vineri, 30 mai 2014

PLANETA PRIVILEGIATĂ - Căutarea unui scop în Univers

THE PRIVILEGED PLANET (2004)

"Articolul de astăzi este o recenzie a documentarului Planeta Privilegiată (în engleză: The Privileged Planet) produs de Illustra Media, documentar care este bazat pe cartea cu acelaşi nume scrisă de astronomul Guillarmo Gonzalez împreună cu filosoful Jay Richards. În România documentarul este tradus şi distribuit de Alfa Omega TV Timişoara.

Este planeta noastră doar un fir de praf pierdut fără semnificaţie prin Univers? Sau, este Pământul creaţia unui Proiectant inteligent? Cele mai recente descoperiri ştiinţifice indică faptul că mulţi factori care fac posibilă existenţa vieţii complexe pe Terra furnizează de asemenea cele mai bune condiţii pentru cercetare ştiinţifică. Planeta privilegiată exploreză această corelaţie surprinzătoare şi implicaţiile care afectează înţelegerea originii şi scopului Cosmosului.
În 1543 Astronomul polonez Nicolaus Copernicus a argumentat în lucrarea Despre mişcările de revoluţie ale corpurilor cereşti că Pământul nu se află în centrul Universului cum se credea de optsprezece secole, de la Aristotel şi Ptolemeu, ci se roteşte în jurul Soarelui. Această descoperire a condus la formularea unui principiu mai larg, numit Principiul Copernican: Pământul nu ocupă un loc preferenţial, special în Univers. Locaţia cosmică a Pământului este mediocră, neexceptională, neprivilegiată.

miercuri, 28 mai 2014

MOOJI - Suflarea Absolutului

Avem bucuria sa va aducem la cunostinta mai multe noutati legate de Mooji. In primul rand a aparut prima carte tradusa din Romania, la editura EuSunt, o carte intitulata "SUFLAREA ABSOLUTULUI (Dialoguri cu Mooji) - manifestarea si nemanifestarea sunt Una".  În Suflarea Absolutului, Mooji te invita sa privesti în tine asa cum nu ai mai facut-o niciodata.  Dintre toate subiectele dezbatute de fiintele umane, singurul fapt indiscutabil este ca existam. Însa nu ne întrebam niciodata: Ca ce anume existam? În aceasta carte, Mooji îti va împinge mintea dincolo de disputele conceptuale, în claritatea vibranta a Negândirii.
Alte noutati sunt legate de aparitia altor filme traduse cu Mooji si in aceasta directi dorim sa multumim canalului YouTube SatsangCuMooji pentru acest efort de a continua traducerea atator filme cu Mooji. O parte din aceste noutati le puteti vedea la finalul acestui articol. 
Si ultima noutate este legata de faptul ca astazi la ora 21.30 are loc urmatorul eveniment preluat de pe contul de facebook MOOJI ROMANIA. Din pacate doar ieri am aflat de acest eveniment (mai bine mai tarziu decat niciodata). Iata mesajul:

"Beloved Sangha,

luni, 26 mai 2014

Doctori din Antichitate (24.05.2014)

 ANCIENT DOCTORS

"Știați că în prezent, în Seul, capitala Coreei de Sud, există un spital de stat numit „Spitalul de medicină orientală”? Aici, medicii coreeni integrează medicina antică în protocoalele medicale moderne, obținând rezultate spectaculoase în vindecarea unor boli cărora medicina occidentală nu le-a dat de cap. Tehnicile și rețetele lor se bazează pe enciclopedia în 25 de volume Dongeui Bogam, la întocmirea căreia, autorul său, Heo Jun, medic al Curții Imperiale în secolul al XVI-lea, a lucrat timp de 15 ani. Dongeui Bogam era manualul oficial al medicilor din acea epocă, un fel de Biblie a tratamentelor medicale, fiind ulterior tradusă și folosită și în restul spațiului oriental – China, Japonia, Taiwan, Vietnam. În Coreea, Dongeui Bogam este considerat în prezent un text sacru. Vă invităm să urmăriți acest documentar fascinant, în care veți vedea cât de repede și de ușor pot fi vindecate boli și suferințe care pentru medicina alopată occidentală sunt incurabile."

SURSA si mai multe tratamente stravechi: http://frumoasaverde.blogspot.ro

VEDETI FILMUL TRADUS AICI:

sâmbătă, 24 mai 2014

CHINA NECENZURATĂ

CHINA UNCENSORED (2012)

Astăzi vă prezentăm o serie de mini documentare in care intr-un mod ironic, Chris Chappell, cel care vorbeste in aceste filme, doreste scoaterea in evidenta atat a ipocriziei presei occidentale cat si a chinezilor si investighează motivele ascunse pentru are loc persecuția Falun Gong și ce înseamnă acest lucru pentru China. 
Desi am mai abordat subiectul Falun Gong/Dafa aici si aici, unde v-am prezentat pe larg si in detaliu problema, in seria de filmulete de azi veti afla informati noi si surprinzatoare despre China. Iata ce se discuta in cele 5 episoade:

luni, 19 mai 2014

Alţi 2 oameni de ştiinţă transformaţi de experienţele în apropierea morţii (19.05.2014)

De-a lungul timpului v-am prezentat numeroase articole şi documentare despre experienţele la limita morţii (Near Death Experiences - NDE), articole grupate in categoria VIAȚA DE DUPĂ VIAȚĂ , iar astazi continuam sa va prezentam alte doua cazuri care dau greutate si autenticitate acestor experiente.

Mai intai va prezentam cazul neurochirurgului Eben Alexander:

"Prestigioasa publicație Newsweek publică un articol semnat de doctorul Eben Alexander, autorul volumului „Dovada Paradisului. Călătoria unui neurochirurg în viața de DINCOLO”. Articolul este extrem de interesant, fiind relatarea, la persoana I-a, a unei experiențe uimitoare, explicată apoi cu argumente pertinente, dificil de combătut cu actualele cunoștințe în domeniul neurologiei, fizicii și altor științe exacte.
„În jurul orei 5, din dimineața zilei de 10 noiembrie 2008, m-am trezit cu primele simptome a ceea ce s-a dovedit a fi un caz extrem de sever de meningită bacteriană. În următoarele ore, cortexul meu cerebral s-a stins. Partea creierului meu, responsabilă de toate funcțiile neurologice avansate s-a întunecat precum New York-ul în timpul uraganului Sandy.
Totuși, în pofida absenței totale a activității neoronale, cu excepția porțiunilor primitive ale creierului, identitatea mea și conștiința de sine nu au dispărut. Dimpotrivă, am trăit cea mai uimitoare experiență a vieții mele, conștiința mea călătorind la un alt nivel, altă dimeniune sau într-o altă lume.
(…) Ca om de știință, știu că există un consens printre colegii mei, care sunt convinși că Eu-l este creația activității electrochimice a creierului. Pentru majoritatea neurochirurgilor, a doctorilor în general, corpul produce mintea, iar când corpul se oprește din funcționare și mintea se oprește, exact cum o fotografie proiectată pe un ecran dispare atunci când proiectorul este scos din priză.
Așa că, atunci când am anunțat că, în decursul celor șapte zile de comă nu doar că am rămas pe deplin conștient, dar am călătorit într-o lume uimitoare, a frumuseții, păcii și dragostei necondiționate, am știut la ce să mă aștept. Criticii susțin că experiența mea, ca altele asemenea, este, de fapt, o iluzie creată de sinapsele mele imediat după ce au început să-și revină din atacul fulgerător, ce a durat o săptămână.
Asta ar fi fost, cu certitudine, ceea ce aș fi spus eu însumi, înainte de a trece prin această experiență. Când procesele avansate de gândire supervizate de creier sunt întrerupte, există, inevitabil, o perioadă de recuperare, în timpul căreia pacienții se simt adeseori dezorientați și manifestă chiar episoade de demență. Am observat acest fapt la propriii mei pacienți și, crede-ți-mă, este o experiență înfricoșătoare.
Am trecut, la rându-mi, prin această perioadă tranzitorie, când conștiința a început să-mi revină: îmi amintesc un coșmar paranoid, în care soția și doctorii încercau să mă omoare, iar eu am fost salvat abia în urma intervenției a doi luptători ninja, care m-au oprit din cădere, după ce am fost aruncat de la etajul 60 al unui spital pentru bolnavi de cancer, din Sudul Floridei.
Dar acea perioadă de dezorientare și delir nu are absolut nimic de a face cu ceea ce mi s-a întâmplat ÎNAINTE de revenirea activității corticale. Adică, în perioada în care cortexul meu a fost decuplat, incapabil să susțină conștiința. În acea perioadă, am experimentat ceva foarte similar cu ceea ce au trăit nenumărate persoane care au fost în moarte clinică: tranziția spre un tărâm dincolo de cel fizic și o vastă expansiune a conștiinței mele. Singura diferență dintre ceea ce mi s-a întâmplat mie și ceea ce s-a întâmplat altora, este că, în cazul meu, creierul a fost mai mort.
Cele mai multe morți clinice sunt rezultatul infarctului miocardic. Când inima nu mai pompează sânge spre creier, acesta, privat de oxigen, nu mai poate susține conștința. Dar asta nu înseamnă moartea creierului.
În cazul meu, însă, sinapsele neuronale (acele mici spații dintre neuroni, care susțin activitatea electrochimică, înlesnind comunicarea dintre celulele nervoase) au fost oprite cu totul. Doar grupuri izolate de neuroni din cortexul adânc mai dădeau semne de viață, însă complet insuficient pentru acea rețea neoronală capabilă să genereze o fărâmă din ceea ce numim conștiință. Bacteriile E. coli ce mi-au invadat creierul în timpul bolii au avut grijă de asta. Doctorii care au efectuat teste pe mine în acea săptămână susțin că nu există absolut nicio posibilitate ca funcții precum văzul, auzul, emoțiile, memoria, limbajul, logica să fi fost intacte. Iată de ce, cred că experiența mea adaugă ceva nou istorisirilor altor persoane care au trecut prin moarte clinică, misticilor, meditatorilor. Experiența mea aduce o nouă dovadă a faptul că există conștiință în afara corpului.
Inițial, am intenționat să îmi descriu experiența într-o revistă științifică. Dar, în timp ce încercam să-mi plasez experiența în contextul tuturor cunoștințelor mele asupra creierului și conștiinței, mi-am dat seama că trebuie să mă adresez unei audiențe mai mari. Mai exact, îmi doresc să ajung la cei care privesc cu mare atenție la ceea ce oamenii de știință au de spus. Asta, pentru că, de mult timp încoace, oamenii de știință spun o poveste care nu este întru totul adevărată.
Această poveste este că mintea noastră produce conștiința. Pentru cei mai mulți oameni de știință, povestea asta e o dogmă. Este cauza pentru care ei refuză să creadă că am trăit ceea ce afirm că am trăit. De fapt, nu există nicio dovadă indubitabilă a faptului că sediul conștiinței este creierul. Avem doar neîcrederea generală în tot ceea ce scapă percepției noastre. Dar, sunt multe adevăruri științifice care se bazează pe lucruri și fapte pe care nu le percepem direct. Nimeni nu a văzut un electron, nimeni nu a atins forța gravitațională. Mulți doctori și oameni de știință confundă faptul că există o relație între activitatea creierului și conștiință -fapt de netăgăduit- cu acela că producătorul conștiinței ar fi creierul.
Enigma relației dintre creier și conștiință este adesea poreclită, printre cei avizați, «problema cea grea». Așa cum au arătat Edward F. Kelly și Emily W. Kelly, cercetători la Departamentul de Psihiatrie și Științe Neurocomportamentale a Universității Virginia, în lucrarea lor «Ireductibila minte», «În ultimii zeci de ani, cercetătorii au început să deschidă „cutia neagră”, punând la bătaie un arsenal formidabil de metodologii tot mai sofisticate clinice, farmacologice, biochimice, genetice, neurochirugicale, electrofiziologice, comportamentale, în efortul de înțelegere ce pot face creierele și cum funcționează». Printre cele mai recente și impresionante unelte utilizate se numără electroencefalograma de înaltă rezoluție, imagistica prin rezonanță magnetică funcțională, tomografia prin emisia de pozitroni. Grație acestor tehnologie, avem o hartă a creierului și putem urmări activitățile acestuia la un nivel la care nici nu se visa acum doar 20-30 de ani.
Sunt atât de impresionante aceste progrese, încât i-au convins pe cai mai mulți oameni de știință că avem dovezi solide care să susțină teoria conform căreia conștiința este un fenomen pur fizic. Într-un editorial publicat de Newsweek, în anul 2004, psihologul Steven Pinker a afirmat, explicit, că ceea ce oamenii percep drept suflet nu este altceva decât informație procesată de creier. Argumentul: noile tehnologii imagistice au relaționat fiecare gând și emoție cu activitatea neurală.
Activitatea creierului și conștiința sunt, într-adevăr, profund relaționate. Dar asta nu înseamnă că legăturile dintre minte și conștiință nu pot fi slăbite sau tăiate, cu totul. Întrebarea întrebărilor este dacă acest paralelism profund între funcționarea creierului și conștiința umană înseamnă că producătorul conștiinței este creierul. Iar în urma experienței pe care am trăit-o, răspunsul meu, foarte ferm, este NU.
Mulți cercetători care studiază conștiința vor fi de acord cu mine când afirm că, de fapt, originea conștiinței este cea mai grea problemă, o problemă la care știința modernă nu poate răspunde și, care e posibil să rămână fără răspuns. Ei vor fi de acord că problema este atât de profundă, încât nici nu știm să formulăm o întrebare științifică legată de acest subiect. Dar, dacă este să pornim de la întrebarea «Ce a fost primul / prima, oul sau găina?», atunci afirm că fizica modernă ne împinge în direcția exact opusă trendului actual, sugerând că, de fapt, conștiința este primară, iar materia – secundară.
Oricât ar suna asta de absurd pentru unii, nu este mai puțin absurd decât modul în care privim Universul acum, în baza experimentelor de mecanică cuantică. În fiecare moment al fiecărei zile, personalizăm totalmente toate informațiile pe care le receptăm din lumea fizică, dar o facem mult prea rapid și automatizat, ca să fim conștienți de această procesare. Fizicienii au descoperit încă de la începutul secolului al XX-lea cât de profund este relaționată conștiința de mediul fizic. Erwin Schrödinger, Werner Heisenberg, Max Planck și Albert Einstein, părinții mecanicii cuantice, au stabilit că unitățile de lumină, numite fotoni, pot apărea fie ca unde, fie ca particule, în funcție de cum alegem să le măsurăm. Implicațiile aceste curiozități doar în aparență minore sunt, în realitate, uriașe. Se demonstrează că, la nivel sub-atomic, percepția sinelui (miezul conștiinței) este într-atât de corelată cu lumea din jurul nostru, încât conștiința noastră asupra unui eveniment fizic -să zicem, mișcarea unui foton- influențează acel eveniment. Chiar abilitățile delocalizate ale conștiinței sunt dovada peremptorie că, în sine, conștiința este un fenomen cuantic. Noi progrese în procesul de pătrundere a acestui mister se produc chiar acum. Premiul Nobel pentru Fizică pe anul 2012 a fost acordat lui Serge Haroche și David J. Wineland, pentru izolarea «colapsului funcției de undă» - exact procesul prin care mintea conștientă a observatorului proiectează realitatea subatomică.
Observațiile care să aducă un verdict net în această direcție rămân o imposibilitate. Iar în timp ce în decursul vieții noastre pământești scăpăm complet din vedere acest fapt, el devine mult mai evident în decursul experiențelor din timpul morții clinice, când corpul și creierul nostru încetează să mai ecraneze realitatea în sensul ei mai larg și o percepem direct.
Să nu fiu înțeles greșit: conștiința rămâne un mister total, așa cum era în urmă cu 10, 100 sau 1.000 de ani în urmă. Pur și simplu, nu știm ce este. Dar ne este tuturor atât de familiară, atât de intrinsec legată de identitate, încât ne-am învățat să neglijăm acest fapt atât de evident.
Gravă eroare. Departe de a fi un fenomen superficial învăluit într-un banal mister, conștiința este și întotdeauna a fost legătura noastră cu Universul, în sensul cel mai larg al acestuia. Odiseea mea de șapte zile dincolo de trupul fizic și de creier m-au convins că, atunci când filtrul minții este îndepărtat, vedem Universul clar, pentru prima dată. Iar Universul multi-dimensional revelat de această viziune trans-fizică nu este unul rece și mort, ci plin de viață și de o forță care, așa cum a scris Dante acum 600 de ani, mișcă Soarele și alte stele.
Rămân deplin încrezător în știință și misiunea ei întru respectarea adevărului. Dar, reafirm, nu doar față de colegii mei oameni de știință, ci față de toată lumea, că există o altă lume, mai mare și mai adevărată. Cei care au accesat-o nu sunt nici victime ale autosugestiei, nici mincinoși, dar sunt împiedicați de limitele limbajului în încercarea de a zugrăvi vastitatea pur exponențială a ceea ce au trăit. Această lume a conștiinței de dincolo de corpul nostru este adevărata nouă frontieră , nu doar a științei, ci a omenirii. Este speranța mea profundă că ceea ce mi s-a întâmplat va aduce lumea mai aproape de acceptarea acestei realități”.

Cartea scrisă de Eben Alexander - Dovada lumii de dincolo, este tradusă în limba română și poate fi achiziționată de pe site-ul LIBRIS.ro cu reducere 15% pentru abonații noi și TRANSPORT GRATUIT.

O altă poveste pe care vi-o prezentăm astăzi este cea a biofizicienei Joyce Hawkes.
Povestea lui Joyce Hawkes este una impresionantă. Ea este este doctor în biofizică şi specialistă în biologie celulară iar în acest moment este membră a Asociaţiei Americane pentru Progresul Ştiinţei. Pe parcursul a 15 ani, Joyce a câştigat o reputaţie internaţională pentru contribuţiile sale ştiinţifice de mare valoare în domeniul cercetărilor privind efectele laserilor de mare viteză asupra celulelor, precum şi privind efectele poluanţilor mediului asupra acestora. A publicat 36 de lucrări ştiinţifice în acest domeniu.
Însă experiența de moarte clinică pe care trăit-o i-a schimbat pentru totdeauna modul de a gândi și întreaga sa viață de după acest eveniment. Este o poveste emoționantă care nu are nevoie de nici o altă introducere...
Cărțile scrise de Joyce Hawkes se găsesc în limba engleză aici (link). Articole conectate cu acesta găsiți aici (link)aici (link) și aici (link).

SURSA: http://adinaamironesei.blogspot.ro
VEDEȚI AICI și un mic filmulet tradus cu Joyce (link 1)



IN COMPLETARE CITITI SI:

1) Viata dupa viata - Raymond A. Moody 
2) Destinul sufletelor - Michael Newton si restul cartilor lui de AICI
3) Cartile lui William Buhlman 
4) Calatoria Suprema - Robert Monroe si restul cartilor lui de AICI
5) JOCUL COSMIC si Calatoria ultima - Stanislav Grof 
6) Don Piper - 90 de minute in Rai 
7) Cartile lui James Van Praagh : Mesaje de dincolo de moarte si Rai si Pamant
8)  RAIUL EXISTA de Todd Burpo
9) Dovada Paradisului. Călătoria unui neurochirurg în viața de DINCOLO” - EBEN ALEXANDER
10)  Am murit si m-am descoperit pe mine insami - Anita Moorjani 
11) Cartile scrise de  Elisabeth Kübler-Ross
12)  Cartea tibetana a eliberarii prin ascultare - Bardo Thodol 
13)  Cartea tibetana a mortilor - Bardo Thodol 
14)  BIOCENTRISMUL - Robert Lanza, Bob Berman
15) Cartea egipteana a mortilor
16)  Experimente privind viata de dupa moarte - Gary E. Schwartz, William L. Simon 
17) Cercetari oculte referitoare la viata dintre moarte si o noua nastere - Rudolf Steiner 
18) Viata dupa moarte in credintele omenirii - J.T. Addison
19) Moartea, Celalalt taram al vietii - Stephane Allix 
20) Mintea de dincolo - Dumitru Constantin Dulcan 
21) Dovezi referitoare la lumea de dincolo - Jeffrey Long, Paul Perry
22) Stiinta si experientele in pragul mortii - Chris Carter 
23) Copiii cei noi si experientele din preajma mortii - P.M. Atwater 
24) Imbratisata de lumina - Betty J. Eadie 
25) Sa vorbim cu mortii - Martina Kramer 
26) Ultima frontiera - Sam Parnia
27) De vorba cu Angel - Evelyn Elsaesser-Valarino 
28) Matei, vorbeste-mi despre Rai - O relatare directa despre viata de dincolo - Suzane Ward
29) Dezlegand misterele nasterii si mortii... si ale fenomenelor intermediare - Daisaku Ikeda
30) Spiritismul de Dr Paul Stefanescu, editura Phobos   

sâmbătă, 17 mai 2014

Despre Frecvenţa de Rezonanţă Schumann a Pământului (17.05.2014)


 PROBLEMA FRECVENTEI SCHUMAN

Acum ceva vreme am publicat un articol in care se spunea ca frecventa Schuman este neschimbata si are valoarea 7,83 Hz, dar am primit de curand, din partea prietenului nostru Maryan un articol extrem de bine documentat, de coerent si de logic, care aduce dovezi stiintifice si demonstreaza ca aceasta frecventa s-a schimbat si se tot schimba si in continuare, demonstrand pe baze stiintifice, modul cum aceasta influenteaza timpul. Studiati ambele articole si trageti singuri concluziile.



"SUGESTIE : recomand, în cazul în care “condiţiile” vă permit, lectura relaxată a acestui material ascultând muzica “magică” a lui Saggio Maestro : “Inima Reiki” din “Magia lui Merlin”.


După cum am promis în postarea anterioară (“Primele repere despre Parametrii Pământului și ai Umanității”), revenim cu informaţii detaliate privind unii parametri fundamentali ai planetei, în acest caz cel referitor la Frecvenţa de rezonanţă Schumann a Pământului.
De asemenea, reamintim că, într-adevăr, azi, vineri (16 mai 2014) vom aduce o postare cu prezentarea şi ai altor parametri ai Pământului, care acum sunt într-o schimbare dramatică. Acest lucru se va realiza, însă, mai spre finalul zilei.
Deocamdată ne vom “distra” cu aspectele foarte interesante şi deosebit de importante ca aplicaţie în viaţa de zi cu zi ale frecvenţei de rezonanţă a planetei.
Şi, pentru că suntem la început de postare şi destul de “proaspeţi”, vom începe într-un ton ceva mai “serios” şi ştiinţific, prezentând date mai concrete despre ce anume reprezintă această “frecvenţă de rezonanţă” planetară.
Pentru aceasta, voi cita din cartea personală lansată pe 12.12.2012 şi de care am mai amintit pe acest blog, “Înălţarea în Lumină a Pământului după anul 2012. Vol. I : Actualizarea Profeţiilor”, unde am scris vreo două mici subcapitole în care prezint detaliat acest parametru.
  
Deci, vă las în “compania” acestor informaţii ceva mai ştiinţifice, dar pe care am căutat să fie cât mai “digerabile” şi suportabile chiar şi pentru firile mai artistice. Dacă tot “vă pică greu”, treceţi mai departe către aspectele mai metafizice…
Analog activităţii bioenergetice din corpul nostru, Pământul, fiind un organism de dimensiuni cosmice, prezintă şi el aceeaşi activitate bioelectrică. Să ne gândim numai la fulgerele care se manifestă în atmosfera terestră. Pe plan global, în fiecare moment de timp, se manifestă circa 1.000 de fulgere care reprezintă descărcări uriaşe de energie. Privite din punctul nostru de vedere, însă, la scara Pământului, ele pot fi asimilate impulsurilor care circulă prin nervii corpului nostru. Aceste fulgere constituie viaţa bioenergetică a Pământului care este alimentată din profunzimile ascunse ale acestuia. În mod natural, aşadar, câmpul bioenergetic al Pământului trebuie să aibă şi o frecvenţă de vibraţie corespunzătoare.

SCHUMANN a fost primul om de ştiinţă care a prezis existenţa acestui câmp bioenergetic al Pământului şi a calculat frecvenţa sa de vibraţie între anii 1952 - 1957, înainte de a putea fi măsurată efectiv.

Raţionamentul emis de el a fost următorul : Pământul se comportă ca un uriaş condensator electric. Atmosfera este un conductor slab şi dacă nu ar exista în permanenţă fulgere într-o parte sau alta a globului, sarcina sa s-ar difuza în cca. 10 minute. Aceste sarcini electrice permanente se manifestă într-o cavitate determinată de marginea Pământului şi partea inferioară a ionosferei la aproximativ 55 km înălţime. Sarcina totală care există în această cavitate este de 500.000 Coulombi.

Această sarcină se află într-o redistribuire constantă datorită fulgerelor. Mai mult, fiecare fulger care se manifestă în atmosfera terestră dă naştere unei unde cvasi-staţionare care se manifestă ca un fel de ECOU ELECTROMAGNETIC.

Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul sunetului emis de un clopot, care nu este altceva decât un ecou datorat lovirii marginii sale exterioare. Dacă această margine exterioară ar fi lovită mai des, atunci s-ar constata că în fundal se manifestă şi rămâne la aceeaşi intensitate un anumit ecou.

Rezonanţa Schumann este chiar acest ecou şi a putut fi calculată matematic la 7,83 Hz (în anii 1952-1957), conform formulei f = c / pi x D, unde c este viteza luminii iar D diametrul Pământului.

Studiul practic a arătat cum câmpul electromagnetic al Pământului vibrează pe mai multe frecvenţe de vibraţie care sunt aproximativ armonici ale acestei frecvenţe fundamentale. Valorile acestor armonici se aflau situate între 6 şi 50 de Hz. Toate aceste unde au fost denumite rezonanţe Schumann după savantul care le-a prezis şi calculat pentru prima dată.

Frecvenţele Schumann variază în funcţie de următorii factori :
- intensitatea şi configuraţia câmpului magnetic al Pământului ;
- compoziţia şi proprietăţile atmosferei ;
- proprietăţile ionosferei.

Indiferent cum variază acest spectru de frecvenţe, 7,83 Hz era frecvenţa fundamentală, care avea ponderea cea mai mare.

Cea de-a doua armonică avea valoarea maximă undeva în jurul a 15 Hz (+/- 0,5 Hz), armonicele a treia, a patra şi a cincea se situau undeva în jurul valorilor de 20, 26 şi 33 Hz, iar intensităţile acestora erau variabile în funcţie de factorii sus menţionaţi. Armonicele a şasea şi a şaptea a căror intensitate este suficientă pentru a fi luate în considerare, erau de 39 şi 45 Hz.

Aşadar, acest spectru de vibraţii ilustrează viaţa energetică a Pământului. Cum poate fi acest lucru util pentru fiinţele umane ?

Vechea frecvenţă de 7,83 Hz se încadra în gama undelor alfa, specifice meditaţiei, ceea ce permitea în trecut o comuniune mai uşoară cu fiinţa Pământului doar în starea de meditaţie.

Aceste cunoştinţe suplimentare au permis cercetătorilor să afle motivul eficienţei unor anumite dansuri exorcizante din tradiţiile unor triburi africane. Prin introducerea în aceste dansuri a unor ritmuri corelate cu frecvenţele Schumann, dansatorii puteau trezi energiile pure ale Pământului pe care apoi le canalizau după dorinţă.
Acum, dincolo de aceste scurte şi esenţiale explicaţii ştiinţifice, este important să înţelegem că frecvenţa Schumann nu este DOAR ecoul din ionosferă, determinat de redistribuirea constantă a sarcinilor electrice prin fulgere. Există şi acest aspect (de aceea l-am şi expus aici), însă este strict un efect.
Pe parcursul cărţii am subliniat de mai multe ori că ""ECOUL REFLECTĂ EGO-UL", adică mediul exterior al manifestării reflectă ceea ce se întâmplă în "mediul interior", în profunzimile oricărei fiinţe.
Şi totuşi, frecvenţa Schumann este în schimbare. Deşi mulţi spun că modificarea ei este o altă "teorie conspiraţionistă", când persoane cu pretenţii spirituale şi "adânci abordări ştiinţifice" declară ritos că această creştere a frecvenţei Schumann "este pur şi simplu o prostie", poate că voi nu mai ştiţi ce să credeţi...
Dar ce spuneţi de un argument... politic : acum câţiva ani, fostul secretar ONU Kofi Annan a trimis scrisori şefilor de state exprimându-şi îngrijorarea pentru această "creştere a frecvenţei Schumann a Pământului" şi că ei nu ştiu cum anume să gestioneze acest lucru...
Dacă vi se pare prea puţin credibilă această informaţie, atunci ce părere aveţi despre scurtarea perioadei în care se propagă însuşi... ecoul !
Dacă tot vorbim de rezonanţa Schumann ca despre "un ecou electromagnetic al planetei", atunci haideţi să vedem ce s-a întâmplat cu propagarea ECO-ului : dacă acum peste 40 de ani (prin 1970) propagarea ecoului (de la emisia sunetului până la întoarcerea la emiţător) dura cam 2 secunde, după douăzeci de ani (prin anii 1990) intervalul scăzuse la 1,95 secunde, acum vreo 17 ani (anii 1995) la 1,87 secunde, ca acum vreo 10 ani, prin anii 2000, intervalul de întoarcere scăzuse până la 1,7 secunde.
Iată cum Natura ne povesteşte într-un mod foarte simplu ceea ce laboratoare ultradotate cu aparatură performantă ne ascund de zeci de ani (de aceea există, după cum aminteam în postarea anterioară, doar 4 staţii ştiinţifice în întreaga lume care "sunt autorizate" să prezinte public "măsurători" despre frecvenţa Schumann – dându-ne, în realitate, doar "poveşti de adormit copiii") : anume că ECOUL Inimii Pământului este într-o accelerare a vibraţiei.
Iar aspectul "subiectiv" cel mai dramatic este că TOŢI resimţim că "nu mai este timp", că s-a întâmplat ceva cu timpul - mai ales în momente de accelerare puternică a vortexurilor şi portalurilor planetare, datorate valurilor de impulsuri energetice “împinse” spre Pământ de Marile Inteligenţe Universale ; aceste fenomene au loc în aceste vremuri de "Transformări planetare" şi vor fi tot mai multe şi mai dese, când se produce o exacerbare a "contracţiei timpului", datorată creşterii frecvenţei de rezonanţă Schumann.

 

 
"TIMPUL ESTE O FORMĂ DE ENERGIE".
De aceea simţim că "se dilată" şi "se contractă", în funcţie de dinamica energiei temporale, dată de interacţiunea acesteia cu propria noastră energie.
Deşi poate vă va speria la început, haideţi să vedem împreună o ecuaţie absolut elementară, care promit "să nu vă dea bătăi de cap" (nu uitaţi, suntem împreună...), în care se poate vedea la modul direct şi foarte simplu relaţia dintre timp şi calitatea energiei.
În fizică se ştie că există o relaţie invers proporţională între timp ("perioadă", adică ciclu), notat cu T, şi calitatea energiei unui sistem, numită "frecvenţă de vibraţie" (intensitatea vibraţiei respective sau cât de tare "zbârnâie" energia respectivă, sau cu câte oscilaţii pe secundă se manifestă acea energie) şi notată cu f.
Matematic, aceasta se exprimă astfel (din fizica elementară de gimnaziu) :
f x T = 1 .
Aceasta am aplicat-o atât pentru momentul la care frecvenţa Schumann încă nu începuse să crească (anii 1950), cât şi pentru momentul scrierii cărții (decembrie 2012) :
        
f1 x T1 = f2 x T2 ,
unde T1 este timpul iniţial de 24 de ore al frecvenţei de rezonanţă f1 de 7,83 Hz (din anul 1950, când încă nu începuse să crească) iar f2 este frecvenţa de rezonanţă corespunzătoare momentului decembrie 2012, de... 14,0 Hz.
Din această elementară ecuaţie "de clasa a 5-a", rezultă “timpul real” al momentului decembrie 2012 :
T2 (2012) = f1 x T1 / f2 = 7,83Hz x 24h / 14,0Hz = 0,5592 x 24h = 13,42h
şi, de asemenea, “timpul real” al momentului actual (16 mai 2014), când frecvenţa de rezonanţă este de 14,4 Hz , astfel :
T2 (2014) = f1 x T1 / f2 = 7,83Hz x 24h / 14,4Hz = 0,5437 x 24h = 13,05h.
Acestea reprezintă VALORILE REALE, dragilor, ale celor 24 de ore cu care ne lăudam în 2012 şi acum, în mai 2014 - dar, atenţie, raportate la vremea de acum aprox. 65 de ani (anul 1950), când această frecvenţă încă nu începuse să crească...
Practic, noi folosim acum doar 13,05 ore (deci, 13 ore !) din cele 24 de ore de acum 64 de ani, ceea ce înseamnă exact 54,3% din acel timp.
Aşa că este cazul să nu vă mai miraţi atât de mult de "unde a dispărut timpul?", când aproape jumătate din acesta s-a... evaporat într-o simplă ecuaţie a "conspiraţiei frecvenţelor"...
Această formulă matematică în care am implicat frecvenţa Schumann şi din care am extras valoarea reală a Timpului din prezent, conform ultimei valori a acesteia - este din fizica elementară, care ne arată cum perioada de oscilaţie (Timpul) a unui sistem, de la particulă la suprastructură, este influenţată direct de vibraţie : cu cât frecvenţa aceasteia este mai mare (partea de jos de sub fracţie), cu atât Timpul/Ciclul se reduce, scade (şi invers).
Deci, la modul elementar, vedem cum creşterea vibraţiei determină reducerea perioadei de oscilaţie (timpul) a “particulelor elementare” ce constituie lumea fizică şi care sunt încărcate cu o energie tot mai mare (am pus ghilimelele pentru că nu prea există “particule”, în Realitate-a Holografică a Universului).
Prin această “formulă” fizică corelată cu creşterea frecvenţei de rezonanţă Schumann putem înţelege scăderea duratei Ecoului care se petrece pe Pământ în ultimii zeci de ani (şi care este un detaliu foarte important şi argument de bun simţ ce scapă, ca de obicei, majorităţii, inclusiv zişilor “oameni de ştiinţă”).
Şi, tot aşa, putem explica un alt aspect care devine alt argument pentru afirmaţia noastră fundamentală (că Frecvenţa Schumann a Pământului este în creştere) : MODIFICAREA RATEI DE ATENUARE RADIAOACTIVĂ A ELEMENTELOR.
Astfel, încă din 2011, s-a observat în laboratoare de pe tot globul că rata de atenuare radioactivă a elementelor, considerată constantă şi “piatră fundamentală a fizicii moderne”, nu mai este constantă !
Deşi ştiinţa “oficială” ştia din anii trecuţi că Rata de descompunere radioactivă a C14 era o constantă cu perioada de înjumătăţire de 5.730 de ani,  cu care se putea determina vârsta fosilelor şi artefactelor arheologice, acum, această “constantă” a început să se micşoreze – adică, descompunerea (atenuarea radioactivă) se face mai repede !
Din nou, aplicând noua valoare a frecvenţei Schumann în “formula” noastră, aspectul cu scurtarea ratei de descompunere radioactivă a C14 capătă sens şi chiar logică : prin creşterea frecvenţei din formulă se produce şi scurtarea perioadei (Timpul/Ciclul) de înjumătăţire a Carbonului radioactiv C14.
Vedeţi cum fizica devine accesibilă şi de înţeles pentru oricine prin cunoaşterea unor elementare Realităţi ale Spaţiului şi Timpului în care trăim ? Şi, da, în acest caz ajungem la adevărata realitate, cea META-Fizică...
Astfel, acest elementar adevăr (meta)fizic - al creşterii Frecvenţei de Rezonanţă Schumann a Pământului - reprezintă o manifestare în universul 3D a ceea ce se petrece în celelalte dimensiuni, la alt nivel : creşterea nivelului de conştiinţă, evidenţiată prin "înălţarea în densitate" este însoţită nu doar de o accelarare a oscilaţiilor pentru dimensiunile “inferioare” (în dimensiunile “superioare” nu mai avem energie polarizată cu particule care să oscileze, ci o formă de energie, să-i spunem, "pulsatorie") ci de o EXPANSIUNE a acesteia din centrul fiinţei respective.
Însă, pentru universul 3D, acest fenomen este destul de bine aproximat prin această simplă ecuaţie, care ne spune la modul direct că, cu cât se acelerează energia electromagnetică în care noi trăim (aspect evidenţiat prin creşterea frecvenţei de vibraţie-oscilaţie a acesteia), cu atât se reduce perioada (sau ciclul, adică Timpul) de oscilaţie a acestor particule. Acest lucru este valabil oricăror structuri din planul fizic ("Ceea ce este <în mic> este şi <în mare>" - o Lege a Kybalionului de pe "Tablele de Smarald" ale lui Thoth Hermes), astfel că aceasta se aplică şi sistemelor macroscopice.
Gândiţi-vă puţin : micşorarea perioadei de mişcare circulară a unor particule în jurul unui centru (electronii în jurul nucleului) se datorează accelerării mişcării acelor particule. Astfel, electronii de pe orbite se vor mişca cu viteze mai mari pe aceleaşi vechi orbite într-un timp tot mai scurt şi generând, astfel, ritmuri tot mai rapide pentru sistemul în care funcţionează (corpul fizic al fiinţelor vii). (Acest aspect a fost aprofundat în carte la capitolul despre transformările reale în corpul fizic, în curs de a deveni Corp Christalin de Lumină.)
Atunci când am înţeles deplin acest aspect, spre sfârşitul anului 2011 / începutul anului 2012, efectul practic a fost că M-AM ELIBERAT efectiv de toate aberaţiile care circulau pe Internet şi prin atâtea cărţi de “spiritualitate” despre “Sfârşitul Timpului” (vă mai amintiţi de Calleman cu “dispariţia timpului” prognozată pentru 28 octombrie 2011 sau de alţi “drăgălaşi” ce trâmbiţau conştient sau mai ales inconştient tot soiul de teorii subtil împinse în faţă de “băieţii deştepţi” ai cabalei ?...)
Iată, ca exemplu, ce explicam în cartea tipărită pe 12.12.2012, deci înaintea “celor trei zile de întuneric” : Ca şi povestea cu cele trei zile (şi jumătate) de întuneric, şi "SFÂRŞITUL TIMPULUI" este o "poveste expirată". La modul real, vom avea o creştere marcată a frecvenţei de oscilaţie a particulelor elementare din structurile corpurilor noastre fizice (ceea ce deja se întâmplă la majoritatea dintre noi, stabilizaţi pe calea ascensiunii) dar, nu la infinit ! Căci, pentru ca timpul (perioada) să dispară din ecuaţia noastră (să fie egal cu zero) ar trebui ca vibraţia să fie infinită. Aşa cum şi la Nivel Divin există valori concrete, "finite", ce ţin de o geometrie sacră şi metafizică divină (deşi se vorbeşte de "Infinit", acesta este in-finit raportat la "micimea noastră", aşa cum am compara un atom cu o galaxie) - este evident că, mai ales în cazul nostru şi al universului 3D în care vieţuim, particulele elementare nu pot avea o viteză "infinită". Şi, ca urmare, timpul nu poate scădea până la zero, ca să dispară pur şi simplu. (Ceea ce va face, însă, va fi să scadă până la anumite valori, după care se va stabiliza acolo, pe parcursul Saltului Galactic.)
Acum, devenind mai subtili, dacă presupunem că ajungem în dimensiunea a 4-a, atunci vom manifesta aspecte specifice acestui tărâm, legate de zonele astrale şi mentale, care nu au legătură directă cu lumea fizică 3D. Acolo, într-adevăr, timpul are alte semnificaţii, ieşind din linearitate şi redevenind ceea ce este în realitate : o ENERGIE RITMICĂ, ale cărei bucle pot fi alungite sau scurtate după dorinţe, cu o tot mai mare dexteritate pe măsură ce înaintăm prin dimensiuni.
Însă, în universul 3D, acest lucru este "anormal". De aceea noi vom continua să folosim şi dimensiunea a 3-a (împreună cu toate celelalte), doar că vom fi situaţi, prin frecvenţa de vibraţie dominantă, la un nivel de conştiinţă de densitatea a 4-a.
Iată cum, uşurel, am intrat – împreună! - în zona foarte solicitantă a "nisipurilor mişcătoare" a Energiei temporale. Este un subiect solicitant pentru oricine din universul 3D, aşa că, acum, este cazul să ne relaxăm cu... o aplicaţie practică.
Anume, cu "POVESTEA MONTAUK".

 
Va fi foarte scurtă. Aceasta spune că în anul 1983, un grup de oameni de ştiinţă aparţinând guvernului american, localizaţi în zona Long Island din statul New-York, a reuşit să construiască aparate care puteau deschide porţi ale timpului ("Portaluri Temporale", deci sună cunoscut) prin care aceştia experimentau "diverse chestii", până în momentul în care acest joc periculos cu energia timpului a redeschis un vortex temporal în trecut, în anul 1943 - exact când se realizase EXPERIMENTUL PHILADELPHIA (aţi auzit cu siguranţă de alt joc periculos cu câmpuri magnetice foarte puternice, îndreptate către o navă de război americană pentru a o face invizibilă, care a produs efecte dezastruoase – şi, apropos, vom avea o postare şi cu acest subiect care va face legătura cu un alt articol pe care îl vom scrie legat de avionul malaiezian dispărut).
Ceea ce ne interesează aici nu este povestea celor care efectuau experienţe la Montauk (prin care testau diverse situaţii pe care le ştim din filmele S.F., de genul "Universuri paralele" - în original "Sliders" - sau, mai ales, serialul “Star Gate”, care şi acum ne forţează credinţele şi percepţiile asupra realităţii), ci doresc să vă supun atenţiei o observaţie a "eroilor" principali care au efectuat experimentele la Montauk. Folosind un "SCAUN AL TIMPULUI" şi plimbându-se nestingheriţi pe "coridoarele temporale" ale Universului, au observat că se petrece un fenomen ciudat, când ajungeau în "zona" anilor 2011-2012 : un fel de "baraj al timpului" îi oprea să înainteze pe scara aceasta a timpului.
Acest blocaj i-a uimit peste măsură, din care cauză au venit cu o explicaţie "pesimistă", anume că în acel moment specia umană şi, implicit Pământul, ar urma să nu mai supravieţuiască acelor evenimente care se ştia de pe atunci că vor fi "apocaliptice". Într-adevăr, era o problemă serioasă legată de acea "blocadă a timpului".
Lucrurile se pare că au stat mult mai simplu, totul reducându-se la aceeaşi "problemă" a frecvenţelor de vibraţie.
Astfel, reamintesc că momentul Saltului Cuantic în Conştiinţă al Pământului deja s-a petrecut, exact pe data de 24 decembrie 2011 (când nivelul de conştiinţă în corp fizic al Mamei Pământ ajunsese pentru prima dată la 4,0).
De fapt, deşi Mama Pământ făcuse deja “Saltul Cuantic în Conştiinţă”, nu acelaşi lucru putem spune, chiar şi acum, în Mai 2014, despre “Saltul Cuantic în Conştiinţă al Omenirii (încă este sub 4,0).
Din această cauză, acei cercetători nu au putut realiza trecerea de bariera energetică (temporală) de tip Montauk : situându-se sub nivelul de conştiinţă al “Noului Pământ” şi “Noii Omeniri”, aceştia vedeau “realitatea 3D” a vechiului Pământ, care nu apare deloc a fi prea plăcută...
Aceasta este ca şi la fizica particulelor elementare : electronii pot fi încărcaţi la 99% din energia necesară efectuării unui salt pe următoarea orbită de electroni, însă saltul efectiv se va face numai când se ajunge exat la 100% din energia necesară. Până atunci, vor rămâne pe vechea orbită, chiar dacă vor fi supra-saturaţi cu energie (pentru nivelul ei).
Situaţia "ciudată" de la Montauk de acum ceva timp se poate compara cu scara unui bloc şi liftul aparţinător. Eoni întregi conştiinţa a stagnat la frecvenţe specifice 3D, iar liftul a rămas pe loc (la "etajul" 3). Deodată, are loc o creştere a nivelului general cu o unitate, de la densitatea 3D la 4D - iar liftul urcă un etaj (ne imaginăm liftul ca fiind de dimensiunea planetei). În acest caz, liftul nu mai poate fi zărit. "A dispărut", "s-a distrus" - vor fi concluziile cele mai logice care vor fi oferite.

Totuşi, totul este foarte simplu : pentru a re-vedea liftul, este suficient ca respectivii să-şi "ridice capetele" şi inimile (să-şi crească frecvenţele de vibraţie prin înălţarea în conştiinţă) ca să re-vadă liftul (planeta) şi să ajungă iarăşi la ace(a)sta.
Iată de ce, cei de la Montauk nu mai vedeau Pământul în viitorul lui 2011-2012 : Planeta nu urma să dispară, distrusă de vreun cataclism apocaliptic (cum atât de intens s-a speculat pe marginea acestui subiect cu aceste argumente teribile de tip Montauk), ci, simplu, iubitul Pământ urma să-şi înalţe conştiinţa la nivele de densitate 4D, invizibile "ochiului vibraţional" de tip 3D...
...Eu sper că am fost cât se poate de limpede şi explicit în cadrul acestei “poveşti” care a început ca un curs ştiinţific despre "natura rezonanţei Schumann şi a timpului" şi pe care eu m-am străduit din răsputeri să îl fac cât mai simplu şi mai accesibil.
Dacă nu v-aş fi atras atenţia, poate că aţi fi rămas până la capăt cu imaginea "de Poveste"...
...Şi poate că, de fapt, în asta constă MAGIA : a face Ştiinţă cu o Poveste şi a crea o poveste cu cea mai înaltă ştiinţă, în care Timpul este martorul tăcut.
Restul este... trecător.
...

(Continuarea AICI)

miercuri, 14 mai 2014

DINCOLO DE POVEŞTIRI - Misterul Universurilor Paralele (14.05.2014)

Misterul Universurilor Paralele explicat de Elena Lasconi si un specialist in fizica cuantica! 

 "Asa se face ca din cele mai vechi timpuri s-a vorbit despre alte lumi in mitologie, literatura, legende si religie. Toata lumea a auzit de Rai, de Iad, de Muntele Olimp, de Valhala, de ierarhia ingerilor, toate considerate "universuri alternative" diferite de locul in care traim acum.  Ei bine, specialistii in fizica cuantica vin cu o teorie aproape incredibila. Lumile paralele nu sunt deloc o inventie a strabunilor. De fapt, este foarte posibil ca intr-o alta America, dintr-o alta lume, Michael Jackson sa tina in continuare concerte iar actrita Lindsay Lohan sa fie un exemplu de buna purtare. Iar tu, cel care citesti acum aceste randuri, sa fii un multimiliardar sau poate o vedeta internationala. Nimic nu este imposibil.  In emisiunea Dincolo de povestiri, Elena Lasconi si profesorul universitar doctor Virgil Baran, specialist in fizica cuantica analizeaza fenomenul multiversurilor. Exemplele de oameni care par a se fi transportat intr-o alta lume sunt multe si sunt naucitoare.
 In luna mai anul acesta pe strazile din Bogota-Columbia , camerele de supraveghere au surprins o femeie care mergea pe trotuar si la un moment dat s-a evaporat pur si simplu. Toata lumea a discutat despre aceasta ciudatenie. Preotii admiteau mai degraba posibilitatea ca in imagini sa fie fantoma unei femei care a murit in acel loc decat sa admita existenta unor alte dimensiuni. Nici pana acum nimeni nu stie cum a fost posibila disparitia dar multa lume ocoleste zona in care a fost vazuta ultima data femeia.  Cel mai cunoscut caz este insa cel a lui David Lang , un fermier din Tennesee care in septembrie 1880 dispare, se topeste pur si simplu sub ochii sotiei, ai copiilor si prietenilor. Peste 80 de oameni au depus marturii despre grozavia pe care au vazut-o la ferma dar nimeni nu a mai dat de urma lui David. Explicatii au fost multe. Intial s-a vorbit despre faptul ca slugile diavolului l-ar fi rapit, ca cerul s-ar fi deschis ca sa-l ia sau chiar ca a fost luat de extraterestri.  Insa odata cu aparitia teoriei Universurilor paralele aceste fenomene stranii au fost catalogate drept calatorii intr-o alta dimensiune. Ce spune insa fizica cuantica? Este posibila teleportarea intr-o alta lume? Este posibil ca pe viitor sa putem comunica cu versiunile noastre, replicile noastre, din alt Univers?"


VEZI EMISIUNEA AICI:
SAU AICI - LINK 2


COMENTARII FACEBOOK

CELE MAI IMPORTANTE POSĂRI PENTRU NOI

UNIVERSUL CONECTAT - ce-ar fi dacă Nassim Haramein ar avea dreptate? (15.12.2016)

THE  CONNECTED UNIVERSE (2016) „Unui fractal infinit, aflat în rotaţie, cum îi defineşti centrul ? Orice punct este centrul său...

APEL

CREZI CĂ ACEST BLOG TE AJUTĂ PE TINE ŞI/SAU LUMEA ÎN CARE TRĂIEŞTI?
Daca da, sprijina munca celor care aduc aceste informatii la lumina, printr-o DONAŢIE. Este cea mai concreta recunostinta! CLICK AICI pentru a DONA prin PAYPAL sau DONAŢI ANONIM prin BITCOIN la adresa
1AgtwQF2ETidVoP9tqFnpqFMwz86FUejug. Altă formă de plată găsiţi AICI.

DE AJUTOR

Dacă ești pentru prima dată pe acest blog, îți urăm bun venit! Poți căuta orice subiect care te interesează cercetând CUPRINSUL din meniul de pe stânga (odată ajunşi în cuprins apăsaţi CTRL + F + cuvânt cheie pentru găsire rapidă), dar şi ARHIVA şi CATEGORIILE de pe coloana din dreapta și nu în ultimul rând caseta "CĂUTAŢI PE BLOG" de pe coloana din dreapta (sus). Sunt peste 1300 de articole publicate în clipa asta, majoritatea însoţite de filme şi clipuri traduse sau emisiuni tv, deci ai ce răsfoi şi crede-ne se merită efortul. Poți de asemenea primi direct pe email articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în căsuţa de ABONARE din dreapta, de sub VIZITE (pentru abonare primeşti gratuit toată colecţia Corrado Malanga - cărţi, articole, filme traduse, de pe blogul nostru). De asemenea ne poţi urmări activitatea pe FaceBook, dând LIKE (APRECIEZ) în zona centrală de sus. Mulţumim pentru vizită şi te mai așteptăm pe aici!

Pentru cei care au nelamuriri in ceea ce priveste prezenta reclamelor pe blogul nostru, le recomandam sa citeasca articolul DESPRE RECLAME.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...