RUGĂMINTE!

Dacă vedeți vre-un articol, film, link care nu funcționează, vă rugăm să ne spuneți ca să putem actualiza. De multe ori serverele pică, dispar pur și simplu, filmele sunt eliminate, samd. Si nu lasati doar un mesaj in casuta de comentarii facebook deoarece daca nu suntem prieteni in facebook, sunt sanse sa nu vedem acel mesaj. Cei din anumite țări, posibil din Occident s-ar putea să aveți probleme mai ales cu filmele artistice, căci pe acolo pe la voi, serverele cu filme sunt blocate. Trimiteti un email sau un comentariu la acea postare, dar nu in casuta de facebook. Vă mulțumim!

Interviu cu Lilou Macé de Pablo Arellano (30.04.2012)

01:24 Posted In , , , Edit This 0 Comments »
The Secret to Live Abundantly (2011)
(Secretul trăirii în abundență)
- un interviu dat de Lilou in Noiembrie 2011 in Merida, Mexic.

Traducerea este realizata de acelasi utilizator youtube inimos pe nume MagicInsights, care a tradus si celelalte interviuri realizate de Lilou Mace, de pe blogul nostru. Multumim!
„Carte nouă: "Am rămas fără bani şi mi-a plăcut"
Da, am scris "Am rămas şomeră şi mi-a plăcut" când am rămas şomeră prima oară ...
Şi am scris a doua carte, pentru că am vrut să fac din prima un best-seller.
Şi aveam o obsesie să... Ah, trebuie să fie best-seller, să fac bani... Şi din astea.
Şi a devenit o obsesie aşa de mare, cu atâta suferinţă...
Lucrurile nu mergeau cum vreau eu, iar eu aveam conflictul ăsta interior... că în cele din urmă am ajuns într-un loc în care mi-am spus:
Ceva trebuie să se schimbe. Nu mai pot continua să trăiesc aşa.
Şi m-am gândit că ar fi interesant să înregistrez din nou tot procesul, cum am aplicat legile universale şi de-a lungul drumului, s-au alăturat o serie de oameni interesanţi.
Batiste, care e producător de film... Oamenii pe care îi intervievam şi... Toţi au început să devină îngeri şi să îmi arate...
Toţi arătau către inimă şi către suflet şi către lucrarea interioară pe care o aveam de făcut, nu să găsesc împlinire şi bucurie în modul în care relaţionam cu mine însămi înainte, adică prin servici, prin banii pe care îi câştigam şi toate astea.
Şi m-am gândit că ar fi interesant să înregistrez... N-am ştiut care avea să fie rezultatul, dar m-am gândit că ar fi interesant să înregistrez în ce punct mă aflu şi... Drumul până unde avea să ducă.
Cea mai mare surpriză a mea a fost că a dus la faptul că am descoperit ce înseamnă adevărata abundenţă şi cum poate să arate viaţa atunci când începem să trăim cu inima deschisă.
Bun, prima carte... Scuze, prima carte se numeşte "Am rămas şomeră şi mi-a plăcut".
Şi asta?
Cartea asta se numeşte "Am rămas fără bani şi mi-a plăcut".
E un serial. Asta e a doua carte din serial.
Toate sunt codificate şi după culoare - asta e verde, prima a fost roşie... Următoarea e despre "Juicy Living Tour" şi despre revelaţiile, despre magia turului...
Cartea asta se desfăşoară pe perioada unui an de zile, imediat după ce am rămas şomeră.
Prima carte vorbea despre o perioadă de treizeci de zile. Şi după aceea... Bun, am descoperit ce vreau să fac, dar cum o fac, efectiv?
Şi aşa am descoperit toată prăpastia dintre ceea ce visam şi locul în care mă aflam. Aşa că a fost nevoie de lucrare interioară, de vindecare, de detaşare şi de a ajunge, în cele din urmă, să fiu ok cu locul în care mă aflu şi de a mă deschide faţă de cei din jur, de a le spune adevărul.
Deci, da, au legătură, totalmente.
De când îţi pierzi locul de muncă...
Şi e spirala pe care o apuci - de la faptul că mi-am pierdut locul de muncă şi nu mai am bani şi până la faptul că a trebuit să mă întorc să locuiesc cu părinţii mei.
La 32 de ani, după ce fusesem director de marketing şi conduceam un BMW... A fost momentul care mi-a adus cea mai mare smerenie. A trebuit să înfrunt asta, să o spun, să o recunosc, să le spun prietenilor şi... După ce locuisem atâta timp în SUA, trăind "visul", a fost pur şi simplu... Principalul lucru e că, atunci când am aflat că nu mai am bani în cont, locuiam într-un oraş scump, în Londra şi au apărut la suprafaţă o mulţime de frici. Cum o să fac faţă? Ce o să mă fac? Nu mai pot să continui să trăiesc cum trăiam, ce sacrificii o să fac? De ce nu sunt sprijnită? Ce urmează? Au început să apară atacuri de panică, iar eu le-am împărtăşit prin videoblogurile mele pe Youtube, pentru că eram... Erau zile - a fost o zi, când mă plimbam prin Hide Park şi nu ştiam... era aşa de intens... Nu ştiu, toată lumea mea se zguduia.
Şi cred că asta face parte din procesul ăsta de trezire prin care trec foarte mulţi oameni. Trecerea de la o lume care e foarte materială într-o lume în care e vorba de încredere, de a crede, de a păşi în necunoscut, a îţi urma inima şi îndrumarea interioară...
Dar în punctul unde eram eu era atâta suferinţă! Trebuia să... Trebuia să se întâmple ceva, aşa că eram în genunchi şi mă rugam.
În clipa aia. Te rog, ajută-mă, că nu văd nicio soluţie aici. De ce atâta suferinţă? De ce mă aflu în locul ăsta unde... Nu se întâmplă nimic? De ce s-a oprit? De ce, de ce, de ce? Încerc să înţeleg raţional, când, de fapt, nu era vorba de raţiune. Însă faptul că mă rugam m-a dus la un nivel mai profund şi am reuşit să mă conectez la ceva mai mare, la care nu mă mai conectasem înainte, pentru că mereu încercasem să fac totul singură. Şi acesta este punctul în care am înţeles ce înseamnă co-creaţia. Cred că această carte e mult mai profundă şi mult mai complexă decât prima. Prima e despre mecanica situaţiei, după ce îţi pierzi locul de muncă şi cum aplici legile universale...
Sprijinul pe care îl primeam de la comunitate şi online, care să mă ajute să revin mereu la un mod pozitiv de gândire şi să fac lucrurile să se mişte... Dar asta e chiar despre... Despre munca în sine.
Lucrarea care a trebuit să aibă loc - şi cred că e o ocazie pentru noi toţi. De asta am şi vrut să împărtăşesc această călătorie. Trecerea de la această lume veche la Pământul cel nou, la acest fel nou de a fi. Şi asta e tranziţia pe care am făcut-o eu - şi se poate vedea clar... Eu am văzut, pur şi simplu, cum mi s-a deschis lumea. Pur şi simplu, eram mult mai împlinită, dar fără nimic. Nu vreun lucru exterior îmi aducea împlinirea aceea.
Şi... sunt curios să ştiu dacă...
Eram fericită, da - întotdeauna am fost o tipă fericită, dar nu era niciodată destul. Nimic nu putea să mă mulţumească. Întotdeauna aveam nevoie de mai mult. Şi cheltuiam foarte mulţi bani. Aveam carduri de credit şi parcă nu era niciodată destul. Şi era foarte multă frică, temeri legate de asta - o să pot să mai plătesc facturile, să mai fac mai mult, să găsesc un client nou, să fac asta, să fac aia... Deci, o mulţime de... Mentalul rula caseta fricii, cu sonorul dat aşa de tare, că mă oprea să fiu eu însămi şi să urmez extazul, să dau curs creativităţii mele şi să îmi urmez inima.
Şi din momentul acela am început... ...să descopăr ce înseamnă adevărata abundenţă.
Şi e foarte multă recunoştinţă aici - am trecut prin faze de recunoştinţă pentru fiecare lucruşor pe care îl aveam. Deci, cu cât suntem mai recunoscători pentru lucruri, cu atât asta creează mai multă magie în jur... Am început să fiu recunoscătoare că am Am început să fiu recunoscătoare că am un acoperiş deasupra capului. Că stau de vorbă cu mama, că pot să mă duc înapoi la părinţii mei şi să vindec câte ceva din relaţiile trecute. Că am un canal pe Youtube unde pot să-mi împărtăşesc gândurile. Că am prieteni şi prietenii îngeri care au început să vină în viaţa mea. Şi toate astea au început să creeze din ce în ce mai multă bucurie... Şi compasiune, şi conexiune cu alţii, când am început să le spun prietenilor mei prin ce treceam cu adevărat. Niciodată nu reuşisem să mă deschid, pentru că toată viaţa încercasem să creez bula asta interioară, bula asta în care să nu poată să pătrundă nimeni. Deci, nu exista intimitate în viaţa mea... Aveam relaţii, dar nu erau... Îmi era frică să mă deschid. Îmi era frică să îmi deschid inima. Părinţii mei au divorţat pe când eu aveam 12 ani şi din momentul ăla m-am închis. Totul, în viaţa mea, era concentrat pe a-mi proteja inima. Nu voiam să iubesc, nu voiam să las oamenii să se apropie prea mult. Îmi era frică. Dar odată ce inima a început să se deschidă... Acum, că pot să iubesc, să fiu, să simt abundenţa... e ca şi cum viaţa ni s-ar arăta într-un mod miraculos, minunat.
Banii nu pot să aducă asta niciodată. Eu simt că adevărata abundenţă e să fii în seva aceea a vieţii, să îţi urmezi binecuvântarea şi chemarea şi să îţi dai voie să co-creeezi cu ceilalţi şi cu universul... Să visezi, să ştii că meriţi... Deci, cred că abundenţa vine cu o inimă deschisă, iar asta are legătură şi cu a te iubi pe tine însuţi. Cu a te iubi suficient, încât să ştii că meriţi.
Că poţi să iubeşti din nou, că poţi să îţi exprimi sentimentele, poţi să îţi exprimi bucuria şi să te conectezi cu cine vrei şi să co-creezi orice vrei.
Dar... Abundenţa e... seva vieţii, e esenţa vieţii. Asta înseamnă să trăieşti, să simţi, să fii în prezent. Sincer, de atunci înainte chiar am simţit că adevărata abundenţă înseamnă nu ceea ce e material şi nu cum arăţi, cum ar putea să te judece alţii pentru că porţi asta, sau că ai geanta asta, sau asta... Ci e vorba de esenţa... De esenţa acelui lucru, a acelei conexiuni, a acelui sentiment. Te afli cu adevărat în miezul lucrurilor. Şi eşti împlinit şi simţi abundenţă, pentru că atunci nu există nicio limitare. Nu e vorba de a poseda ceva. E vorba de a şti cu adevărat că eşti aliniat cu inima ta, că meriţi, că te bucuri, că eşti recunoscător pentru ceea ce ai şi că e necondiţionat. Nu e condiţionat de câţi bani ai în cont. Te trezeşti într-un loc nelimitat, în care totul e posibil. Şi în care ştii că, dacă nu sunt banii, atunci înseamnă că există un motiv bun pentru care nu ai banii acum. Pentru că mai e ceva ce trebuie să se întâmple, ceva ce trebuie să faci sau să vezi, mai întâi. Banii sunt minunaţi, dar noi întotdeauna găsim scuze - nu am bani, aşa că nu pot să fac asta. Şi asta e una din cele mai mari şi mai aberante convingeri limitative care există. Încredere completă în univers. Ăsta e şi el un proces, pentru că, pentru a avea încredere în univers şi în viaţă, trebuie să ai încredere în tine însuţi.
Deci, totul revine mereu la a şti, la a te iubi pe tine însuţi. Trebuie să te umpli pe tine de iubire, iar apoi ea se revarsă...
Da, încrederea în univers. Să ai încredere că totul o să îţi fie asigurat şi că tot ce ai de făcut este să faci acel prim pas. Să faci acel prim pas în necunoscut. Şi apoi să ştii - să ştii, la un nivel profund, că totul îţi este asigurat. Acum, după aproape un an şi jumătate, pot să îţi spun că Juicy Living Tour este cea mai abundentă călătorie pe care am avut-o şi pe care am văzut-o vreodată. Să stau aici, în Mexic... În această minunată vilă pe plajă... Să am totul asigurat în Juicy Living Tour, oriunde mă duc, să simt comuniunea şi sprijinul şi iubirea şi schimbul... Asta e aşa de grozav - asta e abundenţa!
Şi despre asta o să fie următoarea mea carte, pentru că tot acel an, cu Juicy Living Tour, a fost un adevărat salt cuantic. Mai departe, mai adânc... Ceva de genul, aha, acum înţeleg ce înseamnă abundenţa!
Însă punctul la care sunt acum este acela al unei înţelegeri încă şi mai profunde despre cât de magică poate fi viaţa! Mă uit înapoi la momentul ăla şi simt că aş vrea să mai adaug asta, şi asta... Sigur... Dar nu, asta e următoarea carte. Cred că... Cred că mulţi dintre noi pe Pământ sunt în situaţia în care rămân şomeri, nu mai pot să plătească ratele, trebuie să îşi schimbe întregul stil de viaţă. Cred că mulţi trecem acum prin acest proces. Cartea asta se desfăşoară pe perioada când am locuit la Londra şi în Franţa. Şi a fost la fel ca şi cu prima - am luat iPhone-ul şi am înregistrat, ca pe nişte notiţe. Aproape zi de zi, timp de un an, mi-am înregistrat gândurile, provocările cu care mă confruntam, atacurile de panică... Chiar spuneam ce am pe suflet. Şi de acolo, cineva o transcrie, deci o ai în scris, iar de la textul acela o comprimi şi o transformi într-o carte. Aşadar, la fel cum a fost făcută şi prima carte.
Iar rezultatul este că, atunci când o citeşti, simţi că faci parte din ea, că eşti chiar acolo. Şi vorbesc într-adevăr cu toată lumea. Şi asta chiar m-a ajutat. Chiar simţeam asta atunci, pe străzile Londrei, panicată - simţeam conexiunea cu cititorul, încă de atunci. Deja eram acolo, cu toţi co-creatorii. Şi accesam acele resurse deja şi simţeam miile de oameni cu care vorbeam, chiar acolo. Ca atunci când fac un video blog şi vorbesc direct cu cei care mă privesc. E ca şi cum atunci nu ar exista spaţiu şi timp. E ca şi cum nu ar exista spaţiu şi timp. Deci, eu deja... Cu un an, cu doi ani eu deja mă conectam şi deja accesam aceste resurse infinite. Da, pentru că atunci n-a mai existat separare. Şi cred că separarea este cea care blochează, care suprimă abundenţa. Din momentul în care am început să-mi exprim sentimentele, să le împărtăşesc, să mă deschid... Atunci am început să fiu cine sunt. Bună sau rea, îţi place sau nu, asta sunt. Şi din clipa aceea în care ştim că cine suntem e... E doar cine suntem... Atunci putem să apărem oriunde şi să facem ce vrem. Şi atunci putem să avem mai multă bucurie, iese la suprafaţă copilul interior şi luăm iniţiative care nu sunt "cu scopul de"... Cu scopul de a îmi impresiona familia, sau prietenii, sau de a îmi dovedi asta sau asta...Totul devine o aventură. Şi aşa este o aventură: viaţa apare peste tot, în moduri magice. Deci, da... Are legătură cu abundenţa, sigur că da. Cred că nu există abundenţă adevărată, până când nu apărem cu adevărat aşa cum suntem, autentici, vulnerabili şi personali... Nu personali, ci necondiţionaţi. Cu cât lăsăm mai mult la o parte toate întâmplările trecute şi cu cât suntem mai mult noi înşine, când ne simţim bine cu cine suntem, când facem lucrurile din inimă şi le facem necondiţionat, pur şi simplu pentru că vrem să le facem... Atunci viaţa e uluitoare! Toată munca mea, toate interviurile mele sunt disponibile gratis, online. Iar autorii nu mă plătesc să fac interviurile alea. Şi cu toate astea... Şi cu toate astea... Toată viaţa îmi arată abundenţă şi mă sprijină în fiecare pas de pe cale. Am bani în cont? Nu. Are asta legătură cu fericirea? Nu - am văzut-o de sute de ori! Banii ne sprijină foarte mult, dar cred că noi am inversat puţin lucrurile, aşa că eu doar redescopăr în această călătorie cine sunt eu!
Canalul ei pe Youtube: http://www.youtube.com/user/liloumace/featured

VEDEȚI FILMUL TRADUS, AICI:

Post Comment

Hollywood şi maşina de război americană (26.04.2012)

14:08 Posted In , , , Edit This 1 Comment »

Hollywood and the war machine (2010)


 "Am aflat, devreme în viaţă, că războiul îşi formează propria sa cultură. Iureşul luptei dă dependenţă puternică şi adesea letală, fiindcă războiul este un drog [...] Este comercializat de creatorii de mituri - istorici, corespondenţi de război, regizori, romancieri şi stat - fiecare dintre ei înzestrându-l cu calităţi pe care adesea le posedă: exaltare, exotism, putere, şansa de a ne depăşi condiţia mizeră în viaţă, fiind un univers bizar şi fantastic, care are o frumuseţe grotescă şi întunecată. Domină culturi, distorsionează amintiri, corupe limbaje şi infectează totul în jur, chiar şi umorul, care devine preocupat de perversiunile sumbre ale mizeriei şi ale morţii. Întrebări fundamentale, privind sensul sau lipsa de sens a locului nostru pe planetă, sunt abandonate, când îi privim pe cei din jur cum se scufundă în adâncile lui tenebre. Războiul expune capacitatea de a face rău, care se ascunde, superficial, în fiecare dintre noi şi de aceea, pentru atât de mulţi, este atât de greu să discute despre el, după ce a luat sfârşit."

Chris Hedges,
"War is a Force that Gives Us Meaning"

Un episod al emisiunii Empire a postului Al Jazeera - moderată de Marwan Bishara - era difuzat, în decembrie 2010, sub titlul "Hollywood and the war machine", încercând să examineze relaţia simbiotică dintre industria filmului şi complexul militar-industrial, demonstrând mecanismul psihologic pervers prin care iadul războiului este "purificat" de marele ecran şi transformat în darul lui Dumnezeu, fiindcă Pentagonul mituieşte, la propriu, studiourile de filme, pentru a mistifica realitatea şi a crea mituri eroice.

Oaspeţii de marcă ai emisiunii sunt, în principal, Oliver Stone, regizor şi scenarist, de opt ori laureat al premiului Academiei Americane de Film, regizorul disident Michael Moore, de asemenea laureat al Oscarului şi jurnalistul Christopher Hedges, scriitor şi fost şef al Biroului pentru Orientul Mijlociu al New York Times, dar şi alte personalităţi, aparţinând ambelor tabere: Phil Strub, şeful US Department of Defense Film Liaison Unit, Julian Barnes, corespondent al Pentagonului şi al LA Times, David Robb, autorul cărţii "Operation Hollywood", Prof. Klaus Dodds, autorul cărţii "Screening Terror", Matthew Alford, autorul cărţii "Reel Power", Prof. Melani McAlister, autoarea cărţii "Culture, Media, and US Interests in the Middle East".

Ce condiţii trebuie să respecte un producător de la Hollywood, care doreşte  acces gratuit  la resursele imense ale  Pentagonului, pentru un  plus de  realism al filmelor sale ?

Destul de multe, după cum vom vedea în continuare, dar toate se circumscriu unei opinii simple şi clare emise de guru al Pentagonului, detaşat în sânul citadelei de celuloid a Hollywood-ului, Phil Strub:

"Orice film, care portretizează armata ca pe ceva negativ, nu este realistic pentru noi."

Mai mult decât clar, nu-i aşa ?

"Realismul" Pentagonului nu are absolut nimic de-a face cu realitatea, ci totul se rezumă la o propagandă murdară şi deşănţată, întinsă pe toată lăţimea ecranului, care nu se dă în lături de la a rescrie istoria, prin minciuni sfruntate, dacă interesele imperialismului american sunt respectate.

Pe la sfârşitul anilor '20, ai secolului trecut fireşte, Departamentul de Război al SUA (remarcaţi, vă rog, că erau mult mai cinstiţi pe atunci, când denumeau instituţii publice, chiar pe timp de pace) a creat un birou, care să funcţioneze ca punte de legătură între industria filmului şi armată, stabilind relaţii care au fost în majoritate cordiale înainte şi după al doilea război mondial şi chiar după războiul din Coreea (care nu a reprezentat cine ştie ce semnal de alarmă pentru americani), dar au intrat brusc în era glaciară imediat ce s-au făcut auzite şi, mai ales, văzute, criticile la adresa războiului din Vietnam.

După difuzarea mizeriei propagandistice intitulată "Top Gun" (şi tare mulţi actori s-au prostituat, mânjindu-şi imaginea în filmul ăla), căsătoria din interes a început din nou să aibă succes, mai ales că un fost colonel al infanteriei marinei americane, Phil Strub, a fost investit cu funcţia de cenzor-şef sau, aşa cum le place lor să spună, cu "limitarea daunelor".

Care anume a fost urmarea, ne spune David Robb:

"[...]orice film sprijinit de armată afirmă că războiul este cheia tuturor conflictelor şi orice film sprijinit de armată este mult mai dăunător decât orice alt film care nu primeşte sprijin."

Regizorii, care doresc şi acceptă sprijinul armatei, ajung să semneze contracte draconice, care conţin clauze de genul:

- "Producţia trebuie să ajute forţele armate în programele sale de recrutare şi menţinere a personalului."

- "Compania de producţie este de acord să se consulte cu ofiţerul de proiect al Departamentului Apărării în toate fazele de pre-producţie, producţie şi post-producţie, care implică armata sau descriu forţele armate."

Vă puteţi imagina şi singuri cum sună restul contractului, care, spre ghinionul nostru, conduce la instalarea unui climat al minciunii:

"Poate că cel mai grav aspect al colaborării dintre Hollywood şi armată nu este cenzura implicată în film, ci auto-cenzura. Când ştii că vei avea nevoie de sprijinul militarilor şi când ştii că vor urma să-ţi analizeze, cu scrupulozitate, scenariul, îl scrii pentru a-i face fericiţi din start."

Se poate ajunge la situaţii de-a dreptul cretine, ca în cazul filmului"Thirteen Days", când s-a solicitat să nu fie portretizaţi generalii lui Kennedy ca fiind "belicoşi", deşi guvernul SUA recunoaşte, actualmente, conduita pe care a avut-o în timpul crizei rachetelor cubaneze, sau, chiar mai grotesc de atât, când s-a solicitat eliminarea din film a unei scene de arhivă, cu militari americani exercitându-şi talentele de dentişti pe plombele de aur ale soldaţilor japonezi morţi, sub motivaţia că este o scenă "nedreaptă şi nerealistă".

Nu e greu de înţeles, într-un asemenea context, de ce această "colaborare" este atât de importantă pentru armată, mai ales în cazul SUA, aşa cum sublinia Joe Trento, director al Public Education Center:

"Pentru a fi o superputere, este necesar să impui credinţa de bază că războiul trebuie glorificat, pentru a face oamenii să accepte faptul că ai de gând să le trimiţi fiii şi fiicele la moarte."

După 9/11 situaţia s-a agravat, armata SUA devenind, realmente, agresivă în relaţia cu mass media şi Hollywood, într-o încercare disperată de a-şi impune propria interpretare asupra evenimentelor în care este implicată.

Un exemplu elocvent este cel al serialului TV, "Profiles from the front", care se auto-intitulează ca fiind un documentar despre viaţa şi faptele soldaţilor americani staţionaţi în Afganistan - al cărui succes neaşteptat i-a încurajat pe militari să promoveze strategia de "încorporare" a reporterilor din Irak - şi nu trebuie să vă faceţi prea multe iluzii despre realismul unei astfel de producţii, fiindcă obedientul realizator al seriei, Bertram van Muster, a fost răsplătit cu titlul de regizor oficial al Pentagonului.

Mai mult decât atât, unul dintre aceste documentare sugerează existenţa unei "liste a încrederii" ce cuprinde persoane de la Hollywood, dintre care este menţionat în clar (Mare surpriză!), Jerry Bruckheimer.

De fapt, imediat după 9/11, la solicitarea expresă a Pentagonului, au avut loc întâlniri ale oficialilor armatei cu "30 de creatori de la Hollywood, aleşi la întâmplare" (vezi să nu), care au acceptat să semneze înţelegeri confidenţiale, care au ieşit din cadrul Hollywood, fiind vizate şi alte domenii cu potenţial propagandistic, greu de intuit poate la o primă vedere.

Caz concret: jocul video "America’s Army" arată, mai degrabă, ca o corcitură între film şi reclamă de recrutare şi nu trebuie să vă mire acest fapt, fiindcă s-a ajuns până acolo ca un institut aşa-zis de cercetări, "Institute for Creative Technologies", să folosească profesionişti de la Hollywood şi experţi în computere, pentru a dezvolta căi mai eficiente de antrenare a soldaţilor.

Directorul institutului este fostul şef al diviziei de efecte speciale de la studioul Paramount şi, deşi guvernul SUA exercită drepturi exclusiviste asupra a tot ce este creat în institut, "creatorilor" li se permite să folosească parte din munca lor în scop comercial, sub forma jocurilor de computer.

Impactul ideologiei militare asupra vieţii sociale a suscitat un interes crescând din partea cărturarilor specializaţii în relaţii internaţionale, fiindcă "valorile militarismului", atitudinile şi credinţele specifice acestuia, sunt exprimate de o gamă tot mai largă de actori, dar şi de simpli indivizi, comunităţi sau instituţii.

Complexul acestor credinţe militariste este caracterizat de o adeziune aproape generalizată la următoarele "principii":

1. forţa armată este singura care poate oferi soluţii unei situaţii conflictuale;

2. natura umană este preponderent conflictuală;

3. a avea inamici face parte din cadrul evolutiv "normal" al societăţii umane;

4. numai structurile ierarhice pot genera acţiuni eficiente;

5. un stat fără armată este naiv, prea puţin modern şi legitim.

Ca o mică paranteză, în ce priveşte ultimul enunţ, fariseismul iese clar în evidenţă, fiindcă regula se aplică numai imperiilor, iar o ţară ca România este forţată să renunţe la armată, dacă doreşte să se integreze unor structuri fasciste globale, ca NATO şi UE.

Poporul american este prima victimă a acestor manevre, ce ţin de războiul psihologic, fiind prizonierul unei stări de permanentă teroare şi a unei propagande totalitariste.

Minţile americanilor sunt sub asediul guvernului şi al mass media, imediat după 9/11, dar, aşa cum subliniază mereu David Icke, nu există nici cuşti şi nici trupe care să patruleze pe străzi, pentru a trăda faptul că America e o mare închisoare, fiindcă nu ai nevoie de arme pentru a apăra un guvern ilegitim, când oamenii îşi auto-cenzurează gândirea şi, mai ales, îi cenzurează pe toţi ceilalţi, numindu-i teoreticieni ai conspiraţiei, dacă au tupeul să emită alte opinii decât cele permise de putere, certificate prin propaganda care face obiectul prezentului articol.

Din nefericire, marea masă a populaţiei lumii acceptă, fără crâcnire, varianta oficială a istoriei, orice deviaţie fiind categorisită imediat drept nebunie şi paranoia şi motivul acestei inerţii umane este că, o dată contestată versiunea politică a realităţii, trebuie să accepţi că Matricea este palpabilă, că trăim cu toţii o viaţă fabricată, o iluzie de care beneficiază numai criminalii şi mincinoşii corupţi, care zac ca nişte păianjeni, în toate birourile guvernamentale şi parlamentare din întreaga lume.

Karen E. Dill, autoarea cărţii "How Fantasy Becomes Reality: Seeing Through Media Influence", afirma că mass media face mai mult decât simple relatări:

"Cele mai populare forme ale mass media moderne (televiziune, filme, jocuri video) sunt, în esenţă, forme sofisticate de a genera poveşti. Celebrul cărturar George Gerbner vorbea, adesea, despre acest rol asumat de mass media. Dar pentru a înţelege puterea socială şi influenţa mass media, trebuie să ne întoarcem în timp şi să ne punem câteva întrebări fundamentale. De ce sunt generate asemenea poveşti ? Cine sunt cei care le scriu ? Care le sunt scopurile ? Cine le ascultă ? Cum sunt influenţaţi ascultătorii de aceste ficţiuni ?"

Carl Boggs şi Tom Pollard, co-autori ai cărţii "The Hollywood War Machine: U.S. Militarism and Popular Culture", se focalizau pe mariajul din interes dintre Hollywood şi Washington şi descriau modul în care sunt fabricate poveştile, de către fabricanţii oficiali de mituri şi politicienii veroşi (din nou pleonasm), în beneficiul preşedinţiei şi al guvernului:

"Fabricarea evenimentelor prin mass media şi manipularea conştiinţei populare au devenit componente integrante ale culturii politice americane şi se află în centrul tuturor intervenţiilor recente ale armatei SUA. Din ce în ce mai mult, implicarea mass media în minciunile, miturile şi denaturările guvernului şi-a adus contribuţia vitală la legitimarea războiului drept mijloc de promovare a intereselor globale ale SUA. Jurnaliştii TV, radio şi din presa scrisă au devenit esenţiali în acest proces, popularizând, de regulă, aceste discursuri false, susţinând cadrul ideologic dominant şi eşuând să cerceteze critic afirmaţiile şi pretenţiile oficialilor guvernului şi ai armatei. Cultura mass-media a evoluat într-un aparat de propagandă, în special în tărâmul preocupărilor internaţionale, în care interesele corporatiste şi ale Pentagonului sunt capabile să creeze propria lor versiune a 'realităţii', pentru un public american deja înclinat să urmeze discursurile triumfaliste."

Viziunea mondială simplistă a "binelui ce luptă contra răului" din filmele Hollywood-ului, combinată cu maşinăria atomică a Pentagonului, realizează cea mai catastrofală combinaţie posibilă, dar putem evita un final apocaliptic, favorabil imperiului american, dacă ajungem să înţelegem cum lumea miturilor influenţează lumea politicii şi revenim la raţiunea umană şi la bunul simţ, fiindcă miturile şi politica nu duc la nimic bun, ci numai la ceva oribil, în genul nazismului german sau al comunismului sovietic.

"Tipul cel mai eficient de propagandă este cel care nu este recunoscut ca propagandă. De îndată ce propaganda este identificată ca propagandă, cuvintele prezidenţiale îşi pierd vraja lor magică. Uneori, preşedintele este prins flagrant, minţind cu privire la probleme de securitate naţională, dar, chiar şi în acele cazuri, oamenii fac speculaţii şi apoi continuă să creadă povestea oficială, cu privire la orice eveniment actual."

Jean Kilbourne”
SURSA: Blogul Dezvaluiri http://antiiluzii.blogspot.com

Multumim Marian! Munca ta este colosala si importanta pentru noi!  

VEDEȚI DOCUMENTARUL TRADUS, AICI:

 ...  SAU AICI  link2


 

DOWNLOAD RAPID:

D1 + S1

D2 + D3
Vă invităm să studiați în completare și Categoria MILITARE.

Post Comment

Pe urmele lui Megre (24.04.2012)

20:45 Posted In , , , , , Edit This 2 Comments »
VLADIMIR MEGRE
- Autorul Cartilor Cu Anastasia
(Seria „Cedrii Sunatori Ai Rusiei”)

Vă prezentăm astăzi în premieră pe internet, prima parte dintr-un un documentar tradus în limba română,  despre Vladimir Megre, însă înainte de asta iată câteva informații despre acesta: 

Vladimir Nikolaevici Megre, născut pe 23 iulie, 1950 în satul Kuznichi, raionul Gorodnyansky din regiunea Chernigov  - Ucraina), Autorul seriei Cedrii sunători ai Rusiei, era un cunoscut antreprenor. Şi-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei cu bunica sa, Efrosinia Verkuşa, doftoroaia satului (vraci).
În adoloscenţă, Vladimir a vizitat ocazional Părintele Feodorit (sau Teodorit), un preot din mănăstirea Troiţa Laurii lui Serghiev de lângă capitală. Mai târziu, Vladimir expune tabloul "Unicatul" pe care îl descrie şi în cartea a doua a seriei, înainte ca acesta să fie cunoscut în lume.
Vladimir îşi ia viaţa în propiile mâini de foarte tânăr şi lasă casa şi părinţii la 16 ani. Din 1974 locuieşte în Novosibirsk şi lucrează ca fotograf la un studio de servicii, numit Novosibirskoblfoto.
La începutul Perestroykăi (reforma din ultimii ani '80) a ocupat funcţia de preşedinte a Asociaţiei Inter-regionale a Antreprenorilor siberieni. În 1994-1995 organizează două expediţii comerciale importante, cu motonave pe fluviul Obi', pe ruta Novosibirsk — Salekhard — Novosibirsk, pe cheltuială proprie. Într-una din cele două expediţii, în taigaua siberiană o întâlneşte pe Anastasia, femeia care-i va schimba radical întreaga viaţă.
Pentru mult timp, acţiunile sale - ale antreprenorului cu peste zece ani de experienţă - care au dus la ruinarea societăţilor deţinute, prin cheltuirea fondurilor şi a tuturor economiilor pe expediţii neprofitabile, au rămas secrete faţă de prieteni şi familie. Misterul a fost, însă, dezvăluit în prima carte Anastasia, chiar din primul capitol. Vladimir Megre a obţinut ceva cu adevărat nepreţuit din această călătorie. Între anii 1996 şi 2006, Vladimir Megre a scris cele nouă cărţi (seria Cedrii sunători ai Rusiei: Anastasia, Cedrii sunători ai Rusiei, Spaţiul de Iubire, Creaţia, Cine suntem noi?, Cartea Neamului, Energia vieţii, Noua civilizaţie si Ritualurile Iubirii).
Până astăzi au fost vândute peste 11 milioane de exemplare şi cărţile au fost traduse în peste 20 de limbi. În 1999, Megre a pus bazele Fundaţiei de sprijin a Culturii şi Creaţiei "Anastasia", în oraşul Vladimir din Federaţia Rusă şi a lansat saitul www.anastasia.ru. A susţinut conferinţe cu cititorii în Rusia şi în afară. Cei mai activi dintre cititorii seriei Cedrii sunători ai Rusiei s-au unit în asociaţii non-profit şi au fondat aşezăminte "ale Neamului". Ultima carte Anasta a fost lansată în 2010 (care a aparut si in Romania aici). Autorul intenţionează să scrie un scenariu pe baza cărţilor din serie.”

SURSA: http://www.editura-dianusa.ro/

Vă invităm să susțineți inimioasa Editură Dianușa cumpărând cărțile și celelalte produse oferite de aceasta.

Profitați de promoțiile din această perioadă:

(dă click pe textul de deasupra, ptr. seturi, cât şi ptr. produse)
de la 15 la 40% !


Mulțumită Editurii Dianușa avem permisiunea să publicăm pe blogul nostru în premieră pe internet, prima parte (din două) a documentarului Pe Urmele Lui Megre, tradus în limba română. Mulțumim Crisitan Călugăru! Cea de-a doua parte vă invităm să o cumpărați de pe site-ul Editurii. În curând va apărea și partea a 3-a.

Editura Dianuşa caută sponsor(i) în vederea organizării conferinţei cu cititorii la care participă scriitorul seriei Cedrii sunători ai Rusiei, Vladimir N. Megre !!!
(pentru detalii, sunteţi invitaţi să ne contactaţi la redacţie 
redactia@editura-dianusa.ro)
Documentarul propus prezintă mişcarea "Cedrii Sunători ai Rusiei" şi evenimentele declanşate de cărţile lui Megre. Conferinţele cu cititorii prin diferite oraşe ale Rusiei, interviul luat lui Megre în studioul în care scrie, cântecele noilor barzi ai Rusiei şi multe alte aspecte inedite ale acestei mişcări unice în lume.
Subtitrare realizată de editura "Dianuşa".

VEDEȚI DOCUMENTARUL TRADUS AICI:


Despre cărțiile lui Megre am mai discutat aici:

1) ANASTASIA - Spațiul Iubirii
2) Valea Curcubeului, permacultura si cartile cu Anastasia

Post Comment

Paradis sau Uitare - Creat de Proiectul Venus (22.04.2012)

19:12 Posted In , , , , , , Edit This 2 Comments »
Paradise or Oblivion (2012)

”Un documentar, creat de Proiectul Venus.
Acest documentar scoate la iveala simptomele negative cauzate de sistemul nostru actual. Această prezentare video pledează pentru un nou sistem socio-economic, care este actualizat până în prezent la nivelul de cunostiinte pe care le detinem, oferind munca de o viaţă a inginerului social, futurist, inventator Jacque Fresco, pe care el il numeşte o economie bazată pe resurse.
Filmul detaliaza cum trebuie inlaturate metodele învechite şi ineficiente cum ar fi: politica, dreptul, afacerile, sau orice alta forma de rezolvare a problemele umane, şi de a folosi metodele stiintifice, combinate cu tehnologia de varf, pentru a asigura nevoile tuturor oamenilor lumii. Ea nu se bazează pe opiniile elitei politice şi financiare sau pe iluzile aşa-numitei democraţii, ci pe menţinerea unui echilibru dinamic cu planeta care ar putea oferi în cele din urmă abundenţă pentru toţi oamenii.
Paradis sau Uitare, prin Proiectul Venus, introduce privitorul într-un sistem de valori mult mai adecvat, care ar fi necesar pentru a permite omenirii sa se dezvolte armonios. Această alternativă depaseste nevoia unui mediu monetar bazat pe, control, şi orientat spre deficit, in care ne aflăm în prezent.”

Despre Jacque Fresco am mai vorbit in articolele despre ”Pedeapsa Judicaira - Un experiment social esuat” si in articolele din Categoria MISCAREA ZEITGEIST, in special la filmul FUTURE BY DESIGN.

VEDEȚI FILMUL TRADUS, AICI:
Apasati pe CC in fereastra You Tube pentru a activa subtritarea dorita (Romana, etc.)

Post Comment

Sepp Holzer: Permacultura montană cu terase și paturi înălțate (21.04.2012)

15:45 Posted In , , , , , Edit This 2 Comments »
Terrassen und Hügelbeete (2002) 
Farming with Terraces and Raised Beds 

Desi am vorbit de mai multe ori pe acest blog despre permacultura, poate nu multi ati inteles ce ar fi ea si ce legatura are cu iesirea din matrix, de ce vorbim despre ea. In primul rand este o alternativa la ce exista in prezent ( ca si agricultura si mod de abordare a asezarilor umane ca si sistem) si consideram ca permacultura este un mai buna, mai ecologica, mai sanatoasa, mai naturala, mai spirituala chiar ... Este un mod de viata in armonie cu natura, un mod de a fi care vindeca pamantul si pe noi insine!

DAR CE ESTE PERMACULTURA?

„Permacultura este o abordare a asezarilor umane si a proiectarii sistemelor agricole care imita relatiile gasite în natura.

Un sistem care se auto-sustine: Permacultura proiecteaza mediul astfel incat acesta sa se auto-sustina. Se bazeaza pe principii ecologice si biologice, folosind de multe ori modele care apar în natura, pentru a maximiza efectul si a minimiza munca. Permacultura isi propune sa creeze sisteme stabile, productive, care sa raspunda nevoilor umane si sa integreze armonios mediul cu locuitorii sai. Procesele ecologice ale plantelor, animalelor, ciclurile lor de hranire, factorii climaterici si ciclurile meteorologice sunt luate toate in considerare. Nevoile locuitorilor sunt asigurate prin utilizarea tehnologiilor pentru producerea de alimente, energie, adapost si infrastructura.

Munca minima, rezultate maxime: Elementele dintr-un sistem sunt privite in relatie unele cu altele, astfel incat rezultatele unora pot fi surse pentru celelalte. Intr-un sistem de tipul permaculturii, munca este minimizata, "deseurile" devin resurse, cresc productivitatea si randamentul iar mediul este restaurat. Principiile permaculturii pot fi aplicate oriunde, la orice scara, de la asezarile urbane dense la gospodariile individuale, de la ferme la regiuni intregi.

De unde provine permacultura: Permacultura ca metoda sistematica a fost practicata prima data de catre agricultorul austriac Sepp Holzer in anii 1960 si apoi dezvoltata pe baze stiintifice de australienii Bill Mollison, David Holmgren si asociatii lor in anii 1970, intr-o serie de publicatii.

Termenul de permacultura deriva din agricultura (sau cultura) permanenta.

Spre ce se indreapta permacultura: Intentia este ca, prin invatarea rapida a unui set de principii de proiectare de catre cat mai multi indivizi, ei sa-si poata proiecta mediul si sa-si poata construi asezari capabile sa se auto-sustina.

In acest fel se reduce dependenta societatii de sistemele industriale de productie si distributie pe care Mollison le considera ca fiind fundamental vinovate de distrugerea sistematica a ecosistemelor Pamantului.

Plecand de la sistemul de proiectare de tip agro-ecologic, permacultura s-a dezvoltat la scara internationala. Comunitatile de tipul "permaculturii" continua sa se extinda si sa dezvolte idei originale, integreaza o serie de idei de cultura alternativa, prin intermediul unei intregi retele de publicatii, gradini de permacultura, programe de formare si forumuri pe internet.

Permacultura devine tot mai mult o forma de arhitectura a naturii, precum si o institutie informala a idealurilor sociale alternative. ”
SURSA: http://senssus.blogspot.com/

 Asadar, astazi continuam cu inca un documentar despre austriacul Sepp Holzer, unul dintre pionierii permaculturii, un om care ne ofera o incredibila lectie de viata si un model de urmat.

”Austriacul Sepp Holzer este unul dintre cei mai cunoscuți fermieri care a îmbrățișat metodele permaculturii. Autor și consultant în ceea ce privește agricultura sustenabilă, Holzer practică permacultura de 50 de ani, pe un domeniu de 45 de hectare. Și asta la o altitudine cuprinsă între 1100 și 1500 de metri.

Pe net circulă o serie de 3 filme de aproximativ 30 de minute fiecare, care ne prezintă pe scurt metodele și paradisul creat de bătrânul Holzer, la ferma sa Krameterhof, din Longau, Austria. S-ar putea să mai fie și altele, însă eu nu am găsit altceva. Filmele se numesc:

Permakultur - Landwirtschaft im Einklang mit der Natur (2000) (Permacultura - Agricultura, în armonie cu natura)

Aquakultur - Wasserwirtschaft im Einklang mit der Natur (2002) (Acvacultura - sinergie între pământ și apă)

Terrassen und Hügelbeete (2002) (Terase și paturi înălțate)

Primul din cele trei a fost tradus de prietenii mei de la permacultura.ro și o recenzie i-au acordat-o și amicii de pe Ieșirea din Matrix. Am să revin și eu asupra lui, după ce voi corecta traducerea, dar mai întâi am zis că ar fi bine să vi le traduc și prezint și pe celelalte două. 

Terase și paturi înălțate (2002)

În acest mic documentar, Sepp Holzer ne vorbește despre deșertul de pini, cum îl denumește el, o monocultură dictată de guvern și care vom afla că este dăunătoare pentru pământ și mai mult de-atâta, se află în permanent pericol. Cu ani în urmă și el a greșit, alături de toți ceilalți fermieri și a plantat la cererea inginerilor silvici, câte 10 000 de puieți de pin la hectar !

Poate că puțini știu, dar pădurile de coniferele, chiar dacă arată frumos în pliantele turistice, sunt puternic expuse atacului dăunătorilor, aceștia propagându-se devastator mai ales în rândul monoculturilor. Și am putut vedea asta pe viu în Apuseni toamna trecută, în zona cabanei Padiș. Se văd în mijlocul pădurilor din jur, din loc în loc, zone destul de întinse în care de la depărtare ai impresia că pădurea a ars, este uscată, arborii cad și în locul lor rămân doar trunchiurile lipsite de viață. Pădurarii se luptă mereu cu astfel de probleme. De obicei ei taie toată zona respectivă, ca mai apoi să planteze... tot pini, sau brazi. E uimitor uneori să observi cum se fac asemenea greșeli, în majoritatea cazului din neștiință și mai ales din obișnuință. De aceea cred că sunt importante astfel de documentare, să ne deschidă ochii. Pentru a nu știu câta oară, aflăm că biodiversitatea este esențială, pentru un mediu sustenabil. Ar trebui plantați în schimb, tot felul de copaci: castani, arțari și alte foioase.
Pe lângă acest inconvenient, un alt neajuns al pădurilor de conifere este că acestea fac solul acid, iar într-un sol acid nu mai crește nimic altceva. Neavând biodiversitate, în aceste păduri, fauna nu se simte în largul ei. Nu vezi cerbi, nu vezi fluturi, nu vezi păsări. Este un deșert de pini, cum bine îi zicea Holzer. Apoi pinii au rădăcinile plate, deci nu susțin apa și nutrienții în sol. Ploile spală totul, nelăsând nimica în urma lor.

Holzer a învățat pe propria-i piele cum să repare acest sol și cum să-i redea fertilitatea și biodiversitatea. El a tăiat o mare parte din pinii de pe domeniul său și a făcut un sistem de terase și de iazuri de o frumusețe paradisiacă. Pornind de la baza dealului, până sus, spre vârful lui, el construiește aceste terase cu dublu rol: odată ele reprezintă minunate căi de acces, fiind mult mai ușor să te deplasezi astfel pe domeniu, iar pe ele plantează tot soiul de legume și plante medicinale.

Mai întâi construiește terasele cu ajutorul escavatorului, fiind una din rarele ocazii în care el folosește mașinile în permacultură. Apoi plantează mii de pomi fructiferi de toate neamurile: meri, peri, pruni, cireși, castani, și așa mai departe. Vine apoi cu un amestec de 40-50 de semințe de legume, flori și plante medicinale și le însămânțează în stilul tradițional, aruncând efectiv în jurul pomilor și pe terase acest amestec. Dar acesta nu este întâmplător, sunt plante alese cu cap, el le denumește familii de plante, fiecare are rolul ei, se ajută reciproc să crească. Spre exemplu, unele au rădăcini lungi, extrăgând astfel umiditatea de la 2-3 metri din pământ, iar prin transpirația frunzelor, apa ajunge și la suratele lor, cu rădăcină plată, acestea oferindu-le în schimb nutrienți, fiind bogate în azot, sau alte minerale.  Pomii oferă și ei umbră și umezeală în schimbul celor primite de la legume.

Aceste terase captează mult mai bine căldura soarelui, ajutând astfel la formarea unor microclimate locale ce îi permit să cultive, oricât de uimitor ar părea, diverse fructe mediteraneene la acea altitudine. Vom observa de exemplu lămâi, portocali, sau cireși, plante care-și depășesc practic limita de înălțime la care pot rodi de obicei !
       
Un alt concept de bază în ferma din Valea Longau îl constituie paturile înălțate. Deși necesită ceva muncă la început pentru a le efectua, acestea îi vor oferi lui Holzer o productivitate impresionantă, mai ales pentru această altitudine. Dar cum le face ? Principiul este destul de simplu, mai întâi face un fel de șanț superficial, folosindu-se și de data aceasta de escavator, pe care-l umple apoi cu ce găsește biodegradabil la îndemână, Multe din paturile lui conțin rămășițele vechilor pini, frunze, resturi vegetale ale unor culturi în exces, material verde, gunoi și alte elemente biodegradabile. Paturile sunt acoperite apoi cu un strat de pământ. Pentru a stârpi buruienile și a menține o temperatură constantă, folosește un mulci din cartoane, hârtii, paie. În straturi pune și râme și ouă de râme. Acestea eclozează destul de repede și în curând umplu straturile cu numărul lor, fertilizând în mod excelent solul. Legumele nu trebuie să le planteze decât o singură dată, direct din semințe, făcând câte o gaură în carton la fiecare sămânță, apoi el doar le rărește din când în când, când încep să se facă, pentru a da voie altor și altor rânduri de plante să crească.
Construite în acest fel, aceste paturi înălțate se comportă ca niște adevărate rezervoare de apă, lucru esențial pe timp de secetă. Holzer nu își udă niciodată legumele, lasă totul în seama naturii ! Iar pe timpul iernii, deoarece temperatura este ridicată în interiorul lor, datorită fenomenului de compostare, austriacul nu-și face griji că-i degeră legumele.

Holzer produce mai mult decât are nevoie, iar cu aproximativ o treime din recoltele de pe paturile înălțate își hrănește diversele animale pe care le crește, scutind astfel sume importante cu furajele. Multe le vinde hotelurilor și restaurantelor aflate în apropiere, Longau fiind o zonă turistică, dar pe multe le și lasă să putrezească, neculegându-le niciodată și îngrășând astfel solul.

Ideile lui Sepp Holzer încep să fie aplicate cu succes peste tot în lume. Deși acest documentar are deja 10 ani vechime, permacultura pentru noi reprezintă încă ceva nou și de luat în seamă. Sper să vă ajute să vă construiți și voi un paradis, și să vă cultivați alimentele și să trăiți în armonie cu natura.”
SURSA: Blogul SUB LUPĂ http://sub-lupa.blogspot.com/

Multumim Tone Tavi pentru inca o traducere la un documentar de exceptie si un articol pe masura! Sa fii iubit!

VEDEȚI FILMUL TRADUS, AICI:
Pentru o mai buna informare pe acest subiect, studiati  Categoria PERMACULTURA.

Post Comment

Ceahlaul - Muntele sacru al Dacilor (20.04.2012)

15:19 Posted In Edit This 0 Comments »
RECLAMĂ

Drumul catre Cer al poporului care credea in nemurire a trecut si pe aici. Considerat de catre unii ca fiind Muntele Zeului Zamolxis, Ceahlaul este incarcat de taine. Luminile neobisnuite pe care oamenii locului spun ca le zaresc uneori – ziua sau noaptea – deasupra muntelui, intaresc misterul si ii cheama pe cautatorii adevarului la el…

Frumusetea acestor locuri este, fara indoiala, greu de descris in cuvinte. Misterul este, de asemenea, la fel de greu de deslusit si, tocmai de aceea, intrebarile sunt atat de numeroase… Ce stiau initiatii daci iar noi nici nu banuim?

Afla mai multe aici:

Post Comment

Emisiunile ”EDITIE FINALA” si ”LUMEA IN CARE TRAIM” (19.04.2012)

20:06 Posted In , , , Edit This 0 Comments »
Din cand in cand avem placerea sa va prezentam cate o emisiune de pe la o televiziune sau alta, care consideram ca merita urmarite. Astazi vom readuce in prim plan o emisiune pe care v-am mai prezentat-o pe blog, dar si una noua, realizata de acelasi prezentator, Doru George Pascal, un jurnalist curajos (printre alte meserii pe care le practica), un cautator al Adevarului si un admirator al blogului nostru. Te felicitam Doru. Tine-o tot asa!
Prima emisiune se numeste EDITIE FINALA . Ea este difuzata la postul de televiziune TV Plus Suceava. Mai multe detalii despre aceasta emisiune si cateva editii de arhiva, pot fi vizionate aici. In aceasta emisiune Doru Pascal face ceea ce si noua ne-ar fi placut sa facem, dezbateri cu invitati pe marginea unor documentare ca cele de pe acest blog. Din pacate, invitatii sunt cam aceiasi si ne-ar fi placut o dezbatere mai activa, cu invitati din diverse medii (un preot, un om de stiinta, un istoric, un fizician, samd) sa existe o dezbatere mai adevarata, cu opinii pro si contra.
Difuzare:
Luni           Ora:       18.00 - 19.00
Marti         Ora:       14.00 - 15.00
Duminica  Ora:       18.00 - 19.00
Temele Abordate: Istorie veche , moderna si contemporana, Geopolitica, Stiinta, fenomenologie, Dezbatere pe marginea unor documentare free.
Segmente de public vizate: Elevi, Studenti, Intelectuali, Pensionari.
Invitati: Din mediul academic, Din zona colegii/licee, Din zona societati stiintifice.
O editie foarte interesanta a acestei emisiuni a fost cea in care s-a prezentat si comentat Secretul Din Spatele Societatilor Secrete (documentar pe care l-am prezentat si noi aici) . Alte referiri la aceasta emisiune am mai facut aici si aici
VEDEȚI AICI EMISIUNEA IN 3 PARTI:

Cea de-a doua emisiune interesanta se numeste ”LUMEA IN CARE TRAIM” 
Realizator: Doru George Pascal
Difuzare:
Marti         Ora:  14.00 - 15.00
Joi             Ora:  19.30 - 20.30
Duminica  Ora:  11.00 - 12.00
Temele emisiunii fac referire la :
Aici puteti vedea o arhiva a acestei emisiuni.

Una dintre cele mai interesante editii ale acestei emisiuni a fost cea in care au fost invitati Oreste si Doru Bem, intitulata ”Atunci cand spiritul va domina materia”.

VEDEȚI AICI CELE DOUA  PARTI ALE EMISIUNII:

Post Comment

S.N. LAZAREV - Înregistrare video anexă a cărţii Diagnosticarea Karmei. Vol. 11 (17.04.2012)

00:00 Posted In , , Edit This 0 Comments »
Consultaţie, 23 Aprilie 2006

”DVD-ul prezintă informaţii valoroase cu privire la investigarea trecutului, modificarea viitorului, tehnici de refacere a echilibrului sufletesc într-un moment de disconfort, probleme determinate de o concepţie rigidă despre viaţă, sistemul de priorități în viață și relațiile dintre oameni, tema unității, ierarhia valorilor umane, dependența comportamentului uman de nivelul spiritual si intelectual. Comportamentul corect al femeii în familie si atitudinea acesteia catre sot. Sentimentul de zbor al sufletului. Critica si autoinvinuirea - agresivitatea indreptata catre Dumnezeu. Criticarea  propriei persoane, mania, mustrarea de constiinta, sentimentul rusinii - indicatori ai pierderii sentimentului iubirii.” 


”Mulţi cititori care au lucrat asupra propriei persoane folosind anexele video observă acţiunea deosebită a acestora în comparaţie cu informaţia expusă în cărţi. Şi mulţi se întreabă care anexă video este de preferat să fie vizionată. Din punctul meu de vedere această întrebare este asemănătoare următoarei: „În ce clasă să intru mai întăi? Poate că direct în clasa a zecea?"
        Lucruri destul de simple pentru mintea noastră, se acceptă uneori greu de către conştiinţa şi emoţiile noastre.
        Douăzeci de ani m-am ocupat serios de aceste studii, pentru ca să încep să prezint informaţia sub forma înregistrărilor video. Simplitatea la prima vedere a expunerii poate induce în eroare cititorii. De aceea consider că cei care doresc să realizeze progrese lucrând asupra propriei persoane, trebuie să studieze cu seriozitate toate anexele video ale acestor materiale.

Cu respect
Autorul (Lazarev)”
Cartea Diagnosticarea Karmei volumul 11 poate fi cumparata de aici.
Cartea nu este ”doar o simpla carte axata pe o tema de larg interes, ci, de fapt, expunerea unei conceptii originale privind însusirea legilor lumii spirituale care guverneaza lumea materiala, analiza posibilitatilor de acces în universul bioenergiei.
Scopul principal al cartii este de a largi orizonturile cognitive asupra lumii înconjuratoare, de a descoperi si studia mecanismele care o guverneaza si de a expune regulile de acces în bioenergie, întrucât autoperfectionarea omului trebuie sa înceapa prin constientizarea lumii înconjuratoare, prin întelegerea legilor acesteia, prin considerarea propriei persoane ca parte integranta a structurii universului.
Lumea contemporana s-a îndepartat mult de izvoarele primare ale spiritului. Ea seamana ca un vas în deriva, fara capitan, cu motorul defect, cala plina de brese si echipajul învrajbit. Unii dintre marinari îsi dau seama de situatia tragica în care se afsa si au început sa lanseze apeluri pentru reconciliere si pentru repararea navei. Marele necaz însa – si despre acest lucru nu stie nimeni – consta în faptul ca vasul se îndreapta spre recifuri si ca nici macar punerea în functiune a masinilor nu poate salva corabia si echipajul, dar nu va fi modificat cursul navei.” - SURSA: http://www.cartidesuflet.ro
VEDEȚI FILMUL TRADUS, AICI
 

Despre Lazarev am mai vorbit aici.
Majoritatea cartilor traduse din Romania, scrise de Lazarev, le gasiti, cu super reduceriaici. 
In particular, cartea de azi o gasiti aici.

Post Comment

Proiectul 10:10:10 - Pastilă sau percepţie ? (16.04.2012)

14:29 Posted In , , , , , , Edit This 0 Comments »

PROJECT 10-10-10 (2011)


"Ultimul lucru pe care aş vrea să-l sugerez este că e normal să aruncăm cu reţete în stânga şi-n dreapta, fără a înţelege, de fapt, natura problemei. Insomnia, de exemplu, este un simptom, nu o boală. La fel ca şi durerea. Nu are nici o logică să prescrii analgezice unui pacient, înainte de a afla ce anume provoacă durerea."
 
Dr. Judith Owens
Brown Research Center


Project 10-10-10: Pill or Perception, în regia lui Darren Manden şi Theresa Grainger, este un documentar provocator şi în mod cert neconvenţional, lansat în toamna anului 2011, care redeschide controversa generată de concepţiile holistice aplicate în medicina umană şi în practica spirituală, desigur, reliefând, prin interviuri dinamice şi inspirate, corelaţia dintre minte şi trup, respingând teoria subversivă a predeterminării genetice şi reiterând, dacă mai era nevoie, necesitatea stringentă a abandonării paradigmei chimico-farmaceutice actuale în "tratarea"  stării de boală, în favoarea unei educaţii timpurii privind efectele complexe ale mediului social şi ale percepţiilor noastre asupra mediului, în menţinerea stării de sănătate pe termen lung.

Printre personalităţile intervievate de realizatorii acestui excelent documentar neozeelandez veţi avea plăcerea să redescoperiţi  cunoştinţe mai  vechi  ca  dr. Bruce H. Lipton sau dr. Joe Dispenza, dar şi pe mulţi alţi profesionişti ai domeniului, care dovedesc că au ceva concret de spus, contrar litaniilor propagandei medico-farmaceutice: Robin Kelly, Pat Armitstead, Daniel Astinotti , Dana Bilbe, John Francis, Theresa Grainger, Rob McIntyre, Richard Moat, Deborah Murtagh, Don Kaimi Pilipovich şi Camillia Temple.

Nu este greu de concluzionat, de către orice persoană cu un strop de bună credinţă, că medicina alopată actuală reprezintă un eşec total, dacă ar fi să ne referim numai la boala canceroasă şi la statisticile îngrozitoare care susţin că jumătate dintre femei şi două treimi dintre bărbaţi sunt afectaţi de ea.

Medicina alopată a devenit una dintre laturile inchiziţiei ştiinţifice, fiindcă refuză cu obstinaţie să accepte soluţii alternative, deşi chimizarea farmaceutică s-a dovedit a fi o invenţie criminală şi, mai ales, toate teoriile geneticii, care păreau să dea un lustru academic practicii medicale, s-au prăbuşit în faţa dovezilor tot mai concludente ale epigeneticii.

Termenul de epigenetică îi este adesea atribuit lui Conrad Waddington (1905-1975), care se pare că l-a inventat încă din 1942 (cu mult înainte ca Watson şi Crick să înceapă propagarea minciunilor determinismului genetic şi ale mutaţiilor strict aleatoare), când a definit noua disciplină ca "acea latură a biologiei care studiază interacţiunile cauzale dintre gene şi produsele lor, care dau fiinţă fenotipului".

Mai grav este că izvoare ale epigeneticii apar în literatura de specialitate încă din secolul XIX (când un alt mincinos, Charles Darwin, impunea o altă 'teorie', ce a fost între timp bătută în cuie), deşi originile ei conceptuale se spune că s-ar regăsi la Aristotel (384-322 î.e.n.), care credea în epigeneză: dezvoltarea formelor individuale organice din ceva "neformat".

Care au fost, în principal, minciunile propagate, care au căpătat aproape consistenţa unor mituri medicale, imposibil de combătut ?

Potrivit lui Bruce Lipton acestea ar putea fi următoarele:

- Percepţia-Mit 1 – Biologia este controlată de mecanica newtoniană bazată pe materie.
  Revizuire – Biologia este controlată de forţele invizibile ale mecanicii cuantice.

- Percepţia-Mit 2 – Genele controlează viaţa
   Revizuire – Noua ştiinţă a epigeneticii revelează faptul că mediul controlează genele.

- Percepţia-Mit 3 – “Supravieţuirea celui mai potrivit” conduce evoluţia.
   Revizuire – Cooperarea conduce evoluţia.

- Percepţia-Mit 4 – Evoluţia este un proces întâmplător.
   Revizuire – Organismele se dezvoltă pentru a se conforma mediului.

Dr. Jörn Walter (Saarland, Germania) enunţa următorul paralelism, caracteristic epocii informatice:

"Aş lua în considerare schema unui computer şi aş afirma că hard-disk-ul este ADN-ul şi, atunci, programele ar fi similare epigenomului. Putem accesa anumite informaţii de pe hard-disk, folosind programele din computer. Dar există, cu certitudine, anumite zone protejate de parole şi altele care pot fi accesate direct. Aş putea spune că abia acum începem să înţelegem de ce există aceste zone parolate şi de ce restul pot fi accesate fără restricţii."

De ce reprezintă aceste teorii o ameninţare atât de puternică pentru comunitatea medicală convenţională ?

Răspunsul este destul de simplu: noile teorii ne scot de sub monopolul medico-farmaceutic, demonstrând efectele exclusiv nocive ale acestuia, din moment ce insistă să rămânem în acelaşi mediu social infestat, având drept singură speranţă de redresare a sănătăţii noastre - ruinată de ingerarea produselor de sinteză - aceleaşi otrăvuri chimice, frumos ambalate, pe care legislaţia actuală le protejează cu ferocitate, în detrimentul soluţiilor naturiste sau a educării nutriţioniste, toate resursele fiind dirijate în direcţia extirpării simptomelor şi, în nici un caz, a eliminării cauzelor fundamentale.

De altfel, cred că orice om, care a păşit vreodată într-un cabinet medical, a constatat că nu i s-a satisfăcut niciodată o simplă curiozitate, privind cauzele reale ale stării de boală, aproape orice medic evitând cu încăpăţânare subiectul, preferând să se axeze pe situaţia curentă a pacientului sau, mai simplu spus, numai pe simptome.

Dincolo de poveştile, aproape anecdotice, cu medici chirurgi care extirpau cu totul alte organe decât cele bolnave sau care poate că efectuau o operaţie corectă, dar omiteau să-şi recupereze instrumentarul chirurgical din abdomenul pacientului, problema a devenit atât de gravă încât este definită printr-un termen generic, provenit din limba greacă, iatrogeneză, însemnând "provocat de medic" şi care se referă la orice boală sau agravare a stării de sănătate a unui pacient provocată de acţiunea sau comportamentul unui medic.

Iatrogeneza este o noţiune destul de complexă, care nu se referă numai la un diagnostic eronat sau la o terapie incorectă, ci şi la comportamentul moral al medicului, care poate afecta grav starea psihică a unui pacient.

Trebuie să recunoaştem că profesia medicală a fost "drapată" într-o aură de respectabilitate aproape complet nemeritată, din moment ce medicii sunt educaţi în facultăţi în spiritul lipsei totale a empatiei faţă de pacient, iar mafia medicală îşi îngroapă erorile, simultan cu pacienţii, bucurându-se de o imunitate legală aproape la fel de consistentă ca cea a corpului judiciar.

În timp ce tot felul de seriale artistice, gen "ER" sau "Chicago Hope" sau "Grey's Anatomy", ne aruncă în faţă imaginea medicului-erou, care plânge în pumni pe culoarele spitalelor, disperat de pierderea unui pacient, realitatea este cu totul alta, a unor medici complet indiferenţi, pentru care un pacient poate să zacă în patul din salon sau, la fel de bine, câteva etaje mai jos, în sertarul de la morgă.

Bruce Lipton avansează în film cifra de 300.000 de oameni, care mor anual din cauza medicilor, referindu-se fireşte numai la SUA şi trebuie să recunoaştem că este un adevărat "progres", din moment ce în 1999, un articol din The New Yorker al medicului Atul Gawande, "When Doctors Make Mistakes", aprecia numărul victimelor satrapilor în halate albe la numai 120.000 pe an.

Numai Dumnezeu poate şti care este cifra reală pe plan mondial, dar vă rog să nu uitaţi că, dacă vorbim de sute de mii într-o singură ţară, atunci este foarte posibil să avem milioane de victime la nivel global, provocate tocmai de cei cărora le încredinţăm, cu naivitate, sănătatea şi viaţa noastră.

Poate v-ar ajuta să apreciaţi realitatea, faptul că un studiu publicat al satanicei Organizaţii Mondiale a Sănătăţii afirma că din circa 7 milioane de intervenţii chirurgicale anuale, efectuate pe plan mondial, jumătate nu sunt absolut deloc necesare, fiind efectuate numai fiindcă reprezintă o sursă de venit pentru medici sau companiile de asigurări sau fiindcă a crescut, între timp, numărul chirurgilor, care trebuie să-şi exerseze talentele pe pielea noastră sau dincolo de ea.

Iatrogeneza este un fenomen complex, putându-se diferenţia, în afară de iatrogeneza clinică - când pacientului i se aplică "măsuri terapeutice" exagerate, în baza unei temeri induse, faţă de afecţiunea de care suferă - şi iatrogeneza socială, prin care suntem transformaţi în consumatori de servicii medicale, în detrimentul capacităţii naturale de auto vindecare a organismului uman sau chiar iatrogeneza culturală, când suntem obligaţi să renunţăm, printr-o educaţie sistematică, la propriile noastre opinii, în favoarea aşa-zisului profesionalism medical.

De ce sunt atât de multe decese ?

O problemă atât de larg răspândită, ca iatrogeneza, are arareori o cauză unică, rapoartele statistice menţionând de regulă următoarele motivaţii:

- sisteme sau proceduri operaţionale eronate;
- procesul de licenţiere medicală acordă o atenţie infimă prevenirii erorilor medicale;
- eforturile de modificare a programelor de învăţământ, în sensul prevenirii, sunt blocate de organizaţiile medicale sau de furnizorii de asistenţă medicală;
- absenţa motivaţiei financiare pentru a creşte siguranţa şi calitatea serviciilor medicale oferite.

Cum s-ar putea traduce toate acestea ?

Realitatea este că viaţa umană nu are nici o valoare sau ceea ce este cel mai grav, în societatea capitalist-colonialistă, este faptul că viaţa umană este evaluată în bani.

Sincer vorbind nu ştiu unde vom ajunge, fiindcă practic nu există nici un fel de măsuri în acest sens, tragism revelat de o altă statistică a FDA, obţinută prin intermediul sistemului de raportare al reacţiilor adverse la drogurile sau produsele biologice de uz "terapeutic", care arăta că, din 2000 şi până în 2010, numărul de raportări a crescut de la 266.866 la o valoare aproape triplă, de 758.890 de cazuri.

Dacă nu sunteţi convinşi de influenţa psihicului uman asupra stării de sănătate, vă reamintesc un alt factor tratat în derâdere de comunitatea medicală: stresul.

Vreme de zeci de ani, stresul a fost amintit de medici ca un factor "probabil" al bolii, fără a uita vreodată să menţioneze că nu există, totuşi, dovezi medicale în favoarea acestei "ipoteze", în timp ce foloseau hormoni de stres (adrenalina) pentru a inhiba răspunsul imunitar al organismului în operaţiile de transplant de organe, deci era mai mult decât clar că o stare psihică de continuă teamă, întreţinută de mediul social nesigur şi în special de mass media, avea asupra organismului uman exact acelaşi efect: blocarea sistemului imunitar.

Până la urmă nu ar trebui să fim foarte scandalizaţi, fiindcă profesia medicală se conformează manipulării generalizate, prin promovarea unei false ştiinţe, fiindcă este mult mai lejer să menţii omenirea într-o stare de sclavie medicală, prin dependenţa de antibiotice, să spunem, deşi foarte multe teorii, deloc noi, cum ar fi cea a endosimbiozei, amintită fugitiv în film, pun bacteriile şi viruşii într-un cadru complet diferit de imaginea care ne-a fost imprimată prin "educaţie" (propagandă), de la Pasteur încoace.

Încă din anul 1905, botanistul rus Konstantin Mereschkovski avansa ideea originii bacteriene a mitocondriilor, care au fost, ulterior, încorporate în celule, prin endosimbioză.

Vă reamintesc că mitocondriile sunt organite celulare întâlnite în toate tipurile de celule, ce sunt denumite uneori "uzinele energetice ale celulei", fiindcă ele generează mare parte din rezervele de adenozintrifosfat, folosit ca sursă de energie chimică.

Rolul lor însă este extrem de complex, fiind implicate în procesul comunicării prin semnale la nivel celular, în diferenţierea celulelor, dar şi în dezvoltarea ciclică a celulelor, fiindcă se pare că mitocondriile sunt cele care deţin "întrerupătorul" vieţii celulare.

În acest sens, tot mai mulţi cercetători susţin că apariţia cancerului s-ar datora, de fapt, oxigenării insuficiente a celulelor, fapt care le determină o mutaţie, pentru a putea supravieţui într-un mediu lipsit de oxigen, dar, simultan, astfel de celule blochează ceasul biologic aflat în mitocondrii, uitând să mai moară şi acumulându-se în tumori (celulele apelează la glicoliză care generează acid lactic, ce ajută celulele canceroase să pătrundă prin  ţesuturi, migrând şi generând cancere secundare în alte organe din corp).

Ca să nu mai vorbim de teoriile lui Royal Raymond Rife - inventatorul unui microscop care mărea de 60.000 de ori, fără a distruge mediul de cultură, aşa cum o face microscopul electronic - care susţinea că bacteriile şi viruşii nu provin din exterior, ci se formează în corpul uman prin ciclul somatidelor, ambele organisme nefiind cauza, ci efectul bolii.

În acelaşi sens, Naessens a observat, la microscop, 16 stadii diferite ale aceluiaşi aşa-zis microb, evoluţii similare fazei larvare a fluturelui, "viruşii" fiind, de fapt, o altă fază evolutivă a unor "bacterii", ce aparţin în mod natural organismului uman.

Poate că vă veţi ilumina iarăşi, dacă vă voi spune că majoritatea cărţilor şi studiilor, care contrazic teoria germenilor a lui Pasteur, au fost confiscate, iniţial, de trustul criminal de război, I.G. Farben, care avea ca principală sursă de finanţare banii familiei Rockefeller şi că nu este deloc întâmplător faptul că aproape toate marile concerne chimice s-au transformat, imediat, în concerne farmaceutice, cu venituri actuale mai mari decât ale industriei petroliere sau de armament şi că mai vechea noastră cunoştinţă, George H.W. Bush, actual fabricant de arme, a fost şi unul dintre directori concernului farmaceutic Eli Lilly, între 1977 şi 1979, după ce a părăsit CIA.

Celor curioşi le recomand să caute şi să studieze teoriile lui Wilhelm Reich, Gaston Naessens, Antoine Bechamp sau Günther Enderlein, care se înscriu la capitolul "istoria pierdută a medicinei", ce redefinesc, de exemplu, sângele, ca pe un "ţesut fluid" şi introduc termenii de bioni şi microzime (sau somatide la Gaston), care demonstrează, din plin, rolul vital al microorganismelor proprii în procesele metabolice ale organismului uman.

Din acest punct de vedere, cred că veţi interpreta cu totul diferit asaltul asasin al antibioticelor asupra organismelor umane, pe care caută să le văduvească de prezenţa unor elemente indispensabile vieţii, al căror rol de semnalare a bolii a fost răstălmăcit, fiind "revopsit" în cel de declanşator al bolii şi, de parcă nu era suficient, animalele care fac parte din dieta noastră sunt crescute, prin dopaj, cu aceleaşi antibiotice.

Auto-suficienţa "ştiinţei medicale contemporane" este cel mai mare inamic al sănătăţii umane, fiindcă nu se bazează niciodată pe cercetări obiective şi mai ales oneste, ci numai pe încremenirea în paradigma chimică, în baza căreia îndrăznesc, de exemplu, să numească somatidele, ce par a fi precursoarele ADN-ului uman, drept "artefacte, introduse accidental în organism", îndepărtându-ne tot mai mult de medicina holistică şi de imaginea reală a complexei biologii umane, pentru a ne putea menţine într-o stare de dependenţă cronică de "actul medical", a cărui incompetenţă terapeutică şi eficienţă asasină nu mai poate fi negată de nici o statistică oficială.”
SURSA: Blogul Dezvaluiri http://antiiluzii.blogspot.com

Multumim Marian! Multumim ....

DOWNLOAD RAPID:

D1 + S1

D2

VEZI FILMUL TRADUS, AICI:
SAU AICI - link 2


Proiectul 10-10-10 = Pastila sau Perceptie ? from Paul Marian on Vimeo.
Va invitam sa studiati in completare si Categoria Bruce Lipton.

Post Comment

CELE MAI IMPORTANTE POSĂRI PENTRU NOI

UNIVERSUL CONECTAT - ce-ar fi dacă Nassim Haramein ar avea dreptate? (15.12.2016)

THE  CONNECTED UNIVERSE (2016) „Unui fractal infinit, aflat în rotaţie, cum îi defineşti centrul ? Orice punct este centrul său...

ALTE FILME INTERESANTE

CREZI CĂ ACEST BLOG TE AJUTĂ PE TINE ŞI/SAU LUMEA ÎN CARE TRĂIEŞTI?
Daca da, sprijina munca celor care aduc aceste informatii la lumina, printr-o DONAŢIE. Este cea mai concreta recunostinta! CLICK AICI pentru a DONA prin PAYPAL sau DONAŢI ANONIM prin BITCOIN la adresa
1AgtwQF2ETidVoP9tqFnpqFMwz86FUejug. Altă formă de plată găsiţi AICI.

DE AJUTOR

Dacă ești pentru prima dată pe acest blog, îți urăm bun venit! Poți căuta orice subiect care te interesează cercetând CUPRINSUL din meniul de pe stânga (odată ajunşi în cuprins apăsaţi CTRL + F + cuvânt cheie pentru găsire rapidă), dar şi ARHIVA şi CATEGORIILE de pe coloana din stânga și nu în ultimul rând caseta "CĂUTAŢI PE BLOG" de pe coloana din dreapta (sus). Sunt peste 1050 de articole publicate în clipa asta, majoritatea însoţite de filme şi clipuri traduse sau emisiuni tv, deci ai ce răsfoi şi crede-ne se merită efortul. Poți de asemenea primi direct pe email articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în căsuţa de ABONARE din dreapta, de sub VIZITE (pentru abonare primeşti gratuit toată colecţia Corrado Malanga - cărţi, articole, filme traduse, de pe blogul nostru). De asemenea ne poţi urmări activitatea pe FaceBook, dând LIKE (APRECIEZ) în zona centrală de sus. Mulţumim pentru vizită şi te mai așteptăm pe aici!

Pentru cei care au nelamuriri in ceea ce priveste prezenta reclamelor pe blogul nostru, le recomandam sa citeasca articolul DESPRE RECLAME.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...