal, încă din ianuarie 2003, site-urile fantomă declarate de Bush, Cheney, Rice sau Powell - pur şi simplu nu au putut fi auzite, în corul general de osanale proguvernamentale;

- în ultimă instanţă, dintre cei ce au rămas independenţi, prea puţini au ajuns la vârsta senectuţii, ca John Pilger, majoritatea sporind rândurile jurnaliştilor asasinaţi (peste 300 numai de la declanşarea campaniei irakiene) sau ajungând infirmi ca palestinianul Imad Ganin, ce a fost folosit drept ţintă de soldaţii israelieni.

Concluzia nu poate fi decât una singură: din orice conflict, marele public va recepta doar o imagine filtrată şi fragmentată, amploarea victimelor din rândul civililor fiind ascunsă cu mare grijă sau prezentată în statistici impersonale şi exact la fel se va întâmpla şi cu abuzurile trupelor "eliberatoare", NATO sau ale vreunei coaliţii ad-hoc, asupra populaţiei civile din ţările invadate, scandalul de la Abu Ghraib reprezentând o simplă excepţie.

Putem face şi singuri calculele, deşi rezultatele s-ar putea să ne îngrozească: din 147 de victime afgane inocente, ale unui bombardier B-1, forţele NATO s-au decis să recunoască doar 25, deci dacă respectăm proporţia acceptată oficial, de 1/6, ne putem face o imagine obiectivă privind amploarea distrugerilor provocate de imperiile democrate, plecând de la cifrele recunoscute, ce ar justifica perfect acea creştere de la 10%, la nivelul primului război mondial, la 90%, în timpul celui de-al doilea conflict anti-irakian.

O atitudine aproape radical opusă, celei a jurnaliştilor menţionaţi anterior, întâlnim la cei ce deţin încă funcţii înalte, ca Fran Unsworth, redactor-şef al ştirilor BBC sau David Mannion, editor-şef al ITV News, întrebările pertinente ale regizorului reuşind să-i umple de ridicol pe cei doi, care continuau să nege un lucru evident: spaţiul de emisie nu aparţine în egală măsură ambelor tabere, aflate în dispută.

Formarea unei opinii personale corecte, privind orice eveniment politic, presupune în principal existenţa unei informări obiective şi tocmai acest drept ne este negat de mass media oficială, care prezintă orice informaţie la modul trunchiat, filtrat, deformat sau, pur şi simplu, mincinos, dar înainte de a blama această forţă modernă a oricărui stat, nu ar fi rău să ne analizăm şi propria comoditate, fiindcă în majoritatea cazurilor informaţia reală există şi poate fi accesată, dar preferăm să tragem concluzii comode, răsfoind o fiţuică jurnalistică sau butonând o telecomandă.

În cazul conflictului irakian, în timp ce americanii făceau reclamă bombelor inteligente, ce cruţă viaţa civililor, doctrina lor publică, aplicată în Irak, "Shock and Awe", spunea adevărul în faţă, urmărind scopuri macabre, total diferite de propaganda oficială - "paralizarea ţării şi distrugerea producţiei de alimente, rezervelor de apă şi a infrastructurii" - ca să nu mai menţionez încălcarea brutală a convenţiilor de la Geneva, prin folosirea muniţiei cu uraniu sărăcit sau a fosforului alb, nu împotriva trupelor irakiene operative, ci împotriva civililor.

În acelaşi sens, este uimitoare declaraţia lui John Pilger, făcută în faţa cenotafului armatei britanice din Staffordshire, cu zidurile pe jumătate pline de numele victimelor, înregistrate într-o perioadă de pace, fiindcă exemple istorice există, dar au fost uitate convenabil: în perioada de pace 1939-1941, prin grija favoritului ocultei mondiale, Stalin, armata sovietică a înregistrat mai multe pierderi decât armata germană, aflată în război, din cauza campaniilor "eliberatoare" din republicile baltice şi a conflictului de iarnă karelian.

Pe de altă parte, opinia mea personală este că decizia de declanşare a conflictelor imperiale actuale nu a aparţinut niciodată americanilor, ci casei regale britanice, care este prezentată fals ca fiind decorativă şi lipsită de orice putere politică efectivă, fiindcă uităm adesea că nu politicul dictează economicul, ci invers, iar, dacă analizăm cu atenţie lumea actuală, vom descoperi că marile averi continuă să se afle în mâinile aceloraşi nenorocite familii nobiliare - botezate "Black Nobility" de cunoscători - criminalii cu sânge albastru, ce ne conduc cu ferocitate din vremuri imemoriale.

Recunosc că acest documentar mi-a rezolvat şi două probleme de conştiinţă.

O vreme am evitat să-l traduc, în principal din cauza unor imagini şi situaţii, care nu pot genera decât groază, furie şi neputinţă şi pe care nu le voi descrie, fiindcă le veţi remarca şi singuri, cu siguranţă.

Apoi, documentarul abordează, către final, o temă pe care am ignorat-o ceva vreme, fiindcă un act legislativ murdar, ca legea 107/2006, ce aprobă OUG 31/2002, impune tăcerea, încălcând constituţia şi acel penibil drept al omului privind libertatea de exprimare - ce se dovedeşte clar a fi doar un privilegiu temporar, aşa cum am afirmat cu altă ocazie - deşi se aruncă asupra noastră, ca naţiune, acuzaţii de o sălbăticie extremă.

Întreaga civilizaţie occidentală sau albă, dacă doriţi, este de zeci de ani victima unei propagande insidioase, perpetuată în principal de Hollywood, ce a demonizat populaţiile de origine arabă, în beneficiul unui stat sionist marionetă, înfiinţat samavolnic prin decizie ONU, în 1948, ca oficină militară a familiei Rothschild.

O trupă de khazari putred de bogaţi, a pus pumnul în gură planetei, confiscând suferinţa evreului de rând, din timpul celui de-al doilea război mondial, pe care tot ei, khazarii, l-au regizat şi finanţat.

Ştim, de la 1776, că SUA aparţine familiei Rothschild - prin intermediul familiilor paravan Harriman, Rockefeller, Morgan, Mellon, Dulles, Bush ş.a.m.d. - ştim, de la 1815, că Anglia le aparţine financiar tot lor, legea fiind dictată de City şi Black Nobility, ştim că Israelul le aparţine încă de la înfiinţare şi mai ştim că evrei oneşti, ca profesorul universitar Norman Finkelstein, spun de zeci de ani adevărul, în această privinţă, deplângând suferinţa populaţiei palestiniene, martirizată de o bandă de golani sionişti - înarmaţi până în dinţi - ce nu are nimic de-a face cu evreul supravieţuitor al lagărelor de concentrare.

Mă întreb:

Oare câte ar mai trebui ştiute, ca să nu mai depindem de nimeni, când ne formăm opinia în privinţa politicii mondiale ?

Cât ar mai trebui să ştim, în afară de un simplu proverb german care spune:

"Un mare război lasă o ţară cu trei armate - una de infirmi, una de jelitori şi una de hoţi."

În data de 31 mai 2010, Israelul a sfidat inutila legislaţie internaţională, atacând în ape internaţionale, o flotilă paşnică cu ajutoare umanitare, destinate populaţiei din Fâşia Gaza, atac ce s-a soldat conform documentarului cu 9 morţi, executaţi de la mică distanţă, deşi radiouri din Israel anunţau, la data atacului, 19 morţi şi zeci de răniţi.

Cum s-a justificat Israelul ?

Purtător de cuvânt israelian, Mark Regev, portavocea vedetă a guvernului, a declarat, sfidător, că marinarilor israelieni li s-a recomandat:

"Veţi folosi forţă minimă şi moderaţie maximă !"

Nimic mai adevărat şi exact aşa s-a şi întâmplat, fireşte, fiindcă israelienii nu au depus cine ştie ce efort, împuşcând în ceafă acei activişti şi au dat dovadă şi de moderaţie extremă, folosind un singur glonţ pentru fiecare în parte.

Dacă nu vom mai uita niciodată, că cei care urlă cel mai tare despre "patriotism", "onoare" şi "drapel", sunt cei care nu ajung niciodată pe câmpul de luptă - nici ei, nici neamurile lor - ci se mulţumesc cu a face averi de pe urma războaielor, dacă nu vom mai uita niciodată că mass media principală se va situa, permanent, de partea puterii, în regizarea spectacolului mondial, dacă nu vom mai uita niciodată, că numai banul justifică orice conflict lansat în numele "democraţiei" şi al "libertăţii", atunci vom avea şansa de a înţelege, o dată pentru totdeauna, imaginea ce doar se întrevede prin perdeaua de fum lansată de propaganda oficială, indiferent dacă poartă numele de buletin de ştiri sau campanie de relaţii publice.

"Lumea a achiziţionat strălucire fără înţelepciune şi putere fără conştiinţă. Lumea noastră aparţine unor giganţi nucleari şi unor infantili etici. Ştim mai multe despre război, decât ştim despre pace şi mai multe despre ucideri, decât ştim despre viaţă."

Omar Nelson Bradley,
general american (1893-1981)"
SURSA: Blogul Dezvăluiri http://antiiluzii.blogspot.com

 Mulţumim din suflet draga Marian, pentru încă un documentar tradus şi pentru un articol de excepţie, ca de obicei. Munca ta este incredibilă! Mulţumim că exişti!

 Download rapid

VEZI FILMUL The War You Don't See TRADUS, AICI - link 1 sau AICI - link 2:


 
Despre manipularile mass media se vorbeste peste tot in acest blog, in mod direct sau indirect, insa exista si alte 3 documentare dedicate exclusiv mass mediei corupte:

1) THE POWER OF NIGHTMARES - The rise of the politics of fear


3) Război Făcut Cu Uşurinţă - Cine Beneficiază cu Adevarat din Războaie

Acesta este un film din seria de reluari a unor documentare care, cel putin pe noi, ne-au marcat, insa din pacate, au trecut prea putin remarcate sau observate de voi, desi sunt niste informatii deosebit de importante. Stim ca prea putini dintre voi aveti obiceiul de a va uita in urma desi exista informatii deosebit de importante acolo.  De aceea ni se pare binevenita readucerea in atentie a unor documentare care chiar merita mai multa atentie. In plus, venim cu informatii noi, actualizari ce merita mentionate, lucruri care la vremea postarii nu se stiau sau nu aparusera. Ordinea reluarii filmelor este una data de data publicarii pe blogul nostru sau a unei imprtante pe care o simtim noi la un moment dat. Reluam incepand cu 2008, documentarul de astazi fiind unul publicat initial in 8.08.2011, apoi ne apropiem incet incet de anul curent. Ne-am bucura sa existe printre voi oameni care nu au vazut inca, acest documentar important.

COMENTARII FACEBOOK

CELE MAI IMPORTANTE POSĂRI PENTRU NOI

UNIVERSUL CONECTAT - ce-ar fi dacă Nassim Haramein ar avea dreptate? (15.12.2016)

THE  CONNECTED UNIVERSE (2016) „Unui fractal infinit, aflat în rotaţie, cum îi defineşti centrul ? Orice punct este centrul său...

APEL

CREZI CĂ ACEST BLOG TE AJUTĂ PE TINE ŞI/SAU LUMEA ÎN CARE TRĂIEŞTI?
Daca da, sprijina munca celor care aduc aceste informatii la lumina, printr-o DONAŢIE. Este cea mai concreta recunostinta! CLICK AICI pentru a DONA prin PAYPAL sau DONAŢI ANONIM prin BITCOIN la adresa
1AgtwQF2ETidVoP9tqFnpqFMwz86FUejug. Altă formă de plată găsiţi AICI.

DE AJUTOR

Dacă ești pentru prima dată pe acest blog, îți urăm bun venit! Poți căuta orice subiect care te interesează cercetând CUPRINSUL din meniul de pe stânga (odată ajunşi în cuprins apăsaţi CTRL + F + cuvânt cheie pentru găsire rapidă), dar şi ARHIVA şi CATEGORIILE de pe coloana din dreapta și nu în ultimul rând caseta "CĂUTAŢI PE BLOG" de pe coloana din dreapta (sus). Sunt peste 1300 de articole publicate în clipa asta, majoritatea însoţite de filme şi clipuri traduse sau emisiuni tv, deci ai ce răsfoi şi crede-ne se merită efortul. Poți de asemenea primi direct pe email articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în căsuţa de ABONARE din dreapta, de sub VIZITE (pentru abonare primeşti gratuit toată colecţia Corrado Malanga - cărţi, articole, filme traduse, de pe blogul nostru). De asemenea ne poţi urmări activitatea pe FaceBook, dând LIKE (APRECIEZ) în zona centrală de sus. Mulţumim pentru vizită şi te mai așteptăm pe aici!

Pentru cei care au nelamuriri in ceea ce priveste prezenta reclamelor pe blogul nostru, le recomandam sa citeasca articolul DESPRE RECLAME.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...