luni, 31 august 2015

OSHO - Maestru spiritual sau escroc? (31.08.2015)

Deoarece în ultima vreme tot mai mulţi oameni orientaţi către spiritualitate au ales să-l deteste vehement pe Osho şi să-i facă reclamă negativă pe unde apucă, am simţit că e vremea unei echilibrări. Sunt unii care aduc un gen de argumente contra, ce conţin un mix de puncte de vedere creştin dogmatice, cu filozofie şi psihologie de buzunar şi o aşa zisă spiritualitate , vezi cazul evolutiespirituala.ro, un mixaj gretos din punctul nostru de vedere.
Pe cand ne straduiam sa concepem un articol cat de cat argumentat cerand in acest sens si ajutorul vechiului prieten al blogului NNNelu (cunoscut ca fiind un infocat fan Osho) am dat peste un articol foarte echilibrat din punctul nostru de vedere, care aduce un pic de lumina si intelegere a fenomenului Osho. La finalul articolului, va prezentam si argumentele aduse de NNNelu, pe marginea subiectului (ii multumim pentru efort, chiar daca nu a fost 100% ceea ce ne-am dorit noi sa fie - o critica detailiata a articolului de la linkul de mai sus).

Iată articolul de pe site-ul ATHANOR - Manuel Cojocaru:

  OSHO - Geniu sau escroc?

"Pentru a înțelege [corect] fenomenul OSHO, trebuie din start să facem o distincție între personajul Osho, cultul său ( mișcarea Rajneesh/ neo-sannyasins), dar și brandul care s-a născut după moartea sa. Această distincție este vitală în înțelegerea fenomenului, pentru a nu-i atribui misticului indian lucruri care de fapt nu-i aparțin, ci mai degrabă sunt reprezentative comunității care i-a dus mesajul mai departe. O altă mențiune importantă este faptul că toată opera scrisă a lui Osho este [tran]scrisă de adepții săi ce s-au ghidat după discursurile și înregistrările video în care filosoful a apărut. Așadar, cum trasăm corect linia între ceea ce a însemnat cu adevărat Osho și ceea ce promovează adepții săi după moartea sa?
Voi încerca să mă axez mai degrabă pe impactul pozitiv pe care l-a avut Osho în lume, dar nu pot să neglijez anumite aspecte din viața sa, căci filosofia este un mod de viață; asta însemnând că trebuie să existe o corelație între ceea ce susținem că ar trebui să facem (ce-i îndemnăm pe alții să facă), și ceea ce am făcut de fapt. De asemenea, voi veni în sprijinul misticului indian spunând că odată cu ieșirea din anonimat, și umbra sinelui crește – sau odată ce [pretinzi că] progresezi, obstacolele și tentațiile ce-ți vor veni în cale vor fi tot mai mari. Așadar, care au fost „obstacolele” care i-au ieșit în cale filosofului indian? În primul rând – ar zice unii-, „respectul pentru bani”, cultul său ce-a fost acuzat de diverse infracțiuni și practici dubioase dragostea sa pentru cele aproape 100 Rolls-Royce pe care le-a avut (și ambiția de a avea 365), și propriile declarații controversate ce l-au făcut să fie un personaj care nu te poate lăsa indiferent: fie îl iubești pe Osho, fie îl detești.


Una din declarațiile controversate pe care le-a făcut Osho –și cu care sunt într-o oarecare măsură de acord-, a fost aceea că un om sărac nu poate să fie spiritual. El argumentează mai departe, subliniind faptul că un om sărac va fi preocupat să-și hrănească familia, să muncească, să-și facă „un rost în viață”; totodată omul sărac neavând resursele necesare, el nu-și va permite cărți din care să studieze, și/sau nu va avea timpul necesar să studieze într-o bibliotecă. Astfel, Osho s-a autointitulat un Playboy spiritual, sau guru-ul oamenilor bogați, spunând că omenirea a ajuns în punctul în care [dacă s-ar vrea], datorită tehnologiei pe care o deținem, am putea să trăim cu toții bine. Urmarea acestui fapt ar fi că omul nemaifiind nevoit să se preocupe de obținerea banilor, s-ar putea orienta spre meditație, artă, literatură, filosofie, știință etc. Totuși, Osho susține că n-ar trebui să ne identificăm cu bogățiile lumești, ci mai degrabă să le folosim ca mijloace pentru a evolua intelectual, spiritual. Acest mod de gândire a fost emblematic pentru Osho, ce a trăit conform convingerilor sale, încercând să îmbine filosofia și stilul de viață occidental, cu cel oriental. De asemenea, el condamnă religiile pentru mizeria, sărăcia și incultura oamenilor, ce-și sacrifică bunăstarea pentru un „loc bun în lumea de dincolo”, făcând trimitere la cele 9 fericiri: „Fericiti cei saraci cu duhul, ca a acelora este imparatia cerurilor”(Matei 5,3). Urmând acest fir al argumentării, el zice că omul fericit nu poate fi târât în război, așadar ar trebui să nu ne reprimăm acele impulsuri care ne fac fericiți; totodată să nu naștem un război între corp și minte:
„Primul lucru care trebuie înțeles e că separarea corpului de minte e cu totul falsă. Dacă începi cu separarea aceasta nu vei ajunge niciunde; un început fals nu duce nicăieri. Nu ajungi niciunde din cauză că fiecare pas are logica lui proprie de desfășurare. Pasul al doilea se naște din primul, al treilea din al doilea și așa mai departe. Există o succesiune logică. Așa că în momentul în care faci primul pas, într-un fel ai făcut alegerea definitivă”¹
          În mod ironic, ceea ce am apreciat cel mai tare la Osho a fost felul în care se contrazice; fapt ce l-am interpretat mai degrabă ca fiind un instrument al dialecticii, sau genialitatea de a te face într-atât de confuz, încât să te determine să cauți răspunsul singur, devenind propriul maestru. Misiunea sa, este aceea de a te liniști dacă ești confuz, și de a te face confuz dacă te crezi liniștit (atotștiutor); Osho afirmând că un lucru când încetează să mai crească (să-și pună întrebări, să evolueze), este mort – de aici și afirmația sa că Dumnezeu [cel viu] este infinit și în continuă expansiune. În fine, faptul că misticul indian a stârnit controverse, a fost exact ceea ce și-a dorit – căci aceasta a fost metoda sa de a-i educa pe oameni: născând în ei întrebări, dileme, controverse, ce-i va forța să devină responsabili și independenți în căutarea adevărului.

            

Îmi amintesc bine că în momentul în care am citit pentru prima dată ceva scris de Osho, l-am detestat profund deoarece mi-a deranjat ordinea din minte, dar mai apoi l-am înțeles și l-am apreciat tocmai din acest motiv. Același lucru l-am pățit și când i-am citit pentru prima dată pe Emil Cioran, Friedrich Nietzsche, Platon sau Pitagora, filosofi ce aveau să devină mai târziu preferații mei. Cu siguranță, tocmai faptul că un maestru reușește să-ți distrugă vechea dogma este ceea ce-l face autentic – lucru ce se întâmplă de fiecare dată când studiezi un mare gânditor sau ai o întâlnire cu un om excepțional
           După cum am amintit mai sus, Osho a deținut aproape 100 Rolls-Royce; ba mai mult, se îmbrăca în haine scumpe și purta ceasuri de lux handmade, fapt ce i-a făcut atât pe unii adepți, cât și pe rivali să-l privească cu scepticism. Răspunsul lui Osho – cum de altfel era de așteptat – a fost unul încărcat de umor. Excentricul mistic s-a apărat spunând că acesta este un soi de lecție pe care i-a oferit-o societății [superficiale] ce ignoră complet bijuteriile de aur ale Papei și e mai degrabă preocupată de mașinile pe care le deține un lider cu impact asupra lumii, decât de mesajul său. Mai în glumă, mai în serios, Osho i-a „amenințat” pe critici că-și va cumpăra 365 de Rolls-Royce (una pentru fiecare zi a anului), ca să se sature lumea de mașinile sale, și să-și îndrepte în sfârșit atenția spre învățăturile sale. Desigur, pot să înțeleg această lecție oferită societății, dar mă întreb dacă nu este totuși un preț mult prea mare plătit pentru a transmite acest mesaj, iar cu siguranță banii pe care i-a cheltuit pe cele 100 Rolls-Royce ar fi putut hrăni mii de oameni. În ceea ce privește dilema mașinilor, eu îi dau totuși o bulină neagră lui Osho, dar iată-ne din nou că ne axăm pe mașinile sale, nu pe filosofia sa. Totuși, cine ar putea ignora 100 Rolls-Royce?!

             Pentru a termina cu bulinele negre, și a mă reîntoarce la filosofia sa [luminoasă], țin să mai condamn un singur lucru ce mi s-a părut în neregulă: nu atât acțiunile cultului său (asupra căruia oricum nu avea complet control), ci faptul că n-a avut o replică la ceea ce s-a întâmplat chiar „sub nasul său”. Osho apare adesea în filmări conducându-și mașina, având în spate adepți ce-l urmăreau cu arme de foc (click aici). De asemenea, însuși faptul că a avut un cult îmi pare bizar, deoarece mesajul său a fost unul universal, pentru oameni ce aparțin de orice religie, iar misiunea sa a fost de a-i elibera pe oameni, nu de a-i subjuga. Posibil să fie aici vorba despre o „umbră” pe care n-a putut să o stăpânească în întregime, căci fiecare felinar ce luminează în întuneric, își proiectează o umbră. Ceea ce recomand eu totuși când vine vorba de personaje controversate este să nu ne ferim să-i studiem, dar e bine să păstrăm o distanță pentru a nu risca să facem dintr-un eliberator o nouă dogmă, sau un nou idol. Acesta este exact lucrul pe care un adevărat maestru [spiritual] nu și-l dorește. Trebuie să fim capabili să devenim propriul nostru sprijin.
           Ceea ce a lăsat Osho în urmă nu este un sistem – căci filosofia sa nu are un sistem, un nucleu; ea fiind mereu în schimbare, adaptându-se la conjunctura și contextul în care sunt puse întrebările:
„Nu am nici o filosofie de viață, am însăși viață!”²
De altfel, acesta este un plus, nicidecum un minus: precum regăsim în anecdotele buddhiste sau zen, maeștrii deseori ofereau două răspunsuri complet opuse la aceeași întrebare, în funcție de omul care-i întreba și context. Acest lucru nu este rodul unei minți malefice, ci este o metodă ce-l ajută pe omul confuz să fie…și mai confuz – dar asta doar pentru a-l determina ulterior pe individ să devină propriul său maestru în căutarea adevărului. Așadar, răspunsurile lui Osho variază în funcție de contextul în care se produce dialogul; încercând fie să-i pună interlocutorului credința la încercare, fie să-i distrugă egoul, fie să-l liniștească, perturbe sau motiveze să caute mai departe un răspuns la întrebare. Din acest punct de verere, ignorând „bulinele negre”, pot spune că Osho a fost într-adevăr un maestru ce nu a avut o dogmă, ci mai degrabă a căutat să înțeleagă individul și contextul, pentru a oferi răspunsul potrivit situației- chiar dacă răspunsul respectiv urma să nască o controversă. (n.n. Unui om gras ii dai sfaturi pentru oameni grasi, unui om slab, sfaturi pentru oameni slabi si in plus, fiecare om este unic, cu minusuri si plusuri unice, un puzzle minunat ... nu poti face o formula absoluta aplicabila tuturor, de aceea el, Osho era viu si oferea sfaturi circumstantiale adaptandu-se la fiecare om in parte, de aceea sfaturile, raspunsurile sale pot parea contradictorii).
             Să încerci să identifici o dogmă sau un sistem la Osho ar fi o nebunie, căci îl vei asculta într-un interviu cum vorbește cu admirație despre Iisus, Buddha și Dumnezeu, iar într-un alt interviu va zice că Dumnezeu nu există. Probabil aceasta este și frumusețea filosofiei lui Osho: încercarea sa de a naște întrebări în om, pentru a-i conferi din nou vitalitatea, pentru a-l face din nou dinamic, curios, filosof. Iar precum filosofii taoiști, pentru Osho destinația este însăși drumul; așadar momentul prezent este cel mai important, iar proiecția sinelui într-un viitor inexistent, sau stagnarea într-un trecut glorios nu va face nimic altceva decât să ne oprească din a trăi autentic, căci trecutul nu mai este, iar viitorul nu este încă:
„Destinația este ființa; acolo se termină calea, căci nu mai există nici un alt loc în care am putea merge de aici.”³
          În fine, Osho este cel puțin un personaj simpatic, care în anecdotele și glumele sale își ascunde înțelepciunea. Viața și comportamentul lui ne duce cu gândul la artiștii ce fac din viața lor un manifest neîntrerupt prin care doresc să șocheze societatea, să o trezească din somn. Într-un final, îi voi da dreptate lui Osho când zice că un om cu adevărat iluminat nu s-ar speria de lumea modernă, căci adevăratul test este să-ți păstrezi verticalitatea oriunde- chiar și într-o discotecă. Și ce-ar fi greșit cu un Buddha într-o discotecă? Așadar, îndemnul lui Osho ar fi de a combina modernitatea, știința și tehnologia tipice occidentului cu spiritualitatea și lejeritatea gândirii orientale, pentru a trăi o viață prosperă pe toate planurile.
       Întrebarea rămâne totuși deschisă: a fost Osho un escroc carismatic, ce se folosea de sofisme pentru a-și susține teoriile îmbrăcate într-o haină de adevăr, sau a fost într-adevăr un geniu care nu și-a putut stăpâni anumite porniri și cultul? În orice caz, fie că-i interpretam filosofia ca o justificare sau scuză care-i acoperă escrocheriile, fie că încercăm să îi luăm filosofia în serios, cert este că Osho stăpânea arta de a avea întotdeauna dreptate. Totuși adevărul este că multe din ideile sale au fost luminoase, dar întrebarea este dacă însăși persoana care le-a propovăduit a reușit să le respecte; dacă a luat în serios ceea ce a zis, sau a fost doar un paravan în spatele căruia și-a ascuns adevăratele intenții?


1.OSHO – Psihologia ezotericului, Ed. Mix, Brașov 2012, pg. 67
2. There is no tomorrow- https://www.youtube.com/watch?v=Tf8PUAG2aYU
3.OSHO- Emoțiile (Cum ne putem elibera de mânie, gelozie și teamă), Ed. Mix, 2003, Brașov, pg.20


Mai jos găsiţi şi opinia lui NNNelu pe marginea articolului de AICI:

Despre Osho - NNNelu by IESIREA DIN MATRIX



Iar la final un nou clip cu OSHO:


În completare studiaţi categoria OSHO de pe blogul nostru sau citiţi cărţile acestuia , pe care le puteţi cumpăra de AICI (TRANSPORT GRATUIT)

vineri, 28 august 2015

SEX DIN COMPASIUNE (28.08.2015)

Sexo por compasión (2000)
Compassionate Sex 

Continuam astazi lista de  FILME CU MESAJ si/sau DE SUFLET si/sau SPIRITUALEcu un alt film de weekend interesant, o comedie simpatica cu un mesaj catre bigotii crestini. Dar mai intai cateva cuvinte despre film:
Dolores este o femeie matura si extrem de grijulie, generoasa, atenta, daruita, iubitoare, dar pe care soţul ei o părăseşte deoarece u mai suporta starea ei de curăţenie sufletească. Disperată să-şi aducă soţul înapoi şi sfătuită de preotul invidios pe sfinţenia ei, hotărăşte să păcătuiască şi astfel îşi dedică viaţa făcând acte de caritate care implică acte sexuale cu cei care recunosc că au probleme sufleteşti sau că sunt păcătoşi pentru a-i ajuta să-şi depăşească problemele, devenid astfel un fel de consilier psihologic care foloseşte sexul ca o formă de vindecare. Dolores devine Lolita şi ajunge foarte faimoasă. În scut timp, toţi bărbaţii încep să-i caute "ajutorul". 
Filmul este cumva simbolic, căci prin retrezirea energie sexuale din oraş, prin sexul ei curat şi compasiv, oraşul recapătă viaţă şi culoare, lumea regăsindu-şi fericirea după o lungă perioadă de scufundare în amărăciune şi tristeţe. 
Filmul ridică la fileu problema adulterului ca păcat major în creştinism, fiind unul din cele 10 păcate din DECALOG. Este adulterul 100% un păcat dacă intenţia cu care este făcut acest adulter implică caritatea, ajutorul, bunăvoinţa, compasiunea? Şi prostituţia poate astfel căpăta o sacralitate, o virtute, dacă este făcută cu intenţia potrivită cu inima la locul potrivit.
Filmul este totuşi un gen de comedie care nu poate fi luat în serios, un film care face un mişto foarte fin de bigoţii creştini, care în cazul filmului de faţă sunt reprezentaţi de un preot excentric.Bănuim că filmul poate avea şi un sens simbolic mai adânc pe care nu reuşim să-l descifrăm cu exactitate, căci fiecare simbol poate avea multiple înţelesuri aşa că nu ne batem capul cu ele.

VEDEŢI FILMUL TRADUS AICI:



miercuri, 26 august 2015

CORRADO MALANGA - Geneza, om, univers si mit (26.08.2015)

Va prezentam astazi alte informatii fascinante venite de la Corrado Malanga, insa inainte de a le parcurge , va invitam sa treceti prin celelalte informatii despre Corrado si scrierile sale de la noi de pe blog, deoarece ne-am straduit sa le prezentam intr-o ordine, dupa modul cum au si aparut in mod natural si in calea lui Corrado, dand astfel o mai mare cursivitate mesajului. Lucrurile devin din ce in ce mai complexe, iar pentru a le intelege este nevoie sa intelegeti primii pasi facuti in aceasta directie. Asadar, inainte de a merge mai departe cu noile informatii, studiati cu atentie categoria CORRADO MALANGA de pe blogul nostru (pe care o puteti explora mai usor in CUPRINS).

Astazi mergem mai departe in procesul de autoexplorare si eliberare cu alt articol şi un film tradus.
Mai intai articolul. Ceea ce urmează să citiți este rezumatul unui proces de eliberare a unei răpite . Aceasta a reușit să se elibereze de prezențele extraterestre,  doar vorbind cu mine despre asta , fără hipnoză și fără ancore, utilizând doar tehnica Simbad, aplicată zi de zi. În emailurile pe care mi le -a trimis această persoană   veți descoperi toate etapele de eliberare. De la primul email, la momentele de disconfort, la cele de exaltare și apoi ia r la cele de disconfort - etapă după etapă, în procesul său de eliberare.

luni, 24 august 2015

SAMADHI TANC - Bazinul de inducere a unor stări de conştiinţă cosmică (24.08.2015)

SAMADHI TANK 

„Fiinţele umane sunt născute cu un impuls de a experimenta diverse stări de conştiinţă, altele decât cea normală din starea de veghe; de la vârste fragede, copiii se joacă cu astfel de tehnici care modifică conştiinţa. Asemenea experienţe sunt normale” Dr. Andrew Weil – Mintea naturală.

  Deşi acest impuls universal de a intra în stări modificate de conştiinţă este o sursă de distracţie şi de mare plăcere pentru copii, acesta nu este deloc un joc copilăresc. Weil îl vede ca fiind o experienţă evolutivă, reprezentând o „capacitate intrinsecă a sistemului nervos” şi concluzionează: „Este important să învăţăm să intrăm în mod deliberat şi conştient în alte stări de conştiinţă, deoarece asemenea experienţe reprezintă porţi deschise către folosirea sistemului nervos la capacitatea sa maximă, către folosirea potenţialului uman latent, precum şi către o funcţionare mai bună a sistemului nervos în stările normale de conştiinţă”.

Această nevoie de a intra în stări modificate de conştiinţă nu este nici pe departe o dorinţă frivolă de a evada, ci este una dintre caracteristicile umane fundamentale, poate chiar acea caracteristică care a condus la dezvoltarea culturii şi civilizaţiei.

Probabil că cea mai satisfăcătoare şi mai cunoscută metodă de modificare a  conştiinţei – o metodă pe care oamenii au dezvoltat-o în urma a milioane de ani de testare şi explorare este aceea de a restricţiona funcţionarea unuia sau mai multor simţuri, adică trecerea lor într-o stare de deprivare senzorială. Plutirea în SAMADHI TANC se foloseşte de această deprivare senzorială pentru a aduce pe oricine realizează această experienţă într-o stare de modificare uşoară, plăcută controlabilă şi temporară a conştiinţei. Printre ideile propuse aici este şi aceea că modificarea conştiinţei în cadrul acestei experienţe este benefică, sănătoasă, educativă şi poate fi controlată, explorată şi folosită, astfel încât să producă schimbări benefice de atitudine, schimbări fiziologice şi de comportament care persistă şi după ce persoana părăseşte tancul.

Tancul de plutire este un instrument specific foarte valoros pentru îndepărtarea oricăror stimuli externi care ajung la simţurile noastre, poate cel mai bun mijloc de deprivare senzorială creat vreodată. Dar oamenii au folosit timp de milioane de ani instrumente şi tehnici variate, pentru acelaşi scop. Următoarele sunt doar câteva dintre cele mai des întâlnite:

Pregătirea pentru vânătoare. În societăţile primitive, precum aceea din care a evoluat şi propria noastră civilizaţie, înainte să iasă la vânătoare, bărbaţii se pregăteau, abţinându-se de la activităţi normale şi „purificându-se” prin post, tăcere, baie, expunere la aburi şi izolare, fie în vreun cort micuţ, fie singuri în vreun loc departe de viaţa comunităţii. Ei credeau că această restricţionare senzorială le îmbunătăţeşte abilităţile vânătoreşti; testele recente au demonstrat că perioade scurte de deprivare senzorială măresc acuitatea mirosului, a gustului, a vederii şi auzului, arătând astfel că strămoşii noştri vânători ştiau foarte bine ce fac.

Riturile de trecere. În orice societate premodernă, există o ceremonie importantă care marchează trecerea de la copilărie la acceptarea în societatea adultă. Aceste rituri de trecere deveneau şi mai puternice datorită încluderii în procedurile de pregătire a unor metode de deprivare senzorială. Unii tineri erau ţinuţi în colibe întunecoase timp de zile sau săptămâni, sau erau obligaţi să postească. În multe culturi, băieţii se aşteptau să fie trimişi singuri în sălbăticie perioade lungi de timp, până aveau să îşi câştige o anumită maturitate spirituală. Oricare ar fi metoda de deprivare senzorială folosită, ea avea efect, determinându-i pe tineri să fie mai deschişi către noi experienţe, către înţelepciune, către noi responsabilităţi, făcându-i mult mai sensibili şi mai conştienţi, astfel că experienţele prin care urmau să treacă să fie percepute mai intens, să fie spontane şi de neuitat.

Retragerea spirituală. În orice cultură, unele tipuri de deprivare senzorială au fost considerate esenţiale în antrenamentul conducătorilor spirituali. Şamanii, vracii, călugării, preoţii, guru-şii, fachirii, yoghinii, preotesele, mediumii, misticii şi alţi căutători spirituali trebuiau să treacă des prin perioade de tăcere totală, de post, de retragere în chilii, peşteri sau încăperi întunecate, retrageri în vârf de munte sau în deşerturi sau pe insule, unde izolarea putea fi combinată cu semnale senzoriale limitate sau monotone. La fel ca şi pustnicii din deşert sau „izolaţii”, aşa şi ermiţii, călugării şi aspiranţii la starea de iluminare au apelat întotdeauna la izolarea senzorială, oricare ar fi fost ea: în deşert, mănăstire sau peşteră; sau se apela la echivalentul mental al unei asemenea izolări, obţinută prin meditaţie restrictivă, prin concentrare şi tehnici de rugăciune – parte importană a tuturor stărilor mistice, transcendentale sau a revelaţiilor.

Practicile spirituale. Restricţionări similare ale atenţiei au fost înregistrate minuţios de alchimiştii medievali, în experienţele repetate la infinit de măcinare şi distilare a diverşilor compuşi chimici. Ştim acum că truda alchimiştilor de a transforma materia obişnuită în aur, descoperirea pietrei filozofale, este o descriere simbolică a intenţiei lor de a transforma conştiinţa obişnuită, prin diverse metode de deprivare senzorială, într-o conştiinţă înaltă, elevată, pură, spiritualizată, simbolizată prin aur.

Izolarea creativă. Numeroase experienţe profund estetice, momente de iluminare creatoare sau revelaţii au apărut în circumstanţe în care acţiunea stimulilor senzoriali a fost limitată într-un fel sau altul. Cu toţii am auzit poveşti despre artişti sau oameni de ştiinţă care au avut intuiţii creatoare sau revelaţii în retragerile lor la mansardă, în timp ce priveau fix în foc, sau în timp ce se plimbau pe plajă, cu toată atenţia absorbită în interior. De fapt, unul dintre elementele esenţiale ale oricărui gând creativ este concentrarea obţinută printr-o formă oarecare de limitare a stimulării senzoriale.

Izolarea involuntară. Există multe relatări fascinante despre oameni care au experimentat izolarea senzorială involuntară, adesea pe perioade lungi – exploratori polari pierduţi luni de zile printre gheţuri, navigatori solitari, supravieţuitori singuratici în urma scufundărilor de nave sau accidentelor de avion, prizonieri ţinuţi în puşcării, exploratori în deşert. Aproape toţi au vorbit despre un anume fel de transformare iluminatorie obţinută datorită privării senzoriale.

Izolarea pe canapea. Una dintre cele mai mari valori ale psihoterapiei tradiţionale derivă din efectul de deprivare senzorială: pacientul se aşează într-o poziţie relaxată (cu psihoterapeutul stând în spatele lui, de obicei tăcut); astfel, există foarte puţini stimuli vizuali sau auditivi care să-l distragă de la acea stare liber-asociativă, aproape de transă.

Renunţarea la tot. Locuitorii marilor oraşe consideră că este foarte important să ai un loc, undeva la malul mării sau o cabană în munţi. Poate unii strâmbă din nas, dar aceste refugii sunt privite ca necesităţi stringente. Supraîncărcarea senzorială a vieţii la oraş cere perioade de izolare, iar studiile clinice asupra stresului au concluzionat că retragerile temporare în locurile liniştite, în tăcere şi solitudine, la munte, în pădure, pe malul oceanului sau la ţară, sunt esenţiale pentru menţinerea sănătăţii fizice şi mentale.

Această listă a diferitelor forme de izolare senzorială pe care omenirea a considerat-o folositoare, esenţială, sau măcar plăcută, relaxantă, poate fi extinsă, incluzând şi somnul, jocurile, reveria, visul cu ochii deschişi, absorbirea în citit sau ascultarea muzicii, exerciţii repetitive cum ar fi alergarea, şi aşa mai departe. Dar ar trebui să fie deja clar că folosirea izolării senzoriale are o istorie lungă şi respectabilă şi că nu trebuie privită ca o evadare. Restricţionarea senzorială este o cale eficientă de a ne orienta către realitate, de a ne mări sensibilitatea către conştientizarea lumii aşa cum este ea.

S-a descoperit că stările modificate de conştiinţă au nişte caracteristici generale comune, printre care schimbarea modului de a gândi, schimbări în percepţia timpului, schimbări în perceperea imaginii corpului, perceperea inefabilului, sentimentul de reîntinerire, hipersugestibilitate, schimbări în exprimarea emoţională, eliberare temporară de sub controlul ego-ului. Aşa cum vom vedea mai departe, acestea sunt şi caracteristicile de bază ale experienţelor în tancul de plutire.

În SAMADHI TANC

Când oprim sau restricţionăm stimulii din mediul înconjurător, devenim mult mai conştienţi de acele lucruri care încă ne sunt accesibile. În acest caz, după ce am stins lumina, am înlăturat orice sunet, orice senzaţie tactilă, gravitaţia, alţi oameni şi orice mişcare, ceea ce ne-a rămas este fiinţa noastră: realitatea fizică a muşchilor noştri, a organelor interne, a creierului, precum şi realitatea non-fizică a gândurilor noastre, a emoţiilor, a intuiţilor, imaginilor mentale. Conştientizarea acestor realităţi este de o subtilitate şi de o intensitate care nu este posibilă atunci când simţurile noastre sunt orientate către exterior, răspunzând evenimentelor externe.

Această conştientizare intensă nu este vreo stare din alte lumi sau una care nu poate fi descrisă şi este de prea puţin folos în „lumea reală”. Oamenii de ştiinţă din mai multe domenii au adunat dovezi copleşitoare care atestă că, prin conştientizarea acută a proceselor lor interne, oamenii pot să-şi exerseze controlul conştient asupra acestora. De exemplu, experimentele au arătat că doar prin focalizarea atenţiei către interior, într-un anume mod, o persoană îşi poate întări sistemul imunitar, îşi poate reduce presiunea sângelui, îşi poate încetini bătăile inimii, îşi poate elibera sau inhiba producerea de hormoni, poate înlătura durerea, poate determina anumite părţi ale corpului să crească sau să se reducă, poate să modifice activitatea inimii, a muşchilor, a creierului şi a minţii.

Descoperirea că oamenii îşi pot controla propriile corpuri prin intensificarea semnalelor subtile interne a fost valorificată de cercetători, care au folosit tehnici de biofeedback, aceasta fiind cu siguranţă una dintre cele mai uluitoare dezvoltări ştiinţifice din ultimii 30 de ani. Folosind tehnicile de deprivare senzorială, yoghinii, călugării şi fachirii au realizat acele „miracole” ale autocontrolului timp de mii de ani, în pofida faptului că oamenii de ştiinţă occidentali declarau că astfel de fenomene nu pot avea loc. Să ne gândim doar la hinduşii care merg pe cărbuni încinşi, la tibetanii care, prin tehnici meditative îşi ridică temperatura corpului, astfel încât pot să stea în zăpadă şi să îşi usuce cearşafuri ude şi îngheţate aruncate pe ei, la yoghinii care au fost băgaţi în pământ în cutii timp de mai multe zile. „Secretul” acestora, precum şi a altor forme de autoreglare aproape miraculoasă este, de fapt, o conştientizare mărită a proceselor interne. Acest secret foarte folositor a fost atestat şi de cei suferinzi care au învăţat să devină conştienţi de procesele lor interne şi să vizualizeze eradicarea bolii din trupurile lor, reuşind să se vindece complet.

Ce se petrece în SAMADHI TANC este un paradox: prin restricţionarea senzorială, ne mărim conştientizarea senzorială; devenind orbi, învăţăm să vedem într-un mod nou şi foarte eficient; prin renunţare, prin abandon, câştigăm un control mai mare şi putere asupra noastră înşine şi, în ultimă instanţă, asupra lumii exterioare.

Plutirea în imponderabilitate

Postura noastră verticală este unică şi adesea amuzantă, dar ne oferă, fie că alergăm, mergem, stăm pe loc sau ne aşezăm, o arie limitată de contact între corpul nostru şi pământ, producând corpului mai mult stres decât a fost el conceput să suporte. Când mergem sau alergăm, de exemplu, toată presiunea gravitaţională a corpului, fiind îndreptată asupra pământului, este focalizată, la fiecare pas, într-un singur loc, creând o presiune de sute de kilograme pe centimetru pătrat. Chiar şi statul în picioare cu coloana dreaptă produce o presiune gravitaţională ce se exercită asupra tălpilor picioarelor şi asupra coloanei. Această focalizare dată de poziţia noastră verticală, a unor greutăţi foarte mari asupra unor porţiuni foarte mici ale corpului conduce la stresuri şi la probleme structurale în unele puncte slabe: genunchii şi încheieturile coapselor, şalele, gâtul, abdomenul. Inima trebuie să muncească din greu pentru a împinge sângele din partea inferioară în partea superioară a corpului, luptând contra gravitaţiei. Trupul nostru caută să compenseze forţa gravitaţiei prin adoptarea unor poziţii rigide, care au ca rezultat apariţia unor tensiuni musculare cronice în anumite puncte. Odată cu tensiunea, apare durerea de şale, de gât, de cap şi o gamă largă de probleme legate de tensiune, cum ar fi respiraţia superficială, presiunea sanguină, bolile cardiovasculare, ulcerele, astmul.

Gravitaţia este probabil cauza principală a problemelor de sănătate. Gravitaţia ne atacă chiar şi la nivel celular şi mulţi biologi şi gerontologi consideră că efectele distructive ale gravitaţiei joacă un rol important în pierderea capacitaţii celulelor de a se reproduce; astfel, gravitaţia poate fi văzută ca o cauză directă a îmbătrânirii şi morţii.

Cunoaştem cu toţii toate aceste aspecte ale gravitaţiei. Suntem mai puţin conştienţi însă de cât de insidios acţioneată gravitaţia asupra minţilor noastre. Cum în fiecare zi ne mişcăm, o mare parte din creier este ocupată în mod constant cu calcularea şi evaluarea gravitaţiei, ţinând seama de forţele de inerţie şi de acceleraţie, şi cu deciderea direcţiei în care să se mişte anumite părţi ale corpului nostru pentru a ne menţine poziţia verticală.

Dacă tensiunea legată de gravitaţie ne reduce sensibiliatea şi conştientizarea, atunci începe să fie evident de ce este benefică reducerea acestei tensiuni. Plutirea în tanc produce acest efect: datorită soluţiei saturate de apă cu săruri Epsom, corpul uman este perfect suspendat, plutind la suprafaţa apei. Picioarele, braţele, mâinile, coloana vertebrală, capul, sunt susţinute independent, adică nu există vreo tensiune care să lege componentele una de alta. Plutirea nu elimină gravitaţia, desigur, dar ea reuşeşte să micşoreze cantitatea de stimuli la o valoare minim posibilă.
Prin micşorarea tensiunii musculare gravitaţionale, devenim capabili să percepem sau să detectăm senzaţii mult mai fine, adică să intensificăm abilitatea noastră de a percepe. Dar mai sunt şi ale beneficii. Deoarece acum aparatul nostru locomotor nu mai este solicitat în mod constant împotriva gravitaţiei şi fiecare muşchi se poate relaxa mult mai mult decât s-ar fi putut relaxa vreodată  în condiţii normale de viaţă, putem deveni acum conştienţi de noduri şi de puncte fierbinţi de tensiune musculară şi de solicitare osoasă. Nemaifiind camuflate de fundalul normal de tensiune musculară, aceste noduri pot fi localizate cu precizie, diminuate şi chiar eliminate, rezultând o stare euforică de eliberare de tensiunea pe care psihiatrul Wilhelm Reich a numit-o „armura corporală”. Eliberarea de gravitaţie permite şi sângelui să circule mai liber şi mai complet, ajungând şi în porţiuni ale corpului care s-ar putea să fie bolnave din cauza constricţiilor cardiovasculare, permiţând astfel inimii să acţioneze mai eficient cu mai puţin efort. 
Unul dintre efectele obişnuite ale experienţei de plutire este sentimentul de întoarcere acasă, într-un loc familiar. Unii au explicat aceasta ca pe o experienţă de reîntoarcere în uter. Euforia care se poate simţi în tanc este impregnată în genele noastre, este ceva ce am ştiut dintotdeauna, după care am tânjit întotdeauna: eliberarea de gravitaţie, evadarea din corp şi contopirea cu esenţa noastră ultimă care este divină."
fragmente din cartea Samadhi tanc de Michael Hutchison 



 Nota noastra: De curand am avut ocazia sa experimentam in Brasov efectele unui Samadhi Tank minunat. Este o experienţă unică, indeită ce merită explorată cât mai des. Condiţiile pentru a face acest lucru sunt posibile acum şi în Romania la costuri infime în cadrul bazinului de flotare Aquarmony din Braşov, un bazin ce oferă condiţii excepţionale şi super-profesioniste de plutire în izolare. Primele experienţe sunt mai puţin relevante pentru noi. Acestea sunt  mai degrabă de acomodare cu unicul experienţei (fiind o poziţie complet nouă sau nespecifică vieţii noastre pe Pământ aflată în contact permanent cu gravitaţia) însă intuim potenţialul uriaş al acestui instrument minunat de evoluţie spirituală numit plutire în izolare. (care poate fi făcută în întuneric complet,  fără sunete sau cu lumină cu sau fără muzică). Îl considerăm un instrument foarte ajutător, ce poate accelera anumite conştientizări şi trăiri care în mod obişnuit le poţi obţine după îndelungate ore de practică spirituală sau în urma folosirii unor plante maestru.  Le mulţumim şi pe această cale încă odată deţinătorilor Aquarmony Brasov pentru initiativă şi pentru invitaţie.

Mai multe informaţii despre bazinul de plutire din Braşov găsiţi pe site-ul : http://aquarmony.ro  sau aici http://fymaaa.blogspot.ro

ACEST ARTICOL ESTE O RECLAMĂ
Pentru cei care au nelamuriri in ceea ce priveste prezenta reclamelor pe blogul nostru, le recomandam sa citeasca articolul DESPRE RECLAME.

vineri, 21 august 2015

BUNUL WILL HUNTING (21.08.2015)

GOOD WILL HUNTING (1997)

Continuam astazi lista de FILME CU MESAJ si/sau DE SUFLET si/sau SPIRITUALE, cu un alt film de weekend emotional si plin de mesaj, unul dintre cele mai bune filme ale lui Robbin Williams si ale lui Matt Damon.

Mai intâi câteva cuvinte despre acest film:

"Sunt unele filme din care nu mai ramane nimic dupa ce le dai la o parte invelisul de Oscaruri. Good Will Hunting nu face parte dintre ele.
Will Hunting e un tanar genial, cu probleme. Poate pentru ca nu s-a nascut in cartierul potrivit, n-a avut parte de educatia potrivita, de viata potrivita sau poate pentru ca se aprinde repede la manie si isi pierde capul. Si mai mult ca sigur, toate la un loc. Aparent, nu-l deranjeaza faptul ca e un simplu baiat de serviciu care spala coridoarele prestigioasei universitati MIT. Dar e genul care nu refuza nici o provocare... Asa se face ca intr-o zi, fara sa-l vada nimeni, rezolva pe tabla o problema pe care prof. Lambeau (Stellan Skarsgaard) o alesese ca sa isi incuie studentii. Uluit de solutia gasita si de faptul ca nimeni nu indrazneste sa o revendice, prof. Lambeau se hotaraste sa il gaseasca pe autor. Will Hunting, baiatul care spala pe jos, e de fapt un geniu matematic si, cand il descopera, Lambeau refuza sa-l lase sa se iroseasca. Numai ca Will nu vrea sa fie salvat dimpotriva, parca face totul sa se autodistruga. Nici macar prietenul lui cel mai bun, Chuckie (Ben Affleck), nu reuseste sa-l convinga sa nu dea cu piciorul sansei... Din pacate pentru Will, pe cat e de genial, pe atat e de incapatant si incrancenat sa ramana acolo unde considera ca ii e locul: alaturi de prietenii lui, intr-o viata fara ambitii si in care multe se rezolva cu pumnii nu cu mintea. Dar ranile lui cele mai dureroase nu sunt cele care i se vad pe fata, ci cele care se citesc in suflet. Mai mult, Will nu considera ca ar avea ceva de demonstrat despre el insusi. Sau ca ar merita ceva mai bun de la viata. Ironia face ca tot temperamentul lui impulsiv sa ofere solutia dorita de Lambeau. Ca sa evite un nou conflict cu politia, Will accepta sa mearga la un psiholog si sa ia cursuri de matematica. Sirul de intalniri dezastruoase cu psihologi se termina in mod fericit cu dr. Sean McGuire (Robin Williams), care are si el un trecut plin de cicatrici si gaseste calea de a deschide carapacea in care Will isi ascunsese geniul si dorinta de a trai pe masura lui."
Filmul a fost nominalizat la nouă premii Oscar, câștigând la categoriile: Cel mai bun actor în rol secundar, Robin Williams și Cel mai bun scenariu original pentru Damon și Affleck.

Nota noastra: Este un film emotionant prin care se descrie tipicul eruditului genial, dar neinteles, care are impresia ca le stie pe toate, care se simte ca este in control, ca este anti-glont, psihologic vorbind, dar care ca toata lumea poarta propriile rani, traume emotionale fara sa le constientizeze cu adevarat si fara sa le vindece.  Am regasit aceasta tipologie in cadrul diverselor grupuri spirituale unde o multime de indivizi doxa de diverse texte spirituale au impresia ca au evoluat, ca s-au vindecat, doar pentru ca ei cunosc intelectual atat de multe lucruri. Se intampla de asemenea si cu psihologii, care ei la randul lor, desi cunosc destul de bine o multime de mecanisme si resorturi interioare, nu reusesc sa-si depaseasca propriile probleme cu adevarat. Una este sa cunosti intelectual anumite lucruri si alta e sa le aplici, sa experimentezi pe propria piele si sa te vindeci si tu la randul tau cu adevarat. Filmul este un exemplu excelent despre modul cum extremele se ating, in cazul de fata prea multa inteligenta o da in prostie. Se spune ca excesul de yin generaza yang si excesul de yang genereaza yin. Nu stim totusi daca exesul de prostie  poate genera inteligenta , totusi :p Desi, lotuşii in mocirle si mlastini apar si nu odata s-au nascut genii in mijlocul norodului, parca tocmai pentru a echilibra balanta ("Din bube, mucegaiuri şi noroi/ Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi" - Arghezi).
În plus filmul reliefeaza efectele anturajului asupra noastra. Oricat de geniali ne-am simti, intr-un anturaj prost genialitatea va fi folosita prost.


VEDEŢI FILMUL TRADUS, AICI (CALITATE HD 720p):



marți, 18 august 2015

ELISABET SAHTOURIS - Universul este in mod fundamental Constiinta (18.08.2015)

Dr. Elisabeth Sahtouris: Universul este in mod fundamental Constiinta

"Dr. Elisabeth Sahtouris este un biolog evolutionist si futurolog american de origine greaca cunoscut pe plan international, scriitor, lector si consultant pentru Living Systems Design. A predat la University of Massachusetts si M.I.T., a fost consultant pentru Natiunile Unite in probleme ce privesc populatiile bastinase si este membru al United Religions Initiative. In ultima perioada s-a concentrat pe posibilitatile pe care le ofera biologia evolutionista ca model pentru schimbarile organizationale.
Dr. Elisabeth Sahtouris transforma viziunea clasica, mecanicista asupra universului si respinge bazele teoriei Darwiniste a selectiei naturale, propunandu-ne o revizuire unica a biologiei, evolutiei – si chiar a insusi actului de creatie – ca produs al auto-organizarii sistemelor inteligente. In viziunea dr. Sahtouris, evolutia nu este o chestiune de mutatii aleatoare si nu se datoreaza inconstientului ca produs secundar al instinctelor de supravietuire ghidate de lipsuri, ci expresia directa a unui dinamism intrinsec comun intregii creatii. Aceasta „inteligenta” se indreapta catre nivele mai inalte de cooperare bazate pe prosperitatea reciproca a vietii insasi mai curand decat prin atitudini combative ale unei forme impotriva celeilalte. Dr. Sahtouris aplica aceleasi principii ale biologiei evolutioniste in colaborarea sa cu diverse organizatii sociale, folosind capacitatea ei de intelegere pentru a crea in mod intentionat „sisteme vii” elastice si stabile pretutindeni in societatea umana.
In dialogul meu cu Willis Harman, publicat sub titlul „Biology Revisioned” (North Atlantic Publishers, Berkeley 1998), am inversat povestea stiintifica pe care am invatat-o despre constiinta ca fiind un ultim produs al evolutiei, cu aceea in care constiinta devine sursa evolutiei. Cu alte cuvinte, pentru mine, universul este in mod fundamental Constiinta – viu, constient de sine si inteligent. Aceasta constiinta este non-locala, adica pretutindeni, si inseamna Dumnezeu, adica ceea ce diferite culturi personifica atat de variat si sub diverse nume. Este, de asemenea, ceea ce fizicienii denumesc „energia punctului zero” – energia infinita care exista in fiecare punct din spatiu.
S-a descoperit faptul ca universul este constient si ca inregistreaza non-local toata informatia produsa vreodata. Aceasta Energie constienta atemporala si aspatiala este mult mai mare decat universul nostru local. Poate sa se transforme (si chiar se transforma) alternativ cand in energie electromagnetica si cand in materie, creind universuri precum cel al nostru, in acelasi timp putandu-se transforma in alte forme de energie pura infatisate noua intr-o infinitate de moduri (inclusiv in lumi angelice, de exemplu, si in lumile in care noi existam intre vieti sau in eternitate).
Aceasta Sursa Divina A Tot Ceea Ce Exista este perceputa ca Eu Sunt din perspectiva unei constiinte locale constituita in fiinte ca noi, atunci cand aceasta intra in meditatie si isi extinde constiinta minuscula la cea ubicua din care facem cu totii parte. In aceasta stare, nu numai ca percepem o unire cu Dumnezeu, dar transcendem fiinta noastra, recunoscandu-ne pe noi insine ca fiind Dumnezeu.
Universul nostru apare ca fiind un univers care invata permanent. Imi place sa afirm ca principiul de baza al acestui univers este ca „Orice se poate intampla” , astfel incat acesta poate invata ceea ce functioneaza si ce nu. Evolutia este ca un dans improvizat, in care pastram pasii care se potrivesc si ii modificam pe cei care nu se potrivesc. Deoarece nu pot separa Dumnezeu – ca si constiinta cosmica, de Dumnezeu – cel care se transforma in universuri materiale, cred ca acest univers care invata permanent implica un Dumnezeu care invata permanent pentru a-si putea cunoaste natura Sinelui prin explorarea tuturor posibilitatilor pe care le are si pentru a putea invata sa reflecteze la acest Sine. Exact asa cum noi, reflexia umana a lui Dumnezeu, invatam sa facem! Cu alte cuvinte, Constiinta Cosmica exista ca o Unitate si ca o suma de Complexitati in acelasi timp – cel putin din perspectiva noastra temporala liniara – si, datorita intruchiparii intr-o imensa varietate de forme energetice si materiale, toate posibilitatile exista impreuna intr-o complexitate inimaginabila pentru noi, oamenii.
Cred ca noi existam ca fiinte non-fizice care se reincarneaza intentionat, in functie de intentile foarte exacte pe care le avem in ceea ce dorim sa invatam in fiecare viata si ca „sinele nostru superior” non-fizic este prezent pe tot parcursul vietii. Tesem linia vietii de la nastere si pana la moarte printre nesfarsitele posibilitati prin alegerile pe care le facem in fiecare clipa, fiecare determinand o succesiune de alte alegeri. Din perspectiva universului atemporal si non-spatial, toate vietile noastre sunt precum o floare de lotus, fiecare viata fiind o petala, o cale de a interpreta o tema aleasa de entitatea spirituala sau „sinele superior” care suntem. Unele reincarnari pot fi simultane intr-un sistem referential temporal linear, altele sunt secvente istorice. Fiecare „petala” este intr-o comunicare spirituala cu cealalta; in acest fel, multiplele noastre vieti se pot influenta unele pe celelalte.
Amintiti-va ca Crestinismul timpuriu includea credinta in reincarnare. Cred ca biserica a schimbat acest lucru pentru a castiga mai mult control asupra vietilor oamenilor, asa cum si Iisus a spus ca Il putem gasi pe Dumnezeu in mod direct, iar Biserica a inventat preotii nu ca pe niste asistenti, ci ca pe niste canale obligatorii de comunicare cu Dumnezeu.
Din perspectiva mea, natura in intregul ei este constienta si are acces la universul atemporal si non-local; natura in totalitatea ei este o expresie a lui Dumnezeu. Ghinda stie ca va deveni stejar. Numai noi, oamenii formati in cultura occidentala, am jucat jocul separarii de Grandioasa conversatie pe care chiar si celulele noastre pot s-o auda! Pamantul, apa, organismele, ecosistemul, Pamantul, chiar si ADN-ul, toate isi cunosc compozitia si mai apoi Intregul, asa cum celulele corpului se cunosc unele pe celelalte si cunosc intregul nostru organism, comportandu-se cu inteligenta pentru a se sustine unele pe celelalte si, astfel, pentru a sustine intregul (din aceasta cauza corpul nostru functioneaza!).
Scopul nostru ca oameni, in acest moment, este sa ne trezim si sa ne recunoastem ca parti sau expresii ale lui Dumnezeu-ca-Natura si sa ne comportam ca atare. Toti suntem Unul, stricaciunile pe care le producem ne afecteaza pe fiecare in parte, la fel cum si fericirea noastra este binecuvantatoare pentru fiecare dintre noi. Ce perspectiva asupra oportunitatilor pecare le avem! Strasmosii nostri stiau acest lucru si invatau din acest lucru. Dar Dumnezeu, prin noi, incearca cel mai periculos joc dintre toate, jocul uitarii propriei noastre firi. Un risc enorm, dar care trebuie asumat pentru a putea incerca toate posibilitatile!
Ma rog ca oamenii de stiinta carora li s-a oferit si calitatea de preot – dreptul de a ne spune „cum stau lucrurile”, vor recunoaste in curand in mod oficial ca exista un univers viu si inteligent in care spiritul si materia nu sunt separabile. Ma rog ca acei oameni care nu au separat niciodata spiritualitatea de stiinta sa fie onorati pentru acest lucru. Este timpul pentru o comuniune care sa poata sa salveze specia noastra si toate celelalte specii, care sa ne aduca aproape de posibila lume perfecta la care visam cu totii – o lume care sa inteleaga ca suntem varful creativ al lui Dumnezeu."

SURSA: https://sufleteeterne.wordpress.com


 "Interviul video tradus de astazi cu Elisabet Sahtouris , cuprinde următoarele întrebări : Ce este biologia evoluționistă ? Ce anume a dat naștere vieții, conform perspectivei biologiei evoluționiste ? Cum ați explica dezbinarea și separarea aparentă ?  Ce anume este știința indigenă ?  Oare evoluția este un proces al cooperării ? Oare există legi constante în Univers ? Oare conștiința evoluează ?" SURSA

VEDEŢI INTERVIUL TRADUS, AICI:

vineri, 14 august 2015

LUPTĂTORUL PAŞNIC (14.08.2015)

PEACEFUL WARRIOR (2006)

Continuam astazi lista de  FILME CU MESAJ si/sau DE SUFLET si/sau SPIRITUALEcu un alt film de weekend deosebit de inspiraţional, motivaţional şi profund, un alt film de referinţă din viaţa noastră. 

"Filmul artistic 'The Peaceful Warrior' (Luptătorul Pasnic) regizat de Victor Salva dupa cartea 'The Way of the Peaceful Warrior' (Calea Luptătorului Pasnic) de Dan Millman este o adevarata revelatie, pentru milioane de oameni din intreaga lume. 
Vei afla despre viata personala, profesionala, sociala si spirituala a unui gimnast de performanta care vrand nevrand, din cauza unui grav accident, se vede nevoit sa asimileze intelepciunea din spatele evenimentelor pe care le traverseaza. De la banal la extraordinar, diferenta o face atitudinea in fata provocarilor vietii. Este cu adevarat un film deosebit si incarcat de mesaje profunde.
  Dan Millman, care are o activitate variata si bogata, a antrenat, la sfarsitul anilor '60, echipa de gimnastica a Universitatii Standford, ajungand in atentia publica. Acum este speaker motivational, iar munca si personalitatea sa dinamica, cu greu pot fi descrise, dar este un om angrenat foarte mult in tot ceea ce inseamna provocarea potentialului din oameni.  
In traducerea romaneasca, cartea lui Millman se numeste "Calea Luptatorului Pasnic" si este un succes. Filmul este la fel de puternic, mesajul este clar si accesibil oricui, de aceea il apreciem cu atat mai mult. 
Ecranizarea cartii "Calea luptatorului pasnic" de Dan Millman este un film metafora a călătoriei iniţiatice. El povesteste despre un gimnast talentat care sufera un accident, dar se ambitioneaza sa revina in arena sportiva, folosindu-si puterea mintii pentru a realiza acest adevarat miracol. De fapt, filmul ne vorbeste despre noi insine, fiecare spectator! Noi suntem - sau ar trebui sa fim - luptatorul pasnic, cel care se lupta cu limitele si nefericirea propriului ego. Eroul nostru se intalneste cu un maestru spiritual care incearca sa il invete regulile intelepciunii, deseori contrare stilului de viata "normal". Acest maestru pare coborat din legendele Orientului indepartat, intruchipand o perfectiune mascata de multa modestie. Dialogurile dintre ei pot fi considerate discutii intre mintea comuna, limitata si Mintea iluminata, vizionara".


Iată şi câteva citate din cartea "Calea Luptătorului Pasnic", care a schimbat viata a milioane de oameni :
⚓ Calatoria este cea care ne aduce fericirea si destinatia. 
⚓ Trezeste-te! Daca ai sti ca ai o boala irecuperabila – daca ti-ar mai ramane doar putin timp sa te folosesti de viata si sa afli cine esti, nu ti-ai mai pierde timpul plangandu-ti de mila si in frica, letargie sau ambitii. Fii fericit acum, fara motiv - sau nu vei fi niciodata. 
⚓ „Viata are trei reguli: Paradoxul, Umorul si Schimbarea.  Paradox: Viata este un mister; nu iti pierde timpul incercand sa descifrezi acest mister. Umorul: Pastreaza-ti un sens al umorului, mai ales cu privire la tine insuti. Este cea mai mare putere. Schimbarea: Trebuie sa accepti ca nimic niciodata nu ramane la fel.”  
⚓ „… Actiunea se intampla mereu in prezent, pentru ca este o expresie a corpului, care nu poate exista decat aici si acum. Dar mintea este precum o fantoma care traieste doar in trecut sau in viitor. Singura sa putere asupra ta este aceea de a-ti atrage atentia de la prezent.”  
⚓ “Unde esti? Aici Ce ora este? Acum Ce esti tu? Acest moment.”


Nota noastră: Filmul nu se ridică nici măcar la degetul mic al cărţii, care este complet diferită faţă de film, poate nu prin mesajul de fond, mesajul esenţă, însă prin restul da. Chiar şi aşa filmul este foarte bun, printre cele mai bune dintre filmele văzute în această viaţă. Însă nu vă opriţi aici şi nu vă păcăliţi cu ideea că dacă aţi văzut filmul cunoaşteţi cartea. Nici pe departe ... În mod normal  filmul ar avea rostul de a vă deschide apetitul pentru carte, care credeţi-mă, merită citită.Iar după ce citiţi prima carte, citiţi şi continuarea acesteia. (mai jos găsiţi indicaţii)

VEDEŢI FILMUL TRADUS , AICI



Citiţi de asemenea şi "Calea sacră a luptătorului paşnic" de Dan Millman, practic continuarea primei carti. "Citind această carte, veţi afla răspunsuri la multele întrebări lăsate fără răspuns în "Calea luptătorului paşnic", însă pregătiţi-vă să fiţi surprinşi de răspunsurile oferite.
Această carte este despre a trăi experienţa descoperirii de sine în fiecare zi, despre aţi păstra starea de pace fiind totuşi conştient de mulţimea de probleme ce ne înconjoară în fiecare zi, despre a conştientiza experienţa sacrului în toate acţiunile noastre aparent profane.
Acţiunea ei este plasată în interiorul acţiunii descrise în "Calea luptătorului paşnic" în această carte fiind de fapt descris modul în care reuşeşte personajul principal să se descopere.
Simţind că direcţia în care merge viaţa lui nu este cea care ar trebui să fie, personajul nostru pleacă într-o călătorie în jurul lumii pentru ca, pe parcurs, în Hawaii să o întâlnească pe Mama Chia, un alt tip de învăţător spiritual decât Socrate, mesajul ei urmărind să umple golurile lăsate de misteriosul Socrate.
Uşor de citit, cartea ne lasă cu un sentiment plăcut şi revigorant, dându-ne impulsul necesar pentru a ne regândi priorităţile din viată, făcându-ne să medităm la aspectele în care merită cu adevărat să investim timp şi energie, putând astfel să ne alegem un nou drum în viaţă, un drum care, de astă dată, are o semnificaţie.
Dacă v-a plăcut prima carte cumpăraţi fără ezitare şi pe această sui-generis continuare a ei deoarece aventurile descrise în ea vă vor capta atenţia, vă vor trezi apetitul pentru a cunoaşte mai multe despre evoluţia spirituală şi vă vor face să doriţi să aflaţi cum se va termina povestea.
Scrisă cu entuziasm şi cu atenţie la detalii cartea ne dă impulsul necesar pentru a ne bucura de viaţă şi ne aduce inspiraţia necesară într-o perioadă de criză.

Citat din carte:


„Mă consider un războinic paşnic pentru că bătăliile importante sunt în interior,” îmi spusese cândva Socrate. Acum mă confruntam cu propria bătălie interioară – o perioadă de deznădejde, cinism şi paralizie mentală. Mă simţeam îngheţat, prins între două lumi, fără să aparţin cu adevărat niciuneia. Voiam să mă întorc din drum, însă văzusem deja prea multe şi nu vedeam nicio cale să merg înainte.

În timp ce spiritul meu trecea printr-o perioadă de reorganizare, eu treceam printr-o perioadă de suferinţă şi dezorientare profunde, cum e cea prin care trec bolnavii mintali. Aceasta era noaptea întunecată a sufletului meu, după cum e numită în diverse tradiţii spirituale. Noaptea întunecată a sufletului poate fi o perioadă de însingurare. S-ar putea să ne fie greu să comunicăm cu ceilalţ. Din afară, vieţile noastre pot părea normale sau chiar plăcute, însă să le simţim cu totul altfel dinăuntru.

Totuşi, dacă înfruntăm nopţile întunecate cinstit şi răzbatem prin ele, o asemenea experienţă poate să ducă la o nouă iluminare şi un simţământ de compasiune. Putem învăţa lecţii importante în urma acestor probe şi încercări. Printre altele, am învăţat că există o fază naturală în evoluţia noastră spirituală care cere să îţi îndrepţi aproape obsesiv atenţia către sine – amintire de sine, observare de sine, reflexie asupra sinelui. Trebuie să cunoaştem sinele înainte să-l putem transcende."


SURSA: Libris.ro

Amele cărţi le puteţi cumpăra de AICI (şi în română şi în engleză). 

marți, 11 august 2015

PUTEREA COMUNITĂŢII - Cum a supravieţuit, Cuba, crizei petroliere (11.08.2015)


THE POWER OF COMUNITY (2006)
How Cuba Survived Peak Oil


"În luna mai 2006, o echipă formidabilă condusă de Faith Morgan, aflată la primul ei film, lansa The Power of Community - How Cuba Survived Peak Oil, un film extraordinar de optimist, rodul unei cercetări de peste trei ani, care revela eforturile extraordinare ale unei mici naţiuni insulare, lipsită de resurse şi aflată vreme de decenii sub blocada infamă a americanilor, de a supravieţui crizei petroliere artificiale impusă de colapsul Uniunii Sovietice, din 1991, ce a provocat prăbuşirea întregii economii cubaneze, în aşa-numita "Perioadă Specială".

Filmul este foarte popular printre militanţii mişcărilor de tranziţie, care se străduiesc să ne facă să recunoaştem pericolele reprezentate de vârful petrolier şi schimbările climatice, pentru a ne convinge să facem paşii necesari în vederea remodelării fundamentale a societăţii umane.

Aşa cum am argumentat continuu pe blog, consider ambele ameninţări ca fiind falsuri, generate şi întreţinute prin forţa armelor şi a monopolurilor, de către marile imperii şi corporaţii transnaţionale, fiindcă soluţiile energetice alternative există şi nu stă în puterea noastră să răsturnăm viciosul sistem capitalist, care impune întregii lumi un drum sigur către dezastrul prin care a trecut Cuba în anii '90, pe de o parte, iar, pe de altă parte, teoria încălzirii globale rămâne o simplă minciună, neconfirmată de dovezi ştiinţifice, bună pentru impus taxe şi impozite şi justificat teorii eugenice.

Dacă vom rămâne blocaţi în paradigma petrolieră, însă, atunci exemplul unei naţiuni care s-a aflat aproape de extincţie, din cauza condiţiilor artificiale impuse şi care a reuşit să-şi reconstruiască din temelii sistemele energetice, transportul, agricultura şi a supravieţuit, aşa cum sugerează strălucit titlul filmului, numai printr-o extraordinară coeziune socială comunitară, evitând să concureze violent pentru puţinele resurse rămase, este un model demn de urmat, de toate naţiunile lumii.

În contextul războiului rece, purtat de ochii lumii între cele două creaţii ale bancherilor sionişti, URSS şi SUA, una dintre principalele victime a fost Cuba, folosită, datorită poziţiei sale strategice, în apropierea coastelor Floridei, la doar 170 de km, drept "cap de pod" al sovieticilor, rol ce a ieşit perfect în evidenţă în timpul "crizei rachetelor", generată de disputa iresponsabilă dintre Kennedy şi Hruşciov.

Cuba, la fel ca majoritatea ţărilor, a fost obligată să se integreze "revoluţiei verzi", o sintagmă cel puţin de batjocură, din moment ce agricultura se baza numai pe îngrăşămintele şi pesticidele petrochimice şi pe un înalt consum energetic, bazat pe combustibilii fosili ce alimentau o mecanizare excesivă.

Dezmembrarea URSS a condus fireşte la sacrificarea, printre primele, a acestei mici naţiuni şi de parcă nu ar fi fost suficientă pierderea a peste 80% din pieţele de import şi export, a intervenit "oportun" şi satanicul imperiu vecin, înăsprind continuu condiţiile embargoului impus încă din martie 1958, de la primele mişcări populare contra regimului dictatorial al paiaţei americanilor, Fulgencio Batista.

Blocada iniţială a căpătat un caracter oficial, din punct de vedere comercial şi financiar, începând din 1960, fiind legiferată însă abia în 1962, când a devenit un embargo total, datorită naţionalizării proprietăţilor particulare şi corporatiste americane din Cuba.

În 1992, prin decretarea Cuban Democracy Act, condiţiile au devenit şi mai drastice, motivate fiind de impunerea vechiului refren de lemn, atât de drag imperialilor: "democratizare şi respectarea drepturilor omului".

Două etape succesive, legea Helms-Burton din 1996 şi deciziile prezidenţiale ale lui Bill Clinton din 1999, au întărit condiţiile blocadei, fiind urmate de decizia luată în această lună de mincinosul Obama, care se declara contra embargoului în timpul campaniei electorale, de a prelungi starea de blocadă până în septembrie 2012.

Marile puteri au presupus, fireşte, că guvernul de la Havana va cădea în genunchi, cerşind îndurare şi s-au înşelat îngrozitor vreme de aproape jumătate de secol.

Reacţia cubanezilor, după pierderea sprijinului sovietic, a fost contrară aşteptărilor: au reconstruit aproape de la zero întreaga societate şi au dezvoltat o agricultură naturistă, bazată în exclusivitate pe resursele locale ale fiecărei comunităţi, renunţând aproape în totalitate la îngrăşămintele şi pesticidele petrochimice.

În întreaga ţară, cu sprijinul specialiştilor din comunitatea internaţională, s-a trecut la aplicarea în masă a principiilor organice şi ale permaculturii, la agricultura urbană, la dezmembrarea marilor ferme de stat în favoarea unor mici ferme private, extrem de productive, la înfiinţarea micilor cooperative agricole ş.a.m.d.

Mişcarea agricolă naţională a transformat Cuba într-un paradis agrar şi un miracol, în sine, o lecţie din care întreaga comunitate mondială ar avea multe de învăţat, înainte de a mai continua să jelească era petrolieră şi "binefacerile civilizaţiei consumeriste".
Desigur că SUA şi-a continuat propaganda murdară, zugrăvind Cuba în cele mai negre culori posibile, ca pe o ţară săracă şi bolnavă aflată în ghearele unui dictator sălbatic, continuând, aşa cum arătam mai sus, să impună restricţii economice şi turistice, care împiedică mulţi americani să călătorească şi vadă cu ochii lor, care este adevărata viaţă a Cubei.

Criza energetică, aproape distructivă pentru o ţară electrificată în proporţie de 95%, a fost depăşită, de asemenea, prin soluţii ingenioase locale, de genul transformării morilor de trestie de zahăr în centrale energetice pe biomasă, în extrasezon, sau folosirea energiei eoliene, hidro şi solare.

Economisirea energiei, acasă sau la locurile de muncă, şi introducerea micilor proiecte bazate pe energii regenerabile, sunt lucruri banale în Cuba, o ţară în care populaţia nu pare să ducă lipsa marilor "infrastructuri moderne" şi în care guvernul nu pare să fi adoptat deloc rolul de "big brother" al aşa-ziselor democraţii occidentale, lăsând locuitorilor o mare libertate de decizie.

Sunt convins totuşi că regimul fraţilor Castro continuă să conducă ţara cu o mână de fier, blocând multe iniţiative aşa-zise "democratice", dar, pe de altă parte, sunt la fel de convins că talentul americanilor la orchestrat lovituri de stat şi răsturnat lideri care nu le convin, ar fi condus de multă vreme la eliminarea regimului actual - aşa cum au încercat cel mai de curând în America Latină, prin lovitura de stat organizată contra lui Hugo Chavez, în 2002 - dacă cubanezii nu ar fi recurs la eliminarea tocmai a unor astfel de posibilităţi.

Dar ar fi bine să nu uităm, că această mică insulă are cea mai bună asistenţă medicală din cele două Americi, dacă ar trebui să-i dăm crezare lui Michael Moore şi documentarului său, Sicko, şi îşi permite chiar să ofere asistenţă medicală la export, în beneficiul multor ţări în curs de dezvoltare ale lumii.

Şi haideţi să dăm cuvântul şi statisticilor oficiale, care spun multe despre această ţară atât de hulită de presa corporatistă, tocmai din cauză că pare să fi reuşit, în toate domeniile în care ţările dezvoltate au eşuat lamentabil:

- cu o populaţie de 11 milioane de locuitori, "sărmana" Cuba este cea mai dens populată insulă din Caraibe;

- alfabetizarea ţării atinge cifra de 99,8%;

- mortalitatea infantilă este mai mică decât a majorităţii ţărilor dezvoltate;

- speranţa de viaţă este de 77,64 ani (67,2 în SUA şi, apropo, 73,98 în România);

- în 2006 Cuba a fost singura naţiune din lume care a corespuns definiţiei WWF pentru dezvoltarea durabilă, cu o amprentă ecologică mai mică de 1,8 hectare pe cap de locuitor şi un index al dezvoltării umane de peste 0,8.

În cele din urmă, filmul nu este deloc unul pretenţios - deşi este multipremiat - dar ne oferă o viziune surprinzătoare şi mai mult decât încurajatoare, a unui "laborator" extins la scara unei naţiuni, care ne dovedeşte tuturor că se poate supravieţui şi chiar trăi sănătos, atunci când te adaptezi unor condiţii vitrege şi mobilizezi întreaga cultură, reinvestind capitalul financiar, educaţional şi social nu în valori corporatiste, ci în cele comunitare, în deschiderea către alternative economice benefice, abandonând definitiv dependenţa de sursele convenţionale de energie, care par a ne uşura viaţa, în timp ce ne transformă, de fapt, în simpli sclavi ai societăţii de consum."
SURSA: Blogul Dezvaluiri! http://antiiluzii.blogspot.com/

Download Rapid 

VEDEŢI FILMUL "The Power of Community - How Cuba Survived Peak Oil" TRADUS 
AICI - Link 1 sau AICI - Link 2 


Acesta este un film din seria de reluari a unor documentare care, cel putin pe noi, ne-au marcat, insa din pacate, au trecut prea putin remarcate sau observate de voi, desi sunt niste informatii deosebit de importante. Stim ca prea putini dintre voi aveti obiceiul de a va uita in urma desi exista informatii deosebit de importante acolo.  De aceea ni se pare binevenita readucerea in atentie a unor documentare care chiar merita mai multa atentie. In plus, uneori venim cu informatii noi, actualizari ce merita mentionate, lucruri care la vremea postarii nu se stiau sau nu aparusera. Ordinea reluarii filmelor este una data de data publicarii pe blogul nostru sau a unei importanţe pe care o simtim noi la un moment dat. Reluam incepand cu 2008, documentarul de astazi fiind unul publicat initial in 30.09.2011, apoi ne apropiem incet incet de anul curent. Ne-am bucura sa existe printre voi oameni care nu au vazut inca, acest documentar important.

COMENTARII FACEBOOK

CELE MAI IMPORTANTE POSĂRI PENTRU NOI

UNIVERSUL CONECTAT - ce-ar fi dacă Nassim Haramein ar avea dreptate? (15.12.2016)

THE  CONNECTED UNIVERSE (2016) „Unui fractal infinit, aflat în rotaţie, cum îi defineşti centrul ? Orice punct este centrul său...

APEL

CREZI CĂ ACEST BLOG TE AJUTĂ PE TINE ŞI/SAU LUMEA ÎN CARE TRĂIEŞTI?
Daca da, sprijina munca celor care aduc aceste informatii la lumina, printr-o DONAŢIE. Este cea mai concreta recunostinta! CLICK AICI pentru a DONA prin PAYPAL sau DONAŢI ANONIM prin BITCOIN la adresa
1AgtwQF2ETidVoP9tqFnpqFMwz86FUejug. Altă formă de plată găsiţi AICI.

DE AJUTOR

Dacă ești pentru prima dată pe acest blog, îți urăm bun venit! Poți căuta orice subiect care te interesează cercetând CUPRINSUL din meniul de pe stânga (odată ajunşi în cuprins apăsaţi CTRL + F + cuvânt cheie pentru găsire rapidă), dar şi ARHIVA şi CATEGORIILE de pe coloana din dreapta și nu în ultimul rând caseta "CĂUTAŢI PE BLOG" de pe coloana din dreapta (sus). Sunt peste 1300 de articole publicate în clipa asta, majoritatea însoţite de filme şi clipuri traduse sau emisiuni tv, deci ai ce răsfoi şi crede-ne se merită efortul. Poți de asemenea primi direct pe email articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în căsuţa de ABONARE din dreapta, de sub VIZITE (pentru abonare primeşti gratuit toată colecţia Corrado Malanga - cărţi, articole, filme traduse, de pe blogul nostru). De asemenea ne poţi urmări activitatea pe FaceBook, dând LIKE (APRECIEZ) în zona centrală de sus. Mulţumim pentru vizită şi te mai așteptăm pe aici!

Pentru cei care au nelamuriri in ceea ce priveste prezenta reclamelor pe blogul nostru, le recomandam sa citeasca articolul DESPRE RECLAME.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...