RUGĂMINTE!

Dacă vedeți vre-un articol, film, link care nu funcționează, vă rugăm să ne spuneți ca să putem actualiza. De multe ori serverele pică, dispar pur și simplu, filmele sunt eliminate, samd. Si nu lasati doar un mesaj in casuta de comentarii facebook deoarece daca nu suntem prieteni in facebook, sunt sanse sa nu vedem acel mesaj. Cei din anumite țări, posibil din Occident s-ar putea să aveți probleme mai ales cu filmele artistice, căci pe acolo pe la voi, serverele cu filme sunt blocate. Trimiteti un email sau un comentariu la acea postare, dar nu in casuta de facebook. Vă mulțumim!

FRUMOSUL ADEVĂR - Cel Mai Simplu Tratament Pentru Cancer (29.11.2011)

12:33 Posted In , , , , , , Edit This 1 Comment »
THE BEAUTIFUL TRUTH (2008)
The World's Simplest Cure For Cancer


Am prezentat pana acum numeroase metode alternative pentru prevenirea si tratarea cancerului si a multor alte boli asa zis "incurabile" si chiar si despre Terapia Gerson despre care se vorbeste in documentarul de astăzi. Insa aceasta terapie merita mai multa atentie din partea noastra si reamintită, iar orice noua informatie este binevenita.
Sunt atatea sute de mii de oameni bolnavi de cancer chiar in clipa asta, numai la noi in tara, oameni in care sistemul investeste zeci de milioane de euro, otravindu-i cu fel si fel de porcarii care la randul lor sunt cancerigene in sine. Este aberanta si diabolica aceasta industrie a cancerului. Asa ca distribuiti aceste informatii la cati mai multi oameni. Asta e sensul acestui blog!
Desi articolul si documentarul de aici (click aici) vorbesc foarte bine despre terapia Gerson , astazi va prezentam in plus, o carte pe aceasta temă: 
Max Gerson, O terapie naturala eficienta pentru tratarea cancerului si a altor boli grave

Cartea este scoasa de Editura For You si contine si un DVD auxiliar cu informatii suplimentare.

O alta carte despre Terapia Gerson, intitulata "Terapia Gerson pentru vindecarea cancerului si a altor afectiuni cronice" - de Charlotte Gerson şi Beata Bishop.



VEDEŢI FILMUL TRADUS, AICI :


PENTRU COMPLETARE STUDIAŢI ŞI:

Post Comment

Un om, o vacă, o planetă (28.11.2011)

14:14 Posted In , , , , , Edit This 7 Comments »
ONE MAN, ONE COW, ONE PLANET (2007) 
How To Save The World
 
Acesta este un documentar multipremiat, tradus, despre cum poti sa schimbi lumea printr-un altfel de agricultura. Parintele agriculturi biodinamice Peter Proctor  ne invata cum sa readucem Pamantul la viata. Ne arata  cum sa traim fara chimicalele care au saracit si otravit solul.
Din fericire în România tradiţia îmbogăţirii solurilor cu bălegar a mai rămas, cel puţin printre ţăranii oneşti şi inteligenţi, care au realizat că chimicalele sunt nişte porcări, iar sănătatea vine de la natură. Cel puţin asta se întâmplă prin zonele în care am umblat noi şi asta ne bucură.
Aşadar, iată ce se spune pe site-ul filmului:

"Cum arată de fapt un sistem de alimentaţie biodinamic prietenos cu mediul capabil să hrănească pe toată lumea?
Acest film este un plan pentru viitorul post industrial şi te duce în inima celei mai importante renaşteri a lumii.
Rezultatul bătăliei pentru controlul agriculturii din India ar putea dicta viitorul Pământului.
Existenţa noastră pe planetă este precară.
 Agricultura industrială modernă distruge Pământul: deşertificarea, lipsa apei, cocktailurile toxice din chimicalele agricole pătrund  în lanţul hranei, colapsul ecosistemului oceanic, eroziunea solurilor, şi pierderea masivă a fertilităţii solului.
Ecosistemele noastre sunt copleşite. Cererile crescute ale umanităţii depăşesc capacitea de a duce a Pământului. Există o simplă reţetă de a salva lumea? Un bătrân şi o găleată de bălegar de vacă.
Aţi înebunit?

Agricultura modernă determină solul de la suprafaţă să se erodeze cu 3 milioane de tone/ oră (asta înseamnă 26 miliarde de tone/an). Masa umană înlocuieşte biomasa şi alte specii. Capacitatea de susţinere a Pământului este aproape terminată. Pentru a menţine zona de confort a stilului nostru de viaţă vom avea nevoie în curând de 5 Pământuri pentru a ne susţine !
Există o cale mai bună! Agricultura biodinamică poate fi unicul răspuns care ne-a mai rămas."- Traducerea şi adaptarea de aici http://onemanonecow.com/

DOWNLOAD RAPID

VEZI FILMUL, TRADUS, AICI

Post Comment

PROSPERĂ - Oare e asa de greu? (23.11.2011)

22:05 Posted In , , , , , , , , , , , Edit This 7 Comments »

THRIVE (2011)
What On Earth Will it Take?

In sfarsit va putem prezenta tradus, mult asteptatul documentar THRIVE si pentru asta multumim ca de obicei, neobositului nostru prieten Marian (Blogul Dezvaluiri!), a carui munca a depasit de mult cele mai frumoase vise si asteptari ale noastre. Articolul este de asemenea pe măsura filmului, o recenzie stralucita si elaborata.  Multumim Marian pentru tot, multumim ca existi!

Iată articolul:
"Cel mai recent documentar neconvenţional, THRIVE: What on Earth Will It Take?, creaţie a soţilor Foster şi Kimberly Gamble, rodul a peste 8 ani de interviuri şi cercetări, se dovedeşte a fi un film de sinteză, extrem de bine realizat, într-o manieră profund optimistă şi cu o grafică impecabilă, care ne poartă firesc printre invenţii ştiinţifice de avangardă, studii ale conştiinţei, structură geometrică a texturii Universului, aikido şi activism, manifestate în climatul politic actual, caracterizat de consolidarea globală a puterii elitei financiare şi a controlului paranoic exercitat asupra oricărui aspect al vieţii noastre, ridicându-ne moralul zdruncinat de dezvăluirea realităţilor crude ale societăţii, prin prezentarea de soluţii realiste şi strategii îndrăzneţe de răsturnare paşnică a balanţei puterii, împuternicind fiinţa umană cu dreptul de a-şi recupera viitorul şi de a-şi reechilibra existenţa, în rezonanţă cu tendinţa universală către prosperitate a lumii vii.

Deşi am fost atenţionat asupra lansării filmului, am ezitat să-l traduc şi chiar să-l urmăresc, din cauza unei prejudecăţi poate, a originii sociale a lui Foster Gamble, care este unul dintre descendenţii direcţi ai co-creatorului imperiului Procter & Gamble (stră-stră-nepot mai exact) şi am ajuns să privesc afirmaţia lui de la început de film, că i-a fost necesară întreaga viaţă pentru a discerne care sunt cauzele fiascoului multilateral al societăţii contemporane, drept o simplă dovadă de ipocrizie mediatică.

Compania Procter & Gamble, cu sediul în Cincinnati, Ohio, a fost înfiinţată în 1837, de doi cumnaţi, William Procter (fabricant de lumânări) şi James Gamble (fabricant de săpunuri), la iniţiativa mai mult decât inspirată a socrului lor comun, Alexander Norris, fiindcă după numai 21 de ani aveau deja vânzări de peste un milion de dolari.

Compania s-a consolidat în baza contractelor militare, încheiate cu trupele unioniste din timpul războiului civil, soldaţii americani lăsaţi la vatră asigurându-le o reclamă gratuită binevenită, în întreaga ţară, dar a devenit o corporaţie abia în 1930, prin achiziţia companiei britanice Thomas Hedley Co.

Corporaţia deţine cel puţin două recorduri nedorite de noi toţi, crearea şi vânzarea primei paste de dinţi cu fluor şi finanţarea cercetărilor pentru cipurile RFID - aşa cum recunoaşte şi Foster în film - şi încă un record ceva mai ciudat: din cauza pierderilor considerabile pe piaţa investiţiilor în credite derivative, au acţionat în judecată Bankers Trust, în 1994, pentru fraudă, fiind primul caz înregistrat în istorie, de membri ai unui consiliu de administraţie al unei mari corporaţii care recunoşteau, în tribunal, că s-au lăsat antrenaţi într-o afacere pe care au fost incapabili să o înţeleagă.

Asta nu i-a împiedicat, în acest an, să înregistreze vânzări record de 82,6 miliarde dolari, compania achiziţionând între timp şi alte firme binecunoscute ca: Folgers Coffee, Max Factor, Gillette, Duracell sau Braun.

Incitat fiind de prezenţa printre intervievaţi a unor nume celebre ca Duane Elgin, Nassim Haramein, Steven Greer, Adam Trombly, Brian O'Leary, Vandana Shiva, John Taylor Gatto, Deepak Chopra, David Icke, G. Edward Griffin, John Perkins sau Barbara Marx Hubbard, m-am decis să traduc documentarul şi nu regret acest lucru, fiindcă trebuie să recunosc că este unul dintre cele mai omogene, oneste şi cursive filme văzute vreodată, care abordează în cele peste două ore de vizionare, aproape toate problemele tratate de documentarele postate anterior pe blog.

Nu am descoperit absolut nimic subversiv în film, chiar dimpotrivă şi dacă ţinem cont că avem deja exemplul unui moştenitor al concernului Philips, care s-a decis să încalce tradiţia familiei fabricând produse fiabile, caz prezentat în The Light Bulb Conspiracy şi chiar cazul lui John Taylor Gatto, care s-a dezis de propovăduirea sclaviei muncii prin "taylor-ism", trebuie să acceptăm o altă afirmaţie a lui Foster, că nu toţi membrii familiilor sus-puse sunt şi participanţi activi la mascarada mondială numită globalizare planificată sau folosind sintagma atât de dragă elitelor, "noua ordine mondială", deşi mereu m-am întrebat ce anume ar putea fi nou în această ordine, din moment ce tot ei ne vor conduce.

Pe de altă parte, pe lângă efortul deosebit impus de realizarea unui film de o asemenea anvergură şi calitate, ca să nu mai vorbim de sumele semnificative implicate, cuplul Foster & Kimberly, de această dată, a realizat şi un web site extraordinar, http://www.thrivemovement.com/, a cărui valoare îndrăznesc să afirm că o depăşeşte cu mult pe cea a filmului, fiindcă, pe lângă faptul că sintetizează şi cumulează informaţii din toate domeniile atacate de documentar, mai oferă şi o platformă de comunicare şi de argumentare a soluţiilor propuse, pentru edificarea modelului ideal de societate la care aspirăm cu toţii.

Activitatea neconvenţională a lui Foster Gamble, are rădăcini mai vechi, încă de pe vremea când devenea co-fondator al unui grup de lucru multidisciplinar, The Sequoia Symposium, în 1997, bănuiesc că împreună cu Jack Kasher, fiindcă doi ani mai târziu, acesta, în calitatea sa de profesor de fizică şi astronomie la Universitatea Nebraska, găzduia la Thompson Alumni House una dintre şedinţele grupului, la care participau, printre alţii:

- Lynnclaire Dennis din San Francisco, autoarea cărţii "The Pattern", care avusese o experienţă de moarte clinică, în 1987, în timpul unei ascensiuni cu un balon cu aer cald, în Alpii elveţieni;

- Louis Kauffman, profesor de matematică la University of Illinois-Chicago, unul dintre teoreticienii respectaţi ai paradoxului matematic reprezentat de nodul trilobat;

- Ashok Gangadean, profesor de filozofie la Haverford College, lângă Philadelphia şi recenzor al cărţii amintite, despre care scria: "The Pattern reprezintă uniunea vie dintre finit şi infinit, minte şi materie şi continuumul spaţiu-timp." ;

- Pierre Noyes, profesor la Stanford University;

- Foster Gamble, cercetător din Woodside, California

şi, nu în ultimul rând


- Nassim Haramein, prezentat de reporterul de la Omaha World Herald, în articolul din 23 ianuarie 1999, în care relata evenimentul, drept "un cercetător al geometriei vidului, de 15 ani încoace, din Santa Cruz California".

Dr. Jack Kasher a fost consultant şi angajatul de vară al Lawrence Livermore National Laboratory, între 1975-1992, unde se specializase pe aplicarea teoriei electromagnetice în cadrul sistemului de apărare Războiul Stelelor, cu o mică pauză în vara lui 1991, când a lucrat la Marshall Spaceflight Center al NASA, în Huntsville, Alabama.

El este totodată şi directorul pentru statul Nebraska al MUFON, o organizaţie non-profit, fondată în 1969, care investighează cazurile OZN, în care calitate a efectuat o analiză detaliată a controversatei filmări a misiunii STS-48, a navetei spaţiale Discovery, lansată în data de 12 septembrie 1991, de la Kennedy Space Center, Florida, în care apar obiecte ciudate deplasându-se prin spaţiul cosmic, în manieră evident controlată, analiză care poate fi studiată în detaliu la acest link: http://www.nicap.org/muj_kasher_sts48.htm.

Una dintre erorile filmului este prezentarea pe acelaşi nivel a familiilor Rothschild, Rockefeller şi Morgan, când, de fapt, ultimele două se află pe poziţii de subordonare faţă de Rothschild, la fel ca şi celelalte "mari familii" amintite: Carnegie, Harriman, Schiff sau Warburg.

Mult mai aproape de realitate s-a situat istoricul Niall Ferguson, când scria: "Pentru majoritatea secolului XIX, N.M. Rothschild a condus cea mai mare bancă din lume, ce a dominat piaţa internaţională de acţiuni. Ca echivalent contemporan, cineva ar trebui să-şi imagineze o fuziune între Merril Lynch, Morgan Stanley, J.P. Morgan şi probabil şi Goldman Sachs, la fel puternică poate ca Fondul Monetar Internaţional, dat fiind rolul familiei Rothschild în stabilirea politicii financiare a numeroase guverne."

Aceeaşi eroare se face când în fruntea tuturor organizaţiilor secrete este prezentată, aproape mereu, Round Table, a mogulului diamantelor sud-africane, Cecil Rhodes, atribuindu-i-se un rol mult prea important, când, de fapt, banca Rothschild l-a finanţat pentru a putea dezvolta British South Africa Company, dovada fiind dată şi de faptul că la moartea lui Rhodes, în 1902, administratorul averii sale a devenit Leopold de Rothschild (1845–1917), cel ce a ajutat la iniţierea schemei malefice a burselor Rhodes de la Oxford University, ca modalitate de recrutare şi pregătire a lichelelor ce promovează planurile ocultei planetare, ca Bill Clinton, George Stephanopoulos, Susan Rice şi mulţi alţii.

Dat fiind succesul mondial al documentarului, la atât de puţină vreme de la lansare, trebuie să recunosc că m-a deranjat şi "cocacolismul" prezentării satelor româneşti Liviu Rebreanu, Izvoru Crişului, ca exemple ale politicii ecologice promovate de Vandana Shiva, în comunitatea indiană sprijinită de Navdanya, deşi nu e exclus să se fi oploşit şi prin satele ardelene nişte "hinduşi" hipo-motorizaţi, autohtoni.

Am fost dispus să le iert aceste mici păcate realizatorilor, în calitate de practicant de aikido, pentru pledoaria superbă făcută singurei arte marţiale exclusiv defensive, nefiind dificil de integrat în Calea Armoniei "dansul" graţios al Fondatorului, Ōsensei Morihei Ueshiba şi al unuia dintre discipolii săi interni - uchi deshi între 1958 şi 1969 - Mitsugi Saotome Sensei.

Energia liberă rămâne la fel de periculoasă pentru magnaţii petrolului, pe cât era şi la momentul când a fost făcut extraordinarul film al lui Harry DeLigter, Free Energy - The Race to Zero Point, dovada fiind dată de asasinarea în 2004 a unuia dintre protagonişti, dr. Eugene Mallove.

Munca neobosită a lui Mallove pentru promovarea noii energii, pe lângă editarea revistei Infinite Energy şi înfiinţarea organizaţiei non-profit New Energy Foundation, constă şi în scrierea unei cărţi curajoase Fire from Ice, avându-i ca eroi pe Stanley Pons şi Martin Fleischmann, de la University of Utah, cei care au reuşit primii să realizeze fuziunea la rece, în 1989 şi care, între timp, au fost supuşi unei campanii feroce de discreditare, din partea fizicienilor lumii academice şi, mai ales, a promotorilor fuziunii termonucleare, care şi-au apărat carierele, cercetările şi sursele de finanţare.

La şapte ani după asasinat, timp în care au fost arestaţi şi eliberaţi diverşi indivizi, nu s-a ajuns încă la nici un proces şi singura declaraţie făcută de justiţia statului Connecticut este de o prostie sfidătoare: "... este posibil ca Mallove să fi fost ucis de un chiriaş evacuat, furios că i-au fost aruncate unele lucruri personale în timpul evacuării."

Prin vocea lui John Taylor Gatto, ne este reamintită problema dureroasă a unui sistem educaţional absurd, destinat pervertirii personalităţii copiilor şi producerii de sclavi condiţionaţi pavlovian, ca reacţie faţă de autoritate, aşa cum subliniază şi Deepak Chopra:

"Dacă un copil este slab la matematică, dar bun la tenis, majoritatea oamenilor i-ar angaja un preparator la matematică. Eu i-aş fi angajat, mai degrabă, un antrenor de tenis."

Plecând de la afirmaţia lui Foster Gamble că, o dată instaurată noua ordine mondială, nu vom mai avea nici unde fugi, nici unde să ne ascundem, mi-am adus aminte de dilema participanţilor la un sondaj de opinie organizat pe la sfârşitul anilor '80, de un fost spion GRU, colonelul Victor Suvorov, fugit în Anglia, care le solicita participanţilor să enunţe măsuri efective de stopare a emigrării clandestine, dintr-un stat în care tocmai s-a instaurat socialismul, au fost naţionalizate toate mijloacele de producţie şi a fost desfiinţată proprietatea privată.

Răspunsurile s-au orientat în întregime către măsuri represive: sârmă ghimpată, trupe de grăniceri, câini, reflectoare etc., nimeni nereuşind să observe o soluţie externă pentru o problemă internă: singurul caz, în care ar fi încetat evadarea celor năpăstuiţi de "raiul socialist", era să nu mai aibă unde fugi.

Este varianta intuită genial de Foster şi chiar şi de Stalin, la vremea lui şi care a devenit obsesia stăpânilor lumii şi principalul motiv pentru care îşi doresc să stăpânească dictatorial întreaga lume, fiindcă experimentele derulate anterior pe banii ocultei şi pe suferinţa noastră, în întreg lagărul socialist, prin care au fost decimaţi peste 100 de milioane de oameni numai în URSS şi China, laolaltă - spre entuziasmul unui psihopat ca David Rockefeller - le-au demonstrat cu claritate că, în caz contrar, se vor îndrepta către un eşec garantat.

"Este greu, afirm eu, ca oricine altcineva să deteste mai mult decât mine vărsarea de sânge, inclusiv la vreme de război, dar este încă şi mai greu să depăşească dezgustul meu de natura însăşi a statelor totalitare, în care masacrul este doar un detaliu administrativ."

Vladimir Nabokov
(23 aprilie 1899 - 2 iulie 1977)"
SURSA:  Blogul Dezvaluiri! http://antiiluzii.blogspot.com/

Descărcare rapidă

Interviu audio cu Foster Gamble

VEDEŢI FILMUL TRADUS, AICI:
THRIVE: What on Earth Will It Take ?




SAU AICI LINK 2

In completare va invitam sa studiati cu atentie Categoria FREE ENERGY, Categoria NASSIM HARAMEIN si Categora CRIZA FINACIARĂ. Poate fi util de studiat si Categoria MISCAREA ZEITGEIST , insa filmul de astazi detroneaza prin amploarea si profunzimea revelatiilor si a solutiilor prezentate cu mult acea binecunoscuta serie de documentare. 
Speram ca filmul de astazi sa depaseasca si sa fie mai cunoscut decat Zeitgeist!

FILMUL ESTE OPEN SOURCE

Post Comment

Necazul cu experţii (21.11.2011)

20:07 Posted In , Edit This 0 Comments »

The Trouble with Experts (2011)


"Aţi fi dispuşi să pariaţi cu salariul pe o lună, pe prognoza meteorologică pentru ziua de mâine ? Dacă nu, atunci cum de sunt dispuse atâtea state, să parieze cu miliarde de dolari pe prognozele încălzirii globale, care sunt încă şi mai slab fundamentate decât meteorologia ?"

Thomas Sowell,
economist şi filozof politic american


CBC Canada difuza în data de 29.09.2011 un nou documentar, The Trouble with Experts, în regia lui Josh Freed, care ne reaminteşte într-un stil alert şi ironic, de una dintre laturile fundamentale ale manipulării televizate, dependenţa noastră de "experţi", care ne spun cum şi ce să mâncăm, cum să ne creştem copiii, cum să votăm, cum să ne reparăm casele, cum să alegem vinurile sau operele de artă, cum să interpretăm evenimentele politice şi, până de curând, când marea escrocherie economică mondială a fost dată din nou în vileag, ce acţiuni bursiere să alegem.

La începutul acestui an, vă avertizam printr-un documentar foarte bine realizat, Ethos, despre aportul lui Edward Bernays, nemernicul nepot al nu mai puţin maleficului Sigmund Freud, în structurarea propagandei moderne, cunoscută ca "relaţii publice", el fiind artizanul comunicatelor de presă, al dezbaterilor între "experţi" şi al experţilor care manipulează opinii în mass media, prezentând statistici părtinitoare sau, pur şi simplu, falsificate.

Prin acest nou documentar, putem analiza la rece opţiunea noastră comodă, de a ne abandona propriile opinii în favoarea unor "experţi" de mucava, motivaţi fiind de titlurile răsunătoare ale acestora, de tinichelele academice care le zornăie agăţate de coadă şi nu în ultimul rând, de tupeul agresiv cu care ştiu să-şi impună opiniile, călcând în picioare orice opoziţie, ridiculizând din faşă posibilitatea existenţei unor opţiuni alternative.

Desigur că nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil, dacă nu ar fi existat complicitatea abjectă a mass media în impunerea în conştiinţa publică a acestor farsori, drept autorităţi de necontestat, prin ignorarea obedientă a realităţii: prognozele acestor escroci televizaţi s-au dovedit a fi în majoritate false.

Fără îndoială că sunt enorm de multe alegeri în viaţă, în domenii despre care nu avem mai deloc informaţii sau experienţă proprie, în care se simte nevoia unui sfat, mai ales că nimic nu-i este mai drag fiinţei umane decât de a greşi urmând sfaturile altora, pentru a avea pe cine trage la răspundere în caz de eşec.

Numai că în cazul acestor guru mondiali, care s-au strecurat în orice domeniu, suntem lipsiţi de acea ultimă posibilitate, fiindcă indignarea noastră sau sănătatea sau averea noastră ruinată, nu se vor bucura în nici un caz de o mediatizare echivalentă, chiar dacă dezastrul provocat de prognozele mincinoase ale "experţilor" s-a extins la nivel de ţară sau chiar la nivel mondial, dacă ne referim la actuala criză economică.

Dincolo de simpla comoditate, de a lăsa alegerile dificile în seama altora, problema este mult mai complexă şi depăşeşte cu mult banala naivitate individuală.

Nu ştiu când şi cum s-a strecurat în conştiinţa publică ideea că mass media şi în special televiziunea ar fi invenţii benefice, deoarece, dacă ţinem cont de mercantilismul fundamental al societăţii actuale, sumele imense investite în mass media denotă interese enorme din partea celor ce deţin aceşti bani, corporaţii sau bănci sau guverne, interese care niciodată nu coincid cu ale noastre, nici individual, nici la nivel de grup sau populaţie.

Mult mai corect ar fi fost - şi nici acum nu e prea târziu să o facem - să privim mass media în adevărata sa lumină, de instrument perfid de propagandă - care nu merită să mai şi plătim ca să o urmărim - menit să impună nu bunăstarea mondială a omenirii, ci interesele meschine ale marilor grupuri financiare de influenţă, în buzunarul cărora se află toate guvernele şi toate partidele politice.

"Cu toţii dorim ca oamenii înţelepţi să ne dezvăluie secretul ascuns, latura insidioasă a lucrurilor - cineva ce ştie mult mai multe decât noi, simplii muritori."

scria regizorul Josh Freed,

"Dar realitatea este că majoritatea acelor aşa-zişi 'experţi' nu cunosc mai multe decât mine sau decât tine. De fapt, studii laborioase, întinse pe perioade de peste 20 de ani, au revelat că au dreptate cam în jumătate din cazuri."

Cu ce anume echivalează o asemenea acurateţe a prognozelor experţilor ?

E foarte simplu de răspuns şi toţi am folosit această metodă "savantă" de a alege ceva în viaţă: datul cu banul.

Descoperiri similare ale "experţilor în experţi", pe care-i întâlnim în film, ca Philip Tetlock, profesor de psihologie la Berkeley, Christopher Cerf, co-fondatorul "Institutului în expertologie" sau scriitorul David Freedman, autorul cărţii intitulată "Wrong", conduc la o concluzie şi mai gravă: cu cât greşesc mai mult, aceşti "experţi", cu atât mai mult sunt mediatizaţi şi finanţaţi.

Nu mai avem nevoie de experţi, pentru a trage noi înşine concluzia ce decurge din asta: mass media este destinată în exclusivitate propagării deliberate a minciunii, prin crearea şi susţinerea de false personalităţi, cu atât mai mediatizate cu cât sunt mai vândute şi mai lipsite de scrupule.

Christopher Cerf afirma:

"Producătorii de televiziune nu vor ca noi să stăm să ascultăm afirmaţiile unui expert, de genul 'asta îmi repet eu însumi, adeseori'. Ei doresc certitudine, claritate sau dramă şi apelează numai la 'experţi' care văd lucrurile în alb sau negru sau sunt fericiţi să-şi exagereze meritele, pentru a părea mult mai interesanţi şi distractivi.",

iar Tetlock adăuga:

"Experţii care au cel mai des dreptate, în studiile noastre, sunt prudenţi, liniştiţi şi, cumva, chiar plictisitori. Încercaţi voi să vindeţi aşa ceva unui producător de televiziune !".

Există desigur domenii, în care este extrem de greu să-ţi formezi propria opinie, aşa cum se arată şi în film, ca oenologia sau arta, în care calităţile obiectelor studiate sunt, pur şi simplu, subiective şi de aceea sunt mult mai dificil de cuantificat.

Deşi, sincer vorbind, în artă cred că ar fi fost foarte simplu de decis calitatea unei lucrări, dacă ne-am fi bazat pe bunul simţ şi pe latura estetică şi nu pe vechime sau tendinţe la modă sau pe renumele artistului sau al indivizilor care recomandă lucrarea sine.

Dacă am fi procedat astfel, ar fi fost extrem de simplu de eliminat de pe scena artistică o nulitate ca Picasso, de exemplu - creat şi susţinut de masonerie - fiindcă un lucru este mai mult decât clar: dacă femeile ar fi arătat aşa cum le-a pictat Picasso, atunci nu am mai fi ajuns să vizionăm acest documentar, fiindcă rasa umană ar fi fost de multă vreme supusă extincţiei.

Nu voi intra în amănunte, privind falsificatorul celebru John Myatt, care este unul dintre protagoniştii filmului, fiindcă aventura sa - cotată de Scotland Yard ca cea mai mare fraudă în arta secolului XX - a fost prezentată suficient de detaliat de către realizatori, ci mă voi rezuma la a vă face cunoscut un alt caz de falsificator celebru, care poate concura cu succes la acelaşi titlu, ce i-a fost atribuit lui Myatt, cred eu, doar în virtutea uitării.

Frank Arnau - un vienez celebru cu numele real de Heinrich Schmitt, autor de cărţi de ficţiune - scria în 1959 o carte formidabilă, "Kunst der Fälscher - Fälscher der Kunst. 3000 Jahre Betrug mit Antiquitäten", tradusă şi în limba română, cu titlul "Arta falsificatorilor - falsificatorii artei".

Lucrarea impunea unele probleme tulburătoare, la fel de actuale şi acum:

- în primul rând, punea sub semnul întrebării modalitatea snoabă şi subiectivă de apreciere a lucrărilor de artă şi, implicit, autoritatea morală a aşa-zişilor "experţi în artă", dovedind fireşte, doar prin falsurile cunoscute, cât de nesigură este de fapt o astfel de evaluare şi cât de absurde sunt, din această perspectivă, sumele imense vehiculate pe piaţa artei, pentru lucrări a căror origine este cu atât mai îndoielnică, cu cât sunt mai vechi şi, poate, mai celebre;

- în al doilea rând, cartea revela o dilemă şocantă, sugerată chiar de titlu: dacă falsificatorii sunt capabili să creeze lucrări de o asemenea calitate, încât tronează, decenii la rând, la loc de cinste în muzee sau colecţii private, cum rămâne atunci cu arta falsificatorilor, fiindcă numai lipsa mediatizării şi ipocrizia neacceptării lor de către cercurile oficiale de "experţi", par să-i priveze, pe nedrept, de recunoaşterea oficială a talentului lor indiscutabil.

Cu alte cuvinte: câte talente reale sunt distruse din start, doar pentru simplul fapt că nu reuşesc să pătrundă în conştiinţa publică, decât postum, în cel mai fericit caz, tocmai din cauza incompetenţei branşei "experţilor în artă" ?

Unul dintre exemplele furnizate în carte era al olandezului Han van Meegeren (1889-1947), un pictor extrem de talentat, care a ales printre primii o modalitate mai subtilă de a falsifica arta, folosind doar nume ca Frans Hals, Pieter de Hooch, Gerard ter Borch şi Johannes Vermeer, pentru a-şi certifica propriile lucrări de artă, pictate desigur în stilul maeştrilor menţionaţi anterior.

Cel mai celebru fals al său, un Vermeer - pe care se pare că-l prefera, ca stil de lucru - este pictura "Supper at Emmaus", creată în 1937, pe când se afla în sudul Franţei, care a fost aclamată pe plan mondial de către toată şleahta experţilor, ca fiind cea mai reuşită operă a celebrului pictor olandez.

Minuţiozitatea lui Han van Meegeren era impresionantă: picta pe lemn, pe care îl extrăgea din duşumelele caselor olandeze, ce aveau o vechime corespunzătoare picturii pe care dorea s-o impună drept creaţie a maeştrilor, îmbătrânea artificial picturile, cu mare grijă, pentru a dezvolta reţeaua normală de fisuri ce apar în vopsea în decursul timpului şi chiar umplea fisurile, astfel obţinute, cu praf extras de sub duşumelele aceloraşi case din care alegea lemnul.

Reţeta era perfectă şi singurul "modernism" la care a fost obligat să apeleze, în absenţa pigmenţilor originali folosiţi de marii maeştri, a fost utilizarea formaldehidei în componenţa unora dintre culori.

Spre deosebire de Myatt, Meegeren a fost arestat urmând a fi executat drept colaboraţionist, fiindcă una dintre picturile sale, un fals Vermeer desigur, ajunsese în colecţia privată a lacomului Hermann Göring, care jefuise opere de artă din întreaga Europă.

Confruntat fiind cu perspectiva deloc roză a plutonului de execuţie, Meegeren a recunoscut falsurile, dar nu a fost crezut, fiind obligat să creeze un nou fals, în închisoare, pentru a-şi dovedi tehnica impecabilă, unul dintre argumentele decisive în favoarea condamnării sale la numai un an de închisoare, pentru fals, fiind tocmai prezenţa formaldehidei în picturile sale, substanţă inexistentă în Evul Mediu.

Cred că titlul acordat cu generozitate lui John Myatt, de către Scotland Yard, i se cuvine pe drept lui Han van Meegeren, fiindcă falsurile sale, achiziţionate inclusiv de guvernul olandez, au fost evaluate la peste 30 de milioane de dolari, la valoarea actuală.

Desigur că marea problemă a acestui documentar este că pentru a demonta mitul "experţilor", regizorul s-a văzut nevoit să apeleze el însuşi la "experţi", doi dintre ei fiind cel puţin dubioşi.

Dr. Joe Schwarcz este profesor şi "gardian al ştiinţei", cum se afirmă emfatic în film, la aceeaşi universitate canadiană ciudată, McGill, la care a activat unul dintre cei mai oribili eugenişti ai secolului trecut, dr. Ewan Cameron.

În plus, Schwarcz este unul dintre răsfăţaţii super premiaţi ai comunităţii academice şi, chiar mai rău, este consultant pentru o serie de mari corporaţii din clasamentul Fortune 500, inclusiv pentru nemernicii de la Monsanto.

Desigur că are şi meritul de a spune şi câte un adevăr, pe ici pe colo: dacă vrei să afli interesele ascunse din spatele unei campanii televizate, caută să afli sursa banilor.

William White a fost economistul-şef al celei mai criminale bănci din lume, care este menţionată doar prin iniţialele B.I.S. în film.

Bank for International Settlements, cu sediul la Basel, în Elveţia, este "mama" băncilor private, numite fals "naţionale" - deci inclusiv pentru Federal Reserve a americanilor - fiind creată în baza acordurilor de la Haga, din 1930 şi aflându-se în proprietatea exclusivă a demonicei, la propriu, familii Rothschild.

Pe de altă parte, trebuie să recunosc că, la final de carieră, White şi-a pus convenabil în cap niţică cenuşă economică, avertizând comunitatea internaţională, încă din 2007, asupra iminentei crize a creditelor subprime - aşa cum relata Der Spiegel - dar comunitatea, în "infinita ei înţelepciune", a preferat să meargă pe mâna unui individ aflat într-un eşalon subordonat lui White, până în ianuarie 2006, Alan Greenspan de la Federal Reserve.

Aflat la pensie, White îşi poate permite să facă afirmaţii radicale, de genul "ştiinţa economică nu este, de fapt, o ştiinţă" - demascând escrocheria piramidală ascunsă sub calcule complexe şi sute de tomuri de teorii fanteziste, numită "economie de piaţă" - după ce a servit cu obedienţă oculta financiară mondială, în întreaga sa carieră. Curajos şi vertical individ !

"Un previzionist sofisticat se foloseşte de statistici, la fel ca beţivul de stâlpii de iluminat - mai degrabă ca sprijin, decât pentru iluminare."

Andrew Lang
(1844-1912)

SURSA:  Blogul Dezvaluiri! http://antiiluzii.blogspot.com
 Multumim Marian pentru inca un documentar tradus si pentru un articol original si elaborat facut cu mult suflet. Munca ta este foarte importanta! Multumim ca existi!

Descărcare rapidă 
The Trouble with Experts 
link1

Post Comment

CELE MAI IMPORTANTE POSĂRI PENTRU NOI

UNIVERSUL CONECTAT - ce-ar fi dacă Nassim Haramein ar avea dreptate? (15.12.2016)

THE  CONNECTED UNIVERSE (2016) „Unui fractal infinit, aflat în rotaţie, cum îi defineşti centrul ? Orice punct este centrul său...

ALTE FILME INTERESANTE

CREZI CĂ ACEST BLOG TE AJUTĂ PE TINE ŞI/SAU LUMEA ÎN CARE TRĂIEŞTI?
Daca da, sprijina munca celor care aduc aceste informatii la lumina, printr-o DONAŢIE. Este cea mai concreta recunostinta! CLICK AICI pentru a DONA prin PAYPAL sau DONAŢI ANONIM prin BITCOIN la adresa
1AgtwQF2ETidVoP9tqFnpqFMwz86FUejug. Altă formă de plată găsiţi AICI.

DE AJUTOR

Dacă ești pentru prima dată pe acest blog, îți urăm bun venit! Poți căuta orice subiect care te interesează cercetând CUPRINSUL din meniul de pe stânga (odată ajunşi în cuprins apăsaţi CTRL + F + cuvânt cheie pentru găsire rapidă), dar şi ARHIVA şi CATEGORIILE de pe coloana din stânga și nu în ultimul rând caseta "CĂUTAŢI PE BLOG" de pe coloana din dreapta (sus). Sunt peste 1050 de articole publicate în clipa asta, majoritatea însoţite de filme şi clipuri traduse sau emisiuni tv, deci ai ce răsfoi şi crede-ne se merită efortul. Poți de asemenea primi direct pe email articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în căsuţa de ABONARE din dreapta, de sub VIZITE (pentru abonare primeşti gratuit toată colecţia Corrado Malanga - cărţi, articole, filme traduse, de pe blogul nostru). De asemenea ne poţi urmări activitatea pe FaceBook, dând LIKE (APRECIEZ) în zona centrală de sus. Mulţumim pentru vizită şi te mai așteptăm pe aici!

Pentru cei care au nelamuriri in ceea ce priveste prezenta reclamelor pe blogul nostru, le recomandam sa citeasca articolul DESPRE RECLAME.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...