luni, 29 septembrie 2014

RUPERT SPIRA - O conversatie pe marginea Non-Dualitatii (29.09.2014)

A CONVERSATION ON NON-DUALITY 

 "Rupert Spira este un profesor yoga al traditei non-dualiste a sivaismului kashmirian si terapeut. S-a născut în 1960 în Anglia, locuieste in Oxford, cu sotia lui, Ellen si fiul sau Matthew. De asemenea ofera workshopuri, intalniri diverse si retrageri in toata lumea. 
Cu poezia lui Rumi s-a întâlnit pe când avea doar 15 ani. La scurt timp după această întâlnire a învăţat dansul sacru specific credinţei sufi, Mevlevi, un dans-rugăciune şi meditaţie. A urmat întâlnirea cu primul său profesor, dr. Francis Roles, fost student al lui Shantananda Saraswati, Shankaracharya Nordului Indiei. Sub îndrumarea dr. Roles, Rupert Spira a învăţat meditaţia cu mantre, dar şi despre Advaita sau Nondualitate. Aceasta a constituit fundaţia practicii sale pentru următorii 25 de ani.
A citit lucrările lui Ouspensky, Gurdjief, a fost prezent la ultimele întâlniri cu Krishnamurti din Brockwood Park, fiind profund impresionat şi influenţat de rigoarea intelectuală şi smerenia acestuia. De-a lungul anilor a studiat învăţăturile lui Ramana Maharshi, Sri Nisargadatta Maharaj, iar spre sfârşitul anilor ’80 s-a întâlnit pentru scurt timp cu DaFree John, ale cărui scrieri l-au impresionat mult.
Pe la mijlocul anilor ’90, Rupert l-a întâlnit pe Francis Lucille. Primele cuvinte pe care le-a auzit de la acest profesor au fost: “Meditaţia este un da universal pentru orice.” Acesta a fost un moment de răscruce în viaţa lui Rupert. “în acel moment am înţeles că am ajuns acasă. Că această întâlnire era încununarea şi împlinirea celor 30 de ani de căutări.”întrebându-l pe Francis ce urmează să facă, acesta i-a răspuns simplu: “Vino oricât de des poţi.” Următorii 12 ani asta a şi făcut. Orice timp liber avea îl petrecea cu Francis, explorând sensul separării aşa cum apare el în corpul uman sub forma credinţelor şi, mai important, în forma sentimentelor. Francis i-a prezentat şi învăţăturile lui Jean Klein şi Atmanada Krishnamenon.

Ca esenţă a învăţăturilor din aceşti ani, Rupert scrie: “Cea mai mare descoperire este aceea că natura noastră fundamentală nu împărtăşeşte limitele şi nici destinul corpului şi al minţii.”
Rupert s-a format ca artist ceramist sub îndrumarea fondatorilor Atelierului Britanic de Ceramică, Henry Hammond şi Michael Cardew. Şi-a deschis propriul atelier în 1983. Lucrările sale pot fi găsite în colecţii private sau publice în toată lumea.
Pentru mai multe informaţii despre autor accesaţi www.rupertspira.com" SURSA

Exista in Romania 2 carti traduse scrise de Rupert Spira : PREZENTA - Arta pacii si a fericirii şi PREZENTA - Intimitatea Experientei

VEDETI INTERVIUL TRADUS AICI



 
In mediile filosofice indiene "Vedanta" desemneaza ansamblul conceptiilor expuse in upanisade si in textele ulterioare acestora, care continua traditia doctrinara initiata de upanisade, conceptii ce se caracterizeaza printr-un cadru metafizic monist-idealist, printr-o soteriologie a renuntarii si a transcenderii individualului. 

"Advaita Vedanta se concentreaza asupra urmatoarelor concepte de baza:
Brahman, atman, vidya (cunoasterea), avidya (ignoranta), maya, karma si moksha.
(1)       Brahman este Realitatea Ultima suprema. Brahman este tern, este dincolo de cuvinte, dincolo de nume si forme si nu poate fi perceput sau descris prin cuvinte. Este dincolo de simturi si intelect, este indefinibil. Totusi, daca trebuie descris, Brahman poate fi considerat Constiinta Pura.
In filosofia Vedanta, svaroop-ul lui Brahman este cunoscut sub numele de Sachchidananda. Brahman este  etern , imuabil, inexprimabil si negandit, existenta pura – constiinta pura – fericirea pura, insa nu este cauza ori creatorul universului.
(2)       Atman este Sinele Interior sau Spiritul omului, insa diferit de egoul empiric. Atman este in mod fundamental ultim, etern si de neschimbat, constiinta pura. Totusi, pare ca Brahman este ultima realitate din spatele lumii obiective iar Atman este spiritul pur sin toate fiintele. De fapt, atat Brahman cat si Atman nu sunt realitati diferite. Ele sunt identice si pentru scopuri practice, facem referire la ele ca fiind separate, ceea ce in sine nu sunt. Ele sunt realitatile eterne care transcend si creaza toata existenta. Exista doua etichete diferite pentru una si aceeasi realitate din spatele tuturor obiectelor, materiei si fiintelor din univers.
(3)       Maya este puterea unica (shakti) a lui Brahman. Maya este trigunatmika; adica are trei gunas sau atribute. Insa Shuddha Brahman este nirguna si nu are atribute. Brahmanul Shuddha Nirguna, in sine, este, Realitatea Suprema. Atunci cand Nirguna Brahman aproba Maya si  recunoaste gunasurile maya, acesta este cunoscut sub numele de Saguna Brahman. Saguna Brahman este Dumnezeu  creatorul, sustinatorul si distrugatorul lumii. Saguna Brahman este Ishvara sau zeul personal. Omul se inchina zeilor sub diferite forme sau nume.
(4)       Brahman  se manifesta in lume cu ajutorul Maya. Lumea si obiectele lumii isi au existenta datorita puterii Maya. Maya si creatia sa este denumita iluzorie. Asta nu inseamna ca lumea nu este reala. Irealitatea si iluzia, sunt diferite. O iluzie poate sa nu fie ireala pentru ca o iluzie isi are bazele in realitate. Realitatea este ceea ce exista de sine statator. Maya este dependenta de Brahman si a creat lumea aparentelor, de aceea lumea este iluzie. Asta nu inseamna ca lumea este non-existenta. AdvaitaVedanta, cu ajutorul faimoasei ilustratii a serpilor incolaciti sustine ca lumea nu este in ultima masura nici reala, nici total ireala, iluzorie si non existenta.
(5)       Avidya (ignoranta) isi are sediul in intelectul uman. Avidya inseamna nu numai absenta cunoasterii dar si cunoasterea gresita. Un om prins in Avidya nu stie ce este real si crede ca aparentele sunt reale. Individul se identifica cu sinele empiric, punand semn egal intre existenta sa si corpul fizic. Sub influenta Maya si a Avidya, el se disociaza de Realitatea Ultima. Atunci cand omul primeste cunoasterea, dualitatea sinelui si a lui Brahman dispar. Realizeaza ca sinele este una cu Brahman. Realizarea sinelui sfarseste ignoranta (avidya).
(6)       Moksha este libertatea din sclavia ignorantei. Omul sufera in stransoarea dorintelor neincetate si in cea a ignorantei. Atunci cand se realizeaza sinele, omul devine liber de catusele dorintelor, aspiratiilor, pasiunilor, karma si avidya. Aceasta este Moksha (kaivalya) sau eliberarea. Moksha se obtine aici si acum si in timpul acestei vieti.
(7) Cunoasterea si adevarul sunt de doua feluri: unele joase si unele inalte. Cele joase, conventionale, se numesc vyavavahrika satya. Ele sunt produsul simturilor si ale intelectului. Cele inalte, sunt cunoscute sub numele de paramarthika satya. Ele sunt absolutul, dincolo de cuvinte, ganduri, perceptie sau conceptie. Nu sunt, in nici un fel, legate de simturi si de intelect. Ele sunt non-perceptualul si non-conceptualul, un produs al intuitiei sublime si a viziunii divine. Cunoasterea si adevarurile inalte, aduc transformari radicale intr-un individ, astfel incat putem spune ca sunt soteriologice."

In Romania exista traduse cartile ADVAITA VEDANTA (despre NON DUALITATE), Lumina cunoasterii non-duale - Advaita Bodha Dipika, ESENTIAL IN ADVAITA VEDANTA si alte carti despre VEDANTA aici.
De asemenea va recomandam cartile lui Nisargaddata  Maharajah : "Realitatea Ultima" si "Eu sunt acela. Dialoguri despre absolut." Cartile lui Ramana Maharishi : "Evanghelia lui Ramana Maharishi", "Invataturile lui Ramana" de Arthur Osbourne, "Biografia lui Ramana" de Gabriele Ebert .
 In completare studiati categoria NON - DUALITATE pe care o puteti explora mai usor in CUPRINS.

sâmbătă, 27 septembrie 2014

TRIUMFUL PROSTIEI : Cu cât eşti mai prost, cu atât te crezi mai deştept (27.09.2014)

WE ARE GETTING DUMBER 
(Devenim pe zi ce trece mai prosti)

Va prezentam astazi un mic filmulet foarte comic, dar extrem de sugestiv care, intr-un mod  inteligent  spune niste lucruri foarte adevarate insa mai intai va prezentam cateva idei pe marginea prostiei omenesti:

 "Prostul nu e prost destul pana nu e si fudul" ... o vorba tare inteleapta , acum confirmata si de studii stiintifice:

"Psihologii au demonstrat că oamenii nu sunt foarte buni cunoscători ai propriilor abilităţi. De la simţul umorului până la cunoştinţele gramaticale, oamenii sunt cei mai proşti evaluatori ai capacităţilor lor.
Psihologii susţin că suntem mai orbi la propriile eşecuri decât ne dăm seama. Acest lucru poate explica de ce ne trebuie o doză sănătoasă de umilinţă şi modestie în evaluarea propriei persoane, notează BBC. 
Infractorul naiv: sucul de lămâie ne face invizibili în faţa camerelor de luat vederi.
 În 1999, Justin Kruger şi David Dunning de la Universitatea Cornell din New York, SUA, au testat oameni care nu aveau experienţă şi nici cunoştinţe despre un anume subiect şi dacă erau conştienţi sau nu de lipsa abilităţilor în domeniul respectiv. Ideea a venit chiar de la cazul citat în deschiderea studiului lor. Un spărgător de bănci din Pittsburg, numit McArthur Wheeler, a fost arestat în 1995, la puţin timp după ce jefuise două bănci la lumina zilei fără să poarte mască sau orice alt fel de deghizare. Atunci când poliţia i-a arătat imaginile cu el luate de pe camera de supraveghere, McArthur a protestat spunând că nu se poate: „Dar m-am dat cu suc!“. Infractorul credea că dacă îşi freacă faţa cu suc de lămâie, va fi invizibil în faţa camerelor de supraveghere.

Kruger şi Dunning erau interesaţi şi de alte metode de testare. Au solicitat unor comedianţi profesionişti să noteze 30 de glume. Apoi, 65 de studenţi au fost rugaţi să dea note şi ei aceloraşi glume. Profesioniştii au fost rugaţi şi să descrie cât de bine cred ei că s-au descurcat în comparaţie cu ceilalţi. Profesioniştii s-au considerat mult deasupra omului obişnuit în evaluarea bancurilor. De fapt, rezultatele studiului au fost mai interesante de atât: cei care s-au crezut excepţionali, au avut rezultate obişnuite, iar cei care s-au dovedit cei mai buni în evaluarea glumelor, se considerau obişnuiţi, expunându-şi părerea cu destulă nesiguranţă. Cei mai proşti evaluatori ai glumelor au fost şi cei mai proşti evaluatori ai propriilor abilităţi de a judeca glumele. Gramatica şi gândirea logică Descoperirile celor doi nu s-au limitat doar la partea umoristică a situaţiei. Cercetătorii au repetat experimentul, înlocuind bancurile cu gramatica şi gândirea logică. Aceste discipline au răspunsuri standard şi, de fiecare dată, autorii studiului au descoperit acelaşi model: cei care se descurcau cel mai prost la teste, erau şi cei mai proşti evaluatori ai propriilor abilităţi. În toate studiile, rezultatele cele mai proaste erau asociate cu oameni care se supraevaluau. Concluzia celor doi a fost destul de nefericită: cei mai incompetenţi suferă de o dublă problemă. Nu numai că sunt incompetenţi, dar nici nu se pot evalua în mod corespunzător. Incompetenţa în viaţa reală Alte studii au demonstrat că acest efect, cel al incompetenţei şi supraevaluării este prezent şi în viaţa reală, nu doar în testele abstracte realizate în laborator. De exemplu, vânătorii care ştiu cele mai puţine lucruri despre armele de foc, nu ştiu mai nimic despre propria lor lipsă de cunoştinţe, iar doctorii cu cele mai proaste abilităţi de comunicare cu pacienţii, nu-şi recunosc defectul, considerându-se chiar mai presus decât colegii lor cu adevărate capacităţi empatice. Aşa că, înainte de a ne simţi îngâmfaţi cu privire la o abilitate proprie, trebuie să ţinem minte un singur lucru: oricât de improbabil ni se pare, e posibil să fim ignoranţi la propria ignoranţă, conchide BBC." SURSA

De aceea este atat de usor sa dai sfaturi de pe un piedestal superior, este atat de usor sa judeci pe altii, este atat de usor sa vezi mai degraba paiul din ochiul altuia decat barna din ochiul tau, este atat de greu sa admiti cand gresesti ...  este nevoie de o constiinta superioara, de o doza de umilinta si sinceritate cu tine insuti, de obicei inexistente in sclavul prostit, pentru a reusi sa te observi, sa te auto-pandesti, sa te obiectivezi.

 Metodele de tampire a populatiei isi fac din plin efectul si nimic nu este mai jalnic decat un sclav prost care se crede liber. Exista acum si studii care demonstreaza ca devenim din ce in ce mai prosti (vezi AICI, AICI si/sau AICI). Din nefericire, problema nu o reprezinta doar prostii clasici cu diploma, deoarece mai exista insa si prosti destepti sau destepti prosti , oricat de paradoxal ar suna:

 "Cum poate un spirit sofisticat, cultivat și, în aparență, liber să se împotmolească atât de des în idei livrate la pachet? Plecând de la această idee exista si o carte, un eseu plin de umor al Belindei Cannone intitulat "Triumful prostiei: Mic tratat despre prostia inteligentei" care abordează, cu grație și fină ironie, mecanismele care produc prostia tocmai pe tărâmul inteligenței. Unele sunt bine cunoscute, dar altele sunt noutăți absolute. Prostia nu doar evoluează, ea se înnoiește neîncetat, și nu există nimic mai surprinzător decât neghiobia deșteptăciunii.
Un elogiu al libertății spiritului și un apel la responsabilitatea intelectuală, dar, înainte de toate, o satiră sclipitoare și profundă despre mințile noastre îndesate cu atâta... cunoaștere." SURSA

In completare studiati articolul si documentarul PROSTIA .

Acum filmul tradus: Joe Rogan - We Are Getting Dumber
Psihologii au demonstrat că oamenii nu sunt foarte buni cunoscători ai propriilor abilităţi. De la simţul umorului până la cunoştinţele gramaticale, oamenii sunt cei mai proşti evaluatori ai capacităţilor lor.

Citeste mai mult: adev.ro/mwvq1s
Cu cât eşti mai prost, cu atât te crezi mai deştept

Citeste mai mult: adev.ro/mwvq1s


BONUS

2 PROSTI DESTEPTI sau 2 DESTEPTI PROSTI

(in aceasta directie avem "podul" plin de filozofi si semidocti, care stapanesc uneori un limbaj aparte (mai tehnic, din domeniul in care activeaza: de drept, filozofic, medical, samd) care se cred superiori, elevati, insa cand vine vorba de fapte, de viata de zi cu zi, reactioneaza ca orice alta primata manelista, injura, isi baga isi scot samd.



In categoria prostiei umane putem include si specimenele din fauna urbana, grupate intr-un mod foarte inteligent,  in ATLASUL DE MITOCANIE URBANA


Si bineinteles niste CAZATURI EPICE incoronarea prostiei umane

miercuri, 24 septembrie 2014

Vindecarea cu ajutorul mintii. Dovezi stiintifice care arata ca te poti vindeca singur (24.09.2014)

EFECTUL PLACEBO SI NOCEBO 

Va prezentam astazi un articol (de Peter Arguriou) si un mic filmulet tradus pe marginea unui fenomen neglijat sau pur si simplu discreditat de comunitatea stiintifica materialista :  influenta mintii asupra materiei. In aceasta directie , la sfarsitul articolului veti gasi si filmuletul tradus: "Dovezi stiintifice importante privind autovindecarea" in care, Dr. Lissa Rankin - autoarea cărții "Vindecarea cu ajutorul minții" (care a ajuns rapid bestseller și a fost tradusă și în limba română - pe care o poti cumpăra online aici)  ne explica pe scurt cum   in urma cercetărilor făcute,  a descoperit că metodelor terapeutice pe care le învăţase la şcoală le lipsea un element esenţial: recunoaşterea capacităţii înnăscute a corpului de a se vindeca singur şi controlul acestor mecanisme de autovindecare cu ajutorul minţii. În încercarea de a înţelege mai bine acest fenomen, ea a explorat literatura medicală şi a descoperit dovezi care confirmau faptul că sistemul medical a dovedit de peste 50 de ani capacitatea de autovindecare a corpului.  Mai multe informatii despre carte Lissei gasiti aici.

Dar mai intai articolul:

Efectul Placebo si Efectul Nocebo – influenta minţii asupra corpului fizic

"Unul dintre termeni cei mai frecvent folosiţi în limbajul medical este cuvântul placebo. „Efectul placebo” este folosit ca o scală evaluativă a eficacităţii noilor medicamente. Ce este de fapt efectul placebo şi care sunt consecinţele sale asupra structurii deterministe a medicinii occidentale?
Efectul placebo a fost de multe ori folosit în mod abuziv de către profesioniştii din domeniul sănătăţii pentru a desemna şi stigmatiza o fraudă sau o greşeală. Terapiile alternative au fost de multe ori caracterizate ca fiind pur şi simplu numai placebo.

Efectul placebo nu este un fenomen fraudulos, inutil sau nefavorabil. El apare independent de intenţiile şarlatanilor sau a profesioniştilor din domeniul sănătăţii. Este un fenomen spontan şi foarte real care se referă la modalităţile de tratament bine observate, dar necatalogate şi contingente sau la ameliorări ale stării de sănătate care apar în absenţa unei substanţe active chimic sau farmacologic.

Medicamentele simulate – medicamentele care nu conţin nici o substanţă activă chimic – acţionează deseori ca şi medicamentele reale, producând asupra pacientului efecte terapeutice atunci când sunt administrate.
În urma multor testări efectuate asupra unor medicamente, producătorii constată cu tristeţe că produsul lor nu este în nici un fel superior efectului placebo. Dar aceasta nu înseamnă că un placebo nu declanşează nici un răspuns în organismul uman. Dimpotrivă un placebo indică existenţa unor stimuli non-chimici care motivează puternic organismul către vindecare. Aceasta înseamnă că efectul placebo nu este dependent de eficacitatea medicamentului, ci nu mai de intenţia terapeutică şi de aşteptări.

Efectele modului de gândire pozitiv şi al celui negativ

Efectul placebo a fost adesea greşit înţeles drept un fenomen exclusiv psihologic şi extrem de subiectiv. Pacientul fiind convins de eficacitatea tratamentului îşi ignoră simptomele sau le percepe foarte slab ca intensitate, fără a exista o îmbunătăţire substanţială asupra stării sale de sănătate; ceea ce înseamnă că pacientul se simte mai bine, dar nu este mai sănătos. Poate oare aspectul psihologic, subiectiv al efectului placebo să explice toate proprietăţile lui terapeutice? Răspunsul este limpede: efectul placebo, se referă la un mecanism de vindecare alternativ ce este inerent entităţii umane, este motivat de intenţia terapeutică sau de încrederea în potenţialul terapeutic al tratamentului şi implică răspunsuri biochimice şi reacţii la stimuli reprezentat de intenţia terapeutică sau de încredere.
Placebo-urile nu sunt însă întotdeauna folositoare: ele pot avea de asemenea şi reacţii adverse. De exemplu, administrarea unei substanţe inactive din punct de vedere farmacologic unor pacienţi poate uneori provoca deteriorări neaşteptate a stării de sănătate.

O recenzie făcută asupra a 109 studii „dublu-orb” a estimat că la 19% dintre cei care au primit placebo-uri s-a manifestat efectul nocebo: deteriorări neaşteptate ale stării de sănătate. Într-un experiment asemănător, cercetătorii au declarat în mod fals voluntarilor că un curent electric de slabă intensitate le va trece prin cap; deşi nu a existat nici un curent electric 70% dintre voluntari (care erau studenţi la medicină) s-au plâns în urma experimentului de dureri de cap.

La un grup de pacienţi suferind de arterioscleroză a arterei carotide prognoza şi evoluţia bolii s-au înrăutăţit atunci când starea lor psihică era rea (erau afectaţi de depresie şi lipsă de speranţă). Într-un alt grup suferind de aceeaşi boală, prognoza şi evoluţia bolii s-au înrăutăţit nu doar din cauza lipsei de speranţă, ci şi datorită prezenţei unei stări de ostilitate. În cazul pacienţilor care sufereau de o afecţiune la nivelul arterelor coronare lipsa de speranţă a fost un factor de risc determinant. Izolarea socială, stresul la locul de muncă şi ostilitatea au reprezentat factori de risc adiţionali. Gândirea pozitivă sau cea negativă par a fi un factor de risc decisiv în acest tratament, poate chiar mai important decât intervenţia medicală propriu-zisă. Efectul nocebo pare a avea un substrat biologic specific.

Un grup de 15 bărbaţi a căror soţii au suferit de cancer în fază terminală au participat la un mic studiu de perspectivă. După moartea soţiilor lor bărbaţii au resimţit o suferinţă puternică care a dus la imunodeficienţe. Pentru o perioadă de timp după moartea soţiilor, limfocitele lor au avut un răspuns slab la miogene. Durerea resimţită le-a atacat sistemul imunitar. Studiul a sugerat că suferinţa (mâhnirea) şi imunodeficienţa apărută din cauza mâhnirii au dus la un nivel ridicat de mortalitate în cadrul respectivului grup.

O scurtă istorie a unui mic miracol

Termenul de placebo (cu înţelesul de „îi voi face voia”) a fost utilizat în rugăciunile din perioada medievală în contextul expresiei Placebo Domino („Îi voi face voia Domnului”) şi îşi are originea într-o traducere biblică din secolul V d.C. În secolul al XVIII-lea termenul a fost adoptat de medicină şi era folosit pentru a desemna preparatele lipsite de valoare terapeutică care erau administrate pacienţilor drept „medicamente false”.
În anul 1920 termenul a început să se modifice (Graves), a trecut prin diferite faze intermediare (Evans and Hoyle, 1933; Gold, Kwit and Otto, 1937: Jellinek, 1946) pentru a fi în întregime transformat în anul 1995 când, în final, a ajuns să desemneze o importantă parte a efectului terapeutic în general.

În ziarul său The Powerful Placebo din 1995, Henry K. Beecher a atribuit un procent brut de 30% din toate beneficiile terapeutice, efectului placebo. În anumite studii de mai târziu efectul placebo a fost estimat diferit, atribuindu-i-se 60% din beneficiile terapeutice. Într-o recenzie recentă efectuată asupra a 39 de studii privind eficacitatea medicamentelor antidepresive, psihologul Guy Sapirstein a concluzionat că 50% din efectele terapeutice se datorează efectului placebo, doar un mic procentaj de 27% fiind atribuit intervenţiei medicamentoase (fluoxetina, sertalina şi paroxetina). Trei ani mai târziu, Sapirstein, împreună cu un coleg psiholog Irving Kirsch au analizat datele provenite de la 19 studii „dublu-orb” referitoare la depresie şi au ajuns să atribuie efectului placebo un procentaj şi mai mare din efectele terapeutice: 75% dintre ameliorările depresiei au fost induse prin placebo! Hrobjartsson şi Gotzsche (2001, 2004) a pus la îndoială eficacitatea fenomenului placebo, atribuind efectele sale terapeutice exclusiv factorilor subiectivi ai psihologiei umane.

Într-adevăr există un aspect major al efectului placebo care este într-un strâns raport cu psihologia. În cazul a două studii în care au fost administrate exclusiv placebo-uri, efectul placebo pare să fi fost influenţat de percepţia subiectului asupra terapiei aplicate, de exemplu două pastile au funcţionat mai bine decât una, pastilele mai mari au fost mai bune decât cele mai mici iar injecţiile au fost chiar şi mai bune. Placebo a indus o reacţie nu doar asupra procesului terapeutic, ci şi asupra formei acestuia, sugerându-se că fenomenul placebo este modelat în funcţie de universul simbolic personal al pacientului. Înainte ca răspunsul placebo-ului să apară, percepţia umană a interpretat deja terapia aplicată şi a pregătit deja un anumit răspuns la ea. S-ar părea că nu numai stimulii chimici dar şi stimulii non-chimici participă la motivarea organismului uman înspre vindecare.

Este oare reacţia la placebo doar un fenomen exclusiv psihologic sau are efecte somatice suplimentare, tangibile? Unul dintre cele mai dramatice evenimente legate de terapia placebo a fost raportat în 1957 când un nou medicament miraculos, Krebiozen, promitea a fi soluţia finală împotriva cancerului. Un pacient care prezenta tumori maligne în metastază şi retenţie de lichid la nivelul plămânilor şi care avea nevoie de administrare zilnică de oxigen şi de folosirea măştii de oxigen, a auzit de Krebiozen. Medicul lui participase la cercetările asupra medicamentului lui Krebiozen şi a fost implorat de către acesta să-i administreze revoluţionarul medicament. Convins de disperarea pacientului medicul a acceptat şi a asistat la o miraculoasă însănătoşire a acestuia. Tumorile lui au dispărut şi pacientul s-a reîntors la un stil de viaţă aproape normal. Însănătoşirea nu a durat însă prea mult timp. Pacientul a citit nişte articole despre Krebiozen unde se menţiona că acesta nu este pe măsura aşteptărilor în tratarea cancerului. Pacientul a avut o recidivă; tumorile revenind. Medicul său, profund afectat de agravarea bolii a recurs la un truc disperat. I-a spus pacientului său că este în posesia unei versiuni noi, îmbunătăţite, a medicamentului Krebiozen. Era vorba pur şi simplu despre apă distilată. Pacientul s-a vindecat complet în urma tratamentului placebo şi a rămas sănătos pentru două luni. Verdictul final legat de Krebiozen a fost publicat în presă, dovedindu-se totala ineficacitate a medicamentului. Acesta a fost pentru pacient lovitura de graţie, el murind câteva zile mai târziu.

În ciuda aerului melodramatic al cazului legat de Krebiozen, nu există nici măcar un singur caz sau mărturie personală care să indice sau să demonstreze eficacitatea unei terapii. Studii statistice şi nu mărturii personale pot verifica eficacitatea unei terapii propuse şi studii bine planificate care sunt capabile să arate că fenomenul placebo are proprietăţi somatice. Un astfel de studiu a fost realizat în anul 1997.
Cele două grupuri de studiu au constat din pacienţi care prezentau hipertrofie prostatică benignă. Unui grup i s-a administrat medicaţia reală pentru această afecţiune, iar celuilalt grup i s-a dat un tratament placebo. Pacienţii cărora li s-a administrat placebo au relatat o ameliorare a simptomelor şi chiar o ameliorare a funcţiei urinare.
Un placebo a fost de asemenea raportat ca acţionând ca un bronhodilatator în cazul pacienţilor cu astm sau ca având efectul invers – criză respiratorie – aceasta depinzând de descrierea efectelor farmacologice care a fost dată de către cercetători pacienţilor şi prin urmare şi prin urmare de efectul anticipat de pacienţi.

Un placebo s-a dovedit a fi extrem de eficient împotriva alergiilor alimentare şi apoi impresionant de eficient în reducerea efectului unor biotehnologii pe piaţă. Cum este posibil acest lucru? Peptide Therapeutics Group o campanie biotehnologică se pregătea să lanseze pe piaţă un nou vaccin pentru alergiile alimentare. Primele rapoarte au fost încurajatoare. Când vaccinul experimental a ajuns în faza de testare clinică, purtătorul de cuvânt al companiei s-a lăudat că vaccinul s-a dovedit eficient în 75% dintre cazuri – un procent care este de obicei suficient pentru a demonstra eficacitatea unui medicament. Dar veştile bune nu au ţinut mult timp. Grupul de control căruia i s-a administrat un placebo s-a comportat aproape la fel de bine: 7 pacienţi din 10 au raportat că au scăpat de alergiile alimentare. Valoarea acţiunilor companiei a scăzut cu 33 de procente. Efectul placebo asupra alergiilor alimentare au creat un efect nocebo asupra pieţei.

Într-un alt caz de medicamente pentru inimă proiectate genetic şi care a trezit mari speranţe pentru Genetecha fost învins de către un placebo. Aşa cum l-a definit istoricul de ştiinţă Anne Harrington, placebo-urile sunt: „fantome care bântuie obiectivitatea noastră biomedicală şi demască paradoxurile şi fisurile din definiţiile noastre auto-create despre factorii reali şi activi ai unui tratament. Comportamentul farmacomimetic al unui placebo poate chiar imita efectele secundare al unui medicament.”
Într-un studiu din anul 1997 asupra unui grup de pacienţi care prezentau hipertrofie prostatică benignă, câţiva dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo s-au plâns de diferitele efecte secundare: de la impotenţă şi reducerea apetitului sexual la greaţă, diaree şi constipaţie. Un alt studiu a raportat şi el apariţia unor efecte secundare în urma administrării unui placebo, incluzând dureri de cap, vomitat, greaţă şi alte simptome.

Efectul placebo în chirurgie
 
Cât de mult poate oare efectul placebo încălca graniţele bine definite ale medicinii? În mod sigur nu poate ţine piept forţei  de impact a medicinii; nu poate concura cu chirurgia. Sau poate? În 1939, un chirurg italian numit Davide Fieschi a inventat o nouă metodă de tratament a anghinei pectorale (dureri de piept datorate ischemiei sau incapacitatea sângelui sau oxigenului de a ajunge la muşchii inimii datorată în general obstrucţionării arterelor coronariene).
Gândindu-se că mărind fluxul de sânge care ajunge la nivelul inimii aceasta va duce la reducerea durerilor pacientului, el a executat mici incizii la nivelul  pieptului acestora şi a realizat suturi pe două artere mamare interne. Trei sferturi dintre pacienţi au prezentat îmbunătăţiri; un sfert dintre ei s-au vindecat complet. Această intervenţie chirurgicală a devenit procedura standard în vederea tratării anghinei pentru viitorii 20 de ani.

Dar în anul 1959, Leonard Cobb, un tânăr cardiolog, a supus procedura lui Fieschi unui test. El a operat 17 pacienţi: la 8 dintre ei el a urmat procedura standard; la ceilalţi 9 el a realizat doar incizii fine, lăsându-i pe pacienţi să creadă că au avut parte de procedura reală. Rezultatul a fost cu adevărat deranjant: cei care ai beneficiat de procedura chirurgicală falsă au fost la fel de bine ca cei care au beneficiat de procedura Fieschi. Aceasta a fost sfârşitul utilizării procedurii lui Fieschi şi începutul studiului documentat asupra efectului placebo în cazul operaţiilor chirurgicale. În 1994 chirurgul J. Bruce Moseley a efectuat experimente asupra efectului placebo. El a împărţit un grup mic de pacienţi suferind de osteoartrită la genunchi în două grupe egale. Ambele grupe li s-a spus că li s-a spus că li se va efectua  o intervenţie chirurgicală artroscopică, dar doar primului grup i s-a efectuat intervenţia reală. Celălalt grup a fost lăsat practic netratat, realizându-se de către un medic doar incizii fine pentru a face scenariul artroscopiei credibil. Rezultate similare au fost raportate de ambele grupe. Moseley, uimit de rezultat a decis să realizeze un test pe un eşantion mai mare din punct de vedere statistic, în scopul de a ajunge la nişte concluzii mai sigure. Rezultatele au fost răsunătoare: chirurgia artroscopică a avut un rezultat egal din punct de vedere terapeutic cu efectul placebo. Placebo „şi-a făcut drum” în sălile de operaţie.

Poate cel mai impresionant aspect al chirurgiei placebo a apărut într-un studiu răsunător efectuat în anul 2004. În inovatorul domeniu de cercetare al celulelor stem a fost iniţiat un nou mod de abordare al bolii Parkinson. Neuroni dopaminergici aflai într-un stadiu embrionar au fost implantaţi prin găuri foarte mici în creierul pacienţilor. Din nou rezultatele au fost încurajatoare. Şi din nou procedura a eşuat în a avea rezultate mai bune decât un placebo. În acest caz placebo-ul s-a aplicat prin realizarea unor mici incizii la nivel cranian, fără a se implanta însă celule stem. Aşa cum au declarat cercetătorii: efectul placebo s-a manifestat puternic în cadrul acestui studiu. Cum poate fi posibil ca doar expectativa unor efecte terapeutice singură, să producă adesea rezultate egale cu cele ale unei intervenţii chirurgicale reale? Se pare că minte poate să exercite un anumit control asupra proceselor somatice, inclusiv asupra bolilor. „Urmele” biochimice ale acestui tip de influenţă (de tip placebo) de abia acum încep a fi definite. Cercetările moderne indică existenţa – în cazul efectului placebo – a unui substrat biologic, tangibil.

Căi somatice

 
La mijlocul anului 1990 cercetătorul Fabrizio Benedetti a condus un experiment original în cadrul căruia au fost induse pacienţilor dureri ischemice ce au fost apoi calmate prin administrarea de morfină. Când morfina a fost înlocuită cu o soluţie de apă cu sare, placebo-ul a prezentat proprietăţi analgezice. Atunci când naloxona (un antagonist al opiului) a fost adăugat în soluţia salină, proprietăţile analgezice ale apei au fost blocate. Benedetti a ajuns la concluzia că proprietăţile analgezice ale placebo-ului au fost un rezultat al unor trasee biochimice specifice. Naloxona a blocat nu numai morfina ci şi opioizii endogeni – amelioratorii durerii fizice. Opioizii endogeni, endomorfinele, au fost descoperite în anul 1974 şi se comportă ca neutralizatori ai durerii. Opinia lui Benedetti – eliberarea de endorfine indusă prin intermediul unui placebo a fost susţinută de către rezultatele obţinute prin intermediul unor scanări cu aparatele MRI şi PET.
Eliberarea de endorfine indusă prin intermediul unui placebo afectează de asemenea rata bătăilor  inimii şi activitatea respiratorie.

Ca şi cercetător, Jon-Kar Zubieta a afirmat ”...această descoperire dă o nouă lovitură teoriei care susţine că efectul placebo este un fenomen pur psihologic şi nu unul fiziologic”. În plus, alte descoperiri susţin ideea că efectul placebo prezintă un substrat biochimic atât în cazul depresiei cât şi a boli Parkinson. Analizând rezultatele obţinute în urma unor scanări PET, cercetătorii au evaluat metabolismul glucozic din creierul pacienţilor suferind de depresie. Sub influenţa efectului placebo metabolismul glucozic a prezentat diferenţe care au fost similare cu cele cauzate în urma administrării de antidepresive ca fluoxetina. În cazul pacienţilor care prezentau afecţiunea Parkinson o injecţie placebo a crescut secreţia de dopamină în acelaşi mod în care aceasta este cauzată de administrarea de amfetamină. Benedetti a demonstrat că efectul placebo a provocat, în cazul pacienţilor care sufereau de boala Parkinson, o reducere a activităţii la nivelul neuronilor simpli din nucleul subtalamic.

În urma a numeroase cercetări ştiinţifice, este logic şi mai degrabă sigur a se concluziona că efectul placebo are un substrat biochimic. Dar ce este mai intrigant la acest lucru este relaţia sa cu percepţia. S-ar părea că percepţia, codurile şi simbolurile pe care computerul viu, creierul, le utilizează în vederea procesării informaţiei interne şi externe determină puternic eficacitatea şi forma şi răspunsul placebo.
Într-un studiu recent, pacienţii au fost în mod intenţionat dezinformaţi că au fost infectaţi cu nişte bacili  periculoşi şi că urmează a li se administra un tratament. Însă nu a fost vorba de nici un bacil, iar tratamentul administrat a fost un placebo. Ghiciţi ce s-a întâmplat? Unii dintre subiecţii studiaţi au dezvoltat condiţii asemănătoare cu o infecţie, care nu a fost tratabile cu medicaţia placebo. Mintea a interpretat bacilul fictiv ca fiind un bacil periculos şi a dat instrucţiuni corpului să răspundă acestora ca şi cum ar fi fost reali. În ciuda eficacităţii efectului placebo şi a importanţei sale asupra unei noi percepţii a conceptului de sănătate în cadrul căreia corpul  şi mintea interacţionează puternic, un număr mare de oameni de ştiinţă continuă să privească efectul placebo ca pe o eroare sistematică, insignifiantă, un nimic obositor.
În conformitate cu cercetătorul în domeniul cancerului Gershom Zajicek: „Nu există nimic în teoria farmaco-kinetică care să justifice efectul placebo. În scopul menţinerii consistenţei teoriei efectul placebo este privit ca o eroare întâmplătoare sau un zgomot care poate fi ignorat.”
Unul dintre cei mai cunoscuţi cercetători ai efectului placebo a fost Stewart Wolf, „părintele medicinii psihosomatice” care încă din 1949 a oferit o descriere completă a acestuia. Wolf nu numai că a susţinut că efectul placebo este un fenomen non-fictiv şi foarte „real” ci a şi descris comportamentul farmacomimetic al acestuia. El fost poate primul cercetător care a corelat efectul placebo nu doar cu psihologia şi predispoziţia ci şi cu percepţia. Cu mai mult de jumătate de secol în urmă, el a afirmat că „mecanismele corpului sunt capabile să reacţioneze nu doar la stimularea fizică şi chimică directă ci de asemenea şi la stimuli simbolici, la cuvinte şi evenimente care într-un anume fel au dobândit o semnificaţie specială pentru individ.” În acest context, o pastilă nu este doar o substanţă activă ci şi un simbol terapeutic, în acest fel organismul este capabil să răspundă nu doar la conţinutul chimic, ci de asemenea şi la conţinutul simbolic.

În acelaşi fel un bacil, dincolo de caracteristicile sale fizice, dobândeşte şi proprietăţi simbolice care pot cauza o reacţie a organismului chiar şi în absenţa bacilului. Ar trebui de asemenea studiată prezenţa şi extinderea efectului nocebo în legătură cu rezistenţa la medicamente. Poate că rezistenţa la medicamente este un fenomen mulţi factorial care implică nu doar abilităţile evolutive microbiene, ci de ademenea şi mecanismele psihicului uman. Fenomenele placebo şi nocebo s-ar putea dovedi fundamentale nu doar la nivel personal, ci şi în arena sănătăţii publice. Ele ar putea chiar constitui piatra de temelie pentru un nou model de sănătate, o nouă medicină care a fost prevăzută de Wolf în ani 50: „...în viitor medicamentele vor fi evaluate nu doar ţinându-se cont de acţiunea lor farmaceutică ci şi de alte forţe implicate în joc şi de circumstanţele în care sunt administrate”. Cu cinci secole în urmă alchimistul şi medicul elveţian Paracelsus (1493-1541) a scris : „Trebuie să ştiţi că voinţa este un puternic adjuvant al medicinii.” Se pare că aroganţa noastră ştiinţifică ne-a făcut orbi în faţa învăţăturilor din trecut." SURSA

VEZI FILMULETUL TRADUS AICI


luni, 22 septembrie 2014

BANCHERII - Oamenii Monopol (22.09.2014)

Continuam astazi seria de reluari a unor documentare care, cel putin pe noi, ne-au marcat, insa din pacate, au trecut prea putin remarcate sau observate desi sunt niste informatii deosebit de importante. Stim ca prea putini dintre voi aveti obiceiul de a va uita in urma desi exista informatii deosebit de importante acolo.  De aceea ni se pare binevenita readucerea in atentie a unor documentare care chiar merita mai multa atentie. In plus, venim cu informatii noi, actualizari ce merita mentionate, lucruri care la vremea postarii nu se stiau sau nu aparusera. Ordinea reluarii filmelor este una data de data publicarii pe blogul nostru. Reluam incepand cu 2008, cel de astazi fiind un documentar publicat initial in 9.11.2008, apoi ne apropiem incet incet de anul curent. Ne-am bucura sa existe printre voi oameni care nu au vazut inca, acest documentar important.

PHENOMENON: THE LOST ARCHIVES - Monopoly Men (2000)
FENOMEN: ARHIVELE SECRETE - Oamenii Monopol

Încă un documentar din seria FENOMEN - Arhivele Secrete, care conţine 14 episoade, foarte bine realizate şi prezentate de binecunoscutul actor Dean Stockwell , o serie în care care ne este revelat conţinutul unor documente recent desecretizate ale guvernului din umbră.
Fiecare episod oferă o explorare în profunzimile unui eveniment care întrece orice închipuire, sau examinează secretele nespuse din spatele poveştilor pe care credeaţi că le ştiţi, fiind dezvăluite faptele din spatele legendelor.

În acest episod, "Oamenii Monopol" se investighează Rezerva Federală, o entitate misterioasă care controlează economia SUA. Se examinează istoria acestei organizaţii şi deasemnea se analizează acţiunile ei din prezent.


În timpul preşedenţiei lui Wilson, Guvernul SUA a sancţionat crearea Rezervei Federale (RF). Mulţi cred că RF este o organizaţie guvernamentală menţinută să ofere o responsabilitate financiară în cazul unei crize interne, dar în realitate, afacerile actuale ale acestei bănci sunt învăluite în mister. Oamenii vor fi, poate, surprinşi (dacă nu au văzut Zeitgeist Addendum) să afle că principala afacere a RF (FED) este să creeze bani din nimic, îi împrumută apoi Guvernului American şi binenţeles, pentru asta cere dobândă. Cine primeşte profitul din aceste dobânzi? Bună întrebare. Uitaţi-vă la acest documentar şi descoperiţi legăturile ascunse între RF şi alte organizaţii secrete internaţionale de top.

Se mai vorbeşte şi de Grupul Bilderberg, despre Noua Ordine Mondială, despre agenda ascunsă şi multe altele.

Poate veţi înţelege astfel că această aşa zisă criză financiară mondială actuală este atent programată de puterea oculta mondială prin "minunaţii" ei reprezentanţi, adevăraţii terorişti ai acestei planete: bancherii. Ni se arăta încă odată faptul că Băncile sunt "Cămătării" pe faţă! În spatele pompoaselor oficii bancare, în spatele zâmbetelor false ale funcţionarilor acestor bănci, dincolo de fanfaronada şi bliz blizul opulenţei acestor organizaţii nesimţite şi lipsite de omenie, se află CĂMĂTĂRIA care este considerată o infracţiune. Suntem furaţi pe faţă fără nici o jenă. Nu numai că ni se cer dobânzi aberante, în plus băncile nu-şi asumă absolut nici un risc, deoarece dobânda este variabilă. Creşte inflaţia, creşte dobânda, prostimea plăteşte. Câţi nu suferă acum de pe urma acestei situaţii? Pe cât posibil nu mai daţi apă la moară băncilor care efectiv, ne sfidează pe faţă, profitând de ignoranţa şi lipsa de educaţie a oamenilor. Ne tot zăpăcesc cu limbajul lor economico- financiar extrem de doxat, că ţi se "limbă plimba în gură" , o bolboroseală menită să ameţească şi să zăpăcească ... ştiţi vorba aceea "dacă nu reuşeşti să-i convingi ... zăpăceşte-i". Suntem o naţie de oameni zăpăciţi de băieţii jmekeri care învârt cuvinte şi termeni cu parfum economic. Iar ei profită de prostia omenească la greu. La naiba cu ei ...
Într-o lume normală împrumuturile s-ar da fără dobândă, iar uneori aceste împrumuturi ar fi chiar nerambursabile. Astfel văd eu o lume cu suflet, o lume în care cu toţii suntem fraţi, ca într-o familie. Voi daţi prietenilor voştrii sau celor din familia voastră împrumuturi cu dobândă? Chiar şi în Biblie se spune pe undeva, să nu dăm bani cu dobândă celor săraci. Dacă tot aplicăm o dobândă, atunci să o aplicăm diferit în funcţie de categoriile sociale. Măcar de s-ar împrumuta bani pe care banca îi are, dar nici măcar acest lucru nu e respectat. Banca ne împrumută bani virtuali, bani pe care nu-i are şi ne cere o dobândă la nişte bani care nu-i posedă din start. Acest lucru este permis de o altă invenţie diabolică meşteşugită, numită fractional reserve banking. Zăpăcitor nu? Oricum, dobânda în sine este o invenţie diabolică care în timp, datorită inflaţiei generate , scade valoarea banilor şi ne ţine în sclavie. Vă recomand şi documentarul Zeitgeist II - Addendum ca să înţelegeţi mai bine ce vreau să spun. Pentru o şi mai bună documentare puteţi să răsfoiţi şi blogul DEMSCAREA MANIPULĂRII COLECTIVE unde se explică pe larg ticăloşia sistemului mafiot în care trăim.


VEZI FILMUL TRADUS AICI 

(cu subtitrare în limba română, în premieră pe ţară - îţi mulţumesc Mr. White şi pe această cale, pentru ajutorul pe care mi l-ai dat la traducerea acestui documentar)


DOWNLOAD RAPID

In completare studiati categoria CRIZA FINANCIARĂ 
(pe care o puteti explora mai usor in CUPRINS)

sâmbătă, 20 septembrie 2014

Parodia "Aselenizării" - Un Lucru Comic S-a Întâmplat În Drumul Către Lună (20.09.2014)

Continuam astazi seria de reluari a unor documentare care, cel putin pe noi, ne-au marcat, insa din pacate, au trecut prea putin remarcate sau observate desi sunt niste informatii deosebit de importante. Stim ca prea putini dintre voi aveti obiceiul de a va uita in urma desi exista informatii deosebit de importante acolo.  De aceea ni se pare binevenita readucerea in atentie a unor documentare care chiar merita mai multa atentie. In plus, venim cu informatii noi, actualizari ce merita mentionate, lucruri care la vremea postarii nu se stiau sau nu aparusera. Ordinea reluarii filmelor este una data de data publicarii pe blogul nostru. Reluam incepand cu 2008, cel de astazi fiind un documentar publicat initial in 31.10.2008, apoi ne apropiem incet incet de anul curent. Ne-am bucura sa existe printre voi oameni care nu au vazut inca, acest documentar important.

A FUNNY THING HAPPENED ON THE WAY TO THE MOON (2001)


Încă un documentar legat de presupusa asenelizare a omului pe Lună în 1969. Sunt prezentate noi dovezi (venind în completarea primului documentar pe acest subiect (DID WE LAND ON THE MOON?), constând în imagini filmate, nemaivăzute înainte, filmări vechi de 39 de ani, care nu au fost scoase în public până la data filmării acestui documentar (2001), despre prima misiune către Lună (Apollo 11) , data imaginilor fiind ziua a 3-a a misiunii. În aceste înregistrări chiar şi Neil Amstrong este clar vizibil ca parte a acestei înscenări fotografice.
Un articol dezbătut pe larg, pe acestă temă puteţi găsi pe siteul revistei DESCOPERĂ (Aselenizarea - Marea Farsă A Secolului XX?).
Aşa cum am mai spus şi altădată aici , cred că subiectul e mult mai complex decât pare la prima vedere. Personal nu cred că prin tehnologia despre care noi ştiam oficial, că exista la acea vreme se putea ajunge pe Lună, dar prin tehnologiile neoficiale existente la acea dată, despre care mulţi vorbesc pe ici şi pe dincolo (inclusiv generalul Emil Streinu) se putea ajunge (există informaţii legate de o infuzie extraterestră de tehnologie încă de dinainte de cel de-al doilea război mondial).
Un alt lucru interesant legat de Lună este că există un program de la NASA care se numeşte World Wind cu care se poate studia Luna în detaliu (aşa cum se pot studia şi Pământul şi Marte şi altele, din Satelit (grafica este impresionantă)). Poate îmi explică şi mie cineva de ce sunt aşa de multe zone acoperite cu dungi negre în special în partea nevăzută a Lunii şi nu numai. Ce vor oare să ascundă acolo?

VEZI FILMUL TRADUS, AICI :
(în premieră pe ţară, cu subtitrare în limba română)



Şi încă ceva comic, care nu ştiu dacă e făcătură sau nu, dar pare foarte adevărat.



DOWNLOAD RAPID, FILM TRADUS

In completare vedeti SECRET SPACE 1 si II.

miercuri, 17 septembrie 2014

Cea mai buna selectie de muzica Epica si un mixaj StellarDrone (17.09.2014)


In ziua de azi netul e plin de muzica insa paradoxal, parca acum ne e mai dificil sa gasim ceva care sa ne placa, decat ne era odata cand accesul la muzica era mult mai limitat. Cumva apare si o oarecare lehamite cand e vorba de rascolit prin mormanul de muzica, ce este aproape infinit acum, pentru a gasi ceva care sa ne unga pe suflet. In acelasi timp, deoarece exista asa de multa informatie, avem tendina de a trece mai usor peste valori extraordinare (care apar in ziua de astazi tot mai mult, datorita accesului mai facil la tehnologie). In plus, cand era mai putina muzica, tot ceea ce aparea nou era mai rar si mai ascultat. Acum nume de artisti care nu ne spun nimic, de care nu ati auzit in veci, scot o muzica celesta sau abisal de profunda. Traim vremuri interesante. Ne-am bucura daca peste ceea ce va vom oferi astazi nu veti trece la fel de usor. Se merita sa zaboviti cat mai mult pe aceste capodopere de arta ale sufletului uman.


Daca astfel de muzica nu ar fi existat pe Pamant, lumea ar fi fost foarte seaca si credem ca ne-am fi scurtat de mult, "sejurul" in zona. Ceea ce dorim este ca din cand in cand sa impartasim cu voi ceea ce ne ajuta pe noi sa navigam prin aceste ape tulburi mai usor.
 Astazi va aducem la cunostinta doua compilatii. 


Prima este un Best of al pieselor de natura Epica din anul 2012, care pe noi ne ajuta sa ne dinamizam sufleteste in momente de jos bioritmic si simtim ca ne inalta sufletul. Unele corelatii imagini/muzica sunt chiar spectaculoase insa dupa ce va desfatati cu imaginile, merita sa ascultati cu ochii inchisi. Imaginile prezentate nu sunt ale videoclipurilor originale ci sunt suprapuse peste compilatia audio de realizatorul ei. Aceasta muzica nu se asculta in orice dispozitie sufleteasca. Daca in prima clipa simtiti ca nu rezonati cu ea, oferiti-i o noua sansa cu alta ocazie cand, poate, aveti o alta stare sufleteasca, in special atunci cand aveti nevoie de un suflu nou, de mai mult curaj pentru a lua o situatie in piept.


(VARIANTA MP3)

Lista melodiilor :

0:22 - SkyWorld - Two Steps From Hell
3:19 - Kara Kul - Mark Petrie
4:15 - For The Win - Two Steps From Hell
5:46 - Tree of Life - Audiomachine
7:41 - Becoming A Legend - John Dreamer
11:11 - Destiny of the Chosen - Immediate
13:16 - World Without End - Brand X Music
16:21 - Garador's Flight - Jo Blankenburg
19:03 - Sol Invictus - Audiomachine ( video edited by DarthZox)
21:44 - El Dorado - Two Steps From Hell
25:17 - Human Legacy - Ivan Torrent
28:22 - BlackHeart - Two Steps From Hell (una din piesele care noua ni se pare completa si de top in preferintele noastre momentane)
32:27 - Cassandra - Thomas Bergersen (video by http://thelane.com)
35:18 - Victory Of Life - Future World Music (video by http://www.erasedtapes.com)
38:07 - Apollo's Triumph - Audiomachine
42:51 - Angels Will Rise -Twisted Jukebox
44:59 - The Guardian - White Wall
50:35 - Revelations - Vlado Hudec
54:12 - Absolution - Ryan Taubert - (Remix by tuanphongkt)

Outro - Music by Mark Petrie - Willpower

Lista imaginilor folosite:

0:22 - Final Fantasy XIV: A Realm Reborn
08:29 - League of Legends (Season 1)
11:11 - Harry Potter and the Deathly Hallows
13:16 - Tomb Raider (2013)
16:21 - Lineage II (Chaotic Chronicle 3)
18:02 - Lineage II (Chaotic Chronicle 4)
18:34 - Lineage II (Chaotic Chronicle 5)
19:03 - Assassin's Creed 3,Revelations, Crysis 3, Final Fantasy XIV, XV(concept), Uncharted 3, Skyrim, Mass Effect 3, Infamous 2, Dragon Age: Origins,II, Star Wars: The Old Republic,The Force Unleashed 2, Call of Duty: Black Ops 2,Modern Warfare 3, Gears of War 3, Halo 4,Reach
21:44 - Real Steel
25:17 - Landscapes: Volume 2
28:22 - Bladestorm
29:56 - StarCraft II: Wings of Liberty
32:27 - A Bohemian Love Story by The LANE: http://thelane.com (https://vimeo.com/30531416)
35:18 - A Winged Victory for the Sullen - Requiem for the Static King Part 1 by http://www.erasedtapes.com/ (https://vimeo.com/49025759)
38:07 - Wrath of the Titans
42:51 - Batman Begins, The Dark Knight, The Dark Knight Rises
44:59 - Assassin's Creed 3, Brotherhood, Castlevania: Lords of Shadow 2, Might & Magic Heroes VI, Guardians of Middle-Earth, God of War 3, Mass Effect 3, I Am Alive, StarCraft II: Wings of Liberty, Star Wars: The Old Republic,The Force Unleashed 2, Gears of War 3, Crysis 3, Dragon Age: Origins,II, Warhammer Online: Age of Reckoning, World of Warcraft: Wrath of the Lich King, Defense of the Ancients 2, Halo 4,Reach, Deus Ex: Human Revolution, Final Fantasy XIII-2, The Secret World, Repulse, MechWarrior 4: Vengeance, Section 8
50:35 - Tomb Raider: Underworld
52:28 - Diablo 3
54:12 - Hitman: Absolution

 Cealalta alegere a noastra este un mixaj al unora dintre cele ma bune piese ale formatiei StellarDrone intitulat The Journey (Stellardrone Schumann Mix) care pe noi ne ajuta foarte mult sa ne linistim mintea si sa ne centram. Speram sa va ajute si pe voi cel putin la fel de mult pe cat ne-a ajutat pe noi in ultimul an. 
Cea mai buna auditie se realizeaza or in masina ori cu casti, ori intr-un spatiu special amenajat si niste boxe pe masura , dar cu ochii inchisi.
Rareori ni se intampla sa nu reusim sa ne plictisim de o muzica dupa un anumit timp insa cea de astazi este parca mereu surprinzatoare si mereu noua, deoarece mereu gasim aspecte noi. Este o muzica complexa care acopera o gama extrem de larga de frecvente ale sufletului nostru.

 

DOWNLOAD RAPID
 (varianta MP3)

In categoria MUZICA DE SUFLET si in pagina de MUZICA de pe blogul nostru am facut cateva trimiteri si catre  alte muzici care pe noi cel putin, ne-au vindecat, implinit, fericit ani de-a randul.

luni, 15 septembrie 2014

Investigarea Lumii Invizibile (15.09.2014)

Continuam astazi seria de reluari a unor documentare care, cel putin pe noi, ne-au marcat, insa din pacate, au trecut prea putin remarcate sau observate desi sunt niste informatii deosebit de importante. Stim ca prea putini dintre voi aveti obiceiul de a va uita in urma desi exista informatii deosebit de importante acolo.  De aceea ni se pare binevenita readucerea in atentie a unor documentare care chiar merita mai multa atentie. In plus, venim cu informatii noi, actualizari ce merita mentionate, lucruri care la vremea postarii nu se stiau sau nu aparusera. Ordinea reluarii filmelor este una data de data publicarii pe blogul nostru. Reluam incepand cu 2008, cel de astazi fiind un documentar publicat initial in 20.10.2008, apoi ne apropiem incet incet de anul curent. Ne-am bucura sa existe printre voi oameni care nu au vazut inca, acest documentar important.
 
ENQUÊTE SUR LE MONDE INVISIBLE (2002)

Investigation Into The Invisible World



Un documentar care ne aminteşte ca spaţiul pe care-l locuim are mai multe frecvente de vibratie şi ca pe fiecare nivel traieşte altcineva. Cine? Ramâne de vazut ...

Un documentar filmat în Islanda, despre mediumi şi despre relaţiile dintre oameni şi fiinţe invizibile cum ar fi elfii, fantomele, îngerii, monştrii marini şi extratereştrii. Filmul este o călătorie la frontierele vieţii făcându-ne să ne întrebăm care este scopul exisenţei noastre.
Suntem singuri în univers?

Este uluitor cât de natural vorbesc islandezii despre aceste fiinţe invizibile. În conştiinţa de masă islandeză este deja, un fapt acceptat ca fiind un firesc al vieţii de zi cu zi, existenţa lumii invizibile. De la copii la politicieni, de la oamenii obişnuiţi la lideri de opinie, cu toţii sunt ferm convinşi de realitatea lumii invizibile.

Despre această lume invizibilă se vorbeşte în detaliu în articolul Elfi, Gnomi, Silfe şi alte spirite tainice ale naturii de pe siteul cu dragoste.ro.

Sper ca acest documentar să vă facă mai puţini sceptici şi cu o mai mare deschidere mentală către ceea ce este dincolo de cele 5 simţuri în care majoritatea dintre noi ne cramponăm, să vă lărgească orizontul percepţiei. Aruncaţi "ochelarii de cal" ai condiţionărilor şi credinţelor iluzorii specifice lumii tridimesionale.

VEZI FILMUL TRADUS, AICI:



COMPLETARE

Consideram Islanda unul dintre zonele de pe planeta cu nivel de vibratie mai inalt, poate cel mai inalt de pe Pamant si nu credem ca intamplator s-a intamplat ce s-a intamplat acolo un ultima vreme. Nu intamplator Islanda l-a primit pe Bobby Fischer cand acesta era o persoana non-grata in toata lumea si este mult mai deschisa in a primi astfel de persoane indezirabla in sanul ei (vezi cazul Snowden). Nu intzamplator Islanda e considerata "Cea mai curata tara, dar si cea mai pacifista"


Potrivit cercetatorilor de la Universitatile Yale si Columbia, Islanda a iesit pe primul loc intr-un clasament cu 163 de tari participante la studiu. Cea mai curata si "eco friendly" tara a fost aleasa pe baza a 25 de indicatori, cum ar fi calitatea aerului si a apei, emisiile de gaze cu efect de sera sau impactul mediului asupra sanatatii populatiei.
Punctajul maxim era de 100 de puncte, Islanda cumuland un scor de 93,5. La celalalt pol s-a situat Sierra Leone, cu doar 31 de puncte.
De altfel, Islanda mai ocupa un loc fruntas, fiind desemnata si cea mai pacifista tara si regiunea in care au loc cele mai putine infractiuni. Imediat dupa ea s-au clasat Danemarca si Noua Zeelanda, iar tarile in care violenta a devenit o constanta sunt, conform studiului, Somalia, Afganistan si Sudan.
 

vineri, 12 septembrie 2014

JOHN PERKINS - Confesiunile unui Asasin Economic (sau cum ajunge o ţară la mâna cămătarilor SUA, Banca Mondială şi FMI (12.09.2013)

Confessions of an Economic Hit Man (2007)
"Cu toţii am vrea sǎ cunoaştem secretele din interiorul marilor corporaţii şi sǎ avem idee despre cum lucreazǎ acestea. De cele mai multe ori ne gândim cǎ existǎ lucruri care ne sunt ascunse, din cauzǎ cǎ suntem “prea mǎrunţi” şi “prea proşti” ca sǎ înţelegem cuvinte mǎreţe.
John Perkins este un bǎrbat care susţine cǎ a lucrat adânc în interiorul forţelor motorii ale globalizǎrii corporatiste şi încearcǎ în cartea sa, "Confesiunile unui asasin economic" (editia de lux), sǎ dezvǎluie secretele ”asasinilor economici”, el însuşi fǎcând la un moment dat parte dintre ei.
Un asasin economic este o persoanǎ extrem de bine plǎtitǎ sǎ convingǎ ţǎrile importante pentru SUA, din punct de vedere strategic, sǎ accepte nişte împrumuturi imense pentru a dezvolta infrastructura şi sǎ se asigure cǎ proiectele profitabile vor fi oferite corporaţiilor americane.
Acestea ajungeau pânǎ la urmǎ sǎ fie înglodate în datorii uriaşe şi astfel intrau sub controlul guvernului SUA şi al Bǎncii Mondiale, aceste instituţii având un rol de “cǎmǎtari”, forţând ţǎrile sǎ li se supunǎ şi direcţionând banii în buzunarele a câteva familii bogate care controleazǎ resursele natural ale planetei.

miercuri, 10 septembrie 2014

Prof. dr. ROMAN MORAR: "Diabetul nu e, practic, o boală!" + VIDEO (10.09.2014)


S.O.S. - DIABETUL!

În urmă cu câţiva ani, scriam despre DIAVIT - cel mai nou şi eficient tratament natural pentru diabet, inventat de d-l prof. univ. dr. Roman Morar. Pe atunci, neobositul savant clujean dădea noi speranţe bolnavilor din România. Între timp, distinsul nostru interlocutor a ajuns la rezultate excepţionale, dar şi la concluzii uimitoare, pe care dorim să vi le împărtăşim.

"După trei luni de tratament natural, întreg pancreasul se reface!"

- D-le prof. Morar, aţi cercetat minuţios diabe­tul, iar tratamentul cu DIAVIT a salvat mii de bol­navi din ţara noastră. Care sunt concluziile ulti­me­lor dvs. studii?

- În ultimii ani, am făcut mulţi paşi noi în înţe­le­ge­rea acestei boli încă necunoscute de omul mo­dern. Eu am studiat diabetul încă din 1982, când deja aveam brevet pe Eridiarom. Tratând iniţial diareea la ani­male, am văzut că ace­laşi tratament are succes şi la oameni. Numai că au înce­put să-mi scrie pacien­ţii: "Eu am avut diaree şi mi-a trecut, mă simt foarte bine, dar având şi diabet, observ că după trata­ment mi-a scă­zut glicemia şi văd mult mai bine. Ce să fac? Ce regim alimentar să ţin? Cum pot să beneficiez, în continuare, de aceste re­zul­­tate în boala dia­betică?". Eu nu ştiam nimic despre diabet, nici nu voiam să mă ocup de această boală, care mi se părea inabor­da­bilă. "Ce facem în continua­re?", mă tot întrebau bol­navii. Ce să le răspund? Nu puteam să-i trimit în altă par­te să afle informaţii des­pre un produs inventat de mine! Am luat din biblio­teci cărţile despre diabet şi am început un lung stu­diu... În toate scria că dia­betul este o boală incura­bilă. "Cum Dumnezeu să fie incura­bilă, dacă oame­nii spun că se simt bine?" - mă între­bam. Atunci am lă­sat cărţile şi am pornit pe drumul cercetării. M-am dus la Endocrinologie, am găsit un om interesat de experimentul pe care voiam să-l realizez şi l-am între­bat: "Domnule, poţi îmbolnăvi animale de diabet?". Mi-a răspuns: "Da, diabetul poate fi indus cu un anti­biotic puternic!". În 2001, timp de un an, el a îmbol­năvit şi eu am tratat şobolani cu diabet. Şi le-am ur­mă­rit histologic pancreasul. Ce-am constatat? După două luni de tratament natural, celulele au început să se refacă, iar după trei luni, întreg pancreasul era refă­cut! Practic, în 2001, am descoperit şi brevetat produ­sul DIAVIT, cu care tra­tăm diabetul. Aşa cum scrie şi în cererea de înre­gis­trare, este "un produs medica­men­tos vegetal, destinat prevenirii şi tratării diabe­tului". În 2004, cercetătorii de la Harvard, lucrând pe culturi de celule, au desco­perit cam acelaşi lucru. Ei au lucrat pe celule beta; noi am lucrat direct pe ani­male şi am văzut histologic ce se întâmplă. Ulterior, după reconfir­ma­rea interna­ţio­nală a posibilităţii de regenerare a pancreasului, am prins mai mult curaj. În plus, aveam deja sute de oa­meni în observaţie, ma­jo­ritatea salvaţi de la trata­mentul alopat!
Cumparati DIAVIT de AICI 

"Omul modern îşi sapă singur groapa, cu dinţii!"

- În acest timp, aţi elaborat şi un regim alimen­tar, care împreună cu tratamentul natural, ajută la refacerea completă a pancreasului...

- Sincer, regimul alimentar mai mult l-am dibuit... Mă tot întrebam de ce sunt atâtea boli la omul mo­dern. Modern şi bolnav! După cinci teze de doctorat experimentale, toate despre diabet (trei în medicina veterinară şi două colaborări în medicina umană), am ajuns la unele concluzii. Am pornit de la o observaţie: preotul, la înmormântare, zice în toate limbile: "Din pământ eşti, în pământ te vei întoarce...". Cum vine asta? Suntem din pământ? Vorbeşte preotul prostii? Nicidecum! De la naştere până la trecerea în nefiinţă, bunicii noştri mâncau numai roadele pământului. Nu erau pe-atunci alimente cu zeci de chimicale în ele! Din păcate, omul modern îşi sapă singur groapa, cu dinţii! Singur, nesilit de nimeni! În dorinţa lui de a face bine, face tot mai rău! Produsele chimice nu au ce căuta în intestinul omului, pentru că nu pot fi pre­lucrate! Ştiţi ce-i interesant? Se spune că omul se adap­tează, dar nu-i adevărat! El este făcut perfect, este perfecţiunea întruchipată, nu poţi să-i aduci vreo modificare! Şi nu s-a schimbat deloc de când e pe pă­mânt! Dar progresul le ia oamenilor minţile! De dra­gul banului, se iscă fel de fel de conflicte şi răz­boaie, pentru că industria de armament aduce profi­turi uria­şe! La fel face şi industria de medicamente: la prima vedere, lumea crede că specialiştii lucrează să găseas­că noi leacuri pentru bolile omenirii, dar ei mai multe suferinţe produc, din cauza toxicităţii şi a efectelor secundare date de medicamentele chimice! De dragul banului, tre­buie să producă şi ei ceva! Socie­tatea "de consum" în care trăim este dis­truc­tivă pentru om! Otră­veşte lumea cu bună ştiinţă, singu­rul scop fiind pro­fitul!

"Mă crucesc să văd că, în diabet, se scot fructele din alimentaţie"

Prof. dr. ROMAN MORAR:

Celulele pancreatice văzute la microscop, înainte si după tratamentul cu DIAVIT

Prof. dr. ROMAN MORAR:

- Atunci, ce ar trebui să facem? Să devenim vege­tarieni cu toţii?

- În urmă cu peste 40 de ani, am participat la deschiderea Insti­tutului Oncologic din Cluj şi nu erau copii cu cancer - nici de sto­mac, nici de colon! Acum, nu mai încap prin spi­tale! O adevărată tra­gedie la care asistăm nepăsători! Cum a ajuns ţara noastră fruntaşă în Europa la acci­dente vasculare, cancer şi obezitate? Avem cel mai fertil pământ, dar zace nelu­crat! Fructele, legumele şi zarzavaturile autoh­tone ne pot salva, dar cineva trebuie să le producă, iar populaţia să le consume! Mă crucesc să văd că, în diabet, se scot fructele din alimentaţie. De ce? Pentru că sunt dulci? Astfel se limitează aportul de vitamine şi săruri minerale din organism, iar ele au un rol esenţial în menţinerea elasticităţii vaselor sanguine şi în buna funcţionare a organismului!
Îmi spunea o doamnă că a făcut trei operaţii pe cord şi am întrebat-o: "Câte fructe mâncaţi dvs. zil­nic?". "Nu mănânc deloc". "Păi, cine vreţi să vă ţină cordul sănătos, dacă nu mâncaţi fructe?" În mediul rural, părinţii şi bunicii noştri adunau fructele de sezon şi le mâncau! Fără fructe în alimentaţie, va­sele de sânge îşi pierd elasticitatea, ne creşte tensiu­nea arterială, apoi vasele mici se sparg în creier, ochi, cord, rinichi, extremităţi, în organele sexuale şi ficat... acestea fiind cele mai vascularizate organe din orga­nism! Exact acele organele unde apar şi "efectele se­cundare" ale diabetului! Trebuie să ne "trezim" şi să ne întoarcem la agricultura tradiţională, care ne poate salva, dacă vrem să fim o naţie sănătoasă.

"Cine nu consumă vitamine şi săruri minerale naturale sigur ajunge bolnav!"

- Să înţelegem că fructele dulci pot ameliora efectele diabetului?

- Bineînţeles! Dar schimbarea alimentaţiei, după ani întregi în care ne-am hrănit cu chimicale indus­triale, nu ne va vindeca pancreasul. Se impune şi un tratament adecvat! A trata înseamnă a ameliora, a îmbunătăţi starea de sănătate a unui om. Dar în cărţi scrie că diabetul este boală incurabilă! Eu nu pot să cred şi să înţeleg asta, exceptându-i pe oamenii care "trăiesc pentru a mânca" şi atât!
Eu am introdus obligatoriu în dieta diabetică fruc­tele dulci: strugurii, merele, prunele, perele, bananele etc., indiferent cât sunt de dulci (deocamdată, nu sunt făcute de om!) - cel puţin 0,5 kg zilnic şi tot atâtea salate de crudităţi şi de zarzavaturi, unde pe primul loc sunt cruciferele (varza cu familia ei). Apropo de salatele de crudităţi: aproape un milion de români merg anual în Grecia, la mare, şi probabil tot atâţia merg în Turcia. Se bronzează şi vin acasă fericiţi! Dar oare niciunul nu vede că la fiecare masă sunt 10-15 feluri de salate de crudităţi? Nu suntem deloc recep­tivi la normalitate şi nu copiem obiceiurile sănătoase! Însă vitaminele şi sărurile minerale le luăm doar din aceste două grupe de alimente! Cine nu le consumă sigur ajunge bolnav!

- Referitor la medicamentele antidiabetice mo­derne, aţi sesizat efecte terapeutice notabile în trata­mentul diabeticilor?

- În 1997, s-a tradus în limba română o carte im­por­tantă, care se scrie poate o dată la 20 de ani: "Fi­zio­logia umană şi mecanismele bolilor", de Ar­thur G. Guyton (S.U.A.), Editura Amaltea, Bucu­reşti. În capi­tolul de tratament al diabetului se abordează tera­pia cu insulină, dieta în diabet, legătura dintre diabet şi obezitate. Se menţionează că "boala poate fi con­tro­lată prin simpla scădere ponderală", că relaţia din­tre tratament şi arterioscleroză este o anomalie a me­ta­bolismului lipidic şi, practic, se încheie cu coma dia­betică. Nu scrie nimic despre diabet de tip I şi diabet de tip II. De fapt, sugerează că există doar diabet şi atât! Tratamentul se face diferit - cu insulină la copii şi tineret, cu tablete la adulţi şi vârstnici, iar în ultima fază, se apelează tot la insulină! Dar şi tra­tamentul cu insulină ridică probleme! Ştiţi ce se în­tâm­plă? Există trei tipuri de insulină: insulină ra­pidă - care iese din organism în 6-8 ore, insulină len­tă - care se elimină din organism în 18-20 de ore şi Lantus - care ajunge în 3 ore la valoare maximă şi după 24 de ore e tot acolo (aceasta se foloseşte cel mai mult, mai ales la copii). Nu-i deloc normal, fiind­că organis­mul nu trebuie "scăldat" în insulină. La un om nor­mal, care mănâncă de trei ori pe zi, insulina este acti­vă în organism maximum 2-4-6 ore, nu 24 din 24! Ce fac ceilalţi hormoni? Intră în concediu de odihnă? Ne­norocirea este că acest Lantus, după 24 de ore, e tot în organismul bolnavului, care îşi face o altă injecţie, că aşa i-a recomandat medicul. Ziua urmă­toare la fel, şi tot aşa, insulina se cumulează şi ajunge la valori foarte mari, ceea ce este periculos. Cât supravieţuieşte omul în felul acesta?
Cumparati DIAVIT de AICI 

În boala diabetică există şi perioade în care orga­nis­mul îşi revine de la sine (aşa-zisa remisiune), când glicemia se stabilizează la valoarea normală sau este aproape de normal. Dar în cărţile de medicină scrie aşa: "În timpul remisiunii, este important să nu se oprească administrarea insulinei". Cum vine asta? Mai departe, scrie aşa: "Ţinta terapeutică în remi­siu­ne este păstrarea funcţiei celulelor beta pancrea­tice". Cum păstrăm funcţia lor, când de fapt le blocăm? N-ar fi mai logic să oprim tratamentul cu insu­lină? Aflăm că insulina "protejează", şi pancrea­sul are ne­voie de o perioadă de odihnă! Păi dacă nu lăsăm pan­creasul să producă insulină, nici n-o s-o mai facă vreo­dată, pentru că un organ nefolosit îşi pierde func­ţia! Nu sunt împăcat cu această abordare şi mă deran­jează foarte mult că din tratamentul cu insulină nu putem scoate acest Lantus! Din cauza acestui tip de medicamente apar situaţii în care copiii fac hipo­gli­cemie - mama unui copil de 6 ani mi-a spus că i-a găsit insulinemia 87, când trebuia să fie maximum 20!

"Nimeni nu-i profet în ţara lui!"...

- Ce înseamnă acest lucru? Că tratamentul dia­betului este greşit?

- Vă spuneam că în cărţile de medicină scrie că diabetul este o boală incurabilă... Atunci, despre ce tratament poate fi vorba? Nu poate să afirme nimeni că tratamentul care se face azi, mai ales cu tablete, tratează diabetul. Din contră, îi înfundă mai rău pe bieţii bolnavi, pentru că Metformina (substanţă larg folosită la noi în ţară, în Agenda Medicală având 27 de denumiri comerciale) afectează funcţia renală, funcţia hepatică şi provoacă greaţă, vărsături, dureri ab­dominale, flatulenţă, scădere în greutate, diaree. Mai contează atunci că-i şi hipoglicemiant? Păi dacă unui om îi produci diaree, nici nu trebuie să-i faci altceva! Îl termini! Toate celelalte substanţe folosite în diabet sunt cam pe acelaşi calapod; doar numele-i schimbat! Sunt şi medicamente foarte scumpe, de exemplu Actos, care costă 200 de lei cutia, cu 28 de comprimate, şi conţine pioglitazonă - o substanţă despre care se ştie că agravează diabetul zaharat! Sunt convins că mulţi diabetici îl folosesc, totuşi! În diabet, doar tratamentul cu insulină este singurul care se apropie cât de cât de normal...

- Pe ce vă bazaţi afirmaţiile?

- În primul rând, pe cercetările experimentale prin care am demonstrat - încă din 2001! - că insulele Lan­gerhans din pancreas şi celulele care îl formează se refac (Brevetul nr. 121369)! Apoi, mă bazez pe cele cinci teze de doctorat care au avut ca temă su­biecte din diabetul experimental. Rezultatul unei teze a fost publicat integral în "Handbook of Type 1 Dia­betes - Mellitus, Etiology, Diagnosis and Treatment", New York (2010) - pag. 491-501, ca noutate abso­lută! De asemenea, ne bazăm pe experienţele făcute pe animale, cu rezultate publicate începând din 1990, când am observat efectul hipoglicemiant al ERIDIA­ROM-ului pe purcei, pe miei şi pe iepuri. Apoi, pe abordarea originală în prevenirea acestei boli, prin schim­barea completă a regimului ali­men­tar şi inter­zicerea alimentelor "industriale". Nu în ultimul rând, îmi sprijin afirmaţiile pe rezul­tatele obţinute de miile de oameni de toate vârstele cărora, dacă respec­tă indi­caţiile şi urmează tratamen­tul natural, li se refac celu­lele pan­creasului şi se simt foarte bine.

- D-le profesor, sunt foarte inte­resante obser­vaţiile dvs. ştiinţifice, dar cred că vă veţi pune "în cap" toţi medicii care tratează dia­betul!

- Ştiu, dar pot să trăiesc cu gândul acesta. Ştiţi vor­ba aceea: "Nimeni nu-i profet în ţara lui!"... Me­dicina alopată ar trebui să aibă o altă abordare: să prevină apariţia acestei boli, nu să-i trateze efectele cu substanţe chimice, care pe de o parte "repară" cât de cât, dar pe alte zeci de căi mai mult strică echi­librul organismului.
Cumparati DIAVIT de AICI 

"Dacă glicemia este ridicată, nu înseamnă că ai diabet!"

- Nouă, oamenilor "moderni", în ce situaţii ne creşte glicemia?

- Stresul de zi cu zi, de la şcoală sau de la serviciu, ne creşte glicemia. Consumul de dulciuri industriale la copii, vaccinurile, anticoncepţionalele, tratamen­tele cu corticoizi şi multe altele sunt surse de creştere a glicemiei! Lipsa mişcării, dar şi banala febră ne mă­reşte glicemia! Din păcate, am acumulat multe obi­ceiuri proaste! Eu le dau oamenilor două pagini pe care sunt scrise toate substanţele şi obiceiurile care mă­resc glicemia. Dintre ele, cel mai periculos este să mâncăm seara târziu sau noaptea - obicei prost, do­bândit de tot poporul, după ce s-a "obosit" toată ziua la televizor. Pe părinţii noştri îi oboseau sapa şi coasa, dar mâncau dimineaţa bine, că plecau la hotar. Acum, cine mai mănâncă dimineaţa? Toţi merg direct la serviciu! Ajunge omul seara acasă, pe la ora 21, şi abia atunci mănâncă! Când merge la medic, îl găseşte cu glicemie crescută... Mâine, poimâine la fel, şi tot aşa... până ajunge la diabet!
A venit o doamnă nevăzătoare la mine... Avea am­putate laba piciorului drept şi degetul mare de la pi­ciorul stâng. Picior diabetic, din cauza unor glicemii foarte mari... Am întrebat-o: "De când aveţi diabet?" "Din '80". "Şi cu ce v-aţi tratat?" "Cu antidiabetice orale." "La ce oră mâncaţi seara?" "Pe la 21-22. Dar de ce mă întrebaţi? Nu m-a întrebat nimeni asta!". Deci ea şi-a tratat glicemia, dar, din păcate, necores­punzător şi mult prea târziu, pentru a-şi păstra vede­rea şi picioarele...
Glicemia poate creşte dintr-o mie de cauze. Dar nu înseamnă că ai diabet, dacă glicemia este ridicată! La fel se întâmplă cu adrenalina: face cineva un acci­dent de maşină şi trei zile are glicemia mare. Dacă-l vede un medic şi-i face analize, gata - zice că are dia­bet! Nu-i deloc aşa! Sedentarismul, stresul, adrena­lina, spitalizarea, tratamentele cu cortizon şi corti­coizi, intervenţiile chirurgicale măresc glicemia. La unele vaccinuri, reacţia firească postvaccinală este febra, iar temperatura crescută măreşte glicemia. Orice stres al organismului creşte glicemia! Consta­tăm variaţii ale glicemiei timp de trei zile şi-i spunem omului că are diabet? Aşa abordăm noi diabetul?

"Omul modern trebuie să fie bolnav? Atunci, unde e progresul?"

- Cifrele statistice sunt alarmante: există peste 1.500.000 de români diabetici. Se va putea preveni în viitor această maladie?

- Nouă ne lipseşte educaţia, care trebuie începută cu copiii de la grădiniţă: ei ar trebui să cunoască toate fructele şi să le consume conştient, să ştie că sunt bune pentru sănătate! Educaţia în sănătate ar trebui in­trodusă în şcoli şi licee, astfel încât tineretul să conştientizeze beneficiile alimentaţiei sănătoase şi ale unui stil de viaţă cât mai apropiat de natură, iar viitoarele mame să afle că în timpul sarcinii trebuie să consume fructe şi legume crude, dacă vor să aibă un copil sănătos! Poate astfel tinerii vor renunţa la fast-food şi la alimentele industriale, care conţin foarte multe chimicale. Dacă aş putea, aş impune obliga­tivitatea ca pe toate mesele din restaurante şi cantine să fie fructe!
Industria alimentară moder­nă permite folosirea a peste 3000 de aditivi alimentari, în procesul de preparare a alimentelor - substanţe chimice considerate nedăunătoare pentru organismul uman. Oare chiar aşa stau lucrurile? Aditivii alimentari, co­loranţii, îndulcitorii, pigmenţii, aro­mele artificiale, ni­tra­ţii, nitriţii, con­servanţii, acidi­fianţii, emulsi­fi­cato­rii care menţin consistenţa pro­du­se­lor, agenţii de coacere, de îngro­şare, de înălbire, de afânare etc. pătrund în organism prin alimente preambalate şi uşor de preparat. Dar ce face ficatul nostru, suprasolicitat şi "obli­gat" să prelu­creze aceste substanţe chi­mice, din­tre care multe au poten­ţial cancerigen? Cum reac­ţio­nează organismul co­piilor mici, care au nevoie de vita­mine, proteine, mi­nerale şi enzime naturale pentru creştere şi dez­voltare armonioasă, dar care sunt "în­do­paţi" cu dul­ciuri in­dus­triale de la cele mai fragede vârste? Ce se întâmplă cu embrionul uman, care este "bombardat" cu chimi­calele din hrana viitoarei mă­mici? Practic, aceste substanţe le ingerăm direct; dar lista poate continua cu hormonii folosiţi în creşterea plantelor şi anima­lelor (ca stimulatori), cu hormonii folosiţi ca erbicide, care sunt absorbiţi "pasiv" de planta erbici­dată, ajung în cantităţi mi­nuscule în organismul fragil al bebe­lu­şilor şi se trans­formă în "disruptori" hormo­nali. Şi ne mai mirăm că se nasc copii autişti sau că devin supra­ponderali, hiperactivi ori au dificultăţi de concen­trare?...
Picătura de la streaşina casei cade pe beton şi, în timp, face o scobitură care se tot adânceşte. De ce? Pen­tru că perseverează! La fel se întâmplă cu chimi­calele din alimentaţie! Tot mai frecvent constatăm că omul "modern" şi "civilizat" face boli noi, necunos­cute generaţiilor anterioare, mai "necivilizate"! Omul modern trebuie să fie bolnav? Cunoştinţele acumulate trebuie să se răsfrângă negativ asupra sănătăţii noas­tre? Atunci, unde e progresul? Deschideţi televizorul sau radioul - în 5 minute eşti "vindecat" de 5 boli! Re­clame care îţi induc ideea că, pentru orice afecţiu­ne, medicina modernă are deja o soluţie! Însă aceste reclame nu vând altceva decât false speranţe! Abia când ajunge omul la boală îşi dă seama că nu-i chiar aşa uşor să se vindece!... Eu nu mă mir când aud că un tânăr sportiv, un student sau un elev "cade" pe stadion sau pe drum, răpus de accident vascular cere­bral! Sunteţi ziarişti: faceţi anchete în şcoli, în clubu­rile sportive, printre tineri, în general. Veţi rămâne uimiţi să aflaţi că ei au înlocuit de multă vreme stru­gurii, merele, perele sau prunele, cu energizante, al­cool şi sucuri industriale! Faceţi anchete şi printre studenţii de la Medicină! O să vă speriaţi să vedeţi cine va ajunge să ne trateze în viitor!
Părinţii nu mai răzbesc cu munca, bunicii nu mai sunt ascultaţi! Tinerii "învaţă" de pe internet şi cred că ştiu totul! Sunt ziare în care, periodic, sunt abor­date probleme de sănătate - lucru lăudabil, dar nimeni nu spune că baza sănătăţii individuale a întregii na­ţiuni începe cu profilaxia! Ar trebui mobili­zaţi toţi factorii implicaţi în educaţia sănătoasă a ţării, impli­caţi şi viitorii părinţi pentru nou născuţi! Copiii de la grădiniţă, şcolarii şi studenţii ar trebui să aibă cursuri speciale de alimentaţie sănătoasă. Educatorii, profe­sorii, medicii de familie şi familia trebuie să pună ac­cent pe importanţa alimentaţiei sănătoase, pentru că un obicei deprins în copilărie se păstrează în timp, de­vine un mod de viaţă! Ce se înţelege prin alimentaţie sănătoasă? Hrană naturală, obţinută din lucratul pă­mântului: legume, fructe, zarzavaturi, ce­reale pen­tru consum şi pentru hrana animalelor, care ne asigură carnea, laptele, ouăle etc.
Al doilea lucru extrem de important în menţinerea sănătăţii este mişcarea. În şcoli, orele de educaţie fizică şi sport sunt bagatelizate, copiii aduc scutiri medicale obţinute fraudulos de părinţi, în ideea că astfel vor avea timp să se pregătească mai mult la alte obiecte de studiu, considerate mai importante. Însă un copil obez, ruşinat de propriul aspect şi cu multi­ple probleme de sănătate rezultate din excesul pon­deral nu va ajunge niciodată "olimpic"!
Aţi observat că nici nu mai avem de unde alege sportivi? Pe vremuri, în orice sat era un teren de sport, se făceau competiţii între clase, sate, comune, oraşe etc. Sportul avea rolul şi importanţa lui, în pri­mul rând pentru sănătate. Treptat, ne-am "lenevit". Co­­piii sunt "ocupaţi" cu internetul şi televizorul, adul­­ţii cu lenea. Oamenii de vârsta a treia greşesc şi ei: "Dacă m-am pensionat, nu mai fac nimic! Mă odihnesc, după o via­ţă de muncă!". Şi chiar nu mai fac ni­mic! Vegetează în faţa televizorului! Ob­servaţi o familie de pensionari: foarte repede, soţul se îmbol­năveşte, face o pe­ri­oadă tratamente şi "se duce"! Diabetul, obezitatea, accidentul vascular îl ucid. Pen­tru că deodată devine sedentar! Soţia face aprovi­zionarea zilnică, face curăţe­nie, spală, duce gunoiul... El doar "stă". Şi "ajunge" bine!
Cumparati DIAVIT de AICI 

- Din relatările cititorilor noştri, ştim că rezul­tatele tratamentului dvs. sunt peste aşteptări... Este de ajuns o astfel de cură naturală pentru a controla dia­betul?

- V-am explicat că nu am vrut să mă ocup de diabet. Am fost "obligat" de reacţia oa­menilor! Prac­tic, a fost o întâmplare care m-a făcut să studiez dia­betul sistematic. M-a intere­sat cu ce pot să scad gli­cemia şi cu ce pot să "repar" pancreasul. Elaborasem dieta antidiabe­tică, aveam deja Eridiarom-ul şi lu­cram la un nou produs din cătină. M-am întrebat: "Ce-ar fi să com­bin cele două produse?". Aşa am ajuns la Diavit... Ex­perienţele făcute ulterior pe animale mi-au dau si­gu­ranţă. Am monitorizat apoi 50 de bolnavi volun­tari, trataţi cu Diavit, după şase luni de la întreruperea oricărui tratament antidiabetic. Le-am cerut pacienţi­lor să-şi determine insulinemia şi peptidul C - para­metri relevanţi pentru diabet. Toţi aveau rezultate ex­celente! Până şi leziunile retiniene se amelioraseră simţitor!

"Ne-am îndepărtat de poruncile divine şi ne-am pierdut «perfecţiunea»!"

- Practic, cu DIAVIT şi regim alimentar se tratează concomitent şi boala diabetică, şi afecţiu­nile asociate cauzate de aceasta?

Prof. dr. ROMAN MORAR:
- Diabetul nu este, practic, o boală! După atâţia ani de cercetare şi mii de bolnavi "trataţi" doar cu die­tă şi cu Diavit, am ajuns la concluzia că, mai de­grabă, este rezultatul unei alimentaţii dezastruoase! Sunt afectaţi de hiperglicemie o groază de oameni, iar urmările sunt catastrofale: amputaţii, orbire, obe­zi­tate, boli cardiovasculare şi alte afecţiuni asociate! Am salvat sute de oameni de la amputaţii, cu toate că erau într-o stare destul de gravă! Alţii au scăpat de orbire! După tratament, retina îşi revine la normal, pentru că se reface elasticitatea vaselor şi edemele se retrag, deci nu este vorba de o leziune în ochi! Într-o teză de doctorat, am abordat "ochiul în diabetul ex­pe­rimental" şi am multe date interesante, unele în con­tradicţie cu tratamentele oftalmologice care se fac astăzi.

- La final, aveţi vreun sfat pentru cititorii noştri?

- Să fie înţelepţi şi să-şi educe sănătos copiii. Dar mai ales să fie atenţi la alimentaţie, pentru că de aici ni se trage toată nenorocirea! Pe lungul drum al in­dustrializării şi al vieţii "moderne", am devenit din ce în ce mai sensibili la factorii externi, pentru că sistemul imunitar, care ar trebui să se ocupe de buna funcţionare a organismului, a fost ani la rând bom­bardat cu substanţe toxice din alimentaţie şi mediul înconju­rător, care l-au slăbit în timp şi i-au afectat rolul bine determinat. Ne luptăm cu atâtea boli auto­imune, cu alergii greu de tratat, pentru că "paznicul" organis­mului este "otrăvit" şi nu mai ştie ce să facă atunci când ne confruntăm cu infecţii, boli sau func­ţionarea deficitară a unor organe şi sisteme. Ne-am îndepărtat de poruncile divine şi ne-am pierdut "per­fecţiunea"! Măcar de-am avea "mintea românului cea de pe urmă", să ne întoarcem la natură şi la hrana sănătoa­să, care ne pot salva de la dezastrul bolilor ce ne copleşesc! 
SURSA: http://www.formula-as.ro

Cumparati DIAVIT de AICI

Diabetul zaharat - Dr.Calin Marginean



In completare studiati categoria DIABET (pe care o puteti explora mai usor in CUPRINS).

COMENTARII FACEBOOK

CELE MAI IMPORTANTE POSĂRI PENTRU NOI

UNIVERSUL CONECTAT - ce-ar fi dacă Nassim Haramein ar avea dreptate? (15.12.2016)

THE  CONNECTED UNIVERSE (2016) „Unui fractal infinit, aflat în rotaţie, cum îi defineşti centrul ? Orice punct este centrul său...

APEL

CREZI CĂ ACEST BLOG TE AJUTĂ PE TINE ŞI/SAU LUMEA ÎN CARE TRĂIEŞTI?
Daca da, sprijina munca celor care aduc aceste informatii la lumina, printr-o DONAŢIE. Este cea mai concreta recunostinta! CLICK AICI pentru a DONA prin PAYPAL sau DONAŢI ANONIM prin BITCOIN la adresa
1AgtwQF2ETidVoP9tqFnpqFMwz86FUejug. Altă formă de plată găsiţi AICI.

DE AJUTOR

Dacă ești pentru prima dată pe acest blog, îți urăm bun venit! Poți căuta orice subiect care te interesează cercetând CUPRINSUL din meniul de pe stânga (odată ajunşi în cuprins apăsaţi CTRL + F + cuvânt cheie pentru găsire rapidă), dar şi ARHIVA şi CATEGORIILE de pe coloana din dreapta și nu în ultimul rând caseta "CĂUTAŢI PE BLOG" de pe coloana din dreapta (sus). Sunt peste 1300 de articole publicate în clipa asta, majoritatea însoţite de filme şi clipuri traduse sau emisiuni tv, deci ai ce răsfoi şi crede-ne se merită efortul. Poți de asemenea primi direct pe email articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în căsuţa de ABONARE din dreapta, de sub VIZITE (pentru abonare primeşti gratuit toată colecţia Corrado Malanga - cărţi, articole, filme traduse, de pe blogul nostru). De asemenea ne poţi urmări activitatea pe FaceBook, dând LIKE (APRECIEZ) în zona centrală de sus. Mulţumim pentru vizită şi te mai așteptăm pe aici!

Pentru cei care au nelamuriri in ceea ce priveste prezenta reclamelor pe blogul nostru, le recomandam sa citeasca articolul DESPRE RECLAME.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...