RUGĂMINTE!

RUGĂMINTE!

Dacă vedeți vre-un articol, film, link care nu funcționează, vă rugăm să ne spuneți ca să putem actualiza. De multe ori serverele pică, dispar pur și simplu, filmele sunt eliminate, samd. Si nu lasati doar un mesaj in casuta de comentarii facebook deoarece daca nu suntem prieteni in facebook, sunt sanse sa nu vedem acel mesaj. Cei din anumite țări, posibil din Occident s-ar putea să aveți probleme mai ales cu filmele artistice, căci pe acolo pe la voi, serverele cu filme sunt blocate. Trimiteti un email sau un comentariu la acea postare, dar nu in casuta de facebook. Vă mulțumim!

luni, 29 iulie 2013

Corupţia ortodoxă (29.07.2013)

ORTHODOX CORRUPTION (2013)


„Dacă gândiţi, cumva, că ar fi imposibil de perfecţionat lista celor zece porunci, ca declaraţie de moralitate, atunci chiar că sunteţi datori să citiţi şi alte scripturi. Încă o dată, nu este nevoie să căutăm mai departe de jainism. Mahavira, patriarhul jainismului, a depăşit moralitatea bibliei cu o singură propoziţie: ‚Nu răni, abuza, oprima, înrobi, insulta, chinui, tortura sau  ucide  orice  creatură sau  fiinţă vie !’ Creştinii au rănit, abuzat, oprimat, înrobit, insultat, chinuit, torturat şi ucis oameni, în  numele lui Dumnezeu, timp de secole, în baza unei lecturi teologice partinice a bibliei.”
Sam Harris,
Letter to a Christian Nation

În luna februarie a acestui an, People & Power, emisiunea de actualităţi în limba engleză a postului Al Jazeera, a difuzat  acest  mini  documentar, „Orthodox  Corruption ?”, în regia cuplului Simon Ostrovsky şi Veronika Dorman, al cărui subiect este sugerat perfect de titlu, revelând precaritatea morală şi spirituală a cultului predominant din Rusia, prietena noastră nedorită, dintr-un răsărit prea apropiat şi depozitara pe termen nedefinit, încă, a tezaurului nostru naţional.



Realizatorii nu par a fi tocmai bine documentaţi în privinţa concubinajului milenar, dintre biserică şi stat, atunci când categorisesc această relaţie ca pe o noutate, îngrijorătoare pentru marea masă a populaţiei ruseşti. 



Mintea umană funcţionează extrem de ciudat, uneori, atunci când acceptă, în pofida dovezilor istorice, uitate convenabil, o minciună evidentă, a separării bisericii de stat, deşi, de la Henric al VIII-lea încoace avem şi exemplul concret al „suveranilor” Albionului, care sunt, simultan şi şefi de stat şi capi ai bisericii anglicane.

Realitatea este, însă, că într-o ţară ca Rusia, în care conducerea este în proporţie de peste 70% KGB-istă şi care, mai nou, a inventat un nou mecanism politic – uşa turnantă preşedinte ~ prim ministru, învârtindu-i de zor pe Putin şi Medvedev pe cele două funcţii, ca pe un zar cu numai două feţe – s-ar zice că populaţia nu are prea multe portiţe de scăpare din marasmul vieţii sociale şi refugierea în poala bisericii ar fi un demers oarecum logic.


Desigur că această opţiune este una destul de costisitoare, fiindcă orice serviciu „spiritual” prestat de purtătorii de odăjdii costă – şi nu puţin – şi poate că ruşii ar fi ieşit mult mai ieftin aprinzând lumânări anti-vânt într-o parcare cu plată, unde ar fi avut avantajul de a şti dinainte cât ar fi urmat să-i coste ocuparea spaţiului public.

Ca o mică paranteză, cariera fulminantă a „competentului” Putin este uşor de explicat, dacă nu uităm că bunicul său a fost bucătarul personal atât al lui Lenin, cât şi al lui Stalin, iar în privinţa lui Medvedev sunt vehiculate tot mai multe teorii, conspiraţioniste fireşte, care-l prezintă ca pe unul dintre descendenţii Romanovilor – cei lichidaţi, zice-se, de bolşevici în 1918 – datorită asemănării fizice izbitoare cu ultimul ţar, Nicolae al II-lea.



Cazul catedralei moscovite, multifuncţionale, nici măcar nu mă miră, deşi mă tot întreb: Oare cât de prost a putut fi construită, dacă necesită reparaţii, anuale, în valoare de 10 milioane de dolari ?

Nu mă aştept să primesc şi un răspuns de bun-simţ la această întrebare, aşa cum nu am primit nici la altele mult mai grave, de genul:

După aproape 2.000 de ani, privind în jur cu extrem de multă atenţie, pentru a discerne fărâma de bine făcut de biserică, din marea masă a manipulărilor şi crimelor nesfârşite ale cre(ş)tinismului, tot continui să mă întreb, oare cât de mult timp este dispusă omenirea să mai păsuiască o organizaţie parazită, aşteptând cu răbdare să-şi dovedească eficienţa, pur declarativă, în păstorirea sufletelor umane ?


Răspunsul l-am primit, oarecum indirect, de la celebrul astronom Carl Sagan în cartea „The Demon-Haunted World: Science as a Candle in the Dark”, când afirma:


„Una dintre cele mai triste lecţii ale istoriei este aceasta: dacă am fost înşelaţi suficient de mult timp, avem tendinţa de a respinge orice dovadă evidentă a înşelătoriei. Nu mai suntem interesaţi de aflarea adevărului; înşelătoria ne-a prins în capcană. Pur şi simplu este prea dureros să recunoaştem, până şi în sinea noastră, că am fost prinşi în capcană. Odată ce i-ai oferit unui şarlatan o oarecare putere asupra ta, aproape niciodată n-o mai capeţi înapoi.”

Bolborosind la infinit „cuvântul Domnului”, conducătorii bisericii ortodoxe ruse „auto şi cefale” au ajuns să-şi interpreteze mot-a-mot independenţa, aşa că au organizat „cu cap” o spălătorie auto în subsolul catedralei.

Cârcotaş cum sunt, fiind familiarizat cu procesul spălării unei maşini şi având şi oareşice înclinaţii tehnice, nu m-am putut abţine să nu mă întreb, în sinea mea:


Oare pentru spălarea păcatelor dreptcredincioşilor pravoslavnici se foloseşte acelaşi detergent ca la spălătoria auto patriarhală ?

În privinţa proiectului construirii celor 200 de noi biserici, numai în jurul Moscovei – care se vor a fi vreo 600, într-un final – purtătoarea de ţucal a proiectului afirmă, cu tupeul binecunoscut, că poporul rus vrea să construiască biserici şi nu oligarhii, exact la fel ca pe vremea socialismului, când oamenii muncii, din pură plictiseală, solicitau inconştient să muncească şi duminica.


Sunt perfect convins că „poporul” şi-a dat acceptul, prin referendum, în această privinţă, fiindcă este evident că sărăntocii subnutriţi ai Moscovei abia aşteptau să-şi potolească foamea lingând câteva noi cărămizi sfinţite, eficient, de un golan demagog cu ceas de 30.000 de dolari la mână.


Oricum, îmi saltă inima de bucurie, ca un purece evadat de la Auschwitz, fiindcă ecumenismul mult visat de „pedofila” biserică catolică trebuie să se afle undeva după colţ, într-un viitor extrem de apropiat, într-o variantă extinsă nesperat de mult, din moment ce, în inima imperiului rus, un evreu poate da ordin unor musulmani să construiască biserici pentru ortodocşi.


Şi se mai spune că holismul spiritual nu are manifestări în plan material.

Are... mai ales în conturile bancare ale celor menţionaţi, care, sincer vorbind, la cât de mari sunt şperţurile căpătate de pe urma unui asemenea proiect, mă îndoiesc că se vor opri la cifra de 600 de biserici, ci, mai degrabă, numai atunci când fiecare moscovit va avea propria sa biserică.

Sau, şi mai probabil, atunci când vor atinge aceeaşi eficienţă ca a misionarilor în Africa, potrivit spuselor unui fost arhiepiscop anglican şi laureat al premiul dinamită pentru pace, Desmond Tutu:


„Atunci când misionarii au sosit în Africa, ei aveau biblia şi noi aveam pământul. Şi ei ne-au spus ‚Haideţi să ne rugăm !’, aşa că am închis ochii. Când i-am deschis, noi aveam biblia şi ei aveau pământul.”


Oricum, cultura mea generală a avut numai de câştigat de pe urma acestui mini documentar, fiindcă am aflat şi o noutate îmbucurătoare, cum ar fi că FSB-ul este plin de oameni credincioşi – şi trebuie să manifeste credinţă, din moment ce nu e o sinecură să pileşti de zor dinţii unor deţinuţi, pentru a le afla secretele, în pura tradiţie KGB-istă a Lubiankăi – dar m-au şi întristat spusele ipocrite ale lui Vladimir Legoyda, cum că biserica rusă, chiar dacă îi vor fi „retrocedate” 15.000 de clădiri, care nu i-au aparţinut niciodată, tot nu va vinde droguri în ele.

Deci, mă tem că bolnavii de cancer nu vor vedea, prea curând, canabis sfinţit la Moscova şi vor trebui să se bazeze tot pe surse laice, ceva mai îndepărtate, dar extrem de sigure ca producţie, cum ar fi câmpurile de marijuana plantate şi exploatate de CIA în Afganistan.

Acestea fiind spuse, haideţi să nu mai exultăm de pe urma decesului prematur al caprei ex-sovietice şi să revenim, niţel şi la oiţele bine-credincioase băştinaşe, fiindcă nu e drept să râdem de paiul din ochiul rusesc, dacă nu zgândărim puţin şi bârna din ţara care „beneficiază” de un raport aberant de peste 18.000 de biserici la numai 400 de spitale.



Ca o continuare a postărilor anterioare, îmi permit să-l citez tot pe Krishnamurti, în acest sens:



„Guvernele doresc tehnicieni eficienţi, nu fiinţe umane, fiindcă fiinţele umane devin periculoase pentru guverne, dar şi pentru religiile organizate. Acesta este motivul pentru care guvernele şi religiile organizate urmăresc să controleze educaţia.”



Şi, fiindcă tot veni vorba, pur accidental, fireşte, despre educaţie, oare îşi mai aduce aminte cineva cum „fustoşii îndoliaţi” de la noi s-au strecurat în şcoli, pe uşa din dos, dar complet neconstituţional, ca profesori ai unei religii opţionale, devenită, între timp, obligatorie, indiferent de cultul căruia îi aparţii ?


Iar dacă sugativele de impozite, purtătoare de cădelniţă, primesc subvenţii mai mari decât ministerul propagandei educaţionale, oare ce este mai important în România, cultul sau cultura generală ?


Cât de mare este averea acestei caracatiţe, auto declarată spirituală şi necontrazisă de nimeni, v-aţi putut face o idee din documentarul Averea Bisericii, difuzat de TVR1 cu ceva vreme în urmă, asupra căruia nu mai insist.



La cât de modeste sunt, însă, mult prea delicatele obraze groase, bisericeşti, trebuie să le fi fost foarte greu să declare sumele – tot neimpozitate fireşte, ca întreg venitul bisericii – rezultate, să spunem, din activităţi pur lucrative cum ar fi „datul în gât la securitate”, specialitatea arhiepiscopului Casian, conform CNSAS, sau mitele încasate de „prea sfinţi” şi „înalt prea sfinţi” pentru ocuparea unor parohii, care se cifrau, cândva, la 3.000 de euro pentru o comună cu circa 2.000 de suflete dornice de mântuire.


Aplicaţi voi regula de trei simplă pentru comunităţi mai mici sau mai mari, dar, sincer vorbind, nici nu-mi este deloc milă de aceşti năuci, descrişi perfect de Garrison Keillor, de pildă, care afirma:

„Oricine îşi imaginează că statul prelungit într-o biserică îl transformă în creştin, ar trebui să se gândească şi la faptul că statul prelungit într-un garaj l-ar putea transforma în maşină.”

Bine, recunosc şi asta, că nici cu unii musulmani nu-mi este ruşine, dacă sunt suficient de inteligenţi ca să construiască o bombă atomică pe genunchi şi tot mai cred că-i aşteaptă 72 de fecioare în rai, după ce o detonează.


Eu, unul, întotdeauna am fost puţin cam sceptic, gândind că, printre altele, linsul sârguincios al prafului de pe icoane este puţin probabil să-ţi asigure accesul, garantat, în rai.


În urma difuzării documentarului amintit, câţiva reporteri sibieni, cel puţin la fel de curioşi şi insistenţi ca şi mine, au solicitat Arhiepiscopiei Sibiului să-şi declare sursele de venituri şi, dând în arhiepiscopie, au crăpat Mitropolia Ardealului, care le-a răspuns scorţos, pe e-mail:


„În urma solicitării privind sursele de venit ale Arhiepiscopiei Sibiului, vă comunicăm faptul că acestea se compun, ca şi în toate unităţile administrative bisericeşti din cuprinsul Patriarhiei Române, în principal din contribuţia credincioşilor, ca sursă de bază, la care se adaugă contribuţia primită de la stat, precum şi venituri din activităţi proprii, cum ar fi producţia şi vânzarea de lumânări, colportaj religios şi câteva venituri din chirii, care sunt în majoritatea lor sociale. În fiecare contract de închiriere pentru spaţiile locative este menţinută suma cu care proprietarul contribuie la subvenţionarea chiriei (peste 50 la sută din valoarea de piaţă a chiriei).” 

Vă mai miră, oare, faptul că, în asemenea condiţii de trai strict monahal – haida de – capul bisericii noastre şi-a asumat titlul modest de „preafericit”, când eu m-aş fi considerat „ultra-radios”, dacă aş fi convins, fără prea mari eforturi, câteva milioane de fraieri, plus guvernul, să-mi umple haznaua până la supra plin, în schimbul a câtorva predici fonfăite ?


De fapt, după cum spunea genialul George Carlin, nimic nu generează mai mulţi bani decât frica stimulată de blestemele bisericii, din moment ce raţiunea umană a sucombat încă de pe vremea când doi nudişti au acceptat sfaturi dietetice de la un şarpe vorbitor:

„Religia a convins oamenii că există un om invizibil, trăind în cer, care priveşte tot ce faci, în fiecare minut al zilei. Şi omul invizibil are o listă de lucruri concrete, pe care nu vrea să le faci. Şi, dacă faci oricare dintre aceste lucruri, te va trimite într-un loc special, cu ruguri şi foc şi fum şi tortură şi chinuri, în care să locuieşti pe veci şi să suferi, să suferi şi să arzi şi să ţipi, până în vecii vecilor. Dar El te iubeşte ! El te iubeşte şi are nevoie de bani. Întotdeauna are nevoie de bani ! Este atotputernic, atot-perfect, atotştiutor şi atot-înţelept, dar, cumva, nu se descurcă cu banii. Religia încasează miliarde de dolari, nu plăteşte nici un impozit şi mereu are nevoie de ceva mai mult.”


Şi cât de buni şi iubitori ne-a făcut pe noi creştinismul, după mii de ani de slujbe biblice şi danii generoase, o spunea foarte incisiv scriitorul american Herman Mellville, care afirma că preferă să doarmă în pat mai degrabă cu un canibal treaz, decât cu un creştin beat, iar Robert Alan Wilson oferea şi o explicaţie logică a acestui fapt:


„Biblia ne spune să fim exact ca Dumnezeu şi, apoi, pagină după pagină, îl descrie ca pe un criminal în masă. Aceasta ar putea fi cea mai importantă cheie în înţelegerea comportamentului politic al civilizaţiei occidentale.”


Culmea este că până şi părinţii masoni fondatori ai confederaţiei Satanei, prin vocea lui Thomas Jefferson, s-au văzut obligaţi să demaşte rolul nefast al bisericii şi, mai ales, al alianţei neîncetate cu puterea laică:

„Instituţiile religioase, care folosesc puterea guvernului în favoarea lor şi care-şi impun forţat opiniile asupra unor persoane de altă credinţă sau fără credinţă, subminează drepturile noastre civile. Mai mult decât atât, sprijinul statal acordat unei religii oficiale tinde să-i facă pe clerici iresponsabili faţă de proprii enoriaşi şi conduce la corupţie în sânul religiei, însăşi. Ridicarea unui zid de separare între biserică şi stat, drept urmare, este absolut esenţială într-o societate liberă.”


Judecând strict după criteriile enunţate, deci, de un mason, oare, fiindcă acel zid nu s-a ridicat niciodată mai sus de poala unui episcop, societatea actuală mai poate fi considerată liberă sau democrată, cum ne place s-o alintăm emfatic ? 

Mai multă compasiune sigur nu a demonstrat, fiindcă am preţuit atât de mult învăţăturile bisericii, care denunţă războaiele ca pe mijloace barbare de risipire a vieţilor omeneşti, încât purtăm şi acum războaie pe toate continentele pentru a le impune şi altora această înţelepciune clericală.

În concluzie, fiindcă o bună predică trebuie să aibă un început fulminant şi un final inspirat, situate, însă, la cât mai mică distanţă unul de altul, îmi închei aici filipica religioasă, nu înainte de a afirma că, deşi m-am născut în ortodoxie, mă văd obligat să recunosc cel puţin una dintre virtuţile celibatului catolic şi anume aceea de a suprima posibilitatea transmiterii ereditare a fanatismului şi a ipocriziei criminale.


„Nu vei vedea niciodată animalele apelând la prostiile absurde şi, adesea, oribile ale magiei şi religiei. Câinii nu urinează ritual, în speranţa că vor convinge cerul să facă la fel şi să trimită ploaie. Măgarul nu rage o liturghie către un cer fără nori. Şi nici pisicile nu încearcă, prin abstinenţa de la carnea suratelor lor, să flateze spiritul binevoitor al felinelor. Numai omul poate avea un asemenea comportament nebunesc, arbitrar. Acesta este preţul care trebuie plătit pentru a fi inteligent şi, totuşi, nu suficient de inteligent.”

Aldous Huxley,
(1894 – 1963)

SURSA: http://antiiluzii.blogspot.com

VEZI DOCUMENTARUL TRADUS, AICI:
People & Power - Orthodox corruption link 1 SAU AICI link2
sau aici link 3
DOWNLOAD RAPID
(cu tot cu subtitrare)
FILMUL ESTE OPEN SOURCE

ATENTIE! ACEST ARTICOL SE POATE COPIA DOAR CU ACORDUL LUI MARIAN DE LA BLOGUL DEZVALUIRI!
  Multumim Marian pentru efortul sustinut de a traduce aceste filme deosebite si pentru articolele exceptionale. Speram si noi ca mai devreme sau mai tarziu munca ta sa fie apreciata la adevarata valoare si sa capeti si compensatie materiala. 

Va invitam pe aceasta cale, daca simtiti ca filmele si articolele lui Marian v-au fost de folos, sa DONATI prietenului de la blogul

duminică, 21 iulie 2013

Toate razboaiele sunt ale bancherilor (21.07.2013)

ALL WARS ARE BANKERS WARS (2013)

Desi in filmul tradus de astazi se sustine prin argumente, de necontestat, ideea ca toate razboaiele au fost sponsorizate, creditate, sustinute de banci, in interesul bancilor, noi stim ca in piramida puterii, bancile ocupa un nivel de mijloc.
Familia Rothschild este ca sa spunem asa in topul vizibil al conspiratiei, insa sa nu uitam ca ochiul atotcunoscator/ vazator care se afla in varful piramidei este separat de restul piramidei ( asta aratand ca ori nu este din aceasta lume, ori este deasupra acestei lumi, transcende aceasta lume fiind astfel invizibil). Multi spun ca iezuitii ar fi forta din varful piramidei, altii spun ca reptilienii Illuminati, altii ca Satana, altii ca Satana ar fi seful reptilienilor interdimensionali, asa numitii draconieni/draci care prin intermediul Vaticanului, a sionistilor din spita Rotschild si a fortei militare americane, a NATO vor sa stapaneasca tot pamantul, pentru ei fiind ca un joc de calculator, o lume virtuala, un joc de strategie la nivel cosmic, iar noi niste simple papusi de carpa, ce putem fi oricand posedate, preluate, hakerite, controlate de aceste forte, forte care se hranesc totodata din energia noastra vitala (un fel de Matrix dar mult mai intunecat si mai pervers decat cel din film, deoarece nu exista niciun refugiu, nu exista niciun Zion, nicio portita de scapare, ci doar o inchisoare perfecta pentru mintile noastre, singura evadare fiind descoperirea iluziei, redobandirea adevaratei noastre identitati si intoarcerea la SURSA divina de unde izvoraste totul). 
Noi ramanem momentan, la credinta ca sursa raului este identificarea noastra permanenta cu sinele fals, limitat, egoul si trairea somnambulica a vietii in aceste corpuri/forme, intr-o continua uitare  de sine, a adevaratei noastre identitati spirituale, divine. Traind astfel esti victima sigura, fiind manat de mintea instinctuala, de fuga dupa placeri, de evitarea durerilor, de frica de moarte si alte frici pe care un om cu adevarat trezit nu le-ar mai avea ... 

De curand am descoperit cu surprindere un text interesant scris de Carlos Castaneda in 1998 intr-una din cartiile lui, pe care simtim sa-l impartasim cu dvs. (e vorba de Latura activa a infinitatii - textul e preluat din cartea lui David Icke „Copii Matricei”) :

„- Avem un prădător care a venit din adâncurile cosmosului şi a preluat controlul vieţilor noastre. Fiinţele umane sunt prizonierii săi. Acest prădător este domnul şi stăpânul nostru. Ne-a făcut docili, neajutoraţi. Dacă protestăm, el ne suprimă protestul. Dacă vrem să acţionăm independent, ne cere să nu facem asta… M-am învârtit în jurul cozii tot timpul, insinuând că ceva ne ţine prizonieri. într-adevăr suntem prizonieri!

Acesta este un fapt energic pentru vrăjitorii din vechiul Mexic… Ei ne domină, deoarece suntem hrana lor şi ne storc fără milă. Aşa cum creştem pui în coteţe, aceşti prădători ne cresc în coteţe umane. De aceea, hrana lor le este mereu disponibilă.

- Nu, nu, nu, nu, răspunse Carlos. Este absurd, don Juan. Ceea ce spui este monstruos. Pur şi simplu nu poate fi adevărat, nici pentru vrăjitori, nici pentru oamenii obişnuiţi sau pentru altcineva.

- De ce nu? întrebă calm don Juan. De ce nu? Deoarece te scoate din minţi? încă nu ai auzit tot. Vreau să fac apel la mintea ta analitică. Gândeşte-te puţin şi spune-mi cum ai explica tu contradicţiile dintre inteligenţa unui inginer şi prostia sistemelor sale de credinţă sau prostia comportamentului său contradictoriu. Vrăjitorii cred că aceste fiinţe care ne-au acaparat planeta ne-au dat sistemele de credinţă, ideea noastră despre bine şi rău, morala noastră socială. Ei sunt cei care regizează speranţele, aşteptările şi visele noastre de succes sau eşec. Ei ne-au dat invidia, lăcomia şi laşitatea. Tot ei ne-au dat complacerea, rutina şi mania ego-ului.

- Dar cum pot face asta, don Juan? întrebă Carlos, oarecum înfuriat de ceea ce auzea. Ne şoptesc toate astea în timp ce dormim? – Nu, nu aşa. Asta e o tâmpenie! spuse zâmbind don Juan. Ei sunt infinit mai eficienţi şi mai organizaţi. Pentru a ne menţine supuşi şi slabi, s-au angajat într-o manevră surprinzătoare, ca un bun strateg. O manevră teribilă din punctul de vedere al celor care o suportă. Ne-au dat mintea lor! Mă auzi?

Aceşti prădători ne-au dat mintea lor, care devine mintea noastră. Mintea lor este barocă, este contradictorie, ursuză, plină de teama de a fi descoperit din moment în moment. Ştiu că, deşi nu ai suferit vreodată de foame, există în tine teama de foame, care nu este altceva decât spaima acestor fiinţe că în orice moment manevra lor poate fi descoperită şi li se va refuza hrana. Prin minte, care, în fond, este mintea lor, ei injectează în vieţile fiinţelor umane ceea ce este convenabil pentru ei. Şi astfel îşi creează un grad de siguranţă ca tampon împotriva temerii lor.

[...] Vrăjitorii din vechiul Mexic nu prea se împăcau cu ideea momentului în care (aceşti prădători) îşi făceau apariţia pe Pământ. Ei credeau că omul trebuie să fi fost, la un moment dat, o fiinţă completă cu capacităţi intuitive extraordinare şi conştientă deosebită, care astăzi nu sunt decât însuşiri legendare. în timp toate aceste calităţi au dispărut, iar acum avem de-a face cu o fiinţă sedată. Ceea ce vreau să spun este că împotriva noastră nu avem un simplu duşman. Este foarte inteligent şi organizat, urmând un sistem metodic cu scopul de a ne face neputincioşi. Omul, al cărui destin este să fie o fiinţă magică, nu mai este aşa. Este doar o bucată oarecare de carne. [...] Nu mai sunt vise ale omului, ci vise ale unui animal care este crescut să devină o bucată de carne: banală, convenţională, imbecilă.”


Acestea fiind spuse va invitam sa vedeti filmul despre banci AICI - link 1 sau AICI - link 2 sau AICI - link 3



DOWNLOAD RAPID 

joi, 18 iulie 2013

MOOJI - Un posibil Satsang in „carne si oase” in Romania + cateva noi filmulete (18.07.2013)


Daca nu ati auzit de Mooji sau nu ati citit despre el pe blogul nostru, puteti sa o faceti aici. Din pacate, in ciuda interesului  ridicat in ceea ce-l priveste, oamenii inca nu scriu de Mooji mai nimic, nicio relatare, nicio intamplare, dar continua sa traduca filmulete, ceea ce este imbucurator. Este curios ca despre orice neica nimeni in drum gasesti tone de articole, iar despre Mooji mai nimic nou in limba romana. Sau poate ca discipolii lui Mooji sunt mai degraba inspirati sa treaca la fapte decat sa-si exprime opiniile, trairile sau orice altceva legat de acest maestru ce emana o blandete si o lumina deosebita. 
In acest sens cei care detin contul de facebook Mooji Romania organizeaza pe 20 iulie 2013 (adica peste  2 zile) urmatorul eveniment:


Vom avea un nou web satsang cu Mooji. Pentru a participa, va rugam sa fiti prezenti fizic la locatia stabilita din Iasi - b-dul Nicolae Iorga, nr. 12 (punct de reper- vizavi de fostul Bazar, cladirea gri, intrarea Valmedica, etajul 1).


Pentru participarea in Iasi - va rugam sa va inscrieti prin email la adresa:
Iasi.Mooji@gmail.com ( Elena Calancia 0723996331, calanciaelena@yahoo.com)

Mooji va asteapta cu intrebarea cea mai arzatoare, pe care i-o puteti adresa in direct, Satsangul desfasurandu-se sub forma unei video conferinte. Daca aveti o intrebare pentru Mooji in romana, un traducator o va traduce. 

Satsangul este inregistrat si este posibil ca el sa fie facut public. Deseori intrebarile adresate ajuta alte fiinte pe cale. Prin participare, sunteti de acord cu inregistrarea audio si video.

Intrarea este gratuita. O donatie de 10 ron de persoana ne-ar ajuta sa acoperim inchirierea salii insa nu este obligatorie. 

Va asteptam din inima,

Mooji Romania team
Contact: bucharest.mooji@gmail.com, 

Iasi.Mooji@gmail.com


De asemenea, aceiasi oameni doresc sa organizeze in jurul datei de 13 septembrie 2013  un eveniment dupa cum urmeaza:

Data este in continuare ESTIMATIVA. Inca nu avem o data a venirii lui Mooji in Romania. 
Incercam sa aflam cata lume ar veni la un eveniment de genul : Vineri-Sambata-Duminica, 5-6 satsanguri cu Mooji 'in carne si oase' la Bucuresti

Va fi nevoie de o confirmare ferma a intentiei prin achitarea unui AVANS (care se va returna in cazul in care nu vom reusi organizarea evenimentului); probabil acest avans va fi de 50EUR.


Acestea fiind spuse vă inivtăm să mai urmăriți mai jos câteva clipuri mai noi (fata de cele existente la noi pe blog in categoria MOOJI pe care o puteti explora mai usor dand click pe aceasta in CUPRINS)

miercuri, 17 iulie 2013

DOREL VIȘAN - Vindecat cu lumină (15.07.2013)


DOREL VIŞAN: "Am învăţat să vorbesc cu corpul meu"

“Mi-am luat, imaginar, ficatul în braţe şi l-am mângâiat”


- În urmă cu câţiva ani, admiratorii dvs. şi întreaga lume a teatrului românesc au intrat în panică auzind că sunteţi foarte bolnav de o su­ferinţă, cel mai adesea, fatală. Peste câtva timp, când zâmbetul dvs. a apărut din nou pe micul ecran şi pe scena Teatrului Naţional din Cluj, toată lumea a respirat uşurată. Acum, când norii negri au trecut şi sunteţi mai în formă ca ni­ciodată, ne gândim că minunea pe care aţi trăit-o le-ar putea fi de folos şi altora. Cum s-a în­tâm­plat?
- Acum câţiva ani am avut o infecţie la o coardă vocală şi am făcut o operaţie. La analizele necesare s-a descoperit şi “bucuria” asta la ficat: hepatită cronică virală! N-am ştiut până atunci de ea, duceam boala pe picioare, cum se spune. A fost un semnal de alarmă foarte dur, pe care a trebuit să-l gestionez cât mai repede, căci boala aceasta este foarte vicleană. Primul impuls a fost că e cuţitul la os şi că trebuie făcut ceva de ur­genţă, că altfel mă găt din lumea asta. Aşa că am început rapid cu tratamentul alopat, prescris de medic. Dar n-a fost suficient şi atunci am început tratamentul cu interferon, care este un medi­ca­ment extraordinar, dar are nişte reacţii secundare teribile, care pot mai degrabă să strice, decât să repare în organism. Poţi să-l iei, să te chinui de­geaba şi să n-aibă nici un efect. Eu am avut noroc, la mine a avut efect, într-o oarecare măsură, dar tot nu am fost restabilit şi vindecat total. În perioa­da aceea, întâmplarea, care niciodată nu e întâm­plătoare, a făcut să cunosc un medic mai tânăr, care m-a ajutat mult, pentru că m-a orientat spre medicina naturistă şi spre alte metode de tratament, care ţin de medicina complementară. Aşa am ajuns să-mi pla­nific singur vindecarea şi iată că acum sunt un om vindecat.
- Să le luăm pe rând, aţi înţeles, la un moment dat, că medicina alopată nu este suficientă pentru a trata boala dumneavoastră sau că este incapabilă să rezolve toate problemele medicale pe care le aveaţi…
- Da, am înţeles şi am simţit că medicina alopată a acoperit doar o parte a vindecării. Atunci m-am ho­tărât să caut şi alte metode de tratament. Eu citisem înainte câte ceva despre medicina complementară şi despre cea orientală, dar nu am folosit până atunci ceea ce ştiam, dar dacă am văzut că e bai mare, am reluat lecturile, învăţăturile şi notele mai vechi şi am început să practic unele dintre aceste metode. Primul pas a fost că am învăţat să-mi cunosc corpul, “să vorbesc” cu el. 
DOREL VIŞAN:
Pe orice organ poţi să-l setezi, să-l scoţi afară (imaginar), să vorbeşti cu el, să-l cureţi, să-l ştergi, să-l mângâi, să râzi cu el. Aşadar, am ur­mat mai departe sfaturile medicinii alopate, dar, în pa­ralel, am aplicat tehnici orientale de echilibrare, de energizare, de setare a fica­tu­lui. Se spune că există o ie­rarhie a organelor. De exem­plu, stomacului poţi să-i or­doni să se alinieze la un stan­dard, dar ficatul este un nobil cu care trebuie să te porţi fru­mos. Inima este regele, plămânii – statul major, ve­zica biliară este tribunalul, ficatul e consiliul de mi­niştri, stomacul este ariergarda, aprovizionarea, intestinele şi rinichii sunt servitorii, debarasează, rinichii filtrează sângele, au o muncă de salahor. Poa­te nu le-am spus pe toate, dar cam aşa este organizată armata trupului. Dar să revin la boala mea, eu am vorbit cu ficatul, l-am scos (imaginar), l-am luat în braţe şi l-am mângâiat şi i-am făcut o carapace de apă­rare, ca aceea a unei broaşte ţestoase. Mental, în jurul ficatului, am pus o plasă, care să-i permită res­piraţia, dar prin care viruşii, care îl înconjurau să nu mai poată ajunge la el. Pe viruşi mi i-am imaginat ca pe nişte căluţi de mare ce încercau să-şi bage nasurile alungite prin plasa de care v-am vorbit. Ori acolo, în interiorul ficatului, lângă plasa aceea, mai aveam eu nişte “oameni” ai mei, aliaţii mei, care mă slujeau şi care veneau cu nişte săbii şi tăiau nasurile căluţilor, adică ale viruşilor. Pare copilăresc ceea ce vă spun, pare un joc de copil. E ca o poveste. Şi căluţii răniţi mergeau la ceilalţi şi le spuneau, măi, nu mai veniţi şi voi, că acolo vă taie nasul şi eu vedeam mental, îmi imaginam că nu mai vin alţii, că nu se mai apropie. Şi chiar simţeam că nu mai vin. Eu aşa am procedat, şi mi-am planificat ca în 3 săptămâni să scap de viruşii care mi-au atacat ficatul şi aşa a fost, în 3 săptămâni n-a mai fost nici un virus. După alte 3 săptămâni au venit din Scoţia rezultatele analizelor făcute la un laborator specializat în asemenea boli, şi scria negru pe alb: “Virus hepatic nedetectabil”. Doctoriţa alopată care mă îngrijea m-a întrebat ce am făcut şi i-am spus că mi-am planificat vindecarea. Am spus că vreau ca atunci aşa să fie şi aşa a fost. Asta înseamnă să pla­nifici mental: vreau ca atunci să fie aşa şi aşa va fi. Aşa­dar, dacă-ţi impui şi bagi un program în creier, pro­gramul acela chiar funcţionează. Asta este ceea ce nu înţeleg occidentalii şi medicina alopată, din păcate. Ei râd de chestia asta, dar eu am mai vorbit şi cu alţi oameni care mi-au spus că instinctiv au procedat aşa, adică şi-au imaginat vindecarea şi chiar s-au vindecat. Şi eu m-am trezit cu ficatul vindecat.
- Spusă aşa, sub forma unei poveşti, vindecarea pare foarte simplă. Chiar aşa să fie?
Hrană curată din grădina proprie
- Dacă crezi în puterea minţii tale, în puterea gândului, chiar aşa este. Numai că trebuie să fii perseverent în aplicarea acestor metode şi să nu le întrerupi total niciodată. Chiar şi după ce ai primele semne de vindecare, trebuie să le mai practici. În cazul meu, lucrurile s-au com­plicat în sensul că tratamentul cu inter­feron a avut nişte efecte secundare extrem de ne­plăcute. Mi-a distrus un genunchi total, pi­ciorul s-a umflat şi s-a format ceea ce medicii numesc chist Baker, care a ajuns la o mărime de 12 cm. Medicii alopaţi care m-au văzut mi-au spus că soluţiile în cazul meu erau puncţia, operaţia şi un genunchi de plastic. I-am spus unui profesor de la Bucureşti că aş vrea să încerc nişte metode complementare de trata­ment, care se bazează pe concentrare, medi­taţie, vizualizare a locului bolnav, planificare a vindecării, dar profesorul mi-a spus că acelea sunt nişte prostii în care el n-are încredere. Dacă am văzut că aşa stau lucrurile, că toţi îmi spun de baston şi de cărucior, am venit aici la ţară, la mine, la Mărtineşti şi zilnic mi-am fă­cut automasaj, presopunctură, gimnastică, re­glare energetică şi multe altele încă. După 6 luni a început să se stabilizeze situaţia oa­re­cum, piciorul s-a dezumflat şi încet, încet şi-a reluat activitatea. Când m-am dus la profesor la Bucureşti, la control, el mi-a zis: “Ai văzut domnule, ce bine ţi-au făcut medicamentele pe care ţi le-am prescris, îţi mai dau încă şase luni de tratament.” Eu nu i-am mai spus că, de fapt, nu le-am luat nici pe primele, aşa că nici n-am mai cumpărat alte medicamente. Am revenit acasă şi am reluat tratamentele complementare, am făcut şi masaj în apă sărată la Turda şi într-un an de zile puteam deja să merg normal. Mai rămăsese doar un chist de 2 cm sub genunchi, despre care doctoriţa mi-a spus că nu se va închide, că aşa e boala şi că, chiar dacă se închide, apare apoi în altă parte.
- Bănuiesc că dumneavoastră nu v-aţi mulţumit cu un asemenea verdict şi că v-aţi pus iar armata de aliaţi să vă ajute, nu?
DOREL VIŞAN:
- Să ştii că i-am pus la lucru şi chistul a dispărut în 5 zile. I-am pus însă într-o altă formă decât în cazul ficatului, dar nu-mi prea place să povestesc despre asta, pentru că mulţi nu pricep şi batjocoresc metoda. Este o vindecare cu lumină violetă care este bine­făcătoare. Lumina violetă fiind la marginea spectrului are nişte energii speciale. Linişteşte şi vindecă. De altfel, eu am practicat şi metoda Silva de liniştire şi de ajungere în stadiul alfa. Concret, am rugat-o pe doc­toriţă să-mi arate o imagine interioară a chistului. “Păi, degeaba vi-l arăt, că ăsta nu se mai vindecă, tot o să se mute de colo, colo şi nu mai scăpaţi de el.” Am insistat să mi-l arate. “Domnişoară, i-am zis, numa’ arată-mi-l, vorba ciobanului, că de restul mă ocup eu.” Mi-a arătat radiografia genunchiului, ce avea o formă confuză şi o linie albă, unde era loca­lizat chistul. M-am dus acasă şi mi-am imaginat că pun la baza genunchiului deformat o fantă de lumină violetă, că aceasta se ridică treptat, acoperă tot ge­nunchiul şi nu se mai vede dunga aceea albă, a chis­tului. A doua zi, am făcut acelaşi exerciţiu, îmi ima­ginam genunchiul tot violet, a treia zi, la fel, a patra, la fel şi în a cincea zi chistul a dispărut. Dar cum e posibil, o să mă întrebaţi şi vă răspund aşa cum mi-au spus şi mie alţii, mult mai specializaţi decât mine în asemenea metode de tratare. Vindecarea s-a făcut prin minte. În momentul în care am închis mental boala în partea aceea a corpului, (prin imaginarea culorii vio­lete vindecătoare) celulele genunchiului au făcut o în­trebare la creier. “Şefule, aici s-a dat ordin că-i vin­decat, dar în spatele luminii nu e vindecat. Ce fa­cem?” “Vindecaţi!” a zis creierul. Aşa se vindecă orice parte a organismului. Mental. Dar asta presu­pune să depăşeşti emoţiile negative, să te concentrezi şi să te autocontrolezi în orice moment. Eu pot acum să fac aceste exerciţii de autocontrol foarte repede, pentru că le practic de multă vreme. Nici nu ştiţi cât este de mare puterea gândului. Niciodată să nu spui că eşti bolnav. Niciodată să nu spui că eşti bătrân, sau nefericit, sau supărat. Tot timpul să ai în faţă partea bună a vieţii, a existenţei. Să spui mereu, chiar dacă nu e chiar aşa, “sunt sănătos, sunt tânăr, în putere, sunt fericit, sunt mulţumit”.
“Boala se naşte în minte şi tot acolo se vindecă”

- În literatura, medicina şi filozofia orientală se afirmă că este necesar să existe un echi­libru în tot şi în toate;, credeţi că ceva din viaţa dumneavoastră a atras îmbolnăvirea?
DOREL VIŞAN:
- Mintea mea a atras boala. Boala se naşte în minte şi tot aco­lo se şi vindecă. Toţi avem păcate, unele mai mari, altele mai mici. De la minciună şi mândrie, până la invidie, egoism şi ură, de la lene şi gelozie, până la ignoranţă, poftă şi necunoaştere. Toate sunt păcate care, într-un fel sau în al­tul, sunt pedepsite. Dar poate că mai intervin şi păcate ale înain­taşilor din cine ştie a câta gene­raţie. Totul se plăteşte pe lumea asta, nimic nu rămâne nepedepsit, iar scopul final al acestei judecăţi supreme este reinstaurarea echi­librului între toate şi aceasta se poate face prin puterea minţii. Ceea ce gândeşti, spun orientalii, aia eşti. Boala apare mai întâi în minte şi tot în puterea minţii stă şi vindecarea ei, dar şi salvarea în faţa provo­cărilor tot mai stresante ale timpului în care trăim. Tibetanii au trei metode de apă­rare şi salvare de stres. Lăsaţi-mă să vi le spun pentru că pot ajuta pe mulţi oameni. Prima este metoda antidotului: dacă cineva se gân­deşte la tine cu ură, tu trebuie să te gândeşti la el cu iubire. Este cea mai simplă formă de apărare. Dacă ţipă la tine, răspunde-i liniştit. A doua metodă este aceea a conştientizării: dacă cineva te urăşte, tu trebuie să înţelegi că ura este trecătoare, pentru că totul este zădărnicie, după cum spune şi Ecleziastul. Şi-n momen­tul în care vin ca o avalanşă necazu­rile asupra ta, tu trebuie să te gândeşti că toate sunt tre­cătoare şi că vor lua sfârşit. Prin a treia me­todă, foloseşti emoţiile negative ca şi cata­li­zator. Este ca şi cum ai cădea în mare şi te-ai folosi de forţa valurilor ca să ieşi la mal. Este cea mai periculoasă din cele trei, care sunt toate o cheiţă de deschidere a minţii şi a su­fletului şi de înţelegere a vieţii. Despre această metodă, nu­mită a Păunului, înţeleptul Mila­repa zice că este ca şi cum ai lua un giuvaer de pe capul unei vipere, care se poate întoarce în orice moment asupra ta să te muşte. Astea-s metode de a te apăra de stres. Din păcate, noi nu le cu­noaş­tem şi nici nu le practicăm. Îţi face unul rău…. “te-n cur pe mă-ta, stai că-ţi arăt eu ci­ne-s!”, cam aşa zice românul nostru. Noi nu răspundem cu dra­goste, răspundem tot cu ură la ceea ce ni se face. Or, trebuie să în­văţăm că cea mai pu­ter­nică formă de apă­rare în lu­mea periculoasă în care tră­im este Iubirea. O spun şi vă rog să scrieţi cu literă mare pentru că alături de libertate, dreptate şi pace, Iubirea este unul dintre ţe­lurile şi idea­lu­rile oamenilor de pretu­tin­deni şi ea stă ca o regină pe primul loc.
“Mi-am modificat total viaţa”

- Sunteţi un mare actor, profesor, poet, măr­tu­risirile de acum arată publicului o altă faţă a omului Dorel Vişan. Toată această experienţă personală de vindecare a pornit din dorinţa de a trăi. Dincolo de fap­tul că v-aţi re­câştigat sănătatea, ce altceva aţi mai învăţat în aceşti ani?
- Am ajuns la concluzia că poţi muri din lumea asta, fără să ştii cine eşti, adică fără să ştii unde-i popa cu crucea. Or, se ştie că omul care trăieşte în confuzie nu poate fi un om sănătos, pen­tru că nu judecă bi­ne. Primul câştig es­te că am ajuns să mă cunosc foarte bine şi că am înţeles că poţi să te ajuţi singur, da­că-ţi disciplinezi min­­tea. Am fost în lumea întreagă pen­tru a învăţa din înţe­lep­ciunea medicinii tradiţionale de pre­tu­tindeni. Am călă­torit în Noua Zee­lan­dă, Australia, Chi­na, Congo, India, Vietnam, Mexic, Uruguay, Pa­ra­guay, Argentina, Tibet, Thailanda, Peru, Cambodgia, Japonia, Canada, nici nu mai ştiu pe unde n-am fost şi peste tot pe unde am umblat, am văzut cât de mult preţuiesc oamenii simplitatea, naturalul, tra­iul în aer liber, aproape de pământ, în concordanţă cu ciclurile mari ale anotimpurilor. Eu mi-am modi­ficat total viaţa. Trăiesc acum într-o casă ţărănească, lângă Cluj, lucrez zilnic în grădină, am plantat pomi, viţă-de-vie, am stupi, flori, straturi de castraveţi, cea­pă şi mor­covi, usturoi; fac zilnic exerciţii fizice, am ajuns la câte 100 de abdomene pe zi, fac automasaj, gim­nastică, de la o oră şi jumătate, până la trei ore pe zi. Ninge, plouă, picură de rouă, numai asta am de făcut şi asta fac. Când a fost baiul mare, am respectat o dietă severă, acuma e mai relaxată, am adoptat o cale de mijloc. E drept însă, câteodată, tot într-o parte mă trage şi mai mănânc şi ce nu-i potrivit. 
DOREL VIŞAN:
 Altfel, n-am încetat să învăţ să trăiesc cât mai simplu şi învăţ cât de multe pot despre corpul meu. Cunosc, de exem­plu, cele 5 forme de respiraţie, înţeleg cum se poate con­duce energia în corp, unde sunt meridianele, unde locurile de blocare a energiei, cum se poate educa şi stăpâni voinţa, cum să scap de cele trei otrăvuri mari ale lumii: ura, pofta şi iluzia. Oi, Doamne, câtă zoală, câte exerciţii, cât studiu, până am ajuns să înţeleg, cât de cât, ce-i cu mine pe lumea asta! Până am în­ţe­les că trupul singur are tot ce-i trebuie ca să se vin­de­ce şi să se refacă. Alopatia, medicina clasică, vindecă partea, dar omul trebuie să vindece întregul. Un corp uzat nu trebuie reparat pe ici, pe colo, ci “refăcut” în totalitate prin hrănirea cu energie naturală, aceea pe care o primeşte şi copilul la naştere. Această forţă de refacere a sănătăţii au intuit-o şi popoarele primitive care au folosit însă şi puterea poveştilor şi a miturilor, a artei, în general, pentru întoarcerea la lucrurile an­ces­trale şi, mai ales, la Lumina dintâi sub care Dum­ne­zeu i-a dăruit omului din energia Lui vie şi vinde­cătoare.
Fotografii din arhiva actorului

VEZI AICI EMISINEA „PUNCTUL PE I” - DOREL VISAN

miercuri, 10 iulie 2013

JIDDU KRISHNAMURTI - Mai Presus De Mit și Tradiție (SERIE COMPLETĂ - 12 episoade) 10.07.2013

BEYOND MYTH AND TRADITION (1997)

SURSA: Blogul Dezvaluiri!
Sursa Film: jkrishnamurti.com


Înţelegem, cu toţii, importanţa încetării violenţei. Şi cum pot eu, ca individ, să mă eliberez de violenţă, nu doar superficial, ci total, complet, lăuntric ? Dacă idealul nonviolenţei nu va elibera mintea de violenţă, atunci oare va ajuta analiza cauzei violenţei să se elimine violenţa ? La urma urmei, aceasta este una dintre problemele noastre majore, nu-i aşa ? Întreaga lume este prinsă în capcana violenţei, în războaie; însăşi structura societăţii noastre de consum este, în esenţă, violentă. Şi, dacă voi, ca indivizi, intenţionaţi să vă eliberaţi de violenţă, total, la nivel subconştient, nu numai superficial, verbal, atunci cum poate cineva care se apucă de aşa ceva să nu devină egocentric ? Înţelegeţi problema, nu-i aşa ? Dacă grija mea este de a elibera mintea de violenţă şi de a practica disciplina, pentru a ţine violenţa sub control şi a o schimba în nonviolenţă, cu certitudine că asta va produce o gândire şi o activitate egocentrică, fiindcă mintea mea se va focaliza, tot timpul, pe eliminarea unui lucru şi căpătarea altuia. Şi, totuşi, sesizez importanţa unei minţi eliberată, complet, de violenţă. Deci, ce trebuie să fac ? Desigur, că nu se pune problema ca cineva să nu mai fie violent. Realitatea este că suntem violenţi şi întrebarea ‚Cum să nu mai fiu violent ?’ nu face decât să creeze un ideal, care mie mi se pare complet inutil. Dar, dacă cineva este capabil să analizeze violenţa şi s-o înţeleagă, atunci poate că există posibilitatea de-a o rezolva, în totalitate.”


 – J. Krishnamurti (1895-1986), The Book of Life


Beyond Myth and Tradition” reprezintă o serie de interviuri şi prelegeri ale lui Jiddu Krishnamurti, grupate în 12 episoade diferite, în 1997, de Krishnamurti Foundation of America, în regia cuplului Evelyn Blau şi Michael Mendizza, ca o introducere în învăţăturile marelui dascăl al omenirii, fiecare episod fiind axat pe un anumit aspect al vieţii şi societăţii umane, revelând, prin profunzimea discursului, în afara semnificaţiei mesajului în sine şi actualitatea de necontestat a problemelor abordate.

Mesajul primului episod, axat pe problema conflictului, a fost rezumat, cumva, magistral, în următorul paragraf:

„Conflictul se manifestă între prezent şi mit. Pentru a înţelege unde vă situaţi, mitul, idealul, starea de auto proiectare în viitor, trebuie să înceteze cu desăvârşire. Acţiunea conflictului are propria sa energie, care este învrăjbitoare[…] Dar energia percepţiei şi a acţiunii este complet diferită. Şi acea energie este energia Creaţiei.”
 Mai multe aici →

VEZI AICI Partea I si a II-a 
(Despre conflict si schimbare)



„Cred că este important să înţelegeţi că libertatea intervine la început şi nu la final. Noi credem că libertatea este ceva ce trebuie să fie obţinut, că eliberarea este o mentalitate ideală, care se obţine gradat, în timp, prin diverse practici; dar, pentru mine, aceasta este o abordare total greşită. Libertatea nu trebuie să fie obţinută; eliberarea nu este ceva ce trebuie să fie câştigat. Libertatea sau eliberarea reprezintă o mentalitate care este esenţială pentru descoperirea oricărui adevăr, a oricărei realităţi şi, ca atare, nu poate fi un ideal; trebuie să existe de la începuturi. Fără libertate, de la început, nu pot exista momente ale înţelegerii profunde, fiindcă, atunci, întreaga gândire este limitată, condiţionată. Dacă mintea ta este înlănţuită de orice concluzie, de orice experienţă, de orice formă de cunoaştere sau credinţă, atunci nu este liberă şi o asemenea minte nu poate percepe ce înseamnă adevărul.” 

– Jiddu Krishnamurti (1895-1986) – Bombay 1st Public Talk 4th March 1956


Următoarele două episoade, III şi IV, ale seriei „Beyond Myth and Tradition”, sunt consacrate corelaţiei libertate & autoritate şi, respectiv, sacrului, problematici tratate cu aceeaşi profunzime şi originalitate, de către Jiddu Krishnamurti, cu care poate că fidelii acestui blog sau ai operei maestrului sunt familiarizaţi deja, ultimul episod prezentând, printre altele şi confesiunea tulburătoare a unui profesionist, dr. Allan W. Anderson, profesor de studii religioase la Universitatea de Stat din San Diego, California, care s-a simţit, el însuşi, transformat de conversaţiile revelatoare ce au avut loc în februarie 1974.
Păstrând tradiţia postărilor anterioare, vă voi prezenta traducerea unor discursuri pe tematica în cauză, ceva mai extinse pe subiectul libertăţii umane, scopul suprem declarat al lui Krishnamurti, încă de la discursul din 1929, ceva mai sumar pe tema autorităţii, pe care el o tratează adesea, în conjuncţie cu cealaltă faţetă, nedeclarată, a puterii, religia – la fel ca şi geniul nostru, prematur amuţit, Ioan Petru Culianu – şi nu voi spune mai nimic pe tema sacrului, ce nu are nimic de-a face cu religia organizată, în speranţa că vă voi incita să vedeţi şi, mai ales, să revedeţi episodul corespunzător, pe care, eu personal, în consider extrem de profund şi plin de semnificaţii, mult prea subtile, însă, pentru bigoţii acestor vremuri.

Mai multe aici →

VEZI AICI Partea a III-a si a IV-a 
(Despre libertate, autoritate si sacru)



În continuarea seriei „Beyond Myth and Tradition”, episoadele V şi VI sunt consacrate unor probleme foarte delicate, conştientizarea fără alegere şi meditaţia, nu pe deplin receptate se pare, din moment ce Krishnamurti a revenit atât de des asupra lor, mai ales că, la fel ca în multe alte ocazii, opinia sa diferă fundamental de cea a aşa-zişilor lideri spirituali – care abundă numeric, de câteva decenii încoace, atât în orient, cât şi în ţările occidentale – în principal prin respingerea de către maestru a oricărei forme de „spiritualitate” organizată, în care părem a înlocui religia cu prosternarea în faţa altor idoli, în formă modernă.
Din nefericire, mă tem că aceste două episoade ar putea spori confuzia unora dintre cititorii acestui blog, cărora abordarea lui Krishnamurti li se pare a fi „prea intelectuală”, din două motive, cred eu: a) în primul rând tocmai din cauza desprinderii sale, încă din 1929, din relaţia maestru-discipol şi păstrarea unei distanţe apreciabile de orice religie şi manifestare spirituală, gen yoga, singurele pe care oamenii par să le accepte a fi capabile să dea naştere unor guru „autentici”, buni de inclus într-un clasament iluzoriu; b) în al doilea rând, metoda sa poate fi destul de iritantă pentru cei neobişnuiţi să-şi consume neuronii în exerciţii intelectuale permanente, fiindcă refuză, întotdeauna, să ofere un răspuns pe tavă, obligând interlocutorul sau audienţa să-i urmeze meandrele raţionamentului, până când ajung, ei înşişi, la aceeaşi concluzie, fără ca vreun „expert” să le-o ofere gata ambalată în garanţii şi, eventual, statistici şi mărturii convingătoare

Şi numai Dumnezeu mai ştie câţi vânzători de „spiritualitate”, pe bani grei, există prin lume, care au pervertit, la maxim, noţiunea în sine, la fel de eficient ca orice religie organizată, până la punctul în care oamenii ajung din nou să confunde valoarea cu preţul şi să ignore orice aspect spiritual care nu este însoţit şi de un bon fiscal, asta presupunând că veţi descoperi vreodată un astfel de escroc, în sutană sau costum, care să vă evanghelizeze pe factură.



VEZI AICI Partea a V-a si a VI-a 
(Despre constientizarea fara alegere si meditatie)



Religia organizată, credinţa organizată şi statele totalitare sunt foarte similare, fiindcă toate vor să distrugă individul, prin constrângere, prin propagandă, prin diverse metode coercitive. Religia organizată face acelaşi lucru, numai că într-un mod diferit. În cadrul ei, trebuie să accepţi, trebuie să crezi, eşti condiţionat. Tendinţa generală, atât a organizaţiilor de stânga, cât şi a aşa-zisele organizaţii spirituale, este de a modela mintea după un anumit tipar comportamental, fiindcă individul lăsat de capul lui devine un rebel. Deci, individul este distrus prin constrângere, prin propagandă şi este controlat, dominat, de ‚dragul’ societăţii, de ‚dragul’ statului ş.a.m.d. Aşa-zisele organizaţii religioase fac acelaşi lucru, numai că într-un mod ceva mai suspect, ceva mai subtil, fiindcă, în ele, de asemenea, oamenii trebuie să creadă, trebuie să fie reprimaţi, să fie controlaţi şi toate celelalte. Întregul proces reprezintă o dominare a sinelui propriu, într-o formă sau alta. Prin constrângere, se solicită o acţiune colectivă. Asta doresc majoritatea organizaţiilor, fie că sunt organizaţii economice, fie religioase, fie politice. Ele doresc numai acţiuni colective, ceea ce înseamnă că individualitatea ar trebui să fie distrusă. În cele din urmă, asta este singura semnificaţie posibilă. Acceptaţi teoriile de stânga, marxiste sau doctrinele hinduse, budiste sau creştine şi, drept urmare, speraţi să produceţi o acţiune colectivă.”

 – J. Krishnamurti (1895-1986), Collected Works, Vol. VI”, 279, Individual and Society


Seria „Beyond Myth and Tradition” continuă cu episoadele VII şi VIII, consacrate unor subiecte mai mult decât incitante, oglinda relaţiilor umane şicondiţionarea, în care, printre multe alte raţionamente, extrem de revelatoare, Krishnamurti pune accentul pe diferenţa subtilă dintre două noţiuni, aparent sinonime, schimbare şi modificare, ignorarea ei constituind încă unul dintre trucurile manipulării practicată de puterea planetară, încă din zorii existenţei umane, fiindcă permanent ni s-a promis, demagogic fireşte, o „schimbare”, revoluţionară şi tot ce am obţinut a fost o „modificare”, total nesemnificativă, a condiţiilor stipulate în contractul sclaviei noastre milenare.

 Mai multe aici →

VEZI AICI Partea a VII-a si a VIII-a 
(Despre oglinda relatiilor umane si conditionare)



„Înţelegem, cu toţii, importanţa încetării violenţei. Şi cum pot eu, ca individ, să mă eliberez de violenţă, nu doar superficial, ci total, complet, lăuntric ? Dacă idealul nonviolenţei nu va elibera mintea de violenţă, atunci oare va ajuta analiza cauzei violenţei să se elimine violenţa ? La urma urmei, aceasta este una dintre problemele noastre majore, nu-i aşa ? Întreaga lume este prinsă în capcana violenţei, în războaie; însăşi structura societăţii noastre de consum este, în esenţă, violentă. Şi, dacă voi, ca indivizi, intenţionaţi să vă eliberaţi de violenţă, total, la nivel subconştient, nu numai superficial, verbal, atunci cum poate cineva care se apucă de aşa ceva să nu devină egocentric ? Înţelegeţi problema, nu-i aşa ? Dacă grija mea este de a elibera mintea de violenţă şi de a practica disciplina, pentru a ţine violenţa sub control şi a o schimba în nonviolenţă, cu certitudine că asta va produce o gândire şi o activitate egocentrică, fiindcă mintea mea se va focaliza, tot timpul, pe eliminarea unui lucru şi căpătarea altuia. Şi, totuşi, sesizez importanţa unei minţi eliberată, complet, de violenţă. Deci, ce trebuie să fac ? Desigur, că nu se pune problema ca cineva să nu mai fie violent. Realitatea este că suntem violenţi şi întrebarea ‚Cum să nu mai fiu violent ?’ nu face decât să creeze un ideal, care mie mi se pare complet inutil. Dar, dacă cineva este capabil să analizeze violenţa şi s-o înţeleagă, atunci poate că există posibilitatea de-a o rezolva, în totalitate.” 

– J. Krishnamurti (1895-1986), The Book of Life


Prin următoarele două episoade, IX şi X, ale seriei „Beyond Myth and Tradition”, ne confruntăm cu analiza pertinentă făcută de Krishnamurti, în stilul său binecunoscut, altor două probleme existenţiale, esenţiale, latura violentă a naturii umane şi moartea, pe care, de regulă, evităm să le aprofundăm sau încercăm să uităm de ele sau, în spiritul pur al dualismului imaginat de Descartes, fiind incapabili să eliminăm violenţa sau să-i discernem cauzele subiective şi obiective, ne rezumăm la a impune, propagandistic, atingerea unui ideal iluzoriu, aparent opus, nonviolenţa.

 Mai multe aici →

VEZI AICI Partea a IX-a si a X-a 
(Despre sinele violent si moarte)



„De ce există această sete eternă, de a fi iubit ? Ascultaţi cu atenţie. Doriţi să fiţi iubiţi, fiindcă voi înşivă nu iubiţi; dar, din momentul în care iubiţi, s-a terminat, nu vă mai întrebaţi dacă cineva vă iubeşte sau nu. Atât timp cât solicitaţi să fiţi iubiţi, nu există iubire în voi; şi, dacă nu simţiţi iubire, sunteţi urâţi, sălbatici, deci de ce ar trebui să fiţi iubiţi ? Fără iubire sunteţi un lucru mort; şi atunci când un lucru mort solicită iubire, tot mort rămâne. În timp ce, dacă inima voastră este plină de iubire, atunci nu cereţi niciodată să fiţi iubiţi, nu vă oferiţi niciodată castronaşul pentru cerşit pentru ca altcineva să vi-l umple. Numai goliciunea solicită împlinire şi o inimă pustie nu poate fi umplută, niciodată, alergând după vreun guru sau căutând iubirea în sute de moduri diferite.”
J. Krishnamurti (1895-1986), Think On These Things

Mai multe aici →

VEZI AICI Partea a XI-a si a XII-a 
(Despre iubire si mintea cu adevarat, religioasa)



DOWNLOAD RAPID 
(cu subtitrare pe film - toate cele 12 parti)


SURSA:http://antiiluzii.blogspot.com/

FILMELE SUNT OPEN SOURCE


ATENTIE! ACEST ARTICOL SE POATE COPIA DOAR CU ACORDUL LUI MARIAN DE LA BLOGUL DEZVALUIRI!
  Multumim Marian pentru efortul sustinut de a traduce aceste filme deosebite si pentru articolele exceptionale. Speram si noi ca mai devreme sau mai tarziu munca ta sa fie apreciata la adevarata valoare si sa capeti si compensatie materiala. 

Va invitam pe aceasta cale, daca simtiti ca filmele si articolele lui Marian v-au fost de folos, sa DONATI prietenului de la blogul Dezvaluiri, o suma cat de mica in semn de apreciere. Va multumim!

In completare studiati celelalte documentare si articole cu/despre Jiddu in categoria JIDDU KRISHNAMURTI (pe care o puteti explora mai usor in CUPRINS) si cititi cartile lui Krishnamurti ("Viata Eliberata"," Eliberarea de cunoscut"," Sfarsitul timpului" si/sau "Jurnalul" ).

COMENTARII FACEBOOK

CELE MAI IMPORTANTE POSĂRI PENTRU NOI

UNIVERSUL CONECTAT - ce-ar fi dacă Nassim Haramein ar avea dreptate? (15.12.2016)

THE  CONNECTED UNIVERSE (2016) „Unui fractal infinit, aflat în rotaţie, cum îi defineşti centrul ? Orice punct este centrul său...

APEL

CREZI CĂ ACEST BLOG TE AJUTĂ PE TINE ŞI/SAU LUMEA ÎN CARE TRĂIEŞTI?
Daca da, sprijina munca celor care aduc aceste informatii la lumina, printr-o DONAŢIE. Este cea mai concreta recunostinta! CLICK AICI pentru a DONA prin PAYPAL sau DONAŢI ANONIM prin BITCOIN la adresa
1AgtwQF2ETidVoP9tqFnpqFMwz86FUejug. Altă formă de plată găsiţi AICI.

DE AJUTOR

Dacă ești pentru prima dată pe acest blog, îți urăm bun venit! Poți căuta orice subiect care te interesează cercetând CUPRINSUL din meniul de pe stânga (odată ajunşi în cuprins apăsaţi CTRL + F + cuvânt cheie pentru găsire rapidă), dar şi ARHIVA şi CATEGORIILE de pe coloana din dreapta și nu în ultimul rând caseta "CĂUTAŢI PE BLOG" de pe coloana din dreapta (sus). Sunt peste 1300 de articole publicate în clipa asta, majoritatea însoţite de filme şi clipuri traduse sau emisiuni tv, deci ai ce răsfoi şi crede-ne se merită efortul. Poți de asemenea primi direct pe email articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în căsuţa de ABONARE din dreapta, de sub VIZITE (pentru abonare primeşti gratuit toată colecţia Corrado Malanga - cărţi, articole, filme traduse, de pe blogul nostru). De asemenea ne poţi urmări activitatea pe FaceBook, dând LIKE (APRECIEZ) în zona centrală de sus. Mulţumim pentru vizită şi te mai așteptăm pe aici!

Pentru cei care au nelamuriri in ceea ce priveste prezenta reclamelor pe blogul nostru, le recomandam sa citeasca articolul DESPRE RECLAME.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...