RUGĂMINTE!

Dacă vedeți vre-un articol, film, link care nu funcționează, vă rugăm să ne spuneți ca să putem actualiza. De multe ori serverele pică, dispar pur și simplu, filmele sunt eliminate, samd. Si nu lasati doar un mesaj in casuta de comentarii facebook deoarece daca nu suntem prieteni in facebook, sunt sanse sa nu vedem acel mesaj. Cei din anumite țări, posibil din Occident s-ar putea să aveți probleme mai ales cu filmele artistice, căci pe acolo pe la voi, serverele cu filme sunt blocate. Trimiteti un email sau un comentariu la acea postare, dar nu in casuta de facebook. Vă mulțumim!

STEPHEN COVEY - Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace (31.05.2013)

14:00 Posted In , , Edit This 2 Comments »
Lectii importante pentru schimbare personala

Astazi va prezentam o serie de filmulete traduse care surprind pe scurt ideile prezentate de Stephen Covey in cartea lui Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace – lectii importante pentru schimbarea personala, carte desemnata in urma unui studiu al revistei „Chief Executive” drept cea mai influenta carte a secolului XX in domeniul afacerilor, prezinta o abordare globala, principiala si unificata a problematicii umane, in vederea solutionarii dificultatilor personale si profesionale.

Cele 7 deprinderi sunt:
  • Fii proactiv

  • Incepe cu gandul la final

  • Pune prioritatile pe primul loc

  • Gandeste castig-castig

  • Incearca mai intai sa intelegi si apoi sa fii inteles

  • Actioneaza in sinergie

  • Ascute ferastraul
„Este o carte importanta. Principiile lui Covey privind optica pe care trebuie sa o avem in conducere si in relatiile  interumane fac din ea un instrument practic, un manual al managerilor actuali.”

 Nolan Archibald, presedinte Black&Decker

„Stiinta este calea cea mai sigura si mai rapida catre succes in orice domeniu al vietii. Stephen Covey ne ofera gama strategiilor adoptate de toti oamenii ultraeficace. Reusita poate fi o scoala si aceasta carte reprezinta calea cea mai eficace de a invata.”

  Charles Givens, presedintele Charles Givens Organization, Inc., autor al cartii „Wealth without Risk”

SURSA: EMAG.RO

„Lideri de stat si de companii platesc anual milioane de dolari pentru a-si insusi tehnica de reinventare personala marca Stephen Covey. Lucrarea sa „Cele 7 deprinderi ale oamenilor eficace” este considerata cea mai influenta carte de afaceri a secolului XX. Intr-un interviu acordat in exclusivitate revistei CARIERE, Covey vorbeste despre excelenta si despre importanta principiilor in lumea afacerilor. Misiunile pe care le-a avut in zeci de ani de lucru cu lideri din intreaga lume, de la sefi de trib pana la conducatori de organizatii non-profit, l-au condus pe Stephen Covey la concluzia ca leadershipul este capacitatea de le comunica oamenilor valoarea si potentialul, pe care le au, intr-un mod atat de clar, incat ajung si ei sa le vada. Este influenta pe care o avem asupra celor din jur pentru a-i ajuta sa isi descopere propria voce, propriul scop.

Ce v-a inspirat cel mai mult in cariera, pentru a va dezvolta si a avea succes? 

Totul a pornit de la un proiect de training dedicat liderilor, pe care l-am avut in Marea Britanie. Atunci mi-am dat seama ca era ceea ce imi doream sa fac. In ultimii ani am lucrat cu 38 de presedinti de stat, am instruit sute de directori de corporatii si asociatii. Efortul meu se concentreaza spre a-i invata importanta unei paradigme pe care o numesc personal greatness leadership. Pentru aceasta, sunt trei aspecte care trebuie luate in considerare. Primele tin de excelenta la nivel personal (prin aplicarea celor 7 deprinderi) si la nivel de echipa (prin asumarea celor 4 roluri ale liderilor, care modeleaza cele 7 deprinderi: gasesc calea, aliniaza, prin crearea unui sistem elegant de lucru, imputernicesc si modeleaza, prin construirea increderii reciproce, care reprezinta esenta leadershipului eficace). Cel din urma aspect tine de excelenta la nivel organizational.

Cum a transformat criza leadershipul? 

Criza modeleaza radical reactia leadershipului. Cea mai mare provocare a unei crize este aceea ca trebuie sa ii raspunzi. Aceste raspunsuri se bazeaza, indiferent de context, de tara, pe principii care nu se schimba, indiferent de criza sau de alti stimuli.
Care sunt acele principii valabile in lumea afacerilor de azi?
Daca aduni laolalta oameni din mai multe tari, dincolo de barierele de limba ori mentalitate, se creeaza intotdeauna o coeziune prin cateva principii de baza: corectitudine, respect, dezvoltare continua, dorinta de a aduce o contributie. 

Este posibil sa controlam rezultatele in aceste vremuri nesigure? Cum? 

Totul porneste de la respectarea principiilor de baza pe care le-am mentionat. Acestea conduc la patru beneficii majore: veti inspira incredere (care ii va incuraja pe oameni sa ofere tot ceea ce au mai bun), veti avea un scop clar, veti avea sisteme de succes aliniate si veti elibera talentul din oameni, transformand teama de criza in implicare.

Ce pot face liderii pentru ca echipele sa ii urmeze, in aceasta perioada in care creste tentatia de a te concentra mai mult pe binele personal? 

De la sefii de trib, pe care i-am instruit cateva zile, am primit un toiag indian vorbitor. In locul lui poate fi folosit un bat simplu, un pix sau orice altceva. Este cea mai puternica tehnica de comunicare pe care am intalnit-o. Cine il tine vorbeste pana cand se simte inteles, iar ceilalti parteneri de comunicare nu au dreptul sa intervina in tot acest timp, ci doar asculta. Apoi toiagul trece mai departe, la alt vorbitor, si tot asa. Are un efect spectaculos, transforma energiile negative in unele constructive. Si inlatura barierele pe care ni le punem de cele mai multe ori in calea sinergiei, acea solutie superioara celei la care s-a gandit fiecare din cei doi parteneri. Intr-o negociere, de obicei partile isi comunica asteptarile si apoi trec la calea de mijloc, la un compromis. Exista o a treia cale, superioara, care nu este nici a mea si nici a ta si care asteapta sa o gasim impreuna. Utilizarea „toiagului vorbitor“ ii ofera fiecaruia sansa de a se face inteles, spre satisfactia sa. Odata ce ambii parteneri se fac si se simt intelesi, creste transparenta, creste gradul de incredere in cadrul relatiei si sunt mai dispusi sa schimbe idei, sa se lase influentati de opinia celuilalt, sa nu mai tina la propria idee si sa accepte imbunatatiri care apar din beneficiile diversitatii. Este extraordinar sa vezi cum, in timpul unui astfel de exercitiu, oamenii pleaca de la doua idei complet diferite si puternice, deoarece tin de valori, si reusesc sa se lase influentati de celalalt, ca impreuna sa vina cu o a treia varianta care le place mai mult si pe care vor sa o implementeze.

Cum stim ca obiectivele profesionale si de viata pe care ni le alegem ne reprezinta cel mai bine? 

Pentru a afla care ne este vocatia trebuie sa aflam la ce suntem talentati (ce ne place sa facem si reusim sa facem bine), de ce suntem pasionati, ce ne spune constiinta sa facem si care sunt nevoile noastre (care sunt acele atribute unice pe care le avem si pe care le putem pune in slujba unui scop). 

Ce putem face pentru a deveni mai buni? Cum poate un manager obisnuit deveni un lider extraordinar? 

Ii recomand pasii pe care i-am reunit sub conceptul „Cele 7 deprinderi ale oamenilor eficace“: fii proactiv, incepe cu gandul la final, pune prioritatile pe primul loc, gandeste castig-castig, incearca mai intai sa intelegi si apoi sa fii inteles, actioneaza in sinergie, ascute fierastraul.
Ce intrebari auziti cel mai des de la lideri, in ultima vreme?
Liderii sunt preocupati de crestere economica, educatie, rata criminalitatii, de cum sa isi inteleaga partenerii de dialog. 

La ce lucrati acum? 

Scriu o carte, A treia alternativa – cum sa gasim solutii altenative, nu de compromis. Cand inima se simte inteleasa, mintea se deschide si apare a treia alternativa. Aceasta este o solutie creativa gasita de cei doi participanti la un dialog, mai buna decat cele la care s-a gandit fiecare, separat. In plus fata de scrierea acestei lucrari, am 9 copii si 58 de nepoti. Ei sunt unul dintre motivele pentru care stau departe de birou si de noile tehnologii, care sunt foarte bune cand ne slujesc, si nu cand ajung sa ne stapaneasca. 
Multumim Franklin Covey Romania pentru sprijinul acordat in realizarea interviului.

Manageri romani care aplica principiile lui Covey

Pune prioritatile pe primul loc si gandeste dupa modelul „castig-castig" 
Este nevoie de curaj sa actionezi consecvent cu prioritatile tale, mai ales ca suntem programati sa rezolvam in primul rand problemele urgente si poate mai putin importante cu care ne confruntam zi de zi. Cand suntem pusi in fata deciziei de a alege intre o activitate sau alta, trebuie sa ne exersam curajul de a privi inspre propriul „Nord“ (acela din misiunea personala) si de a determina daca activitatea ne ajuta sa ne indreptam spre scopul dorit. Daca nu ne ajuta, curajul ne va permite si intari sa spunem nu. Cand spunem nu, spunem da viitorului nostru. Trecerea de la „a fi intotdeauna castigator“ la o gandire echilibrata de tip „castig-castig“ inseamna pentru mine sa accept mai mult ocaziile care ma pun in situatia de a fi vulnerabil. Am observat, de asemenea, ca aceasta deprindere „castig-castig“ devine mult mai usoara cand incerc sa renunt la judecata procesului de comunicare. Indiferent daca este vorba de o negociere sau o argumentare, debarasarea de nevoia de a imparti lumea in „corect“ si „gresit“ sau „bun“ si „rau“ deschide usi si permite mult mai multa flexibilitate. Nu mi-am imaginat niciodata ca ar putea fi atat de dificil! 
Cristian Giuglea - T&D Manager Autoliv Romania
SURSA: http://www.cariereonline.ro/

Post Comment

Rosia Montana, un loc la marginea prapastiei (28.05.2013)

23:15 Posted In , , , , Edit This 0 Comments »
Rosia Montana, town on the brink (2012)

„Roșia Montană -€“ cu toții am auzit de ea, dar ce știm cu adevărat despre ce se întâmplă acolo? Se pare că interesul despre acest subiect a ajuns si peste hotare la regizorului german Fabian Daub, care a decis să vină în România și să facă acest film documentar despre Roșia Montană.
Montate în stilul documentarului “observațional”€™, fără narațiune, acompaniate și discret €˜”comentate”€™ doar de muzică cu caracter folcloric și world music (Maria Tănase, trupa Zarada), interviurile, declarațiile, confesiunile localnicilor vorbesc de la sine și îi dau ocazia publicului spectator să-și formeze propria opinie.
Despre Roșia Montană – un loc la margine de prăpastie regizorul Cristian Mungiu a declarat: ”(…) am vrut să văd un documentar german despre Roșia Montană, l-am văzut, acum a fost și la Astra, la Sibiu, și mi s-a părut că cu ficțiunea e foarte greu să faci ceva mai echilibrat, mai rezonabil și mai onest decât a făcut omul ăla, care nu e român și n-are niciun parti pris. Am luat legătura cu el pentru că mi s-a părut mai important să-i popularizez filmul înainte să-mi pun problema dacă eu voi face sau nu un film despre subiect.”
Roșia Montană €- un loc la margine de prăpastie și-a avut debutul în cadrul Festivalului Filmfest Hamburg, în data de 30 septembrie 2012 și la Sibiu, în cadrul Astra Film Fest unde a câștigat Premiul special pentru documentarul românesc.”
 VEDEȚI FILMUL AICI LINK 1
SAU AICI - LINK 2
SAU AICI - LINK 3 (parola FYMaaa)

DOWNLOAD RAPID

Mai multe informatii despre ROSIA MONTANA  gasiti in categoria ROȘIA MONTANĂ.

ACTUALIZARE (1.06.2013)

„ACESTA ESTE PARJOLUL SI NENOROCIREA CARE NE PASC DIN CAUZA
             LACOMIEI SI PROSTIEI CONDUCATORILOR NOSTRI …
SI AS ADUGA DIN CAUZA PASIVITATII NOASTRE LASE.
          PRIVITI SI CUGETATI PROFUND LA CE SE INTAMPLA CU NOI !!!!
 
 Se întîmplă la noi, în munţii Apuseni. Pe tacute !
 
Muntii Metaliferi - Iazul de decantare Valea Sesii
 


Dimineața pornim pe ruta Lupsa – Hădărău – fostul sat Geamăna. De la Hădărău se urcă pe un drum de țară cale de 4-5 km pînă ajungem la un pod. În vale pare a fi un lac, pe malul său cîteva case.
 
http://bogdanbalaban.ro/spaw2/uploads/images/ValeaSesii/IMGP2456.JPG

La o privire mai atentă constatăm că de fapt lacul nu prea e lac. Mai degrabă este o acumulare de nămol. Urcăm pe pod unde găsim niște conducte. Din ele se aude un zgomot semn că se transporta ceva. Suntem în munții metaliferi aproape de Roșia Montană, glumim spunînd că pe acolo se transportă aurul.
 
http://bogdanbalaban.ro/spaw2/uploads/images/ValeaSesii/IMGP2465.JPG

Bineînțeles că nu e vorba de aur ci de steril. Acesta provine de la exploatarea de cupru de la Roșia Poieni, făcută de compania Cupru Min începînd cu anul 1978. Tot arealul ăsta pe care se întinde lacul e o adevărată bombă ecologică.
 
http://bogdanbalaban.ro/spaw2/uploads/images/ValeaSesii/IMGP2475.JPG

 
Iazul de Valea Sesii este un iaz de decantare de vale, deschis ( adica are un singur baraj ). Barajul, contruit din anrocamente, închide valea fiind construit între doi versanţi.Tulbureala de steril este deversată în iaz printr-un sistem de conducte care trebuie să permită dirijarea deversării spre diverse zone situate pe conturul iazului astfel ca toată suprafaţa să fie ocupată.
 
http://bogdanbalaban.ro/spaw2/uploads/images/ValeaSesii/IMGP2486.JPG

 
Sterilul cu conţinut de săruri de metale ale acidului sulfuric se constituie în depozit şi se reazemă pe versanţii naturali. În iazul de la Valea Şesii depozitul de steril, în cele mai multe locuri pe care noi le-am sondat, n-are consistenţă; într-un loc era formată un fel de plajă pe care am călcat şi nu ne-am scufundat.
 
http://bogdanbalaban.ro/spaw2/uploads/images/ValeaSesii/IMGP2584.JPG

 
Apele limpezi, care sunt de fapt solutii apoase ale aceloraşi săruri, ar trebui să ajungă într-un sistem de colectare şi evacuare din care acestea trebuie să fie descărcate spre o staţie de epurare chimică sau spre un sistem de recirculare sau -cel mai simplu, făra costuri, fără jenă – spre un emisar (un râu curat de obicei). Sistemul de colectare şi evacuare noi nu l-am văzut, -dar e drepti că n-am ajuns la baraj unde ar putea să fi fost.
 
http://bogdanbalaban.ro/spaw2/uploads/images/ValeaSesii/IMGP2603.JPG

 
În septembrie 2011 iazul avea in jur de 130ha. Acesta a acoperit aproape în totalitate satul Geamăna; gospodăriile au fost răscumpărate de Cupru Min SA Abrud. Durerea cea mai mare a locuitorilor a fost aceea ca nu a fost respectata promisiunea de a se stramuta cimitirul. Sterilul a inghitit rind pe rind casele oamenilor, dealul pe care era construita biserica, cimitirul. Biserica este unul din putinii martori care ne arata ca aici a fost odata o asezare omeneasca. Namolul a ajuns acum la nivelul acoperisului.
 
http://bogdanbalaban.ro/spaw2/uploads/images/ValeaSesii/IMGP2618.JPGhttp://bogdanbalaban.ro/spaw2/uploads/images/ValeaSesii/IMGP2625.JPG

http://bogdanbalaban.ro/spaw2/uploads/images/ValeaSesii/IMGP2654.JPG

http://bogdanbalaban.ro/spaw2/uploads/images/ValeaSesii/IMGP2720.JPG

 
Ce e și mai grav este faptul că asistăm la un dezastru ecologic în derulare. Sterilul continuă să fie deversat cu consecvență și nivelul iazului crește în fiecare an. De aceea cei de la Cupru Min înalță barajul an de an.
 
http://bogdanbalaban.ro/spaw2/uploads/images/ValeaSesii/IMGP2728.JPG

http://bogdanbalaban.ro/spaw2/uploads/images/ValeaSesii/IMGP2738.JPG

http://bogdanbalaban.ro/spaw2/uploads/images/ValeaSesii/IMGP2752.JPG
Nămolul acesta este pe alocuri brăzdat de firicele înguste de apă. Peisajul e ireal, pe alocuri ai senzația că ești pe altă planetă. În fața ochilor ni se aștern tot felul de culori, date de substanțele deversate. Noi am numit generic aceste substanțe cianuri.
http://bogdanbalaban.ro/spaw2/uploads/images/ValeaSesii/IMGP2753.JPG



E trist să vezi cum nămolul ăsta a înghițit și continuă să înghită case, gospodării, livezi, garduri. E trist să vezi cum biserica satului, destul de impozantă de altfel, e sufocată de nămol și își duce în tăcere și demnitate ultimii ani de existență.
http://bogdanbalaban.ro/spaw2/uploads/images/ValeaSesii/IMGP2789.JPG

http://bogdanbalaban.ro/spaw2/uploads/images/ValeaSesii/IMGP2806.JPG

Cu toate astea fiecare dintre noi, dacă nu a spus, măcar odată a gîndit ceva de genul: ce culori, ce peisaj. intr-adevar lacul ăsta cu este foarte fotogenic, dar…Din fostul sat Geamăna au mai rămas doar cîteva case și o mînă de oameni care a refuzat să plece. Oare cum e să să vezi tot peisajul ăsta in fiecare zi? Și să mai ai în minte imaginea vechiului sat.
Nu se poate ca atunci cînd vii aici să nu faci legătura cu ceea ce se preconizează a se întîmpla în zona Roșiei Montane. Se spune că și acolo, pe valea Corna, se va amenaja un astfel de iaz de decantare. Și tot așa, sacrificind niște sate. Numai că acela va fi mai întins decît acesta de la Valea Sesii. Unele surse spun că va fi cam de trei-patru ori mai mare.
După aproape o zi de umblat pe malurile iazului de decantare de la Valea Şesii ne-am propus să ajungem pe halda de steril ce aparţine exploatării Roşia Poieni. Treaba asta nu ne-a iesit, am ajuns numai sub haldă din cauza neatenţiei, nehotărârii şi mai ales a lipsei de timp.
http://bogdanbalaban.ro/spaw2/uploads/images/ValeaSesii/IMGP2846.JPG

Astfel am traversat partea de jos a haldei acolo unde au ajuns pietrele mai mari din sterilul depus şi împins pe haldă. Din fotografii reies două alte problemele asociate tuturor haldelor de steril: generarea de ape încărcate acid care contaminează apele de suprafaţă, eroziunea şi instabilitatea taluzului, degradarea terenurilor învecinate.
http://bogdanbalaban.ro/spaw2/uploads/images/ValeaSesii/IMGP2862.JPG

Am mers ceva timp printre tot felul de bolovani, am pășit pe nisipuri instabile, am traversat pâraie de culoare verde. Am călătorit practic pe tarimuri nepamantene.
Reabilitarea iazului de decantare Valea Şesii ca şi a haldei de steril ar trebui să fie făcută după încetarea exploatării. Dar oare chiar se va intimpla asta?
Ca si concluzie: ar fi bine ca oricare dintre noi sa treaca macar odata si sa vada acest iaz de decantare, sa traga niste invataminte si sa nu mai repete greselile trecutului. Fac un apel catre cei care citesc acest text sa arate articolul si pozele prietenilor, cunoscutilor, sa il distribuie pe retelele de socializare.
În Munţii Apuseni se gasesc 24 iazuri de decantare.”

Post Comment

JOHN PILGER - Adevăratul Jurnalism (26.05.2013)

16:00 Posted In , , , , Edit This 0 Comments »
JOHN PILGER - Real Journalism (2012)

SURSA: Blogul Dezvaluiri

„Marile ţări ‚democrate’ occidentale se îndreaptă către corporatism. Democraţia a devenit un plan de afaceri, cu o concluzie rezervată şi impusă oricărei activităţi umane, oricărui vis, oricărei manifestări decente, oricărei speranţe. Principalele partide parlamentare sunt devotate, acum, aceloraşi politici economice – socialism pentru cei bogaţi, capitalism pentru cei săraci – şi aceleaşi politici externe, a servilismului în faţa unui război nesfârşit. Asta nu este democraţie ! Pentru politică reprezintă exact acelaşi lucru ca McDonalds pentru alimentaţie.”
John Pilger

Cu ceva mai mult de un an în urmă, producătoarea siriană independentă de film Abir Alsayed, proprietara Hot Spot Films şi totodată colaboratoarea postului Al Jazeera, dedica acest mini documentar, „John Pilger - Real Journalism”, personalităţii de excepţie a jurnalistului australian John Pilger, unul dintre puţinii jurnalişti contemporani care nu şi-a făcut de râs profesia, nepermiţând să fie înregimentat în marea masă a scribilor adulatori ai globalismului, promovat de oligarhia nobiliar-bancară care ne conduce planeta spre un dezastru evident.

Recunosc că detest jurnaliştii, la fel de profund pe cât detest bigoţii, politicienii, avocaţii, psihiatrii formaţi la şcoala traficantului de droguri Sigmund Freud, medicii alopaţi înguşti la minte sau, mai pe scurt, orice persoană adânc ancorată în Matrice, care se face complicea sistemului politic imperialist actual, renunţând voluntar, din pură slugărnicie şi lăcomie, la orice urmă de probitate profesională şi demnitate umană.

Pentru mine John Pilger a fost, însă, ca o rază de lumină în universul lipsit de onestitate al jurnalismul obedient, din prima clipă în care l-am descoperit prin documentarul „The War You Don’t See”, despre care declaram la acea vreme:

„Recunosc că acest documentar mi-a rezolvat şi două probleme de conştiinţă.

O vreme am evitat să-l traduc, în principal din cauza unor imagini şi situaţii, care nu pot genera decât groază, furie şi neputinţă şi pe care nu le voi descrie, fiindcă le veţi remarca şi singuri, cu siguranţă.

Apoi, documentarul abordează, către final, o temă pe care am ignorat-o ceva vreme, fiindcă un act legislativ murdar, ca legea 107/2006, ce aprobă OUG 31/2002, impune tăcerea, încălcând constituţia şi acel penibil drept al omului privind libertatea de exprimare - ce se dovedeşte clar a fi doar un privilegiu temporar, aşa cum am afirmat cu altă ocazie - deşi se aruncă asupra noastră, ca naţiune, acuzaţii de o sălbăticie extremă.

Întreaga civilizaţie occidentală sau albă, dacă doriţi, este de zeci de ani victima unei propagande insidioase, perpetuată în principal de Hollywood, ce a demonizat populaţiile de origine arabă, în beneficiul unui stat sionist marionetă, înfiinţat samavolnic prin decizie ONU, în 1948, ca oficină militară a familiei Rothschild.

O trupă de khazari, putred de bogaţi, a pus pumnul în gură planetei, confiscând suferinţa evreului de rând, din timpul celui de-al doilea război mondial, pe care tot ei, khazarii, l-au regizat şi finanţat.

Ştim, de la 1776, că SUA aparţine familiei Rothschild - prin intermediul familiilor paravan Harriman, Rockefeller, Morgan, Mellon, Dulles, Bush ş.a.m.d. - ştim, de la 1815, că Anglia le aparţine financiar tot lor, legea fiind dictată de City şi Black Nobility, ştim că Israelul le aparţine încă de la înfiinţare şi mai ştim că evrei oneşti, ca profesorul universitar Norman Finkelstein, spun de zeci de ani adevărul, în această privinţă, deplângând suferinţa populaţiei palestiniene, martirizată de o bandă de golani sionişti, înarmaţi până în dinţi, ce nu are nimic de-a face cu evreul supravieţuitor al lagărelor de concentrare.”

Fiindcă nu-mi place să mă repet, nu voi relua problematica jurnalismului înregimentat, tratată pe larg în postarea respectivă, dar voi face o mică excepţie acum, sperând, chiar şi în van, că ar putea fi ultima, precizând cu tărie un fapt care ar trebui să fie pe deplin cunoscut tuturor:

Cu excepţia unui război bine justificat, de apărare a propriei ţări, în faţa unei agresiuni externe neprovocate, fireşte, atunci când te implici într-un război, fie forţat, prin recrutare obligatorie, fie lăsându-te atras de mirajul unei plăţi compensatorii substanţiale, printre cei care vor muri alături de tine, în tranşee, nu se vor număra niciodată: politicienii care au declanşat conflictul sau neamurile lor, bancherii care au subvenţionat războiul sau copiii lor, conducătorii corporaţiilor care vor profita de pe urma războiului sau toţi complicii lor.

În schimb, toate aceste ultime categorii menţionate mai sus vor fi cele care vor flutura demagogic şi agresiv stindardul conflictului, în toată mass media corporatistă, etichetând drept laş şi nepatriot pe orice amărât care va refuza să-şi dea viaţa, ca un inconştient, pentru rotunjirea la maxim a conturilor lor bancare.

La adresa filmului am doar o mică observaţie de făcut: contrar percepţiei generale, consider că nu „războiul contra terorii”, ci tocmai războiul din Vietnam a reprezentat primul caz de război menit să nu se termine niciodată, care s-a purtat în baza unor reguli deconspirate, din start, ce limitau la maxim eficienţa distrugătoare a armatei americane, scopul final al conflictului fiind, pe lângă menţinerea instabilităţii geopolitice a zonei, favorabilă jafului imperialist şi generarea unei „găuri negre” devoratoare de echipamente militare, plătite din greu de contribuabilii americani în beneficiul complexului militar-industrial, denunţat atât de „curajos”, tocmai la final de mandat, fireşte, de complicele Dwight Eisenhower.

Şi vă probez această afirmaţie printr-un singur exemplu sugestiv: numai conglomeratul Textron, prin binecunoscuta sa filială Bell Helicopter – care ne-a mituit eficient proprii politicieni, nu că ar fi fost şi dificil s-o facă – a vândut în timpul războiului din Vietnam peste 4.000 de elicoptere armatei americane, plătite desigur de năucii de acasă, convinşi că susţin efortul „just” de război al unor trupe menite să împartă dreptatea în lume, cu satârul.

Ca să vă fie şi mai clar: România, la apogeul înzestrării sale, înainte de a accepta să-şi dezmembreze armata şi să rămână fără apărare în faţa pretenţiilor anti-suverane ale huliganilor din UE, pentru a fi acceptată în NATO, nu a deţinut niciodată mai mult de 200 de elicoptere.

În întreaga sa carieră John Pilger şi-a menţinut verticalitatea şi echilibrul, având călcâiele ferm înfipte în bătăturile multor paiaţe politice, care au încercat să-i pună pumnul în gura mult prea slobodă.

Discreţia sa l-a făcut să treacă simplu peste controversele iscate de difuzarea la ITV a documentarului său „Palestine Is Still the Issue”, în 2002, deşi atunci i-au sărit în cap, aproape la propriu, toate slugile sioniste posibile: ambasada israeliană, plus organizaţiile „Board of Deputies of British Jews” şi „Conservative Friends of Israel”, acuzându-l că a fost părtinitor şi nerealist în declaraţii.

Toate aceste plângeri au fost susţinute, culmea ironiei, tocmai de Michael Green, preşedintele companiei Carlton Communications, producătoarea filmului.

Autoritatea britanică de reglementare, Independent Television Commission (ITC), a ordonat o investigaţie, în urma căreia toate acuzaţiile au fost respinse şi aceasta a declarat oficial:

„ITC a analizat, împreună cu Carlton, toate aspectele semnificative ale criticilor de presupusă prezentare incorectă a realităţii, la care ITV a răspuns citând referinţe dintr-o gamă vastă de texte istorice. ITC nu este un tribunal, de fapt şi este pe deplin conştientă de dificultatea certificării validităţii ‚adevărurilor istorice’, dar sursele citate de Carlton au fost cuprinzătoare şi convingătoare, nu în ultimul rând fiindcă multe dintre ele păreau să fie de origine israeliană (sic!). […] Documentarul lui Pilger nu constituie o încălcare a codului ITC, mai ales că a acordat oportunităţi echivalente versiunilor susţinute de guverne pro-israeliene.”

Doi ani mai târziu, Pilger irita din nou marile puteri cu un alt documentar, „Stealing a Nation” (Furând o naţiune), care spunea frust povestea năpăstuitului popor al Insulelor Chagos din Oceanul Indian.

În anii ’60 - ’70, guvernul maiestăţii sale reptiliene a alungat întreaga populaţie a arhipelagului, abandonând-o în mahalalele din Mauritius, scopul final fiind de a face cadou principala insulă, Diego Garcia, imperialilor americani, care în „înţelepciunea lor infinită” prevăzuseră încă de acum jumătate de secol că vor avea nevoie de o bază militară imensă, de unde să poată bombarda eficient Afganistanul şi Irakul, ce urmau fireşte să le doboare turnurile World Trade Center, în 2011.

Să plângi în pumni, nu alta, Pythia, amărâtă de „oracoliţă” ce eşti !

Cu toate că documentarul a primit cel mai prestigios premiu britanic de profil, în 2005, Royal Television Society Award şi în pofida unei campanii susţinute a populaţiei insulare de a-şi recăpăta căminele, ocupate ilegal printr-o agresiune armată echivalentă unui genocid, în 2008 Camera Lorzilor a pus bomboana pe coliva dreptăţii, sprijinind decizia guvernului prezidat de un alt criminal în masă, Tony Blair.

În 2007, John Pilger recidiva cu documentarul „The War on Democracy” (Războiul împotriva democraţiei), primul său film lansat cinematografic şi care primea, în 2008, One World Media Awards.

Filmul explorează relaţiile istorice actuale şi istorice ale SUA cu ţările Americii Latine, cărora le-am dedicat eu însumi o postare în care declaram, cândva:

„Limbajul de lemn - de a cărui practică era acuzată frecvent România, în trecutul apropiat - s-a mutat cu arme şi bagaje la Casa Albă, care îi inventariază pe liderii Americii Latine, mai puţin obedienţi, ca fiind de ‚stânga bună’ sau ‚stânga rea’, ceea ce îmi aduce aminte şi de limbajul Uniunii Sovietice din vremea de glorie a lui Lenin, care-şi categorisea inamicii în contrarevoluţionari ‚albi’, ignorând culoarea epidermei vecinilor, fapt ce a condus la combinaţii hilare, de genul ‚galbeni albi’ şi chiar ‚negri albi’.”

Pilger declara:

„Filmul are drept subiect lupta popoarelor de a se elibera, pe ele însele, dintr-o formă modernă de sclavie. Aceşti oameni descriu o lume, nu aşa cum le place preşedinţilor americani s-o vadă, ca utilă sau sacrificabilă, descriu puterea curajului şi a umanismului, răspândit printre oameni cu care americanii nu au nimic în comun. Cei din urmă se servesc de nobile cuvinte ca democraţie, libertate, eliberare, dreptate şi, făcând aceasta, ne contestă cele mai elementare drepturi umane, printr-un război purtat împotriva noastră, a tuturor celorlalţi.”

În mai 2007, într-un gest de sfidare aparentă extremă, pentru un susţinător atât de fervent al libertăţii de exprimare, Pilger a semnat, alături de alţii, o scrisoare ce sprijinea decizia guvernului venezuelan de a nu înnoi licenţa de emisie a celei mai mari reţele de televiziune Radio Caracas Televisión (RCTV), pentru faptul că a sprijinit deschis lovitura de stat regizată de americani în 2002, îndreptată împotriva unui guvern ales democratic, când numai revolta reală a populaţiei capitalei l-a repus în funcţie pe Hugo Chávez.

Argumentul invocat de Pilger a fost just şi simplu: dacă BBC sau ITV ar sprijini public o lovitură de stat îndreptată împotriva guvernului britanic, aceste posturi ar suferi consecinţe similare.

În paranteză fie spus, în acel caz particular, l-aş ruga eu însumi să facă o excepţie, totuşi.

O dată în plus, s-a dovedit esenţa malefică a unor organizaţii fantomă, care se declară promotoare ale principiilor demnităţii şi dreptăţii umane, fiindcă „Human Rights Watch”, „Reporters Without Borders” şi „Committee to Protect Journalists” au urlat pline de indignare, considerând decizia luată contra RCTV ca un „efort de a sugruma libertatea de exprimare”.

Este trist, ce-i drept, ca, la final de carieră, John Pilger să fie forţat să facă un film cu exact acelaşi titlu cu al celui lansat anterior, la distanţă de câteva decenii, revelând că nici măcar o viaţă de om nu este suficientă pentru ca problemele generate, în această lume, de lăcomia imperialistă a elitelor să se atenueze, în cât de mică măsură, ba chiar dimpotrivă, dar tocmai existenţa unor asemenea oameni verticali, care şi-au dedicat întreaga viaţă şi carieră informării corecte a omului de rând, ne alimentează speranţa evadării, într-un viitor cât mai apropiat, din lagărul consumerismului corporatist psihopat.

„Suntem îndemnaţi să privim lumea ca printr-o oglindă unidirecţională, de parcă noi am fi cei ameninţaţi şi inocenţi, iar restul oamenilor ne ameninţă sau sunt nişte mizerabili sau, pur şi simplu, sunt sacrificabili. Memoria noastră se luptă să recupereze adevărul că drepturile umane nu au fost definite ca simple privilegii, de către un parlament sau un consiliu de administraţie sau o instituţie şi că pacea nu poate fi posibilă în absenţa dreptăţii şi a unei informări corecte, care ne oferă puterea de a acţiona în numele dreptăţii.”

John Pilger

SURSA: Blogul Dezvaluiri

ATENTIE! ACEST ARTICOL SE POATE COPIA DOAR CU ACORDUL LUI MARIAN DE LA BLOGUL DEZVALUIRI!
  Multumim Marian pentru efortul sustinut de a traduce aceste filme deosebite si pentru articolele exceptionale. Speram si noi ca mai devreme sau mai tarziu munca ta sa fie apreciata la adevarata valoare si sa capeti si compensatie materiala. 


Va invitam pe aceasta cale, daca simtiti ca filmele si articolele lui Marian v-au fost de folos, sa DONATI prietenului de la blogul Dezvaluiri, o suma cat de mica in semn de apreciere. Va multumim!

FILMUL ESTE OPEN SOURCE

VEDETI FILMUL John Pilger - Real Journalism TRADUS, AICI



DOWNLOAD RAPID

In completare studiati si :
1) RAZBOIUL PE CARE NU-L VEZI
2) RIDICAREA VĂLULUI

Post Comment

PROVOCAREA SCHIMBĂRII - Filmul biografic al lui Jiddu Krishnamurti (23.05.2012)

00:46 Posted In , , , , Edit This 0 Comments »

The Challenge of Change (1984)


The Biographical Film of J. Krishnamurti

„Acest film prezinta fascinanta poveste a unui mare Invatator Spiritual al secolului XX, din copilarie - cand a fost descoperit de cei de la Societatea Teozofica, in 1909 - la discursurile sale de-a lungul vietii, cu mari audiente in multe zone ale lumii, pana la moartea sa in 1986.
    Aceasta remarcabila poveste, redata prin filme si fotografii de arhiva, este o introducere potrivita spre invataturile si viata lui Krishnamurti.
    Filmul biografic The Callenge of Change despre viata lui Jiddu Krishnamurti este produs de Evelyne Blau in anul 1984. Filmul include si o serie de afirmatii pe care Krishnamurti le face intr-un interviu special pentru acest documentar. De asemenea, filmul include multe fragmente din diverse discutii si dialoguri, precum si o schita biografica a tineretii sale.
    Baza invataturilor lui Krishnamurti este sintetizata in declaratia sa facuta in 1929: "Adevarul este un teren neumblat"... omul nu-l poate descoperi prin nici o organizatie, credinta, dogma, preot sau ritual, si prin nici o cunoastere psihologica. El trebuie abordat si gasit prin intermediul oglinzii relatiei, prin intelegerea continutului propriei sale minti, prin observatie si nu prin analiza intelectuala sau disectie introspectiva. Omul a construit in sine imagini ca un sentiment de securitate – religioasa, politica, personala. Acestea se manifesta ca simboluri, idei, credinte. Povara acestora domina gandirea omului, relatiile si viata lui de zi cu zi. Acestea sunt cauzele problemelor noastre care divid si separa oamenii in orice relatie.
    Aceasta formulare "teren neumblat" poate speria sau ameninta convingerile oamenilor obisnuiti. Aceasta poate parea chiar anarhista. Dar exista foarte multa intelepciune in acest exercitiu. La fel ca in traditia lui Socrate, Krishnamurti ne provoaca sa cautam adevarul deasupra si dincolo de solutiile deja existente si oferite de-a gata de institutiile existente, dincolo de modele si obiceiuri. El ne indeamna sa abandonam gandirea sectara, lasand deoparte pe Shankara, Buddha, Hristos, etc., astfel ca mintea noastra sa poata deveni clara si sa nu mai fie influentata, controlata sau obligata sa serveasca o dogma.
Cautarea adevarului interior trebuie sa prevaleze, este o calatorie interioara care cauta un numitor comun in ideea abstracta de umanitate. Este ceea ce ne face umani. Cautarea adevarului cere efort, vitalitate, transparenta si disciplina. Societatea omeneasca necesita in permanenta atat continuitate cat si schimbare, deci avem nevoie sa gasim un echilibru intre cele doua. Cautand adevarul trebuie sa mentinem un sentiment de integritate a existentei noastre ca fiinte umane. Trebuie sa avem curajul de a descoperi zi de zi, clipa de clipa, libertatea pe un nou nivel al Adevarului.
    Jiddu Krishnamurti nu a vorbit ca un guru, mantuitor sau maestru ci a facut mereu apel la trezirea inteligentei si discernamantului in toate fiintele umane.
 
The Challenge of Change
Producator: EVELYNE BLAU
Regia: MICHAEL MENDIZZA
Muzica: MICHAEL ROGERS
Voce: RICHARD CHAMBERLAIN
RICHARD BASSEHART

VEDEȚI FILMUL TRADUS, AICI:

  
DOWNLOAD RAPID 
(ambele părți)

In completare studiati celelalte documentare si articole cu/despre Jiddu in categoria JIDDU KRISHNAMURTI (pe care o puteti explora mai usor in CUPRINS) si cititi cartile lui Krishnamurti ("Viata Eliberata"," Eliberarea de cunoscut"," Sfarsitul timpului" si/sau "Jurnalul" ).

Post Comment

PARADISURILE FISCALE - Exact acolo sunt banii dumneavoastră ! (20.05.2013)

14:02 Posted In , , , , Edit This 0 Comments »
THE TAX FREE TOUR (2013)

SURSA: Blogul Dezvaluiri


„La ultima numărătoare, atunci când reglementările de dezvăluire a acordurilor de sustragere fiscală, în faţa Her Majesty's Revenue and Customs (HMRC), au fost introduse, în 2004, existau circa 14.000 de asemenea scheme. Sau aşa am crezut noi. Acum se pare că aceste cifre sunt departe de a sugera limitele problemei, atât timp cât atât de mulţi ‚promotori’ ai schemelor, cum ar fi economiştii, avocaţii şi firmele specializate de sustragere fiscală, de dimensiunea aparentă a unui ‚butic’, refuză să respecte regulile jocului. Un răspuns parlamentar obţinut de deputatul Austin Mitchell, care de asemenea a depus o moţiune recentă pentru a urgenta acţiunile contra sustragerii fiscale, revelează că nu mai puţin de 90 promotori se află sub investigaţie, pentru refuzul de a-şi dezvălui schemele. Probabil că ei sperau fie că nu vor fi nominalizaţi, fie că vor descoperi, între timp, vreo lacună a reglementărilor.”

Richard Brooks
The Guardian

Cu foarte puţină vreme în urmă, în data de 25 martie, emisiunea „BackLight” a postului de televiziune olandez VPRO, lansa acest documentar onest, The Tax Free Tour, în regia lui Marije Meerman, dedicat în exclusivitate marilor escrocherii internaţionale ale evaziunii şi sustragerii fiscale practicate de corporaţii, care se dovedesc, încă o dată, a fi „mai presus de orice lege şi prihană”, servindu-se magistral de reţeaua caracatiţă a paradisurilor fiscale pentru a-şi masca şi proteja veniturile reale, pentru care ajung să plătească impozite simbolice sau de-a dreptul nule.

Se cuvine a fi spuse câteva cuvinte despre VPRO, acest post de televiziune al unor oameni curajoşi şi cu bun simţ, două calităţi aflate în curs de extincţie în zilele noastre, cu care ne-am mai întâlnit pe acest blog, când am tradus documentarul „Letter from Poland”, dedicat asasinării preşedintelui polonez Lech Kaczynski şi a altor 95 de demnitari, în aşa-zisul accident din apropierea aeroportului "Severny" din Smolensk, în data de 10 aprilie 2010.

VPRO reprezintă doar acronimul expresiei „Vrijzinnig Protestantse Radio Omroep”, însemnând „Corporaţia liberal-protestantă de radio şi televiziune” şi a fost înfiinţată în 1926, ca o organizaţie religioasă, fireşte, aşa cum indică şi numele. Totuşi, în anii ’50 şi ’60 a devenit, mai degrabă, social-liberală decât protestantă şi chiar dacă a păstrat acronimul iniţial, din motive de tradiţie, semnificaţia lui a dispărut. Printre altele, a fost primul post de televiziune olandez care difuza o femeie nud, pe Phil Bloom, în 1967, fiind şi astăzi considerat unul dintre cele mai radicale grupuri, din punct de vedere cultural, din televiziunea olandeză. La fel ca multe alte posturi publice olandeze nu a deţinut niciodată un canal dedicat, până în 1997, când şi-a deschis propriul portal video pe internet, ca o aplicaţie Java, cu cod deschis începând din 2000.

Emisiunea „BackLight”, reprezintă, de fapt, o serie de documentare proprii, de limbă engleză, care „îşi propun să clarifice esenţa principalelor tendinţe şi evenimente”, prin practica unui jurnalism critic, încercând să faciliteze înţelegerea mecanismelor interne complicate ale societăţii noastre, aşa-zis moderne.

Unde anume îşi plătesc impozitele societăţile multinaţionale şi în ce măsură ?

Obţinând informaţii din sursele foarte autorizate reprezentate tocmai de experţii internaţionali în taxe şi impozite, regizoarea Marije Meerman aruncă o privire indiscretă asupra paradisurilor fiscale, a oamenilor care trăiesc acolo şi asupra rutelor de-a lungul cărora noţiunea de „impozit” îşi pierde orice semnificaţie, la nivel global.

Aceste rute poartă nume răsunătoare, cum ar fi „Cayman special”, „Dubla irlandeză” sau „Sandvişul olandez sau cipriot”, definind, de fapt, o lume a finanţelor mondiale care operează în umbra asigurată de un nivel de secretizare draconic, cu locuri prin care fluxuri considerabile de capital circulă cu viteza luminii şi permit evitarea achitării obligaţiilor fiscale.

Conform propriei definiţii VPRO, The Tax Free Tour este un thriller economic ce cataloghează riscurile sistematice cu care se confruntă cetăţenii, obligaţi să poarte singuri povara fiscalizării excesive ce caracterizează întreaga lume a finanţelor mondiale, fiindcă tocmai cei ce realizează cele mai mari venituri posibile, afectând grav sănătatea noastră şi a planetei, printr-un comportament socio-ecologic complet iresponsabil, sunt cei care mituiesc eficient guverne formate, fără excepţie, numai din paiaţe murdare şi lacome, pentru a genera legislaţii fiscale de-a dreptul imbecile, la fel de pline de lacune ca un şvaiţer, pe care avem totuşi norocul de a-l plăti la kilogram şi nu la volum.

Acesta este preţul pe care trebuie să-l plătim noi, oamenii de rând, pentru mult trâmbiţata globalizare fascistă şi piaţă liberă, de orice restricţii pentru sociopatele corporaţii mondiale, fireşte ?

Ca o glumă, oarecum amară, care subliniază, o dată în plus, poziţia privilegiată a elitelor planetei, informaticiana Femke Herregraven, ajutată de doi dintre protagoniştii filmului, investigatorii Siem Eikelenboom şi Gaby de Groot, a lansat jocul „Taxodus”, în care puteţi selecta profilul unei corporaţii multinaţionale, pentru a vă familiariza cu propriile rute care-i garantează plata celor mai mici impozite posibile.

Nu cred că mai este cazul să reamintesc situaţia disperată a României, pe care barbarismul şi trădarea celor mai nemernici conducători posibili, cu care am fost blagosloviţi după nenorocita aia de revoltă decembristă, au transformat-o într-o ruină economică, fiscalizată la maxim, aproape de recordul absolut pe plan mondial.

Muritorul de rând plăteşte, fără drept de apel, impozit pe venit, cumulat, în jurul valorii de 27%, suportă mii şi mii de accize adăugate aberant oricărui produs de strictă necesitate, plus un nenorocit de TVA cu numai un procent în urma maximului acceptat de noul imperiu european, care-şi întinde tentaculele scârboase atentând la propria noastră suveranitate naţională, în baza principiului cămătăresc al datoriilor fiscale neacoperite.

Oricare întreprinzător privat autohton ştie la perfecţie că „beneficiem” de o legislaţie cretină, care nu numai că împiedică acumularea de averi cinstite, dar afectează grav capacitatea de supravieţuire a firmelor lipsite de protecţia binevenită a mafiei politico-financiare, fapt probat, din plin, de numărul imens de firme mici şi mijlocii ajunse în faliment din 1990 şi până în prezent.

„Marile firme”, însă, ale potentaţilor băştinaşi se află, desigur, pe o cu totul altă poziţie: credite bancare preferenţiale, reeşalonări întinse la maxim, până când se transformă în scutiri efective, contracte oneroase, gen „sugativă”, cu statul, care le asigură acces nediscriminat şi nelimitat la fonduri publice, în marea lor majoritate nereturnabile şi, fără îndoială, posibilitatea de a apela la aceleaşi rute internaţionale fiscale de mascare a veniturilor reale.

Nu mai vorbesc de practica – pe care o veţi descoperi aplicată, din plin, în film, pe continentul african – scutirii „temporare” de impozite a „marilor investitori strategici”, de fapt a marilor hoţi externi, gen Nokia – justificate, în principal, de promisiunea mirobolantă a creării de noi locuri de muncă – care-şi strâng catrafusele şi-o şterg urgent din ţară la finalul „lunii de miere” şi nu ajung niciodată să dea socoteală în faţa „justiţiei” interne sau internaţionale pentru neonorarea unor obligaţii şi contracte, ilicite din start.

Însăşi esenţa noţiunii de impozit, ca sumă ipotetic necesară bunului mers al statului care-l colectează, este încălcată grosolan, pe de o parte, prin existenţa „excepţiilor” de care am amintit, iar, pe de altă parte, de guvernul oricărei ţări, care, în timp ce impune oricărei firme să-şi declare public situaţia financiară, el însuşi evită cu o nesimţire sfidătoare să publice, vreodată, un bilanţ anual al impozitelor: grad de colectare, destinaţie concretă, rezultate efective ş.a.m.d.

Tot ceea ce ni se serveşte, anual, este amplificarea tembelă şi ireversibilă a nivelelor de impozitare, în baza declarării iresponsabile a unei şubrezenii virtuale a bugetului naţional, afirmaţie a cărei validitate nu o poate certifica nimeni.

Desigur că există şi o oarecare naivitate în film, care pare să evite problema subordonării totale a guvernelor lumii de către corporaţii – prin plata campaniilor electorale, lobby-ul parlamentar, exercitat mai mult sau mai puţin legal şi, nu în ultimul rând, prin acel sistem consacrat pe plan internaţional ca „revolving door”, care asigură fostelor sau viitoarelor vedete politice fotolii în consiliile de administraţie corporatiste ş.a.m.d. – fiindcă, în absenţa acestui context evident, pentru orice persoană cu capul încă pe umeri, întrebarea „De ce nu-şi plătesc corporaţiile impozitele ?” este complet lipsită de sens.

Dacă o corporaţie şi-ar plăti impozitele, legal, aceasta ar însemna, pur şi simplu, doar o altă contribuţie anonimă la bugetul de stat, pe când, dacă nu şi le plătesc, rezultă bani extrem de negri, în cuantum astronomic, numai buni de mituit papagalii guvernamentali şi parlamentari care ar fi trebuit să le reglementeze eficient activitatea fiscală.

Care variantă vi se pare mai convenabilă ?

Aşa cum declară cinic fostul ministru de finanţe al regatului „albionic”, Denis Healey, diferenţa dintre evaziunea fiscală, practicată de peştii mărunţi şi „sustragerea” fiscală, monopolul marilor rechini corporatişti, este dată exact de grosimea zidurilor închisorii, fiindcă, de fapt, nici un eufemism nu poate ascunde realitatea crudă – nu-i este permis oricărui amărât să se bucure de privilegiile aristocraţiei corporatiste.

În privinţa crizei financiare actuale, reiterată în film, vă recomand să (re)citiţi postarea „Jaful financiar – Crima vremurilor noastre”, în care afirmam, printre altele:

„Toată lumea continuă să dezbată fenomenul, în căutare de soluţii sau cauze sau vinovaţi pentru pierderile de trilioane de dolari, reprezentând averi personale sau valori ale acţiunilor, volatilizate la bursele lumii.

Deşi s-a raportat optimist apariţia unor semne de recuperare, realitatea contrazice demagogia politicienilor şi mass media, fiindcă şomajul continuă să crească ameţitor, monedele se depreciază îngrijorător, falimentele se înmulţesc, toate conducând la incapacităţi de plată şi, implicit, la escaladarea punerilor sub sechestru.

În timp ce politicienii şi unii 'experţi' se învârt în jurul cozii, dând vina pe 'erori' sau pe 'modele economice greşite', concluzionând adesea că 'suntem de vină, cu toţii', Danny Schechter este unul dintre cei care nu se lasă duşi de nas de impotenţa neuronală binecunoscută a politicienilor şi justiţiei corporatiste, revelând o reţea profundă de fraude financiare, prea puţin mediatizate, fireşte, care au jucat un rol esenţial în îngenuncherea economiei mondiale.

[…] Fără îndoială că aceste infracţiuni cumulate n-ar fi fost posibile, dacă mecanismele sociale corespunzătoare ar fi funcţionat, dacă nu s-ar fi procedat, în prealabil, la de-reglementarea domeniului financiar, sub pretextul libertăţi pieţei şi cu sprijinul marionetelor politice corupte, dacă agenţiile de evaluare şi firmele de audit şi-ar fi făcut datoria şi, bineînţeles, dacă mass media nu ar fi privit, ca de obicei, în orice altă direcţie, dar nu spre escrocii care mobilează birourile de pe Wall Street.

Unde sunt acuzaţiile la adresa directorilor executivi de pe piaţa imobiliară, care ne-au târât în această mizerie ?

‚Banking Act of 1933’, cunoscută mai bine sub numele de legea Glass–Steagall, impunea, la finalul marii depresiuni economice anterioare, o serie de măsuri menite să blocheze specula, în genul realizării unei distincţii clare între companiile de asigurări, băncile comerciale, care pot accepta depozite şi băncile de investiţii, eliminând totodată şi conflictele de interese generate de prezenţa aceloraşi indivizi în consiliile de administraţie sau în funcţii executive, în cele trei tipuri de instituţii financiare.

Dar, fiindcă mai marii lumii au hotărât că istoria trebuie să se repete şi cum memoria lumii a cam slăbit în ultimele decenii, în 1999 este aprobată legea 'Gramm–Leachle–Bliley Act', numită cu nesimţire şi 'Financial Services Modernization Act of 1999', care dobora cam toate barierele impuse de legislaţia anterior menţionată, lăsând cale liberă escrocheriei mondiale numită ‚capitalism de piaţă’.”

În concluzie, dacă doriţi să vi clarifice, vreodată, mecanismele financiare reale care guvernează această lume de coşmar, a capitalismului neo-colonialist, vă recomand insistent, aşa cum am făcut-o cu orice altă ocazie, să vă aruncaţi la gunoi maşinile automate de spălat creiere, denumite impropriu televizoare, fiindcă nu „tele”-vedeţi nimic în ele, în afara propagandei guvernamentale care vă va servi orice soluţie fantezistă posibilă, în timp ce vă va convinge agresiv de caracterul imuabil al „legilor economice”, cel puţin la fel de valide, în viziunea lor, ca cea a gravitaţiei, responsabilă pe vremuri de cucuiele de pe ţeasta masonului Isaac Newton.

„Fiindcă promotorii au tendinţa de a nu se limita singuri la una sau două scheme ciudate, numărul real al schemelor ilicite, nedeclarate, ar putea fi semnificativ, dacă unii dintre marii promotori au ajuns, cumva, la concluzia că au descoperit metode eficiente de a evita dezvăluirile legale. Şi asta fără a ţine seama de orice schemă care a scăpat, încă, neobservată. 90 de promotori care refuză să se supună legii dezvăluirii este mai mult decât alarmant, chiar dacă există asigurări că serviciile fiscale se ocupă de ei. Asta demonstrează, cel puţin, cât de invalide sunt, de fapt, reglementările de dezvăluire, ele nereprezentând vreo garanţie că autorităţile vor veni vreodată de hac fenomenului sustragerii fiscale.”

Richard Brooks
The Guardian

ATENTIE! ACEST ARTICOL SE POATE COPIA DOAR CU ACORDUL LUI MARIAN DE LA BLOGUL DEZVALUIRI!
  Multumim Marian pentru efortul sustinut de a traduce aceste filme deosebite si pentru articolele exceptionale. Speram si noi ca mai devreme sau mai tarziu munca ta sa fie apreciata la adevarata valoare si sa capeti si compensatie materiala. 


Va invitam pe aceasta cale, daca simtiti ca filmele si articolele lui Marian v-au fost de folos, sa DONATI prietenului de la blogul Dezvaluiri, o suma cat de mica in semn de apreciere. Va multumim!

FILMUL ESTE OPEN SOURCE

 VEZI FILMUL TRADUS AICI:



DOWNLOAD RAPID
(cu subtitrare pe film)

Post Comment

CELE MAI IMPORTANTE POSĂRI PENTRU NOI

UNIVERSUL CONECTAT - ce-ar fi dacă Nassim Haramein ar avea dreptate? (15.12.2016)

THE  CONNECTED UNIVERSE (2016) „Unui fractal infinit, aflat în rotaţie, cum îi defineşti centrul ? Orice punct este centrul său...

ALTE FILME INTERESANTE

CREZI CĂ ACEST BLOG TE AJUTĂ PE TINE ŞI/SAU LUMEA ÎN CARE TRĂIEŞTI?
Daca da, sprijina munca celor care aduc aceste informatii la lumina, printr-o DONAŢIE. Este cea mai concreta recunostinta! CLICK AICI pentru a DONA prin PAYPAL sau DONAŢI ANONIM prin BITCOIN la adresa
1AgtwQF2ETidVoP9tqFnpqFMwz86FUejug. Altă formă de plată găsiţi AICI.

DE AJUTOR

Dacă ești pentru prima dată pe acest blog, îți urăm bun venit! Poți căuta orice subiect care te interesează cercetând CUPRINSUL din meniul de pe stânga (odată ajunşi în cuprins apăsaţi CTRL + F + cuvânt cheie pentru găsire rapidă), dar şi ARHIVA şi CATEGORIILE de pe coloana din stânga și nu în ultimul rând caseta "CĂUTAŢI PE BLOG" de pe coloana din dreapta (sus). Sunt peste 1050 de articole publicate în clipa asta, majoritatea însoţite de filme şi clipuri traduse sau emisiuni tv, deci ai ce răsfoi şi crede-ne se merită efortul. Poți de asemenea primi direct pe email articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în căsuţa de ABONARE din dreapta, de sub VIZITE (pentru abonare primeşti gratuit toată colecţia Corrado Malanga - cărţi, articole, filme traduse, de pe blogul nostru). De asemenea ne poţi urmări activitatea pe FaceBook, dând LIKE (APRECIEZ) în zona centrală de sus. Mulţumim pentru vizită şi te mai așteptăm pe aici!

Pentru cei care au nelamuriri in ceea ce priveste prezenta reclamelor pe blogul nostru, le recomandam sa citeasca articolul DESPRE RECLAME.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...