miercuri, 31 octombrie 2012

STANISLAV GROF - Potentialul Vindecarii in Starile Neobisnuite de Constiinta (31.10.2012)

Stan Grof and the Healing Potential of Non Ordinary States of Consciousness (2010)

Avem placerea sa va prezentam  astazi, in premiera pe tara, un nou interviu de exceptie cu  Stansilav Grof, un alt om extraordinar cu care rezonam 100%. Filmul a fost tradus de prietenul blogului nostru Andrei Alexandu si ii multumim din nou si de aceasta data, pentru promptitudinea si daruirea lui. Sa fii sanatos Andrei si tine-o tot asa!
Despre Stanislav Grof am mai scris pe blogul nostru si chiar i-am dedicat o categorie deoarece apare in numeroase documentare. Studiati categoria STANSILAV GROF aici.

luni, 29 octombrie 2012

Skype Satsang cu Mooji (29.10.2012)

Dorim sa va aducem la cunostinta faptul ca in 3 noiembrie 2012 va avea loc un satsang cu Mooji pe skype.
Acest cuvânt hindus „satsang”, care derivă din sanscritul „SAT-SANGA”, înseamnă literal „compania adevărului” sau „conexiunea cu realul” şi se referă, în general la practica tradiţională în care te afli în prezenţa unui maestru trezit spiritual sau iluminat; simpla prezenţă a acestuia are asupra celorlalţi efectul unei treziri spirituale. 
 Toti participantii vor fi prezenti intr-o singura locatie (aceeasi ca data trecuta) - sala de la etaj a restaurantului vegetarian OMRA ELIAS.
Nu exista taxa obligatorie; cei care doresc pot oferi o contributie pentru sala (recomandare: 5 lei).
Informatii suplimentare la email angela@ontanu.ro, la tel 0744155809.
____________________________
ATENTIE: Evenimentul va fi filmat (ca si data trecuta), inclusiv intrebarile catre Mooji; deci TOTI participantii, prin prezenta lor, isi dau acordul, pentru inregistrarea si eventuala difuzare in spatiul public sau privat.
In cazul in care nu doriti sa fiti inregistrati, va rugam sa anuntati in scris cand va inscrieti la eveniment, precum si in momentul in care doriti sa puneti intrebari. Chiar si in acest caz, intrebarea voastra (audio) si raspunsul lui Mooji (audio+ video) vor fi inregistrate, dar nu va vom filma fata.
De asemenea  este posibil un Satsang cu Mooji in persoana, live, la Bucuresti.

”Data este ESTIMATIVA 15 martie 2013 (4 luni in avans).
Incercam sa aflam cata lume ar veni la un eveniment de genul : Vineri-Sambata-Duminica, 5-6 satsanguri cu Mooji 'in carne si oase' la Bucuresti
Va fi nevoie de o confirmare ferma a intentiei prin achitarea unui AVANS (care se va returna in cazul in care nu vom reusi organizarea evenimentului); probabil acest avans va fi de 50EUR.”
Daca nu ati auzit de Mooji pana acum, va invitam sa studiati celelalte doua articole de pe blogul nostru, dedicate lui Mooji:

Ne bucuram sa vedem ca apar tot mai multe filmulete traduse cu Mooji si avem placerea si bucuria sa va prezentam un playlist de 12 filmulete noi, traduse:


Daca subtitrarea in limba română nu porneste automat apasati butonul CC.

vineri, 26 octombrie 2012

GRAHAM HANCOCK - Despre Ayahusca si Constiinta (25.10.2012)

Graham Hancock on Ayahuasca and Consciousness (2012)
an interview with Sonia Doubell


Graham Hancock este actualmente unul dintre personajele cele mai indragite de noi, un om cu care rezonam 100%. Este o bucurie pentru noi sa va putem prezenta in premiera pe tara, un film de 30 de minute deosebit de interesant, tradus de prietenul nostru Andrei Alexandru, caruia ii multumim din suflet pentru promptitudinea si daruirea cu care a tradus aceast interviu realizat de Sonia Doubell .
Graham Hancock apare in numeroase filme de pe blogul nostru si din acest motiv i-am si dedicat o intreaga categorie (GRAHAM HANCOCK) . Acest om deosebit merita un articol dedicat special lui si ne bucuram ca am gasit ocazia sa o facem.

miercuri, 24 octombrie 2012

STRĂVECHI EXTRATEREȘTRI - Sezonul III - complet (24.10.2012)

ANCIENT ALIENS (2011)
Season III - complete

Vă prezentăm astăzi sezonul 3 al acestei binecunoscute serii de documentare, o serie urmarită, așteptată și apreciată de foarte mulți dintre voi.   
Celelalte sezoane pot fi urmărite de asemenea la noi pe blog aici:
Stim ca aceste filme nu mai au nevoie de nicio prezentare pentru majoritatea cititorilor blogului nostru, insa daca mai exista si neinitiati printre voi, iata cateva idei despre aceste documentare:

”Potrivit adepţilor teoriei extratereştrilor antici, extratereştri mult superiori tehnologic, au aterizat pe Terra cu mii de ani în urmă, împărtăşind din ştiinţa lor, civilizaţiilor umane timpurii, schimbând definitiv cursul istoriei.
Dar cum de a apărut acest concept şi oare există dovezi care să-l susţină ?
De fapt adepţii acestei teorii preiau o idee veche de secole, că viaţa există şi pe alte planete şi că oamenii şi extratereştrii s-au mai întâlnit în trecut. Tema acestei interacţiuni a fost pusă în lumina reflectoarelor în anii ’60, prin numeroasele observaţii OZN şi filme SF celebre, precum „2001: O odisee spaţială”, bazat pe un roman scris de fizicianul Arthur C. Clarke, promotorul ideii sateliţilor geostaţionari. Programul spaţial a avut desigur rolul său, deloc neglijabil, de altfel: Dacă oamenii pot călători pe alte planete, de ce nu ar putea fi vizitată Terra de extratereştri ?

În 1968, scriitorul elveţian Erich von Daniken a publicat lucrarea “Carele de luptă ale zeilor” (Chariots of the gods), care a devenit imediat un bestseller. În carte, avansează ipoteza că, acum mii de ani, călători spaţiali de pe alte planete au vizitat Terra, dându-le oamenilor anumite tehnologii şi, mai ales, influenţându-le religia. El este considerat, de mulţi, ca şi iniţiatorul teoriei extratereştrilor antici, cunoscută de asemenea ca teoria astronauţilor antici.

Mulţi teoreticieni, inclusiv Daniken, menţionează două genuri de dovezi, în sprijinul propriilor afirmaţii. Primul se referă la textele religioase antice, în care oamenii au interacţionat cu zeii, sau cu alte fiinţe care coborau din ceruri – uneori în nave asemănătoare celor spaţiale – şi posedau puteri spectaculoase. Al doilea se referă la lucrări vechi de artă, care descriu, parcă, figuri de extratereştri şi la vechi minuni arhitectonice gen Stonehenge sau piramidele egiptene.

Dacă am fost vizitaţi de extratereştri în trecut, oare îşi vor mai face ei apariţia în viitor ? Pentru adepţii teoriei amintite, răspunsul este un da, răsunător. Ei cred că, făcându-şi publice teoriile, vor ajuta umanitatea să se pregătească pentru întâlnirile viitoare, inevitabile, cu extratereştrii.

Ce dovezi ar putea exista ? 

Sa enunţăm doar câteva dintre ele !

Liniile Nazca

Săpate într-un platou înalt din deşertul Nazca din Peru, o serie de desene antice, care se întind pe mai bine de 80 km, au intrigat arheologii vreme de decenii. Pe lângă simple linii şi figuri geometrice, sunt incluse şi desene de animale, păsări şi oameni, unele măsurând mai bine de 200 de m lungime. Datorită mărimii lor colosale, figurile pot fi observate integral doar de la înălţimi apreciabile şi nu există nici o dovadă că populaţia Nazca, care a locuit în zonă, între 300 î.e.n. si 800 e.n., a inventat maşini zburătoare.

Vimanele

Multe poveşti sanscrite, care au fost scrise în India acum mai bine de două milenii, conţin referiri la maşini zburătoare mitice, numite vimane. Subliniind similarităţile dintre descrierile vimanelor şi declaraţiile oamenilor care susţin că au văzut OZN-uri, adepţii paleoastronauticii au sugerat că India a fost vizitată de astronauţi de pe alte planete, în antichitate.

Statuile Moai din Insula Paştelui

Insula polineziana a Paştelui, este faimoasă pentru “moai”: 887 de figuri umane gigantice, cu capete disproporţionate, care-i păzesc ţărmurile. Cu o vechime estimată de 500 de ani, aceşti monoliţi au mai mult de 4 m înălţime şi cântăresc circa 14 tone, dar unii sunt de două ori mai înalţi şi mult mai grei. Cum au reuşit fiinţe umane, fără unelte sofisticate sau cunoştinte de inginerie, să transporte şi să ridice asemenea structuri incredibile ?  Unii adepţi ai teoriei extratereştrilor antici, cred că aceste statui sunt opera extratereştrilor, care şi-au lăsat astfel amprenta pe insulă.

Puma Punku

Localizat în podişurile boliviene, Puma Punku este un câmp de ruine de piatră, plin de blocuri de sculptate cu migală. O lucrare de asemenea precizie şi amploare, ar fi fost aproape imposibilă fără unelte şi maşini moderne şi cu toate acestea ruinele sunt mai vechi de 1.000 de ani. Adepţii teoriei amintite afirmă că structurile au fost construite de oameni, cu ajutorul extratereştrilor şi a tehnologiei lor avansate. Cert este că unele construcţii nu ar putea fi reproduse nici măcar cu tehnologia actuală.

Cartea lui Ezechiel

În Cartea lui Ezechiel, parte a Bibliei ebraice, un profet are viziunea unei nave zburătoare care producea foc, fum şi mult zgomot.  Adepţii teoriei extratereştrilor afirmă că vehiculul seamănă ca descriere cu navele spaţiale moderne. În loc de intervenţia divină, textul descrie mai degrabă o întâlnire timpurie între oameni şi extratereştri.

Sarcofagul lui Pacal

Pacal, a fost marele conducator al mayaşilor de la Palenque (sit arheologic aflat în sudul Mexicului de azi) în secolul al VII-lea. După moarte, a fost îngropat în interiorul unei piramide numită Templul Inscripţiilor. Capacul sarcofagului, foarte laborios sculptat, a devenit reprezentativ pentru arta mayaşă şi este menţionat ca şi una dintre dovezile ce vin în sprijinul teoriei extratereştrilor antici. Conform acestora, Pacal este figurat în interiorul unei nave spaţiale, în timpul decolării, cu mâinile pe panoul de control, un picior pe o pedală şi cu un tub de oxigen în gură.

Serialul beneficiază de contribuţia unor personalităţi de marcă dintre care îi amintesc pe Erich von Daniken, Graham Hancok, David Wilcock, Luis Navia, Michael Cremo, Barry Downing, David Childress, Sara Seager, George Noory, Giorgio Tsoukalos, Robert Cargill ş.a.”
SURSA:  http://antiiluzii.blogspot.ro

 VEDEȚI SEZONUL III TRADUS, AICI:
DOWNLOAD RAPID


URMEAZĂ ÎN CURÂND, SEZONUL 4

luni, 22 octombrie 2012

OBSERVATORI OZN (22.10.2012)

THE UFO VIGILANTES (2011)

Azi nu prea avem stare pentru scris însă vrem să vă aducem la cunoștință ultimile filme traduse despre OZN-uri pe care le-am descoperit și noi de curând. 
Credem că am spus tot ce se putea spune despre acest subiect și în acest sens vă invităm să studiați cu atenție categoria OZN de pe blogul nostru.

VEDEȚI FILMELE AICI:

Observatori OZN - The UFO Vigilantes 
„Peste tot în lume și cu precădere pe cerul Mexicului sunt observate lucruri incredibile. Un nou grup de observatori ai fenomenului OZN, denumit “The Vigilantes” și dotat cu ehipamente audio-video de ultimă generație, scrutează cerul și obține rezultate uimitoare.
Printre filmările incredibile se află și dovada de netăgăduit a unui obiect neidentificat nou și ciudat, botezat Ebanis. Potrivit investigatorilor de OZN-uri, existența Ebanis sugerează că există structuri biologice gigantice care se comportă ca un fel de portavion pentru OZN-uri. În premieră, acest film documentar dezvăluie un raport complet privind valul de activitate OZN din Mexic, despre care mulți cercetători consideră că este un punct de contact real între omenire și extratereștri.” 
- Sursa: http://filmedocumentare.com

Pentru a vedea subtitrarea apasati pe butonul CC din bara de jos a playerului youtube.

 DOWNLOAD RAPID

Pe langa documentarul de astazi va prezentam si cateva filmulete despre OZN-uri , traduse de un prieten al blogului nostru. Andrei Alexandru. Multumim prietene pentru traduceri. Faci o treaba buna. Tine-o tot asa!

Mistere Nerezolvate - OZN-ul din Phoenix (RO sub)


 OZN-uri de marimea Terrei folosesc Soarele ca o poarta stelara


Portaluri OZN filmate in ceruri peste tot in lume 2012 RUSIA 


joi, 18 octombrie 2012

Introducere in designul permaculturii cu Geoff Lawton

Introduction To Permaculture Design (2009)

”Răspunzând provocării lansate de cei de la Permaculture Research Institute de a prezenta o versiune condensată a cursului său de de 72 de ore - Permaculture Design Certificate Course - Geoff a acceptat să îl comprime într-un curs introductiv de 80 de minute.

Desigur, nu are cum să cuprindă tot cursul, foarte complex de altfel, în doar 80 de minute. Este doar o introducere, după cum spune și titlul, menită să trezească interesul celor care vor să afle cu ce se mănâncă permacultura. Dar sinteza este foarte bine gândită și sunt sigur că mulți vor fi intrigați de ceea ce vor vedea și vor căuta apoi să se documenteze mai mult despre această minunată formă de agricultură sustenabilă.

În film sunt relevate temele principale ale abecedarului lui Bill Mollison. Aici mă refer bineînțeles la Permaculture: A Designers' Manual, Geoff rămânând fidel viziunii originale a bătrânului Bill, dar ilustrând totul cu exemple tangibile, pentru ca novicii să poată vedea și înțelege cum toate aceste idei se îmbină împreună într-un mod armonios. Aceste mici aspecte fac ca acest documentar să fie foarte interesant și util.

luni, 15 octombrie 2012

Eric Giles demonstrează electricitatea fără fir (15.10.2012)

THE TESLA CONSPIRACY

va prezentam astazi un filmulet din cadrul prestigioasei colectii TED, un filmulet care demonstreaza inca odata, daca mai era necesar, validitatea teoriilor lui Nikola Tesla despre electricitatea fara fir. Iata un cercetator curajos, dispus sa-si riste pielea, cariera si reputatia, demonstrand fara urma de indoiala cat de usor si ieftin poate fi transmisa energia electrica oferindu-ne astfel o mai mare libertate de miscare si o independenta energetica. 
”Eric Giles vrea sa descalceasca vietile noastre legate prin fire explicandu-ne energia electrica fara fire. Aici, el vorbeste despre ceea ce tehnologiile stiintifico-fantastice ofera, si demostreaza in versiunea MIT, Witricity - o inventie aproape de pus pe piata care in curand va va putea rencarca telefonul celular, masina si pacemaker-ul.” 
 In ultimele luni am tot primit din toate directiile informatii despre o fundatie din Belgia pe nume Keshe care ar fi trebuit sa expuna in 21 septembrie 2012 mega revelatii si informatii zguditoare din domeniul energiei gratuite, care sa ne ajute sa facem saltul ca si civilizatie in alta era. Nu am simtit sa dam mai departe acel mesaj deoarece stim in ce lume traim si nu am crezut ca megacioclii planetari vor permite asa ceva sa se intample chiar de ar fi adevarat si nici nu am crezut in termene fixe. Daca voiau sa reveleze ceva o puteau face si fara fanfara. Noua ni s-a parut o strategie de marketing mai mult si de ce nu, de manipulare pentru a discredita, mai degraba, acest domeniu. Si cred ca nu ne-am inselat. 
Ce mai stiti de fundatia Keshe? Nu mai stim unde am citit ca ar fi scos pe piata niste dispozitive extrem de scumpe care faceau nu mai stim ce. Solutiile oferite de fundatie depaseau cu mult ca pret chiar si panourile fotovoltaice. Deci despre ce vorbim aici? Tot despre niste solutii la care sa aiba acces o mica elita bogata de oameni? Unde este binele comun? Cine-si va permite astfel de solutii, cu adevarat? Vedem ca implementarea solutiilor de energie alternativa existente deja pe piata (eoliana, fotovoltaica, hidro, mareica samd) determina cresterea pretului la energie din cauza tehnologiilor foarte scumpe implicate si saracirea tot mai accentuata a populatiei. Deci in loc de mai mare libertate ofera o mai mare sclavie fata de megaciocoii planetari care isi permit aceste dispozitive. Poate ne inselam, poate aveti voi mai multe informatii despre promisiunile SUSTINUTE ale acestei fundatii si noi nu stim.

In fine, inainte de filmuletul cu  Eric Giles va prezentam un alt articol despre  Tesla intitulat 

Nikola Tesla - Automobiul alimentat cu energie liberă 
 
 „Nu există o criză a energiei, ci pur şi simplu o criză datorată ignoranţei” spunea Richard Buckminster Fuller (1895-1983)

În 1931, printre miile de autovehicule ce străbăteau străzile oraşului Buffalo din nordul statului New York, putea fi zărită pe străzi berlină Pierce Arrow, ce ieşea în evidenţă nu numai pentru că era un model de lux, ci şi prin faptul că se deplasa fără zgomot şi fără vreo dâra de fum eşapat. Trecătorii curioşi primeau din partea şoferului o explicaţie cel puţin stranie: „maşina nu are motor, nu are baterii şi nici combustibil”. Nu era vreo remarcă obraznică, nici maliţioasă. Autovehiculul nu era echipat cu un motor cu explozie, ci cu unul cu totul deosebit.
Cel ce conducea straniul vehicul se numea Petar Savo şi era o rudă a marelui inventator Nikola Tesla, iar motorul pe care îl testa era un motor electric de 1800 rpt/min, alimentat cu curent alternativ dintr-un receptor de energie liberă.

Nikola Tesla. Automobiul alimentat cu energie liberă.
Nikola Tesla – aport fundamental la progresul omenirii

Prin 1890, Tesla revoluţiona tehnica cu invenţiile sale: motorul electric cu inducţie, radiotelegrafia, telecomanda prin unde radio, lămpile fluorescente şi în special curentul electric alternativ (pentru promovarea căruia, sprijinit de George Westinghouse, a dus o adevărată luptă cu Thomas Edison, partizanul curentului continuu) şi transmiterea de energie prin atmosferă, fără cablu. Era tehnologiei moderne a fost iniţiată de spiritul vizionar al lui Nikola Tesla, omul căruia îi datorăm stadiul actual al dezvoltării omenirii.

Într-o conferinţă susţinută la American Institute of Electrical Engineers din New York pe data de 20 mai 1891, Tesla spunea: “Ne putem imagina o energie curată, ieftină, disponibilă în cantitate mare, care să ne descotorosească de poluare şi care să ne dea speranţa de a trăi într-un mediu în care civilizaţia umană să se poată bucura de o reală înflorire. Această energie există şi a fost identificată de nenumărate ori în istoria umanităţii sub diverse denumiri … Spaţiul dintre atomi nu este vid, ci plin de energie, a cărei natură este încă subiect de discuţii. Concentrarea sa este extrem de ridicată, de ordinal a 5.000 kWh / cm³. Este perceptibilă doar dacă este pusă să interacţioneze cu câmpuri electromagnetice sau cu materia. În cazul din urmă ea este originea acceleraţiei gravitaţionale. Omul ştia cu multă vreme în urmă că materia provine dintr-o substanţă primordială, un câmp subtil şi vast, dincolo de orice imaginaţie: eterul fotofor (gr. phos – lumină, pherein – care poartă, transportă) şi asupra căruia acţionează Prana cu energie creativă dând viaţă lucrurilor şi fenomenelor într-un ciclu etern. Această substanţă primordială accelerată în infinite turbioane se transformă în materie brută, iar când forţa se diminuează mişcarea dispare şi materia revine la starea sa iniţială.”

Tesla a redescoperit că acest fenomen poate fi utilizat practic şi a demonstrat experimental acest fapt. Maşinăriile concepute de savant şi construite pe baza acestui principiu par scoase dintr-un almanah de anticipaţie, dar ele au fost reale şi au funcţionat.
În 1892 Tesla spunea: „Energia electrică este prezentă peste tot în cantităţi nelimitate şi poate conduce toate maşinile din lume fără a fi nevoie de cărbune, petrol sau gaze ...”. Acesta este adevăratul concept de energie liberă.

Una dintre aplicaţiile lui Tesla a fost şi acel automobil ce se deplasa alimentat de o energie nevăzută şi până acum numai de el ştiută (şi bineînţeles,de anumite cercuri militariste).
Din descrierile sporadice ale invenţiei rezultă că acesta era echipat cu un motor electric alternativ la 1.800 rot/min şi care dezvolta o putere de 80 CP. Până aici, nimic spectaculos.
Autovehicule propulsate electric au existat în nenumărate variante, ele dovedind avantaje evidente faţă de motorul cu ardere internă (costul scăzut, randamentul bun, transmisie simplă, întreţinere uşoară, inerţie mică, manevrabilitate, independenţa de combustibil şi mai ales noxele inexistente faţă de cele substanţiale ale motorului cu explozie ce ne îmbâcsesc viaţa; toate acestea fac să ne întrebăm cu ce-am greşit de-am intrat pe mâna ălora !). 


Din istoria automobilului electric

Primele încercări de propulsie electrică sunt menţionate pe la începutul celui de-al patrulea deceniu al secolului XIX.
Primul automobil electric a fost construit de către omul de afaceri scoţian Robert Anderson în 1832.
Americanul Thomas Davenport a construit o mică locomotivă electrică în anul 1835, un model similar al scoţianului Robert Davidson în 1837 (prezenţa scoţienilor în istoria vehiculelor electrice pare a fi un argument solid privind costul şi eficienţa acestora).
În anul 1834 Hermann von Jacobi instalează un motor pe un vapor cu zbaturi şi în 1838 pe unul cu elice.
Tramvaiul electric apare mai târziu, în 1879, şi este datorat americanului de origine belgiană K.J. Depoele. Cunoaşte o evoluţie mult mai rapidă din cauza dezinteresului magnaţilor din petrol şi industria constructoare de maşini faţă de acest segment. Este şi motivul pentru care acest mijloc de transport perimat a dăinuit până azi.
Prima maşină ce a depăşit viteza de 100 km/h a fost electrică şi construită în Belgia în 1899 (105 km/h). Există informaţii precum că Tesla ar fi instalat primul său motor electric pe un automobil în 1897 şi ar fi parcurs 800 km cu o viteză medie de 151,246 km/h (şi maximă de 193 km/h), dar datele privitoare la reuşitele marelui savant sunt ascunse cu mare grije, iar ceea ce răsuflă nu poate fi verificat. În acel an, 1897, în New York apar taxi-urile electrice.
Începând din 1900, maşinile electrică se bucură de un extraordinar succes, ele fiind mai numeroase decât cele cu abur sau cu benzină. Dar interese oculte impun declinul electricului ce se face resimţit prin 1920.
În 1966 congresul american recomandă construirea de vehicule electrice pentru reducerea poluării aerului. Era doar recunoaştere semioficială a stadiului dezastruos al mediului (cantitatea uriaşă a noxelor din aer şi a metalelor grele eşapate ce deteriorează APA şi solul) şi nicidecum vreo schimbare de orientare economică (ba mai mult, specialiştii pot bănui primele încercări ale scenariului „crizei” petrolului din 1973 – în 1950 industria petrolului american a deţinut supremaţia mondială, dar în 1965 s-a înregistrat un uşor declin ce avea să se amplifice după 1970).
Tot de spoială, în 1976 congresul american a fătat „Electric and Hybrid Vehicle Research, Development, and Demonstration Act” pentru a favoriza dezvoltarea de noi tehnologii pentru baterii, motoare şi componente hibride. Timp în care ăştia se organizează şi discută în congres, japonezii fac într-adevăr reale progrese. Şi nu numai ei.
Peste 1.200 de fabrici sau ateliere au produs mii de modele de vehicule electrice.
Nici una dintre marile companii constructoare de autovehicule nu a ocolit capitolul propulsie electrică, dar nu-şi pot permite decât o ieşire timidă pe piaţă pentru a nu perturba echilibrul afacerilor îngemănate petrol – auto (în strânsă cârdăşie cu răsuflatul sistem bancar cămătăresc de sorginte masonică şi prăfuitele marionete politice poreclite „guverne”).
Ultima găselniţă în materie este un model sport electric denumit (ironic) Tesla Roadster în varianta de bază şi cea Sport cu diferenţe semnificative: acceleraţie 0 – 96 km/h 3,9 respectiv 3,6; 248 respectiv 288 CP; 109.000 respectiv 128.500 usd. Asta da treabă. S-au vândut 150 exemplare (la noi se produc doar într-o singură zi 1.340 de butoiaşe Logan şi ăştia abia au fost în stare de 150 !). Automobilul este fabricat de Tesla Motors care nu are nici o legătură cu savantul.
Urmează să apară un rival de la McLaren denumit P1-E la un preţ de numai 60.000 eur (a nu se face confuzia cu certificatele de urbanism de la Vanghelie pentru P+1E, un pic mai ieftine), dar dacă usd pleacă pe derdeluş e posibil ca preţurile să se egalizeze. 


Motorul lui Tesla

Prin urmare, Tesla nu a revoluţionat tehnica modificând un autoturism clasic, pe benzină, înlocuind motorul cu unul electric. Realizarea sa este cu mult mai importantă, el a pus „pe roate” primul (şi poate ultimul) automobil alimentat cu energie liberă, care a demonstrat omenirii că poate fii independentă energetic şi că ne aflăm la cheremul lăcomiei unor exemplare veroase demne de milă.
Din păcate, Tesla nu a mai apucat să îşi ducă la bun sfârşit grandioasa viziune, iar lucrările sale, întreaga documentaţie s-au stins odată cu visele savantului. Ceea ce a mai rămas sunt observaţii şi relatările din presă a unor martori, de cele mai multe ori nespecialişti, încântaţi şi exaltaţi în faţa unei uriaşe descoperiri a cărui beneficii nici azi nu le putem realiza sau măcar bănui. Au existat încercări de a pune cap la cap aceste informaţii dar acest puzzle are mai mult de 90% spaţiu gol. Adevăraţii specialişti din acest joc sunt cei ce au confiscat informaţiile şi au şters foarte bine urmele. Afacerea este continuată şi azi prin dezinformare sistematică.
În ceea ce priveşte motorul, se spune că Tesla l-a demontat pe cel clasic cu care era echipat modelul Pierce Arrow de care dispunea împreună cu radiatorul acestuia şi a montat un motor electric de curent alternativ (nu se ştie dacă mono sau trifazat) de 80 CP la 1800 rot/min răcit cu un ventilator. A păstrat doar bateria (pentru lumini, alimentarea cutiei şi ventilatorului), frânele, acceleraţia şi sistemul de transmisie pe roţile din spate. Dimensiunile motorului ar fi fost de 40 ţoli (inch) lungime (aproximativ 1 m) şi 30 ţoli diametru (75 cm).
Foarte interesant este faptul că motorul nu era legat electric, cablurile sale erau lăsate în aer, nu avea perii colectoare, nu era alimentat de la o sursă electrică convenţională.
Nikola Tesla. Automobiul alimentat cu energie liberă.
Comanda motorului

Lucrurile devin din ce în ce mai interesante cu cât ne apropiem de miezul problemei, de obţinerea unei energii utilizabile produsă din energia liberă. Unitatea de comandă a motorului este descrisă ca o cutie lungă de 24 ţoli (61 cm), lată de 12 ţoli (30 cm) şi cu o înălţime de 6 ţoli (15 cm), situată în faţa scaunului din dreapta şoferului. Cutia era conectată electric la ventilator şi mai avea două tije metalice cu diametrul de ¼ ţoli (6,5 mm) ce ieşeau din cutie cam 3 ţoli (circa 8 cm). În interiorul cutiei se găseau 12 tuburi vidate, fire şi componente electronice – rezistenţe şi bobine – dar fără condensatori (!).
Misterioasele tuburi vidate nu erau altceva decât nişte banale lămpi (tuburi) electronice de tipul 70L7-GT, lampă combinată – un redresor monoalternanţă (o diodă) şi un amplificator de putere (o tetrodă). Această lampă se comercializează şi azi fiind fabricată de mai multe firme producătoare de astfel de componente.
Rămâne un mister cum a utilizat Tesla aceste lămpi având în vedere că motorul dezvolta o putere de 80 CP, adică 58,84 kW, iar dacă se ţine seama şi de randamentul motorului ar fi fost necesară o putere de minim 60 – 65 kW, pe când prăpăditele astea de lămpuţe 70L7 furnizează la ieşire o putere maximă de 1,8 W. Adică dacă ar fi fost folosite ca amplificatoare, ar fi fost necesare vreo 35.000 de bucăţi.
Prin urmare, lămpile au fost folosite pentru a genera acele câmpuri necesare în interacţiunea cu energia liberă şi de oferi la ieşire un semnal diferenţial de comandă a motorului.
Din cutia electronică ieşeau două tije şi nu existau conexiuni electrice între acestea şi motor. Singura legătură electrică era cea a ventilatorului comandat tot din cutie, alimentată astfel probabil pentru a nu perturba câmpul electric transmis prin intermediul tijelor. Acest câmp era creat în cutie şi aplicat tijelor prin bobine conice.
Să ne amintim că una din marile realizări ale savantului a fost aceea de a transmite energie electrică “oriunde în lume” prin aer, fără linii electrice. Informaţia nu este accesibilă publicului, dar este folosită în “binefăcătorul” proiect HAARP.
Cel mai mare mister este însă modul de captare a energiei din exteriorul sistemului, şi transformare a acelei energii libere pe care până în prezent doar Tesla a înţeles-o şi exploatat-o (ar mai şi fi un scriitor de doi bani, unul Gregg, care a umplut lumea cu tot felul de bazaconii fără valoare, enormităţi şi previziuni apocaliptice gratuite).
Singurul lucru cert este că această energie era preluată de o antenă dispusă în spatele autovehiculului.Antena

Modelul Pierce Arrow transformat de Nikola Tesla ce se deplasa independent de orice sursă de energie clasică şi de orice combustibil convenţional, era prevăzut cu o antenă lungă de 1,83 m amplasată în spate.
Pentru o antenă monopolară de 1/2 λ – 5/8 λ, rezultă o gamă de frecvenţă de 82 – 102 MHz.Pradă unui tembelism destul de avansat sau poate la ordinul vreunui comandant, niţcaiva berbeci s-au apucat să calculeze, considerând cele două tije ca fiind o antenă receptoare de lungime egală cu suma lungimilor vergelelor, greşeală pe care nici corijenţii la fizică nu o pot face. Ba mai mult, au confundat lungimea de undă cu lungimea antenei însumate ajungând la un rezultat de 246 MHz, destul de deplasat, şi mai ales că nu tijele recepţionau energia, ci acţionau asupra motorului care funcţionează la frecvenţe mici, nicidecum în frecvenţe radio.Pierce Arrow

Modelul Pierce Arrow Eight (Twin Cowl Phaeton) transformat de Nikola Tesla a fost pus la dispoziţie de George Westinghouse, un tip care l-a apreciat şi l-a susţinut pe Tesla, inginer şi renumit industriaş care a întrevăzut un viitor strălucit omenirii dar nu a prevăzut şi piedicile ce i se vor pune în cale.
Nikola Tesla. Automobiul alimentat cu energie liberă.
Se spune, greşit de altfel, că falimentul firmei sale s-a datorat experimentului lui Tesla şi că firma a fost înghiţită de Studebaker tocmai din această cauză.
Deşi un tip cu vederi largi, Westinghouse trăia într-un anturaj de unde viaţa părea roz în pofida faptului că Marea Depresiune era în plină desfăşurare. Deci, în plină criză economică, greu de imaginat că modelele sale de lux ar fi putut acapara piaţa (similar azi, aici: ţara arde şi baba îşi pune perdeluţe la minister). N-au prins şi firma a fost înhăţată de Studebaker Corporation, dar asta se întâmpla în 1928, cu trei ani înainte ca maşina lui Tesla să iasă pe străzi. În 1931 Studebaker intra în declin iar în 1932 pierdea 3 milioane de dolari, o sumă enormă pe-atunci (ca să facem o comparaţie, azi Becali îşi cumpără o căsuţă cu de 5 ori mai mulţi bani) ceea ce avea să ducă prăvălia la faliment. 
Dar falimentul nu a fost dirijat de forţe oculte ci s-a datorat unei gestionări defectuoase. Singurul aspect ce poate fi suspectat de atentat din umbră a fost acela că invenţia lui Tesla ar fi ridicat compania, dar şi omenirea ar fi intrat într-un real proces de dezvoltare şi progres, ceea ce nu s-a dorit. Şi nu se doreşte nici azi pentru că independenţa energetică ar elimina paraziţii, plebea (supţii) nu ar mai fi tributară puterii (sugarilor), sugarii nu ar mai avea de la cine suge.
Iar sugarii sunt bine organizaţi şi protejaţi. „Elitele”, o gloată dispusă piramidal, cu apucături militariste ce le conferă imaginea unei pseudo-stabilităţi, dar şi încredere în sistemul lor de oligarhiii ierarhizate pe unicul criteriu al înavuţirii rapide, fără limite şi prin orice mijloace.

Vimana

 
Textele indiene vechi sunt un izvor de cunoaştere, lămuresc concepte şi oferă o bogăţie de informaţii la care Tesla făcea deseori referiri în conferinţele sale. Este evident că aceste texte i-au deschis orizonturi de mult închise omenirii şi i-au stimulat imaginaţia. El a pătruns sensuri subtile înţelegând rolul eterului, cel de-al cincilea element în filozofia indiană (guvernator, echivalentul elementului lemn la chinezi), reuşind să-i utilizeze calităţile în mod practic. Şi noţiunea Akasha a fost înţeleasă şi valorificată de savant, atât sub aspect energetic cât şi informaţional. Traducerile nu redau sensurile reale, fie că ele sunt rescrise de un neiniţiat, fie că sunt mult prea subtile, sau chiar voit denaturate, falsificate.
Dintre toţi biografii lui Nikola Tesla (Margaret Cheney, Inez Hunt, Wanetta W. Draper), John O’Neal (The Life Of Nikola Tesla) este singurul care afirmă despre acesta că a citit lucrări în sanscrită şi că ar fi înţeles principiul de funcţionare al aparatelor de zbor denumite Vimana. Că ar fi putut citi şi în sanscrită, nu ar fi de mirare; că ar fi înţeles principiul de zbor, iarăşi este credibil. Ceea ce nu se potriveşte cu istorioara noastră este însă faptul că acele Vimana erau alimentate cu un combustibil, cu un lichid galben. Benzină, ulei, alt combustibil ? Urinoterapie pe Vimana ? Nu se ştie. Cert este că Vimana sunt mult prea departe în timp şi că nici măcar automobilul lui Tesla nu ştim cum funcţiona.
Cei ce au ascuns comoara descoperită de Tesla au furat omenirii sute de ani de evoluţie.”



BONUS: Nikola Tesla si energia libera


Jurnalul Pierdut al lui Nikola Tesla 



NIKOLA TESLA - un geniu român? 

 

 Mai multe despre Tesla si energia gratuita puteti gasi studiind Categoria FREE ENERGY, in special, Categoria NIKOLA TESLA in particular si in special:

1) TESLA - Stăpânul fulgerului
2) Secretele disparute ale lui Nikola Tesla
3) Energia libera - cursa catre punctul zero 
 
Va invitam de asemenea sa cititi si urmatoarele carti:

5) Tesla si energia libera - de Commander X

sâmbătă, 13 octombrie 2012

PROSTIA - un documentar comic

STUPIDITY (2003)

 „Doar doua lucruri sunt infinite: universul și prostia umană ... totuși nu sunt atât de sigur în legătură cu primul” - Einstein

„Puneți-vă centurile de siguranță ... sunteți pe cale să porniți într-o investigație de dimensiuni epice a unei lungi și glorioase istorii a prostiei umane. In cautarea sa extrem de extinsă a originii și adevăratului sens al prostiei, producatorul filmului Albert Nerenberg trece cu mare viteză prin numeroase informații venite de la știri de televiziune, talk show-uri și alte showuri, site-uri de internet și filme cunoscute și apoi ajunge la institute de cercetare avansată, obsedate cu studiul inteligenței. După un tur prin religiile și politiciile fundamentaliste ale lumii, el ajunge la unul dintre reprezentanții cei mai de seama ai prostiei umane:  George W. Bush

După un început comic, lucrurile devin mai serioase pe măsură ce diverși critici de cultură, autori, academicieni și oameni de pe stradă dezvăluie interesele economice și politice din spatele tâmpirii, îndobitocirii populației și a culturii contemporane. Este un film comic, inteligent și de speriat în același timp.”

 SURSA: Traducerea și adaptarea de aici http://hotdocslibrary.ca

joi, 11 octombrie 2012

Intalnirea inimilor la Rodovoe (10.10.2012)

Va prezentam astazi un fragment dintr-un alt documentar rusesc, tradus de Editura Dianusa, despre o alta comunitate de oameni sufletisti, care aplica invataturile Anastasiei (din cele peste 1500 de pe teritoriul Rusiei) si anume cea de la Rodovoe. Documentarul se numeste Așezământul ecologic Rodovoe - Intalnirea inimilor” si este prezentat in premiera la noi pe blog. Inca nu este aparut la vanzare nici macar  pe site-ul editurii, insa Cristian Calugaru, proprietarul editurii, ne-a facut onoarea de a ne pune la dispozitie acest film inaintea tuturor si ne-a permis sa va prezentam IN AVAMPREMIERA, un fragment din el. Daca veti dori acest film in intregime va trebui sa contactati editura.

miercuri, 10 octombrie 2012

SEMINTELE LIBERTATII

SEEDS OF FREEDOM (2012)

„Semințele Libertatii dezvaluie povestea semintelor de la rădăcinile sale din inima sistemelor tradiționale, a diversității agricole bogate din întreaga lume, pana la transformarea într-o comoditate puternica, folosita pentru a monopoliza sistemul alimentar mondial.
Filmul evidențiază măsura în care sistemul industrial agricol, precum și semințele modificate genetic, au avut un impact enorm asupra agro-biodiversității dezvoltata de fermieri și comunitățille din întreaga lume, de la începutul agriculturii. Semintele Libertatii urmărește să conteste mantra promovata de lobby-ul pro-GM, cum ca, agricultura industrială la scara larga este singurul mijloc prin care ne putem hranipopulatia lumii. Urmarind povestea semințelor observam cum agenda corporatiilor a fost sa acapareze semintele, în scopul de a face profitenorm și de a controla sistemul global alimentar.

luni, 8 octombrie 2012

Este necesara o REVOLUTIE in educatie (8.10.2012)

 Educatia este o mare problema in ziua de astazi si consideram ca exista o imensa conspiratie planetara in jurul acestui domeniu al societatii umane. Este evidenta tâmpirea tot mai accentuata a populației, spălarea pe creiere și îndobitocirea „goimilor” si tot mai clar faptul ca Protocoalele Inteleptilor Sionului sunt in plina desfasurare (vezi protocolul 9). Educatia este poate, unul dintre pilonii de baza ai manipularii sociale la scara planetara. Asta e parerea noastra si nu o sa mai repetam ce am spus cu alte ocazii. Astazi va prezentam insa 2 filmulete scurte pe tema educatiei si un fragment din cartea CONVERSATII CU DUMNEZEU vol 2 - de Neale Donald Walsch, o chintesenta care subliniaza cu mult bun simt si intelepciune, problema educatiei la scara planetara si solutiile oneste de a schimba ceva in aceasta privinta, daca exista initiativa, dorinta, cu adevarat ...

„Voiai să discutăm despre educaţie.

Chiar aşa. Observ că majoritatea dintre voi aţi înţeles greşit sensul, scopul şi funcţia educaţiei, ca să nu mai vorbim despre procesul în cadrul căruia se desfăşoară ea cel mai bine.

Este o afirmaţie uriaşă şi am nevoie de ajutor ca să o înţeleg.

Majoritatea rasei umane a decis că sensul, scopul şi funcţia educaţiei sunt de a oferi cunoştinţe; că a educa pe cineva însemnă a-i da cunoştinţe - în general, cunoştinţele acumulate de către familia, clanul, tribul, soci­etatea, naţiunea şi lumea cuiva. Cu toate acestea, educaţia are foarte pu­ţin de-a face cu cunoştinţele.

Măi să fie! Era cât p'aci să mă las păcălit şi să zic că are.

Aşa e, cum îţi spun.

Şi atunci despre ce este vorba?

Despre înţelepciune.

Înţelepciune?

Da.

Bine, mă dau bătut. Care-i diferenţa?

Înţelepciunea înseamnă cunoştinţe aplicate.

Deci, se presupune că noi nu trebuie să încercăm să le oferim co­piilor noştri cunoştinţe. Se presupune că trebuie să încercăm să le oferim înţelepciune.

În primul rând, nu „încercaţi” să faceţi nimic. Faceţi. În al doilea rând, nu ignoraţi cunoştinţele în favoarea înţelepciunii. Ar fi fatal. Pe de altă parte, nu ignoraţi înţelepciunea în favoarea cunoştinţelor. Şi asta ar fi fatal. Ar omorî educaţia. Pe planeta voastră, chiar o omoară.

Noi ignorăm înţelepciunea în favoarea cunoştinţelor?

În cele mai multe dintre cazuri, da.

Şi cum facem asta?

Voi îi învăţaţi pe copiii voştri ce să gândească în loc de, cum să gân­dească.

Explică, te rog.

Bineînţeles, când le daţi copiilor voştri cunoştinţe, le spuneţi ce să gândească. Adică, le spuneţi ce ar trebui să ştie, ce vreţi voi să înţeleagă ei ca fiind adevărat.
Când le daţi copiilor voştri înţelepciune, nu le spuneţi ce să ştie sau ce e adevărat ci, mai degrabă, cum să ajungă la propriul lor adevăr.

Dar nu poate exista înţelepciune fără cunoştinţe.

De acord. De aceea am spus că nu puteţi ignora cunoştinţele în fa­voarea înţelepciunii. O anumită cantitate de cunoştinţe trebuie să se transmită de la o generaţie la alta. Este evident. Dar cât mai puţine cu­noştinţe cu putinţă. Cu cât cantitatea e mai mică, cu atât e mai bine.
Lasă copilul să descopere singur. Să ştii: Cunoştinţele se pierd. Înţe­lepciunea nu e niciodată uitată.

Prin urmare, şcolile noastre ar trebui să-i înveţe pe copii cât mai puţin cu putinţă?

Şcolile voastre ar trebui să pună accentul pe altceva. În clipa de faţă sunt axate în special pe cunoştinţe - şi acordă deosebit de mică atenţie înţelepciunii. Ore de curs, cum ar fi: gândire critică, soluţii la probleme, logică, sunt considerate de către părinţi o ameninţare. Ei vor ca aseme­nea ore să fie scoase din programă. Şi ar trebui să o şi facă, dacă vor să-şi protejeze modul lor de viaţă. Deoarece, copiii cărora li se permite să-şi dezvolte un mod de gândire critic sunt cei care vor abandona criteriile morale, standardele şi întregul mod de viaţă al părinţilor lor.
Pentru a vă proteja modul vostru de viaţă, aţi construit un sistem edu­caţional bazat pe dezvoltarea memoriei copilului şi nu a aptitudinilor lui. Copiii sunt învăţaţi să-şi amintească fapte şi poveşti - poveşti pe care fiecare societate le-a construit despre ea însăşi - mai degrabă decât să le oferiţi abilitatea de a descoperi şi de a crea propriile lor adevăruri.
Programele care le cer copiilor să dezvolte aptitudini şi îndemânări, mai degrabă decât memorie, sunt ridiculizate foarte tare de către cei care-şi închipuie că ştiu ce trebuie să înveţe un copil. Iar ceea ce i-aţi învăţat voi pe copiii voştri a condus lumea înspre ignoranţă, nu a îndepărtat-o de ea.

Şcolile noastre nu predau poveşti, ele predau fapte.

Vă minţiţi pe voi înşivă, aşa cum îi minţi şi pe copiii voştri.

Îi minţim noi pe copiii noştri?

Bineînţeles. Ia orice carte de istorie şi ai să vezi. Istoriile voastre sunt scrise de către oameni care vor ca aceşti copii ai lor să vadă lumea din­tr-un anumit punct de vedere. Orice încercare de a extinde relatările isto­rice, printr-o privire mai largă asupra faptelor, este dispreţuită şi numită „revizionism”. Nu le spuneţi copiilor adevărul despre trecutul vostru, ca să nu vă vadă aşa cum sunteţi voi în realitate.
Mare parte a istoriei este scrisă din punctul de vedere al acelui seg­ment al societăţii voastre pe care l-aţi numi bărbaţi albi Protestanţi Anglo-Saxoni. Când femeile, sau negrii, sau alţii aflaţi în minoritate spun: „Hei, stai o clipă! Nu aşa au stat lucrurile. Aţi lăsat foarte mult pe dinafară!”, vă înverşunaţi şi răcniţi şi pretindeţi ca „revizioniştii” să înceteze de la a mai încerca să vă schimbe manualele. Nu vreţi ca acei copii să ştie cum s-au întâmplat lucrurile cu adevărat. Vreţi ca ei să ştie cum justificaţi ceea ce s-a întâmplat, din punctul vostru de vedere.
Să-ţi dau un exemplu?

Te rog.

În Statele Unite nu-i învăţaţi pe copii tot ce trebuie ştiut despre deci­zia ţării voastre de a arunca bombe atomice asupra a două oraşe japoneze, bombe care au omorât şi au schilodit sute de mii de oameni. În schimb, le oferiţi fapte, aşa cum le vedeţi voi - aşa cum vreţi voi ca ei să le vadă.
Când se face o încercare de a contrabalansa acest punct de vedere cu punctul de vedere al altora - în cazul acesta, al japonezilor - ţipaţi şi urlaţi şi tunaţi şi fulgeraţi şi săriţi în sus şi pretindeţi ca şcolile nici nu îndrăznească măcar să se gândească la a oferi astfel de date în prezen­tarea istorică a acestui eveniment important.
Procedând astfel, voi nu aţi predat istorie, ci politică.
Se presupune că istoria trebuie să fie o relatare corectă şi completă a ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. Politica nu se referă niciodată la ce s-a întâmplat cu adevărat. Politica reprezintă întotdeauna punctul de vedere al cuiva asupra a ceea ce s-a întâmplat.
Istoria revelează, politica justifică. Istoria dă la iveală; spune tot. Po­litica acoperă; spune punctul de vedere al unei singure părţi.
Politicienii urăsc istoria ce scrie adevărul. Iar istoria care conţine ade­vărul nu vorbeşte nici ea prea bine despre politicieni.
Cu toate acestea, voi purtaţi Hainele cele Noi ale Împăratului, pentru că, până la urmă, copiii voştri vor vedea prin voi. Copiii care au fost în­văţaţi să gândească în mod critic privesc istoria voastră şi spun: „Măi, măi ce s-au mai autoamăgit părinţii şi strămoşii noştri”.
Voi nu puteţi accepta aşa ceva, prin urmare le scoateţi cu forţa din cap asemenea gânduri. Nu vreţi ca aceşti copii să cunoască faptele funda­mentale. Vreţi ca ei să preia faptele aşa cum le vedeţi voi.

Cred că exagerezi. Cred că ai dus exemplul prea departe.

Chiar aşa? Majoritatea oamenilor din societatea voastră nici măcar nu vor ca odraslele lor să ştie fapte fundamentale ale vieţii. Oamenii au căpiat când şcolile au început să-i înveţe pe copii cum funcţionează cor­pul omenesc. Consideraţi că nu ar trebui să le spuneţi cum se transmite SIDA, sau cum i se oprească extinderea. Doar dacă, bineînţeles, nu le spuneţi pe ocolite cum să evite SIDA. Atunci e în regulă.
Dar să le oferiţi, pur şi simplu, faptele şi să-i lăsaţi să decidă singuri?
Pentru nimic în lume.

 Copiii nu sunt pregătiţi să hotărască aceste lucruri singuri. Ei trebuie să fie îndrumaţi cum se cuvine.

Te-ai uitat, în ultima vreme, la cum arată lumea voastră?

Ce-i cu ea?

Aşa v-aţi îndrumat copiii în trecut.

Nu. Aşa i-am derutat. Dacă lumea este într-o formă jalnică acum - şi, în multe privinţe, aşa este - nu se întâmplă pentru că am încer­cat să-i învăţăm pe copiii noştri valorile vechi, ci pentru că le-am permis să înveţe toate „aiurelile” astea noi!

Crezi cu adevărat ceea ce spui, nu-i aşa? 

Să ştii că da! Chiar cred! Dacă ne-am ţine copiii în limita disci­plinelor de bază: citit, scris şi socotit, în loc de a-i îndopa cu toată porcăria asta de „gândire critică”, am duce-o mult mai bine astăzi. Dacă am fi ţinut aşa numita „educaţie sexuală” departe de clasă şi am fi predat-o acasă, aşa cum se cuvine, n-am mai vedea adolescenţi dând naştere la copii, mame celibatare de 17 ani cerând ajutor social şi o lume care o ia razna.
Dacă am fi insistat ca tinerii noştri să trăiască după standardele noastre morale, în loc să-i lăsăm să plece şi să şi le creeze pe ale lor proprii, n-am fi transformat naţiunea noastră puternică şi sănă­toasă într-o imitaţie jalnică a ceea ce a fost ea cândva.

Înţeleg.

Şi încă ceva. Nu sta acolo să-mi explici cum că ar trebui să ne ve­dem aşa, dintr-o dată, ca fiind „răi” pentru ceea ce am făcut la Hiro­şima şi Nagasaki. Noi am pus capăt războiului, pentru numele lui Dumnezeu! Am salvat mii de vieţi. Din ambele tabere. Ăsta a fost preţul războiului. Nimănui nu i a plăcut această hotărâre, dar a tre­buit să fie luată.

Înţeleg.

Mda, înţelegi. Eşti exact ca toţi comuniştii ăia roşii. Vrei să ne re­vizuim istoria, bine! Vrei să ne-o revizuim până dispărem cu totul. Atunci voi, ăştia, puteţi să vă faceţi, în sfârşit, de cap; să puneţi stă­pânire pe lume; să creaţi societăţile voastre decadente; să redistri­buiţi bogăţia. Să daţi putere poporului şi prostii d-astea. Numai că asta nu ne-a dus niciodată nicăieri.
Ceea ce ne trebuie nouă acum este o întoarcere la trecut; la valo­rile strămoşilor noştri. De asta avem nevoie!

Ai terminat?

Da, am terminat. Cum m-am descurcat?

Destul de bine. A fost chiar bine.

Păi, când ai vorbit la radio ani de zile, îţi este destul de uşor.

Aşa gândesc oamenii de pe planeta ta, nu-i aşa?

Ba bine că nu. Şi nu numai în America. Vreau să spun că ai putea să schimbi numele ţării şi să schimbi numele războiului; să pui în loc orice acţiune militară ofensivă, făcută de către orice naţiune, în ori­ce moment al istoriei. Nu contează. Toţi cred că ei au dreptate. Toţi ştiu că ceilalţi sunt de vină. Hai să lăsăm Hiroşima de-o parte. Să pu­nem în loc Berlinul. Sau Bosnia. Toată lumea ştie că vechile valori sunt şi cele care au fost eficiente. Toată lumea ştie că omenirea se duce de râpă. Nu numai în America. Pretutindeni. Peste tot pe pla­netă există o tendinţă şi un strigăt pentru reîntoarcerea la valorile vechi, pentru reîntoarcerea la naţionalism.

Ştiu că există.

Iar eu am încercat să accentuez acest sentiment, această grijă, această furie.

Ai făcut-o foarte bine. Aproape că M-ai convins şi pe Mine.

Ei bine? Ce ai de spus celor care chiar gândesc aşa?

Chiar crezi că lucrurile au mers mai bine acum 30 de ani, acum 40 de ani, acum 50 de ani? Zic că memoria e cam mioapă. Vă amintiţi numai de ce a fost bun, nu şi de ce a fost rău. E normal, e natural să fie aşa. Dar nu vă autoamăgiţi.
Gândiţi critic şi nu memoraţi doar ceea ce vor alţii să gândiţi.
Întorcându-ne la exemplu nostru, chiar îţi închipui că a fost absolut necesar să aruncaţi o bombă atomică asupra Hiroşimei? Ce zic istoricii voştri americani despre nenumăratele rapoarte făcute de cei care susţin că ştiu mai mult despre ce s-a întâmplat cu adevărat, în care se arată că imperiul japonez a anunţat în particular Statele Unite despre dorinţa lui de a termina războiul, înainte ca bomba să fie aruncată? Cât de mare a fost rolul jucat de dorinţa de răzbunare pentru grozăvia de la Pearl Har­bour în luarea deciziei de bombardare. Şi, dacă accepţi că bomba de la Hiroşima a fost necesară, a fost oare nevoie să aruncaţi şi a doua bombă?
S-ar fi putut, desigur, ca relatarea voastră să fi fost corectă. S-ar fi pu­tut ca punctul de vedere american să concorde exact cu ceea ce s-a întâm­plat. Dar nu acesta este subiectul discuţiei.
Ideea e că sistemul vostru educaţional nu permite gândire critică asu­pra acestor chestiuni, sau asupra multor altora. Îţi poţi imagina ce i s-ar întâmpla unui profesor de istorie sau studii sociale din Iowa care ar pune elevilor întrebările de mai sus, invitându-i şi încurajându-i să examineze şi să exploreze aceste subiecte în profunzime şi să tragă propriile lor con­cluzii? Aceasta e problema!
Voi nu vreţi ca tinerii voştri să tragă propriile lor concluzii. Vreţi ca ei să ajungă la aceeaşi concluzie la care aţi ajuns şi voi. Aşa îi condam­naţi să repete greşelile la care v-au dus propriile voastre concluzii.

Dar ce părere ai despre afirmaţiile făcute de atât de mulţi oameni în legătură cu vechile valori şi dezintegrarea actuală a societăţii noastre? Ce părere ai de creşterea incredibilă a numărului de ado­lescente care nasc copii, sau de mame care apelează la ajutor social, sau de lumea noastră care o ia razna?

Lumea voastră a luat-o razna. Sunt de acord cu asta. Dar nu a luat-o razna pentru ceea ce aţi permis voi şcolilor să-i înveţe pe copii. A luat-o razna din cauza a ceea ce nu le-aţi permis să-i înveţe. Nu aţi permis şco­lilor să îi înveţe că nu există nimic altceva decât dragoste. Nu aţi permis şcolilor să vorbească despre o dragoste necondiţionată.

Fir-ar să fie! Noi nu le permitem nici măcar religiilor noastre să vorbească despre asta.

E adevărat. Şi nu veţi permite odraslelor voastre să fie învăţate să se bucure de ei înşişi şi de trupurile lor, de calitatea lor de oameni şi de mi­nunatele lor fiinţe sexuate. Şi nu veţi permite copiilor voştri să ştie că ei sunt - în primul rând şi mai presus de orice - fiinţe spirituale care locu­iesc într-un trup. Şi nici nu îi trataţi pe copiii voştri ca pe nişte suflete care vin în trupuri.
În societăţile în care se vorbeşte despre sexualitate deschis, liber, un­de aceasta este explicată şi trăită cu bucurie, practic nu există crime sexu­ale, apare un număr foarte mic de naşteri care nu sunt aşteptate şi nu e­xistă nici o naştere „nelegitimă” sau nedorită. În societăţile foarte evolu­ate, toate naşterile sunt binecuvântări şi toate mamele şi copiii sunt îngri­jiţi. Într-adevăr, societatea nu poate proceda altfel. În societăţile în care istoria nu se supune punctelor de vedere ale celor mai puternici şi celor mai tari, greşelile trecutului sunt recunoscute deschis şi nu mai sunt repe­tate niciodată, iar comportamentele care sunt, în mod clar, autodistruc­tive sunt abandonate, pe considerentul că o dată, ajunge.
În societăţile în care se predau gândire critică, soluţii la probleme, cât şi deprinderi pentru viaţă, mai degrabă decât fapte memorate pur şi sim­plu, până şi aşa numitele acţiuni „justificabile” din trecut sunt supuse unei analize intense. Nimic nu este acceptat aşa cum se prezintă.

Cum funcţionează asta? Să folosim exemplul luat din al doilea război mondial. Cum ar putea aborda episodul istoric Hiroşima un sistem şcolar care predă deprinderi pentru viaţă, mai degrabă decât simple fapte.

Profesorii voştri ar descrie elevilor lor exact ceea ce s-a întâmplat a­colo. Ei ar include toate faptele - toate faptele - care au dus la acel eve­niment. Ar căuta punctul de vedere al istoricilor din ambele tabere, înţe­legând că există mai mult decât un singur punct de vedere în orice pri­vinţă. Apoi, nu ar cere elevilor să memoreze faptele. În schimb, le-ar a­runca o provocare. Ar spune: „Acum aţi auzit totul despre acest eveni­ment. Ştiţi tot ce s-a întâmplat înainte şi tot ce a fost după aceea. V-am oferit tot atâtea 'cunoştinţe' despre acest eveniment câte am putut găsi. Ce 'înţelepciune' iese acum din aceste 'cunoştinţe'.
Dacă vi s-ar cere să rezolvaţi problemele care au apărut în acele zile şi care au fost rezolvate prin aruncarea bombelor, cum aţi face-o? Vă pu­teţi gândi la o soluţie mai bună?”

Bineînţeles. E uşor. Oricine poate oferi răspunsuri în felul acesta - profitând de avantajul celui care priveşte în urmă. Oricine poate privi peste umăr şi spune „eu aş fi procedat altfel”.

Atunci, voi de ce n-o faceţi?

Ce-ai spus?

Am întrebat, de ce n-o faceţi şi voi? De ce nu v-aţi uitat peste umăr, să învăţaţi din trecutul vostru şi apoi să procedaţi altfel? Îţi spun Eu de ce. Pentru că, a le permite copiilor voştri să privească trecutul vostru şi să-l analizeze critic - ale cere să procedeze astfel ca parte a educaţiei lor - ar însemna să riscaţi ca ei să nu fie de acord cu modul în care aţi pro­cedat voi.
Oricum, ei nu vor fi, bineînţeles, de acord. Voi nu veţi permite ca ase­menea lucruri să se întâmple prea mult în timpul orelor de clasă. Prin ur­mare, ei trebuie să meargă pe străzi. Să fluture placarde. Să-şi rupă car­netele. Să ardă steaguri. Să facă orice pot ca să vă capteze atenţia, să vă determine să-i vedeţi. Tineretul vostru ţipă către voi: „Trebuie să existe o cale mai bună!” Dar voi nu-i auziţi. Nu vreţi să-i auziţi. Şi, desigur, nu vreţi să-i încurajaţi ca, în clasă, să înceapă să gândească critic asupra faptelor pe care le oferiţi.
Acceptaţi-le, spuneţi voi. Nu veniţi aici să ne spuneţi că am greşit. Acceptaţi că am procedat aşa cum trebuie.
În felul acesta vă educaţi copiii. Asta numiţi voi educaţie.

Dar există şi dintre cei care ar spune că tineretul cu ideile lui trăs­nite, nebune, libertine, au dus această ţară şi această lume de râpă. Au trimis-o în iad. Au împins-o la limită. Au distrus civilizaţia noas­tră bazată pe valori şi au înlocuit-o cu o moralitate bazată pe fă-ce-vrei, fă „orice-te-face-să-te-simţi-bine”, moralitate care ameninţă să pună capăt chiar modului nostru de viaţă.

Tineretul într-adevăr distruge modul vostru de viaţă. Întotdeauna a făcut-o. Treaba voastră este să-l încurajaţi, nu să-l descurajaţi. Nu tinere­tul vostru este cel care distruge pădurile tropicale. Ei vă cer să încetaţi această distrugere. Nu tineretul vostru este cel care degradează stratul vostru de ozon. Ei vă cer să încetaţi această degradare. Nu tineretul vos­tru este cel care îi exploatează pe săraci în ateliere ale trudei din toată lu­mea. Ei vă cer să încetaţi această exploatare. Nu tineretul vostru este cel care vă pune taxe îngrozitoare, iar apoi le foloseşte pentru război şi ar­mament. Ei vă cer să încetaţi această practică. Nu tineretul vostru este cel care ignoră problemele celor slabi şi asupriţi, lăsând sute de oameni să moară de inaniţie în fiecare zi, pe o planetă care are mâncare absolut suficientă pentru a-i hrăni pe toţi. Ei vă cer să încetaţi aceasta.
Nu tineretul vostru este cel care este angajat în politica de înşelăciune şi manipulare. Ei vă cer să încetaţi această politică. Nu tineretul vostru este cel care este oprimat, ruşinat şi făcut să se jeneze sub aspect sexual de propriile lor trupuri şi să le transmită şi copiilor lor această ruşine şi jenă. Ei vă cer să încetaţi toate astea. Nu tineretul vostru este cel care a instituit un sistem de valori care spune că „cel mare este şi cel tare”, cât şi o lume care rezolvă problemele cu violenţă. Ei vă cer să încetaţi de a-l mai folosi. Ba nu, ei nu vă cer, ... ei vă imploră.

Cu toate acestea, tineretul e cel violent! Tineretul care intră în bande şi se omoară unul pe altul! Tineretul e cel care dă cu tifla legii şi ordinii - orice fel de ordine. Tineretul care ne înnebuneşte!

Când ţipetele şi rugăminţile tineretului pentru a schimba lumea nu sunt auzite şi nici băgate în seamă; când îşi vede cauza pierdută - când vede că faceţi cum vreţi voi, orice s-ar întâmpla - tineretul, care nu este prost, va face următorul lucru pe care-l va considera bun. Dacă nu vă poate înfrânge, va face ca voi.
În ceea ce priveşte comportamentul, tineretul vostru a făcut ceea ce aţi făcut şi voi. Dacă ei sunt violenţi, e din cauză că voi sunteţi violenţi. Dacă ei sunt materialişti, e din cauză că voi sunteţi materialişti. Dacă ei se comportă ca nişte nebuni, e din cauză că voi vă comportaţi ca nişte nebuni. Dacă ei folosesc sexul ca pe un instrument de manipulare, fără simţ de răspundere, plini de ruşine, e din cauză că voi faceţi acelaşi lucru. Singura diferenţă dintre tineret şi oamenii în vârstă este că tinerii fac totul la vedere. Cei în vârstă îşi ascund comportamentul, cei în vârstă cred că tinerii nu văd. Cu toate acestea, tineretul vede tot. Nu li se poate ascunde nimic. Ei văd ipocrizia celor în vârstă şi încearcă cu disperare să o schimbe. După ce au încercat şi nu au reuşit, tinerii nu văd altă şansă decât să o imite. Aici greşesc, dar nu au fost niciodată învăţaţi să proce­deze altfel. Nu li s-a permis să analizeze în mod critic ce făceau părinţii lor. Li s-a permis numai să memoreze.
Ceea ce memorezi, îţi revine mereu în minte.

Prin urmare, cum ar trebui să ne educăm tineretul?

În primul rând, trataţi-i ca suflete. Ei sunt suflete care intră într-un corp fizic. Nu e uşor pentru un suflet să facă asta; nu e uşor să se obiş­nuiască cu aşa ceva. E ceva care constrânge, care limitează. De aceea nou-născutul va plânge că este, dintr-o dată, atât de limitat. Ascultaţi-le plânsul. Înţelegeţi-i şi acordaţi copiilor voştri cât mai mult sentiment de „neîngrădire” cu putinţă. Apoi, prezentaţi-le cu blândeţe şi grijă lumea pe care aţi creat-o.
Aveţi mare grijă - adică, fiţi prudenţi - cu ceea ce le introduceţi în memorie. Copiii îşi amintesc tot ceea ce văd, tot ceea ce trăiesc ca expe­rienţă. De ce îi pălmuiţi pe copiii voştri în momentul în care ies din pân­tec. Chiar vă imaginaţi că acesta este unicul mod prin care le porniţi mo­toarele? De ce îndepărtaţi bebeluşii de mamele lor la câteva minute după ce au fost separaţi de singura formă de viaţă pe care au cunoscut-o în toa­tă existenţa lor actuală? Oare măsuratul şi cântăritul şi înţepatul şi scor­monitul nu pot să mai aştepte, până ce nou-născutul trăieşte experienţa siguranţei şi mângâierii celei care i-a dat viaţă?
De ce permiteţi ca cele mai de început imagini la care este expus copilul vostru să fie imagini ale violenţei? Cine v-a spus că acestea le fac bine copiilor voştri? Şi de ce ascundeţi imaginile dragostei?
De ce-i învăţaţi pe copiii voştri să le fie ruşine şi să fie jenaţi de pro­priile lor trupuri şi de funcţiile lui, ascunzând de ei propriul vostru trup şi spunându-le să nu se atingă vreodată într-un mod care le face plăcere? Ce mesaj despre plăcere le trimiteţi voi? Şi ce lecţii despre trup?
De ce vă duceţi copiii la şcoli unde este permisă şi încurajată compe­tiţia, unde este recompensat cel care învaţă „mai bine” şi cel care este „cel mai bun”, unde „performanţa” capătă note şi cu greu se tolerează evoluţia în ritm propriu? Ce înţelege copilul vostru din asta?
De ce-i nu-i învăţaţi pe copiii voştri mişcare şi muzică şi bucuria artei şi misterul basmelor şi minunăţia vieţii? De ce nu scoateţi la suprafaţă ceea ce se găseşte în mod natural în copil, mai degrabă decât să căutaţi să băgaţi în el tot ce este artificial. Şi de ce nu permiteţi tinerilor să înveţe gândire logică şi critică şi soluţii la probleme şi creaţie, folosind uneltele propriei lor intuiţii şi cunoaşterea lor interioară cea mai profundă, mai degrabă decât regulile şi sistemele de memorare şi concluziile unei soci­etăţi care s-a dovedit deja a fi complet incapabilă de a evolua prin astfel de metode, dar care continuă să le folosească?
În cele din urmă, învăţaţi-i concepte şi nu subiecte.
Organizaţi o nouă programă şcolară pe care să o construiţi în jurul a trei Concepte de Bază:
A fi conştient.
A fi cinstit.
A fi responsabil.
Învăţaţi-i pe copiii voştri aceste trei concepte, încă din fragedă pruncie. Faceţi ca acestea să fie prezente în programa şcolară până în ultima clipă. Structuraţi întregul model educaţional bazându-vă pe ele. Întregul proces de instruire să se nască din ele.

Nu înţeleg ce vrei să spui.

Vreau să spun că tot ceea ce-i învăţaţi, trebuie să provină din interi­orul acestor concepte.

Poţi să-mi explici? Cum să-i învăţăm cele trei discipline de bază, cititul, scrisul şi socotitul?

Toate subiectele materiilor predate, toate poveştile, povestirile se vor situa în jurul acestor concepte de bază, de la primele clase primare până la cititorii voştri cei mai sofisticaţi. Adică, ele vor fi povestiri despre con­ştienţă, povestiri despre cinste, povestiri despre responsabilitate. Copiii voştri vor fi iniţiaţi în aceste concepte, inoculaţi cu ele, îndopaţi cu ele.
Temele scrise se vor învârti în jurul acestor Concepte de Bază şi a altora care sunt la fel cu ele, pe măsură ce copilul creşte în capacitatea lui de autoexprimare.
Până şi îndemânarea de a socoti va fi predată în cadrul acestora. Arit­metica şi matematica nu sunt noţiuni abstracte, ci unelte fundamentale în univers, pentru ca să-ţi poţi trăi viaţa. Predarea tuturor deprinderilor de a socoti va fi făcută în contextul unei experienţe mai largi de viaţă, într-un mod care atrage atenţia asupra Conceptelor de Bază şi a derivatelor lor şi concentrează această atenţie asupra acestora.

Ce sunt aceste „derivate”?

Ca să folosesc o expresie modernă, ele sunt produse colaterale. În­tregul model educaţional se poate baza pe ele, înlocuind - în actuala voastră programă şcolară - obiectele care predau, în esenţă, fapte.

De exemplu?

Ei bine, hai să ne folosim imaginaţia. Care sunt câteva dintre con­ceptele care au importanţă pentru tine în viaţă?

Păi... aş zice ... cinstea, după cum ai spus.

Bine, dă-i înainte. Acesta este un Concept de Bază.

Şi... corectitudinea. Este un concept important pentru mine.

Bun. Mai sunt şi altele?

Să te porţi frumos cu ceilalţi. Ăsta ar fi unul. Nu ştiu cum să-l ex­prim ca pe un concept.

Continuă. Lasă-ţi gândurile să curgă.

te înţelegi cu cineva. Să fii tolerant. Să nu faci rău altora. Să-i consideri pe toţi egali. Sper că îi voi putea învăţa pe copiii mei toate aceste lucruri.

Bine. Excelent! Dă-i înainte.

Uf... să crezi în tine însuţi. Ăsta e unul grozav. Şi, of,... aşteaptă, aşteaptă... mai îmi vine unul în gând. Aha... da, ăsta-i:... să trăieşti cu demnitate. Cred că l-aş numi a trăi cu demnitate. Nu ştiu cum să-l formulez mai bine, dar e vorba de modul în care un om se comportă în viaţă, modul în care-i respectă pe ceilalţi şi căile pe care o apucă ceilalţi.

E foarte bine ce ai spus. E foarte bine. Ajungi la esenţă. Şi mai există multe alte asemenea concepte pe care toţi copiii voştri trebuie să le înţe­leagă foarte bine, dacă vor să evolueze şi să devină fiinţe umane depline. Cu toate acestea, voi nu predaţi aceste lucruri în şcoli. Ele, cele despre care vorbim acum, sunt cele mai importante lucruri din viaţă, dar voi nu le predaţi în şcoli. Voi nu predaţi ce înseamnă a fi cinstit. Voi nu predaţi ce înseamnă a fi responsabil. Voi nu predaţi ce înseamnă a fi conştient de sentimentele altora şi cu respect faţă de căile altora.
Zici că e de datoria părinţilor să-i înveţe pe copii asemenea lucruri. Dar părinţii nu pot decât să transmită mai departe ceea ce le-a fost trans­mis şi lor. Iar păcatele tatălui au fost trecute asupra fiului. Aşa că voi îi învăţaţi aceleaşi lucruri pe care le-aţi învăţat de la părinţii voştri.

Şi ce dacă? Ce e rău în asta?

După cum am tot spus, te-ai uitat, în ultima vreme, la cum arată lu­mea voastră?

Ne tot aduci înapoi la chestia asta. Ne tot faci să ne uităm la lu­mea de azi. Dar nu e vina noastră. Nu putem fi acuzaţi pentru felul în care arată restul lumii.

Nu este o problemă de acuzare, e o problemă de alegere. Şi, dacă voi nu sunteţi responsabili pentru alegerile pe care le-a făcut umanitatea şi le face mereu, atunci cine este?

Noi nu ne putem considera responsabili pentru tot!

Adevăr îţi spun Eu ţie: Până când nu veţi vrea să vă asumaţi respon­sabilitatea pentru tot, nu puteţi schimba nimic. Nu puteţi continua să spu­neţi că ei au făcut-o şi ei o fac şi ce bine ar fi dacă ei ar face ce trebuie. Aminteşte-ţi minunatul vers din personajul comic al lui Walt Kelly, Pogo, şi nu-l uita niciodată:
„Am întâlnit duşmanii şi ei sunt noi.

Am repetat aceleaşi greşeli timp de sute de ani, nu-i aşa?

Mii de ani, fiule. Faceţi aceleaşi greşeli de mii de ani. În privinţa in­stinctelor primare, omenirea nu a evoluat mult peste oamenii cavernelor. Dar orice încercare de a schimba lucrurile este întâmpinată cu dispreţ. Orice provocare de a vă evalua valorile şi, poate, a le restructura este în­tâmpinată cu frică şi apoi cu mânie. Şi mai vine şi ideea Mea de a preda în şcoli concepte mai evoluate. Măiculiţă, chiar că ne jucăm cu focul. Cu toate acestea, în societăţile foarte evoluate se face exact acest lucru.

Problema este că nu toţi oamenii sunt de acord cu aceste concep­te, cu înţelesul lor. De aceea nu le putem preda în şcoli. Părinţii iau foc când încerci să introduci asemenea lucruri în programa şcolară. Ei spun că predai „valori” şi că în şcoală nu este loc pentru acest gen de instruire.

Ei greşesc. Iarăşi, bazându-ne pe ceea ce spui tu că încearcă rasa uma­nă să facă - adică să construiască o lume mai bună - ei greşesc. Şcolile sunt exact locul pentru acest gen de instruire. Mai exact, pentru că şcoli­le sunt departe de prejudecăţile părinţilor. Mai exact, pentru că şcolile sunt separate de ideile preconcepute ale părinţilor. Ai văzut ce rezultat a avut pe planeta voastră transmiterea valorilor de la părinte la copil.
Planeta voastră este o harababură.
Voi nu înţelegeţi care sunt conceptele fundamentale ale societăţilor civilizate.
Voi nu ştiţi cum să rezolvaţi un conflict fără violenţă.
Voi nu ştiţi cum să trăiţi fără frică.
Voi nu ştiţi cum să acţionaţi fără interes personal.
Voi nu ştiţi cum să iubiţi necondiţionat.
Acestea sunt moduri fundamentale de a înţelege - fundamentale - şi, ... după mii şi mii de ani, voi nu sunteţi nici măcar aproape de a le înţelege pe deplin, cu atât mai puţin de a le implementa.

Există vreun mod de a ieşi din această harababură?

Da. El se află în şcolile voastre! În educaţia tineretului! Speranţa voastră este în generaţia viitoare şi în cea de după ea! Dar încetaţi de a-i mai angrena în mecanismul trecutului. Acest mecanism nu a funcţionat. Nu v-a dus unde ziceaţi că vreţi să mergeţi. Dacă nu sunteţi atenţi, veţi ajunge exact în locul înspre care vă îndreptaţi!
Opriţi-vă, deci! Întoarceţi-vă! Staţi cu toţii jos şi adunaţi-vă gândurile. Creaţi cea mai măreaţă versiune a celei mai grandioase viziuni pe care aţi avut-o vreodată despre voi înşivă ca rasă umană. Apoi luaţi valorile şi conceptele care marchează o astfel de viziune şi predaţi-le în şcolile voastre. De ce să nu aveţi materii şcolare cum ar fi:
A înţelege ce înseamnă Puterea
Rezolvări Paşnice pentru Conflicte
Elementele Relaţiilor de Iubire
Conceptul de Persoană şi Crearea de Sine
Trup, Minte şi Suflet: Cum Funcţionează Ele
Creativitate Angajantă
Celebrarea Sinelui, Preţuirea Altora
Exprimare Sexuală Exuberantă
Corectitudine
Toleranţă
Deosebiri şi Asemănări
Economie Etică
Conştienţă Creatoare şi Puterea Minţii
Conştienţă şi Vigilenţă
Cinste şi Responsabilitate
Clarviziune şi Transparenţă
Ştiinţă şi Spiritualitate

Multe sunt predate chiar acum. Le numim Studii Sociale.

Eu nu vorbesc despre un curs de două zile într-un semestru. Eu vor­besc despre cursuri separate asupra fiecăruia dintre aceste subiecte. Eu vorbesc despre o revizuire completă a programelor voastre şcolare. Eu vorbesc despre o programă bazată pe valori. Ceea ce predaţi voi acum este, în mare măsură, o programă bazată pe fapte.
Eu vorbesc despre concentrarea atenţiei copiilor voştri asupra înţele­gerii conceptelor de bază şi a structurilor teoretice în jurul cărora poate fi construit sistemul lor de valori, în aceeaşi măsură în care se concen­trează ei acum asupra datelor, faptelor şi statisticilor.
În societăţile foarte evoluate din galaxia şi din universul vostru (soci­etăţi despre care vom vorbi mult mai detaliat în volumul al III-lea), conceptele de viaţă sunt predate odraslelor începând cu o vârstă foarte mică. Ceea ce voi numiţi „fapte”, care în acele societăţi sunt considerate de mult mai mică importanţă, sunt predate la o vârstă mult mai avansată.
Pe planeta voastră aţi creat o societate în care micuţul Ionel a învăţat să citească înainte să termine grădiniţa, dar nu a învăţat cum să facă să nu-şi mai muşte fratele. Şi Suzi şi-a perfecţionat tabla înmulţirii folosind cartonaşe şi memorare mecanică în clasele foarte mici, dar nu a învăţat că nu există nimic de ruşine sau jenant când e vorba de trupul ei.
În clipa aceasta, şcolile voastre există în primul rând pentru a da răs­punsuri. Ar fi mult mai folositor dacă funcţia lor ar fi, în primul rând, de a pune întrebări.
Ce înseamnă să fii cinstit sau responsabil sau „corect”? Care sunt implicaţiile? Ce înseamnă, oare, că 2+2=4? Care sunt implicaţiile?
Societăţile foarte evoluate îşi încurajează copiii să descopere şi să creeze ei înşişi răspunsurile.

Dar ... dar, aceasta ar duce la haos!

În comparaţie cu viaţa nehaotică pe care o trăiţi acum ...

Bine, bine,... ar duce la şi mai mult haos.

Eu nu sugerez că şcolile voastre nu împărtăşesc niciodată copiilor nici unul dintre lucrurile învăţate de voi şi nici concluziile la care aţi ajuns în legătură cu ele. Dimpotrivă. Şcolile fac un serviciu elevilor când împărtăşesc Celor Tineri ceea ce Bătrânii au învăţat şi au descoperit, au decis şi au ales în trecut. Elevii pot observa, apoi, cum au funcţionat toa­te acestea. Totuşi, în şcolile voastre, voi prezentaţi aceste date elevilor ca Ceea ce Este Corect, când ele ar trebui să fie oferite, pur şi simplu, ca ceea ce sunt: date.
Datele din Trecut nu ar trebui să fie baza Adevărului Prezent. Datele dintr-un timp anterior sau o experienţă anterioară ar trebui să fie întot­deauna numai şi numai baze pentru noi întrebări. Comoara ar trebui să fie în întrebare şi nu în răspuns. Iar întrebările sunt întotdeauna aceleaşi. Referitor la aceste date din trecut pe care vi le-am prezentat, sunteţi de acord sau nu sunteţi de acord? Ce credeţi?
Întotdeauna aceasta este întrebarea cheie. Întotdeauna acesta este centrul atenţiei. Ce credeţi voi? Ce credeţi voi? Ce credeţi voi?
În mod evident, copiii vor acorda acestei întrebări valorile impuse de către părinţii lor. Părinţii vor continua să joace un rol deosebit - evident, primul rol - în crearea sistemului de valori al copilului. Intenţia şi scopul şcolii ar fi să încurajeze copilul, de la vârsta cea mai fragedă până la sfârşitul educaţie lui formative, să exploreze aceste valori, să înveţe cum să le folosească, cum să le aplice, cum să le facă să funcţioneze - şi, ei bine da, chiar să le pună sub semnul întrebării. Pentru că, acei părinţi care nu permit copiilor lor să se îndoiască de aceste valori nu-şi iubesc copiii ci, mai degrabă, se iubesc pe ei înşişi prin copiii lor.

O, cât aş dori, cât de mult aş dori să existe şcoli ca cele pe care le descrii!

Există unele care caută să se apropie de acest model.

Există?

Da. Citeşte lucrările unui om care se numeşte Rudolph Steiner. Cer­cetează metodele Şcolii Waldorf căreia el i-a pus bazele.

Desigur că ştiu despre aceste şcoli. Faci cumva reclamă?

Este o observaţie.

Pentru că ştiai că eu cunosc foarte bine Şcolile Waldorf. Ştiai acest lucru.

Bineînţeles că-l ştiam. Tot ce ai făcut în viaţă ţi-a fost de folos, te-a adus în acest moment. Eu nu am pornit să vorbesc cu tine doar la înce­putul acestei cărţi. Eu vorbesc cu tine de ani întregi, prin toate legăturile şi experienţele pe care le-ai avut.

Vrei să spui că Şcoala Waldorf este cea mai bună?

Nu. Spun doar că este un model care funcţionează, dacă luăm în con­siderare încotro spui tu că se îndreptă rasa umană; dacă luăm în conside­rare ceea ce pretinzi că vrei să facă ea, dacă luăm în considerare ceea ce spui că vrea să fie. L-am dat doar ca exemplu - unul dintre cele câteva pe care le-aş putea cita, deşi pe planeta ta şi în societate ta ele sunt rare - de cum se poate realiza educaţia într-un mod care se concentrează pe „înţelepciune” mai mult decât pe simple „cunoştinţe”.

Ei da, e un model pe care-l aprob foarte tare. Există multe dife­renţe între o şcoală Waldorf şi alte şcoli. Să-ţi dau un exemplu. E u­nul simplu, dar exemplifică extraordinar de bine această idee. În şcoala Waldorf, profesorul parcurge împreună cu copiii toate nivelele de experienţă şcolară, de la şcoală primară la şcoală gimnazială. În toţi acei ani, copiii au acelaşi profesor şi nu trec de la o per­soană la alta. Îţi imaginezi ce legătură se formează aici. Poţi să vezi valoarea?
Profesorul ajunge să cunoască copilul ca şi când ar fi al lui pro­priu. Copilul trece la un nivel înalt de încredere şi dragoste faţă de profesor, nivel care deschide uşi nebănuite de multe şcoli cu orien­tare tradiţională. La sfârşitul acelor ani, profesorul se întoarce la clasa întâi, luând-o iarăşi de la capăt cu un alt grup de copii, de-a lungul tuturor anilor de programă şcolară. Un profesor Waldorf devotat poate să lucreze numai cu patru sau cinci grupe de copii pe parcursul întregii cariere. Dar el a însem­nat ceva pentru acei copii, dincolo de orice ar putea oferi o şcoală tradiţională.
Acest model educaţional admite şi anunţă că relaţiile umane, le­găturile şi dragostea care sunt împărtăşite într-o astfel de paradigmă, sunt la fel de importante ca orice fapte pe care profesorul i le poate împărtăşi unui copil. Este ca şi cum ar fi lecţii particulare care se desfăşoară în afara casei.

Da, este un model bun.

Mai sunt şi alte modele bune?

Da. În ceea ce priveşte educaţia, faceţi ceva progrese pe planeta voas­tră, dar foarte încet. Până şi încercarea de a introduce în şcoli publice o programă şcolară care are un scop, care se axează pe dezvoltarea unor îndemânări, a întâmpinat o rezistenţă enormă. Oamenii o consideră ca pe o ameninţare, sau ca fiind ineficientă. Ei vor ca odraslele lor să înveţe fapte. Totuşi, mai există şi alte păreri.
Mai e mult de făcut.
Şi acesta este numai un singur domeniu al experienţei umane căreia i-ar prinde bine nişte corecturi, dat fiind ceea ce spuneţi voi, în calitate de fiinţe umane, că vă străduiţi să fiţi.

Dar îmi închipui că şi arenei politice i-ar prinde bine nişte schim­bări.

Să fii sigur de asta.”

SURSA: http://ro.scribd.com

Cele 3 carti din seria Conversatii cu Dumnezeu de Neale Donald Walsch le puteti cumpara aici.

VEDEȚI CELE 2 FILMULEȚE AICI:

Ken Robinson says schools kill creativity (2006)
(Ken Robinson spune ca școliile ucid creativitatea)

În acest discurs Sir Ken Robinson susţine într-un mod profund şi distractiv crearea unui sistem educaţional ce alimentează (în loc să distrugă) creativitatea.


 Sir Ken Robinson: Bring on the learning revolution! (2010)
Sir Ken Robinson: Revolutionați învățământul!


În acest discurs picant şi amuzant, continuare a discursului său ireal din 2006, Sir Ken Robinson propune o schimbare radicală de la sistemul şcolar standard la învăţământul personalizat - acela în care se crează condiţii în care talentele naturale ale copiilor se pot dezvolta.




În completare vă invităm să studiați și Categoria EDUCAȚIE de pe blogul nostru si  

APEL

CREZI CĂ ACEST BLOG TE AJUTĂ PE TINE ŞI/SAU LUMEA ÎN CARE TRĂIEŞTI?

Daca da, sprijina munca celor care aduc aceste informatii la lumina, printr-o DONAŢIE.

Este cea mai concreta recunostinta! CLICK AICI pentru a DONA prin PAYPAL sau DONAŢI ANONIM prin BITCOIN la adresa 1AgtwQF2ETidVoP9tqFnpqFMwz86FUejug. Altă formă de plată găsiţi AICI.

Munca depusă pe acest blog necesită mult timp, foarte multă muncă, dar și bani, căci timpul înseamnă bani. Veniturile obținute din publicitate sunt însa cu mult sub așteptările noastre inițiale. Chiar dacă portalul are mulți cititori, totuși, sunt foarte puțini care găsesc în produsele promovate prin reclame ceva să-i intereseze, să dea click pe ele să cumpere sau să se înscrie la ce promovăm noi. Pe de altă parte, genul acesta de activitate nu poate fi independentă dacă este finanțată de vreun mogul sau organizație.

Pentru a fi independentă, aceasta trebuie să se bazeze strict pe cititorii săi mulți, care să sprijine fiecare cât poate această lucrare.
Ca atare, de bază rămân tot clasicele conturi bancare sau varianta PayPal. Fără sprijinul vostru acest portaal poate dispărea.

Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

COMENTARII FACEBOOK

CELE MAI IMPORTANTE POSĂRI PENTRU NOI

PROSPERĂ - Oare e asa de greu?

THRIVE (2011) What On Earth Will it Take? In sfarsit va putem prezenta tradus, mult asteptatul documentar THRIVE si pentru...

DE AJUTOR

Dacă ești pentru prima dată pe acest blog, îți urăm bun venit! Poți căuta orice subiect care te interesează cercetând CUPRINSUL din meniul de pe stânga (odată ajunşi în cuprins apăsaţi CTRL + F + cuvânt cheie pentru găsire rapidă), dar şi ARHIVA şi CATEGORIILE de pe coloana din dreapta și nu în ultimul rând caseta "CĂUTAŢI PE BLOG" de pe coloana din dreapta (sus). Sunt peste 1300 de articole publicate în clipa asta, majoritatea însoţite de filme şi clipuri traduse sau emisiuni tv, deci ai ce răsfoi şi crede-ne se merită efortul. Poți de asemenea primi direct pe email articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în căsuţa de ABONARE din dreapta, de sub VIZITE (pentru abonare primeşti gratuit toată colecţia Corrado Malanga - cărţi, articole, filme traduse, de pe blogul nostru). De asemenea ne poţi urmări activitatea pe FaceBook, dând LIKE (APRECIEZ) în zona centrală de sus. Mulţumim pentru vizită şi te mai așteptăm pe aici!

Pentru cei care au nelamuriri in ceea ce priveste prezenta reclamelor pe blogul nostru, le recomandam sa citeasca articolul DESPRE RECLAME.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...